Impresii de lectură. Top 5 carti

N-ar trebui să dureze, doar de ai vrea tu să dureze. Nu face niciodată ceea ce nu-ţi place! De ce să citeşti orice, dacă ai impresia că lectura e un proces lent şi plictisitor, şi care cere atenţie şi concentrare? Lumea e plina de cei deştepţi sau proşti, – tu dintre care faci parte? – Cartea iti oferă o sansă: – Vrei s-ajungi Om Inţelept? – Citeşte!!!

Zinaida Jarcutchii, General Director  Corina Travel Agency
In ultimul timp, sunt captivata de creatia lui Boris Pasternak:”Doctor Jivago’‘ (chiar si am privit a cita oara ambele ecranizari ale romanului) si Poezie, in general. La moment, deoarece avem  cazati in hotel o pleiada de personalitati de arta si cultura romani, care au venit sa-l onoreze pe regretatul Nichita Stanescu – am recitit POEZIA poetului…  Tin minte timpurile cind ne inscriam in rind, ca sa citim cartile lui Rasul Gamzatov, editiile periodice ale revistei ”Иностранная Литература”, ‘‘Poiana Rosie” de Vasili Shukshin… Cit de dulci erau noptile, in care citeam cartea rivnita!
Cartea mea de birou este – ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell. Am preluat de la Scarlett O’Hara spusele ei:”La aceasta ma voi gindi miine!”.
Va recomand si va doresc o Lectura placuta!!! Sa aveti o zi cit mai reusita!

Maxim Iurcu, Presedinte Consiliul studentesc al facultatii de Drept, USM: Sunt student la facultatea de Drept si fac stagiul de practica la procuratura, iar din cartile pe care le-am citit si, care intr-adevar mi-au placut, se numara: Paulo Coelho ”Al cincilea munte”, ”Principele” de Niccolo Machiaveli; Doctrine politice si alte, de Liviu Petru Zapartan; cele din domeniul geopoliticii.  si desigur, literatura de specialitate din domeniul Dreptului: Drept Penal, Vol. 1,2 –  Sergiu Brinza etc.

Argentina Gribincea, sociolog, freelancer, blogger: Mereu am preferat clasicii. Mi-am format gusturile literare la școala lor – începând cu perioada clasicistă, precum Corneiile (Le Cid, în special, care mi-a deschis apetitul pentru cercetare, pentru că primul meu referat „serios” a fost despre această piesă a lui Pierre Corneiile, iar meritul pedagogic e al profesoarei mele de franceză de la liceul Gh.Asachi, pe atunci școala nr.1, doamna Grosu, care a știut cum să mă încurajeze) și continuând cu celelalte curente, mulți dintre autori fiind francezi și faimoși: Villon, Rabelais, Voltaire, Hugo, Flaubert, Musset, Lamartine, Baudelaire, dar mai ales Balzac! Bine, până la ei au fost volumele scriitorilor noștri pentru copii (mulțumită părinților mei, care m-au împrietenit cu literatura). Și după au fost mulți alții. Dacă n-aș avea un plan de lecturi obligatorii (conform unui plan de lucru stabilit de mult timp), aș prefera, ca pe vremea adolescenței mele, să stau zile întregi în bibliotecă și să-mi aleg titlurile de pe raft, urmându-mi intuiția, pentru că lectura trebuie să fie ca și dieta: personalizată, să fie bazată pe necesitățile fiecăruia. În plus, dacă ar fi să recomand vreo carte, aș întreba mai întâi care sunt preferințele celui care îmi cere sfatul. Nu are rost să impui un anume gen de literatură, dacă personalitatea cititorului „cere”, are nevoie de altceva, pentru moment. Cu siguranță, va veni și timpul altor genuri de lectură. Pe de altă parte, gustul pentru literatură se cultivă. Spre exemplu, dacă e o persoană care n-a citit din clasici (sau i-a citit din obligație, pentru „școală”, dar fără a-i pune la suflet), aș începe cu această perioadă (cu literatura clasică unversală și cu cea românească – literatura clasică este o bază excelentă pentru formarea personalității). Dacă a citit suficient din clasici, aș recomanda autorii mai recenți…

  Ecaterina Ichim Caldarii,  Regizor  Teleradio Moldova

     De regula, greu ma apuc de romane. Mai des, de nuvele sau articole, care prezinta la moment, un interes. Ultimile doua saptamani, la spital, am dispus de timp liber, si mi-am permis creerului sa se mai improspeteze. Am lecturat cateva brosuri, care le-as recomanda si altor prieteni de pe facebook.com: „Biografii necenzurate ale unor oameni celebri” de Will Cuppy, „Cele mai mari scandaluri ale istoriei” de Ed Wright, „Minciuni oficiale” de David Heylen Campos, „Hitler si socieatile secrete” de Philipp Valode. M-a impresionat chiar si un Dictionar pentru copii „Galeria personalitatilor lumii„. Rusii spun: ”Ne bilo by scastia, da nesceastie pomoglo”. Nu dispun mereu de timp pentru lectura, doar boala „m-a ajutat”. La varsta mea, probabil, nu mai schimb radical viata datorita celor citite. In schimb, am o senzatie, ca si cum as deschide geamurile, improspatind atmosfera rutinei…

Natalia Brasnuev, Mass-media     Nu stiu, cat de mult as putea sa recomand celorlalți, caci este o alegere individuala. La anumite etape ale vietii ma pasionează diferite subiecte. Iata, literatura pe care o citesc acum :

1. „Сподвижники и фавориты- Мария Кантемир” ( Зинаида Чиркова). Un roman istoric extraordinar! 
2. „Дьявол и сеньорита Примм” (Пауло Коэльо)
3. „Держите ножки крестиком” (байки гинеколога)  de Kирилл Радциг. E o carte electronica, descarcata din Internet: O comedie bazata pe fapte reale. Experienta de o viata a unui ginecolog obstetrician, adunata in acest volum. Un umor fin. Cartea e dedicata, in special, mamelor tinere sau celor, care asteapta un copil. 
Cam atit pentru moment. /S, Vizitiu/

Maximă de saptamână bună

Urmaraste-ti gandurile – ele se transforma in cuvinte. Urmareste-ti cuvintele – ele devin fapte. Urmareste-ti faptele –  ele se transforma in obiceiuri. Urmareste-ti obiceiurile – ele iti formeaza caracterul. Urmareste-ti caracterul – el determina soarta ta…

Ce cărţi mai citesc unele personalităţi. Top 5 carti

Într-o eră a internetului, în care zilnic accesăm sute de ştiri şi informaţii, am hotărât să întrebăm câteva persoalităţi de la noi dacă mai au timp de cărţi şi ce au mai citit în ultimul timp. Dorin Recean, ministru al Afacerilor Interne: “Funia împletită în trei” – o parabolă politică de factură poliţistă; “Metamorphosis and others stories”, de Franz Kafka, Edwin Muir; “Critical Mass: How One Thing Leads to Another”, de Philip Ball.

Ernest Vardanean, politolog şi jurnalist: Citesc multe cărţi, mai ales literatură universală a sec. XX şi scriitori contemporani, precum Murakami şi Kundera, dar scriitorii mei preferaţi sunt Remarque şi Bulgakov.

Valentina Stratan, deputat, vicepreşedintă a PDM: În prezent nu citesc nicio carte pentru că adun revista literaturii pentru viitoarea mea teză de cercetare ştiinţifică. Laboratorul ştiinţific imuno-genetic de la Institutul oncologic pe care am onoarea să-l conduc, colaborează cu mai multe Departamente ale institutului (mamologie, tumori cap şi gât, pulmonologie). Studiul de bază este Teoria ereditară a cancerului pulmonar”. În cadrul acestui studiu facem cercetari cu cercetătorii de la Sankt Petersburg. Doar că mai este mult până la final. În vacanţa de iarna am citit “Doamna secretar de stat” – memorii ale dnei Madeleine Albright. Am multe momente când vreau să dau totul la o parte (ma refer la aspectul politic în deosebi, uneori şi la cel profesional) şi doar să savurez lecturile plăcute.

Victor Stepaniuc, politician, doctor în istorie: Acum citesc şi recitesc literatura, memuare ;i romane istorice despre personalităţile importante şi evenimentele sec. XX. Par a fi convergente mai multe idei şi proiecte sociale propuse de liderii politici contemporani, care însă au avut viziuni ideologice diferite. E necesară o sinteză a acestor viziuni. Acum sunt preocupat de reformele şi proiectele sociale ale lui De Goulle, cel care a edificat Franţa contemporană. În 2012 am citit “Modelul suedez”, de Ulof Palme; “Smecherismul politic în Moldova”, de Ed.Volcov; “Portrete politice”, de Gh. Gorincioi; “Noi nu suntem urmaşii Romei”, de N. Săvescu; “Chemare la judecata istoriei”, de On. Ghibu; “Prima revoluţie globală”, de Al. King; “Urmaşilor” ( versuri), de N. Costenco şi multă politologie, istoria diplomaţiei şi istoria Moldovei – necesare pentru instruirea bună a viitorilor politologi, diplomaţi şi funcţionari publici. În general, mi-aş dori să am mai mult timp pentru lectură. Am scris şi 3 articole ştiinţifice şi 4 articole pe teme social-politice. În anii 2005-2011 au ieşit de sub tipar lucrările mele : monografia “Statalitatea poporului moldovenesc”, în 2005, varianta moldovenească; în 2006 – varianta în limba rusă; monografia “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană” (teză de doctor), în 2008; co-autor la lucrarea “Problema basarabeană în istoriografie (1917-1947), în 2011.

Sandu Grecu, director artistic al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”, preşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova: “Manuscrisul găsit la Accra”, de P. Coelho şi “O inimă de broscuţă”, de Gheorghe Vîrtosu. Săptămâna trecută am citit vreo 20 de piese ale dramaturgilor contemporani din R.M. şi mai am de citit încă vreo 9.

Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă: “Jurnalul fericirii”, de N. Steinhard; “Pe aripile vântului”, de Margaret Mitcell; “Jurnal săptămânal” la Europa Liberă; “Noul Machiavelli”, de Jonathan Powell.

Octavian Ţîcu, ministru al Tineretului şi Sportului: “Naţiune şi Naţionalism din 1780 pînă în prezent”, de E.J. Hobsbawm, tocmai azi am terminat-o.

Maia Laguta, preşedinta Asociaţiei Salvgardare: Ultimele două cărţi citite sunt “Доктрина шока” (сенсационная версия политической истории, разрушающая привычные представления и мифы о движущих силах и истинных причинах основных событий ХХ-ХХI веков), de Наоми Кляйн şi “Дни затмения” (во многом сфальсифицированная “Xроника необъявленной войны”de Ion Costaş.

Alexandru Solcan, politolog: Acum citesc ”Pentru cine bat clopotele”, de E. Hemingway. Ultima carte citită a fost “Jacob se hotărăşte să iubească”, de Cătălin Dorian Florescu – m-a zguduit profund! Printre ultimele lecturi se regăseşte şi ”Intermitenţele morţii”, de J. Saramago. M-am referit la literatură artistică, pentru că restul sunt legate de specialitate

Valeriu Munteanu, deputat PLM: Citesc cărţi din domeniul sociologiei şi politologie, uneori mai reuşesc să-mi procur şi cărţi din domeniul dreptului, iar titluri sunt o sumedenie, am o bibliotecă cât o comoară.

http://thewoman.md/ce-carti-mai-citesc-unele-personalitati-de-la-noi/

JURNALISTII recomanda

JURNALISTII recomanda.

MUZICIENII RECOMANDĂ

MUZICIENII RECOMANDĂ.

La multi ani, echipa BM ”B.P.Hasdeu”! Top 5 carti

Carti, pe care sa le deschizi cu un soi de familiaritate, ca si cum te-ai astepta sa ti le propunem… Tocmai, eram curioasa cum le apreciaza colegele noastre…      

Ludmila Panzaru, Director-adjunct BM ”B.P.Hasdeu”: Ultima din cele citite – ”1Q84” de Haruki Murakami, un roman, in primul rind, psihologic, care te pune pe ginduri – cine sintem, ce facem. Un roman filosofic, in care sint abordate problemele binelului si raului. Un roman de dragoste si in acelasi timp, un detectiv.

Claudia Tricolici, Bibliotecar Principal CID: Ultima carte pe care am lecturat/o este Ora 25 de C. Virgil Gheorghiu. O recomand este o carte foarte interesantaConstantin Virgil Gheorghiu este cel mai cunoscut romancier român din exil, interzis timp de 45 de ani în comunism. Faima i se datorează în primul rând romanului Ora 25, publicat în 1949. Povestea este doar semi-ficțională, căci Gheorghiu însuși, în calitatea sa de vechi diplomat, a fost arestat de autoritățile americane după cel de-al Doilea Război Mondial. Recenzie – ”N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.” – Acestea sunt cuvintele lui Mircea Eliade adresate într-o scrisoare autorului. Adevarat este captivantă, se citeşte uşor. Mi-a plăcut foarte mult. O recomand spre lecturare.

Мaia Balan; Public Library, Bilicenii Vechi, Sangerei, Moldova : Îmi plac foarte multe cărţi. Dar, ca să ne oprim la una, vreau să-l recomand pe Gheorghe Madan cu romanul istoric „Constantin Vodă cel Tânăr”. Are o viziune mai pozitivă pentru politica din Moldova, pentru asta îmi place.

Gabriela Bulduma, Sef serviciu Bibliografia locala CID ”Chisinau”: Numele trandafirului de Umberto Eco, Apa pentru elefanti de Sara Gruen, La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Cititorul din pestera de Rui Zink, Fata cu cercel de perla de Tracy Chevalier, Clopotul de Iris Murdoch, Un Pelican la Castelul Blandings de P.G.Wodehouse, Idiotul (F. Dostoievski), Dragostea in vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez

Angela Borsh Bibliotecar Principal BMangher. Nu cred ca as putea contribui cu ceva. Eu prefer memuaristica (e oarecum specific). Aici as mentiona seriile „Женщина миф” si „Мой ХХ-й век”

Anastasia Moldovanu; Bibliotecar Principal, BArte ”T.Arghezi”: Citesc de rind cu cititorii mai multe, dar pe sarite, in transport spre serviciu sau acasa, categoric n-am timp. Insa am de gind sa citesc si sa recitesc opera lui Druta, preferatele mele carti. Le recomand si celorlati. O seara frumoasa!

Эвелина Боканча, Sef Seviciu CID: Мне нравятся поизведения Бориса Шергина из циклов „Отцово знанье”, „Скоморошьи сказки” и „Изящные мастера” – сказки и рассказы о людях русского Севера, поморах; книга Ирвинга Стоуна „Жажда жизни: Повесть о Винсенте ван Гоге” – подробно и увлекательно рассказывает о жизни великого художника; Петко Тодоров „Идиллии” – поэтические новеллы, написанные на основе болгарских народных песен и преданий; циклы детективных рассказов Карела Чапека „Рассказы из одного крамана” и „Рассказы из другого кармана” – небольшие и изящные; книга Марины Князевой о самообразовании в широком смысле этого слова „Ключ к самосозиданию” (М.: Мол. гвардия, 1990; серия „Эврика”); недавняя работа Петра Лучинского „Moldova şi moldovenii: de ce ţara noastră este mereu la răscruce?” (издана в 2007 г. на русском и румынком языках).

Savela Starciuc, Sef Serviciu CIE: Acum, citesc tot ce tine de cresterea copilului, nu stiu ce as putea recomanda

Natalia Dabija, Sef Filala pt Copii ”Traian”: Foarte mult imi place colectia „Supa de pui pentru suflet”; pot reciti de mai multe ori aceleasi povestioare din aceasta colectie.Imi place psihologia si, desigur, – cui nu-i plac romanele.

Ludmila Dogotari, Sef Filiala Codru: Felicit toate albinuţile de la Biblioteca Municipala, – să fie frumoase ca primăvara, sănătoase , norocul să le ţină de mînă!

Elena Dabija, Director CAIE: MAI BINE DECÂT CUM NOI, BIBLIOTECARII, NE CUNOAȘTEM MUNCA NOASTRĂ ZI DE ZI…LA SIGUR NU O CUNOAȘTE NIMENI…..DORESC SĂ AMINTESC AICI SPUSELE SCRIITORULUI VASILE ROMANCIUC: „…TIMPUL DINLĂUNTRUL UNEI BIBLIOTECI ESTE ALTUL DECÂT CEL DIN AFARA EI, AICI, ÎNTR-O ZI, CREȘTI CÂT ALȚII, DINAFARĂ CRESC ÎNTR-UN AN, ÎNTR-UN VESC, ÎNTR-O VIAȚĂ, AICI ESTE TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE”. NOI, BIBLIOTECARII TRĂIM „…TIMPUL DINLĂUNTRUL UNEI BIBLIOTECI”. EU AM TRĂIT APROAPE 31 DE ANI CU DRAGOSTE ȘI DĂRUIRE DE SINE PRINTRE CĂRȚI ȘI PRINTRE OAMENII CARE SCRIU ȘI IUBESC CĂRȚILE ÎN SENSUL CEL MAI ADÂNC ȘI MAI EMOȚIONAL AL CUVÂNTULUI. SĂ MĂ AJUTE BUNUL DUMNEZEU SĂ-L TRĂIESC ÎNCĂ MULȚI ANI ÎNAINTE… TRĂIND MEREU ÎN UMBRA CĂRȚILOR ȘI ÎN ȘTIINȚA LOR, BIBLIOTECARUL DUCE POVARA FERMECĂTOARE A TRANSMITERII SPIRITULUI LOR CA UN APOSTOL. ȘI NU FACE ALTCEVA DECÂT SĂ CONFIRME CELE DOUĂ METAFORE: CARTEA – O LUME ȘI LUMEA – O CARTE! AZI, 18 APRILIE 2013 AM TRĂIT EMOȚII ȘI CLIPE FEERICE LA LICEUL „PROMETEU” UNDE AM FOST INVITATĂ PRIN INTERMEDIUL FACEBOOK DE DISTINSA DOAMNĂ OLGUȚA CREANGĂ-CAIA SĂ PARTICIP LA LANSAREA CĂRȚII SALE „COPILĂRIA SFINTEI TEODORA DE LA SIHLA” 

ÎN CADRUL SALONULUI INTERNAȚIONAL DE CARTE PENTRU COPII ȘI TINERET EDIȚIA A XVII. AM ÎNTÂLNIT PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIUL BIBLIOTECILOR ȘI AL CUVÂNTULUI SCRIS: OLGUȚA CREANGĂ-CAIA, NICOLAE BUSUIOC, CONSTANTIN PARASCAN, CLAUDIA BALABAN, MARGARETA TIMOFTI, AURELIAN ȘI LARISA SILVESTRU, PĂRINTELE IOAN CIUNTU, PICTORIȚA VIOLETA DIORDIEV, PROFESORI ȘI ELEVI. A FOST O SĂRBĂTOARE – UN BOTEZ AL UNEI CĂRȚI, CARE VA DĂINUI PESTE VREME….ȘI DIN CARE VOR SORBI ÎNȚELEPCIUNE MULTE GENERAȚII…MULȚUMESC DE INVITAȚIE DOAMNĂ OLGUȚA CREANGĂ-CAIA!!! VĂ MULȚUMESC ȘI PENTRU CARTEA PE CARE AȚI SEMNAT CUVINTELE MILOSTIVE, DĂRUITĂ CU DRAGOSTE ȘI PENTRU CITITORII CARE VOR VENI S-O CITEASCĂ LA CENTRUL ACADEMIC EMINESCU. IAR MIE NU-MI RĂMÂNE DECÂT SĂ SPUN: SUBSEMNATA, ELENA DABIJA, BIBLIOTECARĂ PE VIAȚĂ, PROMOVEZ, PE PROPRIA RĂSPUNDERE, PE MIHAI EMINESCU ȘI NU NUMAI… UNEI GENERAȚII URMĂTOARE…. ȘI SĂ FACEM TOT POSIBILUL CA LITERELE UNEI CĂRȚI SĂ NU RĂMÂIE-NCHISE-N FOI!!!!!

BAFTĂ ECHIPEI HASDEU!!! BAFTĂ TUTUROR COLEGILOR-BIBLIOTECARI!

Importanţa muncii bibliotecarilor

         Interesantă este interpretarea vieţii profesionale a unui bibliotecar, şi mai important este ce gandesc ei despre sine şi profesia lor; legatura ei paralelă cu serviciul. Vreau să mentionez Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu” din Chisinau, şi alte biblioteci din Republica Moldova, rolul bibliotecarilor în societate.

E adevărat, biblioteca are o dimensiune superficială, ca și cum la ‘moda’! Pe de altă parte, poţi întoarce oglinda cu capul în jos, dar nu poți întoarce imaginea, astfel că trebuie să stai cu capul în jos, stând pe mâini şi… carând tone de cărţi, şi… cât să reziști în această poză?

Sunt suparată pe cei care nu văd importanţa muncii bibliotecarilor. Unii consideră că bibliotecarul „dă şi primeşte cărţi”, mai nou, „stă în faţa calculatorului” (pentru unii lunea e liberă – ori lucreaza duminică – nu au cerut bani pentru asta, au considerat că oamenii sunt mai liberi duminica şi pot frecventa biblioteca. Dar, ştiti ce înseamnă să ai o gestiune de peste aproximativ 700-1000 lei pe care un bibliotecar o distribuie la zeci de mii de cititori/an? Ştiţi cum aleargă bibliotecarul după cititori pentru a recupera documentele de bibliotecă pe care „uită” să le înapoieze? Ce înseamnă acces liber la raft? Ştiţi, că sunt unii utilizatori care „iubesc” atat de mult carţile încât mai pleacă cu ele dosite pe fie unde? Cât timp munceşte un bibliotecar on-line? Distribuind şi promovând surse şi teme importante informând utilizatorii despre toate informațiile cu sursele și literatură necesară pentru studii/ servicii? Dar, despre Centrele de cultură create în biblioteci, unde bibliotecarul este: şi – organizator, regizor, scenarist, jurnalist, blogger, redactor la texte, operator, hamal, designer, promotor, distribuitor ca urmare a evenimenteleor cu lansări etc? – Toate deservirile întrunesc meseria de Bibliotecar! Iar… politicienii se luptă pentru funcţiile lor în continuare, îşi măresc pensiile personale de zeci de ori mai mari ca leafa bibliotecarului… Dar, uită de exemplu că şi ei au beneficiat de serviciile unei biblioteci, și au fost ajutaţi de bibliotecar să ajungă profesionişti în domeniul lor de activitate?
Vreau să menționez despre profesionalismul bibliotecarilor. Activitatea începe de la constrângeri. Există cineva ideal? Nu există. Că dacă ai alege din cei mai ideali sau, pur și simplu, buni specialişti, – cu siguranță, ar ieşi ceva prost. Important e să găseşti în materialul uman care este accesibil, varianta cea mai propice. Și cât de mult contează personalitatea bibliotecarului!
E doar un aspect. Nimeni nu e rigid… Există un ansamblu de calităţi care trebuie să se apropie de ceea ce se propune în esenţă. Şi atunci, se fac comparații. Nu vorbim de genuri. Totuşi, fie că e modern sau nu, acestea există.

Există bibliotecari de caracter. Avem bibliotecari care au posibilitatea de a fi pe linia întâi, alţii – mai inferiori. Mereu persistă o legatură strânsă sau subredă… Toate acestea nu trebuie să atingă nivelul înalt a calităţii profesionale. Cu oameni talentaţi care gândesc Biblioteca într-un mod cărturar – poţi comunica indiferent de limbă. Cu alţii, care par că nu aparţin, dar care sunt prezenţi, – pentru că instituţiile sunt mari şi uşile sunt deschise, – nu ai cum să comunici. În mod superficial, nu se face diferenţa între o experienţă reală sau unul care riscă atunci când se apropie şi desface o temă cu un interes anume. Dacă îţi asumi responsabilitatea, profesional, lucrul acesta trebuie să resimte într-o bibliotecă. Rolul bibliotecarului este de a apropia oamenii, de a-i educa prin promovarea valorilor culturale, tradiționale –  prin carti, prin activităţi / evenimente etc…
Dacă e să dezvoltăm acest subiect, cred că din cauza conceptualizării, importanţa bibliotecarului, în prezent, este chiar foarte mică! Nu se ia atitudine corectă pentru profesionalismul bibliotecarilor, și leafa e cea mai mică!

Dacă ar cunoaște cititorii – câtă muncă depune și cât timp lucrează bibliotecarul în faţa calculatorului pentru a introduce în programe? De cât timp are nevoie pentru a citi dintr-o carte pentru a stabili cota ei de raft? Nu mai amintim, de bibliotecarii care au făcut diverse boli profesionale datorită ciupercilor şi prafului de pe cărţi, dar și riscând contaminarea de diverse boli de la cititori? Mii de bibliotecari eu emigrat din țară, și în continuare pleacă din biblioteci pentru salarii mai bine plătite în alte locuri de muncă peste hotare?
Se impune de la sine, un bibliotecar trebuie să fie partenerul important pentru toată lumea şi – o sursă de informare pentru fiecare, să susţină o direcţie, cu o sensibilitate anume pentru ceea ce poate stimula fantezia individului. El, bibliotecarul, trebuie, bineînţeles, să dispună de abilitatea de a lucra pe texte: să taie, să improvizeze, să facă legături, să completeze, dacă e nevoie. La Shakespeare toată lumea taie cu foarfecele în dreapta, în stânga. Acolo, e într-adevăr foarte important să existe şi un alt tip de reflecţie decât doar cel practic…

Bibliotecarul cu personalitate puternică trebuie protejat şi lăsat să vină la cuvânt cu limbajul lui. Dar ce înseamnă, de fapt, un bibliotecar slab? Nu există slabi, profesia de bibliotecar începe de la un anumit standard: eu, de exemplu, citesc, dar asta nu înseamnă că sunt scriitor… Toată lumea ştie să scrie, dar nu toată lumea e scriitoare; misterul e altul, nu e aşa cum îl înţelegem ca profesionist. Ce ar trebui să facă un bibliotecar pentru a evolua, pentru a nu se plafona? Să continue să lucreze. De ce are nevoie, in mod special? De Initiativă! Un bibliotecar nu are voie să renunţe, el trebuie să continue să dezvolte ceea ce a început. Are nevoie de perseverenţă. Atitudinea trebuie să fie deschisă. Și cel mai mult contează: suportul colegilor superiori care sunt mulți, doar că unii nu doresc să se împartă cu experiența lor din motivul concurenței…

Cel mai important e, bineînţeles, omul viu, modul în care reacţionează în anumite situații de lucru, şi dacă se stabileşte un flux de dialog subliminal. O vibraţie comună, proprie limbajului profesional poate învăţa mult mai multe lucruri utile decât teorii cu vorbe pustii.

Ceea ce lipseşte la unele persoane: dacă uneşti doi profesionişti, unul foarte tânăr şi unul în etate, şi – îi pui pe treabă,- amândoi sunt în acelaşi punct. Dacă cel bătrân se bazează numai pe experienţă, e pierdut, iar dacă cel tânăr se bazează doar pe intuiţie, e şi el pierdut. Trebuie să fii conştient să începi de la zero, astfel ar fi mai sănătos. Există anumite avantaje dacă ai mai lucrat, doar că în prezent, nu te poţi baza doar pe ele.

Nu există rezultate imediate specifice, diferenţiate. Importantă e Conştientizarea. Atitudinea, perseverenţa, dorinţele… Toate greşelile pot fi integrate şi ele se dovedesc a fi până la urmă – Calităţi. Dacă ceva ce pare o eroare se transformă într-o calitate, atunci procesul e just.
Calitatea şi nivelul pregătirii determină dezvoltarea lucrurilor. Conceptele sunt bune doar dacă le poţi înlătura la un moment dat. E normal să porneşti cu un concept, dar nu este necesar să-l duci până la capăt. Einştein nu a zis „azi nu am timp, lasă că fac mâine teoria relativităţii”. S-a întâmplat: el era foarte concentrat, bine pregătit pentru alt lucru şi uite ce a apărut… Nu a fost un simplu accident, ci a fost bine pregătit. Nu poţi şti din start ce te aşteaptă. Nu ajungi întotdeauna unde premeditezi să ajungi. Există tentaţii ale meseriei care sunt justificate, este curiozitatea de a încerca cât mai multe în sistemul bibliotecar. Ca apoi să nu rămânem, într-un fel, cu regretul de a nu fi avut un ansamblu al nostru…

Vivat, Bibliotecari!

Svetlana Vizitiu, ❤

Alte surse in domeniu:

Sugestii curative pentru Legi de biblioteci

Corelația – utilizator – șef- subordonat cu nevoi speciale la Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu”

Cum îți ierți neghiobul, sau rețeta fericirii

Te roade pe dinăuntru, nu te lasă să dormi, se stabilește în creierul tău și nu te poți bucura de viață. Este cheia determinativă a umilinței. Obidă. Nu te simți satisfacut de viață. Anume tu, și nu cel care te-a obijduit. Nu contează, că te chinui, că te-ai tras la față și te gandești doar la răzbunare, la sensul vieții tale, poate chiar și la suicid; Cel, care te-a obijduit, ca răspuns, nu traiește mai ușor, mai greu… În loc să-ți ierți răufacătorul, îți calicești ție viața. Obida și ura, adâncindu-se în constiința ta, te pot îmbolnăvi serios, atât fizic, cât și psihic. Și mamele cu gânduri pesimiste afectează sănătatea copiilor. Copiii din familii vulnerabile, bolesc mai des, problema, în primul rand, e în dezordinea din capul și gandurile mamei (în special, cu ajutorul tatei!)

Deci, fă ordine în creierul tău; Gândește pozitiv! Cert că acest lucru este greu, și mie îmi venea greu să cred! 🙂  Frustrarea, îți închide toate căile spre un viitor luminos… Sună, cam ”sovietic”, dar așa e. În special, obida întretaie relațiile intime, dezvoltarea lor hormonală, și, cât timp nu ierți și ramâi cu frământările tale, nu te poți gândi la alte relații, în cele din urmă, îți întalnești un partener cu probleme, la fel… ca cel precedent. Sau, la fel… ca tine!

Obida te lipsește de posibilități de a te bucura, să fii satisfacut în continuare de viață. Să privești în părți și să admiri natura, anotimpul, copiii, muzica și filmele. Pur și simpu, nu te lasă să trăiești și să fii fericit…

Certând lumea, ceartă-te pe sine! Salvarea mea vine din caracterul meu: atunci când în urma supărărilor, în disputele cu unii oponenții, invinuindu-i direct, eu oricum… în sinea mea mă simt eu cea de vină. Este mai ușor să fii tu cel de vină, decât să ții la o persoană și să-l consideri dușman.

Privește-ți ”fostul”… Probabil, că nu se omoară dupa despărțirea voastră. Nu are nevoie de responsabilitățile care le-a lăsat pe umerii tăi… Așa că, în cele din urmă, chiar de el ai nevoie? Îți calicești viața, și cea a copiilor din cauza celui care nu va merită? Lasa-l, eliberează-te de răutati. Să fie sanatos. Destule argumente, pentru a te elibera odată și pentru totdeauna de obidă și să-ți ierți fostul partener? Cât de banal n-ar suna, dar numai tu ești responsabilă pentru viața ta. În cele din urmă, cu trecerea anilor îi vei spune mulțumesc, că te-a ”lepădat” atunci și nu acum…

Nimeni, niciodată, nu va rezolva problema în locul tău și nici nu-ți va schimba direcția gândurilor.

Daca te va ajuta; scrie pe o foaie, tot ce s-a acumulat in sufletul tău; toate retrăirile și sentimentele negative. Resimte și retrăiește din nou situația, sau problema în sine, cu fiecare cuvânt emotiv, și dacă e nevoie, răcnește, strigă și plângi! După ce ai scris, – recitește, mai încet, spunând: ‘‘Iartă-mă, îmi pare rău’‘.

Ca și cum te-ai adresa universului. Apoi, multumește-i:”Îți mulțumesc. Eu te iubesc”. E o metodă purificătoare… Se spune, că te eliberează de răutate, și începi să te simți mai bine. Vei simți, că într-adevăr iubești… nu doar universul. Te vei simți eliberată și de gânduri, care te rodeau tot timpul. Lista scrisă, – o arzi. Cenușa o arunci în chiuvetă la WC, fie o imprăștii în aripile vântului.

Mai departe, pe o foaie, scrie-ți planul vieții noi. Cică, cât este de excelent și minunat totul. Improvizează, imaginează, scrie-ți visurile tale. Speranțele și dorințele. Viața e atât de frumoasă! Împaturești foița, și o ții în geanta ta, se poate și la piept, într-un buzunarel secret, atât cât vei simți nevoia, ca urmare recitind-o, după necesitate. Cu Tatăl Nostru… Dacă nu te-a ajutat să te dezbaieri de frustrări și obide, repetă metoda purificătoare din nou peste un timp. Dar nu mă intreba, unde să-ți cauți linistea din interiorul tău; eu una, nu știu, o fac rugându-mă, și mai mult mă încred in Dumnezeu.

Și, mă rog zi de zi… Să dea Domnul sănătate tuturor, și să fiți fericiți! Să dea Domnul, minte și vouă și mie! ❤

Svetlana Vizitiu 🙂

De ce ne pasioneaza? Top 5 carti

Ne intalnim in graba, ne vorbim, discutam, sa intelegem mai bine poate unde am gresit sau unde ni se face o nedreptate! Nici atunci cand ne povestim ce avem in suflet nu prea ne intereseaza nevoile altor persoane, atata timp cat asta nu ne afecteaza bunul mers al cursului vietii. De fapt, in timp ce ne vorbim,  gandim cum sa fugim, si ne facem sa tacem cat mai repede si totul sa reintre in normal; n-avem rabdare nici pentru sa ne intelegem pe noi, insine… Cu totul e altceva e o Carte! de ce atat de mult ne pasioneaza, ca uitam de rabdare si restul lumii?… 

Ludmila Balan, mass-media: Ador poeziile: le citesc si recitesc… De exemplu, ma emotioneaza pana la lacrimi, poezia “Cantec basarabean” de Grigore Vieru sau “Fat-Frumos” de Adrian Paunescu. De fapt, acestea sunt poetii mei preferati !!! De ceva timp, imi place sa citesc despre spiritualitate . Eu cred, ca o persoana spirituala este omul in cautarea Sinelui, in cautarea Dumnezeului din noi, o persoana care manifesta iubirea in tot ceea ce face, – iubire de Sine, iubire de oameni si iubire pentru toata creatia. In acest sens, un autor, care imi raspunde la unele intrebari, este Osho; e cel, care zice sa te accepti, in primul rand, pe tine, dar si sa tinzi spre un ideal mai inalt. De asemenea, imi face placere sa descopar noutati cu fapte interesante din istorie: m-a surprins cartea “Noi nu suntem urmasii Romei” de Napoleon Savescu! Autorul este un medic romano-american, care a emis o teorie cotroversata asupra istoriei dacilor. El finanteaza pe cont propriu, cercetari despre istoria adevarata a dacilor si, considera ca poporul roman este urmas direct al dacilor, fara o alta ”amestecatura” de sange latin, si, ca limba dacilor a dat nastere limbii latine… Dupa teoria lui, de fapt, nu noi suntem urmasii Romei,  dimpotriva: Roma este urmasa noastra! Eu nu stiu, daca argumentele lui Napoleon Savescu au baze solide, dar mi-au trezit curiozitatea si multe semne de intrebare. In schimb, cartea, pe care o recitesc acum, nu-mi trezeste intrebari. Cunosc aceasta poveste reala din frageda copilarie! Este vorba despre cartea “Stalin mi-a furat copilaria“, pe care a scris-o cu lacrimi tatal meu, Boris Vasiliev! Aceasta carte face cat toate manualele de istorie de la noi. Este o carte-document, care reda tragedia neamului, vazuta si traita de un copil de 8 anisori… Tatal meu zice: “Despre suferinţele şi nimicirea celor vârstnici, peste 60.000.000 de persoane, s-a scris mult, începând, din câte ştiu eu, de la A.I. Soljeniţîn, dar despre tragedia copiilor – arestaţi, mancurtizaţi, deportaţi, omorâţi şi reeducaţi, numiţi de bolşevici „дети врагов народа” – nu s-a scris aproape nimic. Totul a rămas ascuns în arhivele secrete ale NKGB, NKVD, partidului comunist.” Citind aceasta carte, probabil, ca nu va veti mai intreba :”Cine suntem si de unde ne tragem ?!”

Cornelia Tafunea, contabila:  Cartea…  Acum, sunt foarte multe carti, si este greu sa alegi, insa avand interese potrivite, savurezi cu placere toate momentele descrise in carte. Imi place mult sa citesc romane, carti motivationale si, de ce nu, povestioare scurte. Lectura, mereu m-a teleportat spiritual in lumea cartii, pe care o citesc. O carte buna imi lasa amintiri si impresii profunde. Pot reciti ceva, si de fiecare data ma prind cu gandul, ca gasesc ceva nou. Nu o sa uit niciodata impresia pe care am avut-o, cand am citit prima carte: ‘‘Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. Nu mai tin minte, cati ani aveam, cred ca vreo 9-10, insa, am citit-o in cateva zile, si m-a impresionat. Cred, ca este cea mai captivanta carte, pe care am citit-o vreodata. Preferintele mele sunt si cartile motivationale ale lui Og Mandino, este si autorul meu preferat. Imi place mult, cum scrie Paolo Coelho. In general, imi plac cartile “usoare”, in care ma regasesc, carti emotive, genul ”sper, sa nu se mai termine”. Recent citite: ”Gustul sâmburilor de măr” de Katharina Hagena, o carte trista, dar cu o relatare foarte frumoasa, de dragoste. Paulo Coelho “Aleph“, – lectura a fost pentru mine putin “greoaie”, cu un caracter optimist;  “Poveştile unei inimi” de Florina Cosmin este o carte frumoasa cu povestioare de dragoste, dedicata femeilor. O recomand fetelor. Vreau sa-mi fac timp, sa citesc “Scris pe trup” de Jeanette Winterson si “Andiamo” de Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina. Mergeti la librarii sa cumparati carti: daruiti-le,i, cititi-le, – macar, cateva pagini, in fiecare zi! – O carte buna te face sa uiti de probleme, in plus, te relaxeaza. Azi, citesc “Mananca, roaga-te, iubeste”, de Elizabeth Gilbert… Sunt inspirata si multumita!

Nicolai Afanas, lector superior universitar IRIM: în calitatea mea de lector universitar şi doctorand lectura este o obligaţie, o parte componentă a activităţii profesionale. În prezent, cercetez interconexiunea dintre geopolitică şi securitatea naţională, iar ca rezultat am răsfoit o serie de lucrări relevante și pertinente subiectului abordat. Aș recomanda cititorilor trei lucrări de referinţă a trei geopoliticieni cu renume Гаджиев Kамалудин, Геополитика. Учебник. 4-е издание. Москва: Юрайт, 2011. 479 с., Хаусхофер Kарл, О геополитике. Москва: Мысль, 2001. 426 с. şi nu în ultimul rînd o lucrare autohtona Serebrian Oleg, Despre geopolitică. Chişinău: Cartier, 2009. 176 p. Ținînd cont de faptul că o mare parte a literaturii ce dezvoltă tema sus-menționată, e preponderent disponibilă în limba rusă în bibliotecile din capitală vin să încurajez cititorii să acorde prioritate lecturii acestor lucrări fundamentale (în orice limbă n-ar fi acestea) capabile să explice esenţa existenţei umane în diversele ei forme de manifestare.

Aliona Triboi, interpreta muzica usoara: Dostoievski e autorul meu preferat: cam tot ce am citit, m-a miscat profund! Mi-au placut Hector Malot – “Singur pe Lume”, I. Rebreanu – “Ion”,  clasicul A. Cehov; de la noi, Vaculovschi: desi, scrie destul de dur …si e nevoie de nervi de otel sa rezisti pana la capatul lecturii, se merita!

Curioasa, Svetlana VIZITIU

Nu căutaţi beneficii în dragoste!

Ştii şi tu, că în astă lume, nu fiecărui i-e predestinat să fie fericit… Să-şi găsească soarta, eroul lui… Prin urmare, eşti nevoit să creezi de sinestător: cu mânile tale, cu gândul, buzele, inima… Să te lupţi pentru ceva (cineva), împreună cu oamenii, şi chiar cu soarta insăşi, căci, le preferă pe cei, care se confruntă cu ea. Ar fi bine, să tineţi minte: acelea lucruri care vă aduc o grămadă de bani, – mai devreme sau mai târziu, vă trădează. Nu căutaţi beneficii în dragoste! 🙂

Dumnezeu ajută pe cei ce se ajută singuri!

 

Dumnezeu nu e de lemn…

Cum poti sa traiesti in timpurile noastre OMENESTE, fara conflicte? Oamenii insisi nu stiu la ce aspira… Ei mereu revin la ciondaneli fara de sens doar pentru o manusa cu bunuri materiale, si mor, – unii, asa si niciodata, nu mai afland de propria lor valoare spirituala. Guvernul, partidele sunt mereu in cearta! Pe strada – se cearta, se injura… Virtualul, la fel, e in conflicte, mai mult, politice… Oriunde nu te intorci – observ conflicte… „Daca un salbatic a incetat sa creada in dumnezeul lui de lemn, nu inseamna, ca Dumnezeu nu exista, doar  ca Dumnezeul nu e de lemn”… (L. Tolstoj)

Adesea, conflictele par utile, de aceea, pe mine nu ma intereseaza, anume cum sa nu intri in conflicte cu oamenii; o stim deja cu totii… Acum, mai mult ma intereseaza starea de dispozitie, in care orice situatie de conflict ar fi solutionata constructiv. Admit, ca fiecare conflict este o urmare a tensiunii imprejurarilor, pentru care nu suntem pregatiti moral; simptomul principal fiind tensiunea interiorului nostru: Ce-i important, cred ca ea persista din presiunea constiintei omului; Intuitiv, eu stiu, ca am ales varianta gresita a actiunilor; imi este rusine, dar continui sa ma incapatinez! Un alt motiv al tensiunii ar fi neacceptarea adversarului ca personalitate. Imi este rusine pentru ca nu-mi-e simpatic, dar nu pot face nimic cu sine. Ulterior, dupa un timp, tensiunea trece, si tu, linistit, accepti omul, asa cum este. In aceasta stare, conflictul e foarte improbabil.  Mai mult sau mai puţin suntem inclestati in anumite dogme, stereotipuri si prejudecati sociale, alimentate de unele frici sau temeri personale sau de unele persoane care ne inconjoara. Cineva ne creaza o idee ca suntem limitati, ca nu putem fi mai mult decat ceea ce suntem, ca nimeni n-a reusit si nici noi nu vom reusi…

Dumnezeu e mare, ne apara şi ne indrumeaza corect, doar ca satana ca nu mai are frica de nimic si zace bine-merci in persoane carora le ”convine” aceasta situatie…

Mi s-a zis, ca sunt o persoana luminoasa: o spun si persoane putin cunoscute mie: pe semne, ar trebui sa ma accept si eu ca… un Soare in casa! 🙂 In opinia mea, e nevoie doar sa fii sincer, sa exprimi ceea ce gandesti. Sa fii optimist si binevoitor. Uneori depindem de anturajul nostru, fara sa acceptam omul, asa cum este el. Fara sa-i recunoastem dreptul la libertate a cuvantului. Incercati sa intelegeti prezenta unor persoane prin punctul lor de vedere si informatia ce parvine; observati ce aveti in comun si nu va impuneti cu opiniile oarecum eronate! Indreptati-va privirile in directia in care oamenii au sperante si asteapta fapte bune de la voi!…

Maxima Zilei de azi

Daca in viata ta aparuse persoana, alaturi de care uiti trecutul, inseamna ca aceasta persoana – este viitorul tau…

Prieteni buni sunt ca si stelele… Nu-i vezi des, dar stii, ca sunt... 

                                        PACE-N SUFLET!

Mamici, tatici, bunicuti: Recomanda!

Sunt carti pline de explicatii si de imagini, ce contin extrem de multa informatie si care te invata sa citesti si sa intuiesti gandurile altora prin gesturile si exprimarile lor. E vorba de mamici, tatici si bunicuti.. Sunt multe carti ce ne recomanda, si merita sa fie citite. Si cu atat mai mult, sunt oameni de la care ai ce invata! Ascultati-i! – puneti idei si imagini la suflet, si, la randul sau, deschideti-va inima voastra! Impartasiti-va!                                                                                                                              Alexandra MARTA, jurist, interpreta de muzica usoara.

Până la o vârstă nu mi-a plăcut să citesc, aveam alte interese, ca cele ale cantului, pictura in ulei si acuarela… Deși, am citit de mica, nu am simtit plăcerea aceea pe care o simt acum când citesc o carte, in special, la tema: ”Cum sa ai grija de copil”.  Se pare ca cu varsta ne schimbam si preferintele. dar, nici acum, nu-mi prea gasesc timp, cat n-as dori de mult, sa citesc in liniste: de curand am nascut un baietel minunat, pe Timur… Fiul meu este prioritatea mea! Cu toate acestea, dintre toate cărțile pe care le-am citit până acum, am să vă recomand doar câteva: ”Secretele succesului” de Dale Carnegie; o carte incredibila, îți va schimba percepția asupra felului în care trebuie să relaționezi cu oamenii, o recomand cu mare caldură. Fără discuție este cea mai bună carte. In adolescenta, am fost marcata de ”Coliba unchiului Tom” de Beecher Stowe, de altfel, m-au impresionat si romanele lui Theodor Dreiser ” Jennie Gerhardt”, ”Tragedia americana”; iar in copilarie, adoram ‘‘Povesti populare moldovenesti”, Povestile lui Ion Creanga. Imi placea sa-l recit pe Bacovia, poeziile lui despre anotimpuri.. Mă bucur de fiecare carte, care te pune pe ganduri, plus, pe emotii pozitive. Am uitat ce carte era, imi amintesc, ca am fost uimita sa descopar, ca toate posesiunile materiale sunt nesemnificative, ele nu ne aduc fericirea, ci doar fericirea de moment… Adica, mi-am dat seama de realitate. Imi doresc sa citesc Biblia in intregime.

VITALIE CATIRAU, capitan, politist. Militar in suflet.

Sa fiu sincer, de mic am ramas impresionat de „Cîntătoarele din Mărăcini” de Colleen McCullough, ”Coliba unchiului Tom” de Beecher Stowe, ”Calaretul fara cap” de Mayne Reed, de lectura clasicii universale… Toata opera lui Dosteievski, am citit-o, si m-a marcat mult! Scriitorii preferati sunt si Gustave Flaubert, Shakespeare, A. Dumas, Dostoevskii, Stendhal, M. Drumes, L. Rebreanu, Suvorov.. Lectura, ca si intreaga arta este pentru oamenii cu un nivel de cultura si totodata material suficient pentru a avea nevoie si de asta. In conditiile in care, cetatenii sunt stresati de foarte multe griji, probleme, dar mai intai de toate nu au incredere in nimeni si in nimic, la ce le-ar mai servi literatura artistica? Despre literatura de specialistate nici nu poate fi vorba intr-o Moldova in care se promoveaza ideea ca nu avem specialisti calificati, iar ei exista dar nu se pot angaja, pentru ca prioritate au apropiatii unor persoane influente si la fel de neprofesioniste ca si protejatii lor (am patit-o chiar eu). Dacă am avea un trai decent, sunt sigur că orice om are capacitatea să se intereseze de cultură, știință, educație și să citească o carte, să încerce ceva nou, nu doar să se gândească cum să supraviețuiască.  Eu cred în oameni, nu în politicieni, iar expresii de genul că (oamenii de la țara sunt proști sau needucați poate veni doar din mintea unui om neintelept). Pasionat fiind de lectura, chiar de la o varsta frageda (ii multumesc mamei, care a avut grija sa ne insufle aceasta dragoste), am citit tot ce-mi nimerea in cale, iar cu trecerea timpului si cu inaintarea in varsta am fost captivat de romanele de dragoste, la fel, si de cele de aventura,…mai putin, SF-ul. Puteam sa fiu o zi intreaga in „captivitatea” unor carti . Cu parere de rau, la moment, nu citesc atat de mult, oricum incerc, alteori, sa improspatez bibliografia personala cu o noua carte. In present, preferintele sunt mai mult axate pe romane istorice, sau chiar relatari documentare, eu, fiind pasionat de istorie: tot ce e legat de acest domeniu ma atrage… Istoria e o enigma ! Ultima carte citita si recitita, si care m-a captivat e „Funia impletita in trei” de Petru Bogatu; e o carte excelenta!

IRINA POPOV, medic

Uneori citesc din literatura de scoala a fiicei mele Coriina, caci noi, parintii, pe timpuri, nu am trecut-o, si adesea, discutam cu ea – ce si cum, mai ales, cind intimpina dificultati. Multe din recomandari de carti, postate pe bloguri, desigur, le-am citit, mai cu seama, in copilarie si adolescenta. Mama mea a predat la facultatea de biblioteconomie: am de la cine invata… Am si o biblioteca enorma acasa.  Ma stradui, sa fiu la curent cu toate informatiile din editiile de specialitate; scriu pe aceasta tema, pentru site-ul thewoman.md

IURIE BADICU, Director ORDA, jurnalist

Sincer sa fiu, în ultimile șase luni n-am citit nici o carte nouă, doar legi și proiecte de legi de tot felul… Totuși am recitit, zilele acestea, 2 cărti foarte dragi, cu schite prima, cu poeme a doua, e vorba de Victor Teleuca, „Goniti pasarea de cenușă”, Editura Literatura artistică Chișinău 1982, si, Jovan Strezovski -„Tărîmul de la miazăzi”, Editura Dacia Cluj Napoca 1979. De curand, am fost într-un local unde depozitez, temporar, cărțile mele citite și în curs de citire, chipurile, biblioteca personală. M-am aprovizionat, de acolo, cu 50 de carți, cu titlul: „Aforisme pe bani pentru businessmeni„.

Inga MILOSAVLJEVIC, jurnalist, producator si coordonator evenimente culturale

Последнее время предпочитаю классическую литературу, чтобы для себя сохранить культурный язык. После прочтения некоторых современных произведений мозг в ужасе взрывается, а когда перечитываю Пруста, Хемингуэя, Булгакова, Камю, Чехова, Моэма, Андрича, Ионеско, и других классиков мировой литературы, получаю почти физическое наслаждение. Люблю поэзию, это утонченный вид искусства. Когда тяжело на душе, то в руках всегда томик Ахматовой, Цветаевой, Пастернака, Гете, Бландиана. Недавно была на международном форуме поэтов и писателей, открыла для себя молодых хорватских и сербских литераторов.                                                                                                                                              TANIA GUTU, asistenta medicala, in concediu de maternitate

Recomand tuturor celor  pasionaţi de lectură “Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri”, de Eric-Emmanuel Schmitt. Cartea a fost scrisă în 2006 de către Eric-Emmanuel Schmitt, un scriitor născut în Franţa în 1960, un binecunoscut dramaturg, romancier şi scriitor de ficţiune ale căror piese se joacă peste tot în lume. Cartea ne prezinta opt povesti de viata ale unor opt femei diferite dar care au toate un element comun in jurul caruia povestile prind viata: iubirea. Partea interesanta e ca nici o poveste nu este ca cealalta si autorul reuseste sa redea adevarate trairi si adevarate experiente de viata printr-o simplitate iesita din comun.Aş mai putea recomanda şi „Numele Trandafirului” – am citit-o de câteva ori. Este o carte completă. Are o intrigă poliţistă, dar este şi o frescă socială. Un amestec de religie cu ştiinţă, foarte interesant. M-au impresionat în mod deosebit carţile “Iubirea faţă de apropele”, de Pascal Bruckner şi “Toamna patriarhului”, de Gabriel Garcia Marquez.    

   ANDREI SAVA, muzician, compozitor 

Unul din iubitii mei scriitori este Kurt Vonnegut. L-am „descoperit” in anii de scoala, in biblioteca tatalui meu, apoi l-am tot recitit de-a lungul vietii, crezand de fiecare data c-abea acum l-am inteles cu-adevarat. Am cautat disperat toate lucrarile, probabil, as putea scrie si-o disertatie, amanuntit-stiintifica despre „elemente de sructura si stil”. Probabil e legat de „unghiul de vedere” cu care priveste realitatea, asemanator launtricului meu, de-o filosofie sumbra, sau de calitatatea uimitoare de-a spune lucrurilor pe nume printr-un umor diferit de fantastic si uneori ireal de „black”. Pentru milioane de oameni acest mod de gandire, acest blitz a realitatii, a devenit adevarata religie, cult. Acum, stiu care lucrare semnata de Vonnegut imi place cel mai mult, dar as sfatui „sa-l luati” step by step, crescendo, fade in… De la opusurile tineretii spre maturitate, asa mi se pare corect, recomandabil. Si inca ceva: e straniu e paradoxal, dar efectul e atomic daca-l citesti pe Kurt Vonnegut dupa Erich Maria Remarque… Karel Čapek e urmatorul scriitor, pe care vi-l recomand (in special daca l-ati indragit pe Vonnegut). E uimitor cum un american si un ceh pot avea atatea tangente in creatie, traind in lumi diferite. Nu-s identici, nici gemeni si totusi au multe in comun. „Razboiul salamandrelor” si „Fabrica de absolut” le-am gasit intr-o colectie sovietica, pare-mi- se, „АЭЛИТА”. Acum, ma-ntreb cum de-a fost acceptata pe timpuri tirajarea acestor lucrari- in esenta sunt revolutionare si critica indirect sistemul socialist-comunist. Probabil, propaganda celor timpuri, sau vre-un critic literar cu „capul mai aplecat” a acordat lucrarile in tonalitati ce critica sistemul capitalist. Cum n-ar fi, ramane unul din scriitorii cu care se poate „indreptati” secolul XX.  Iar lucrarile scrise in anii 20-40 a secolului trecut, sunt si-acum la fel de moderne si actuale.

P.S. Apropo, Karel Čapek si fratele lui Josef, sunt autorii cuvantului „Robot”.

SOFIA STOLEAROV, bunicuta, intr-o vizita de durata in Canada

Lectura este pasiunea mea. Imi place enorm lumea imaginara a cartilor si nu trece o zi ca sa nu citesc. Chiar fiind in vizita peste ocean, nu am putut sa ma abtin ca sa nu ma inscriu la biblioteca nationala si acolo sa-mi gasesc sursele lecturii. Cartile recent citite, care m-au impresionat prin continutul sau au fost: ‘‘Maitreyi” de Mircea Eliade, ”Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi, ”Fiul Risipitor” de Hall Caine, ”Vendetta” de Henry Possendorff, ”Buna dimineata, baieti”, ”Cismigiu et Company” de Grigore Bajenaru, ”Alchimistul” de Paolo Coelho. In afara de aceste carti cunoscute, bineinteles, ca prin miinile mele au trecut si altele, insa, fiecare este deosebita pentru mine, caci imi dau posibilitatea sa ma rup de realitate si sa zbor cu gindurile in departari…

maxima pe noapte

Fericire e atunci cand ai cui dori o Buna dimineata, Noapte buna… Pur si simplu, sa stii, ca cineva te asteapta sau ai unde si la cine te grabi…        (SV)

Francis Goya – Concerto pour une voix

Grigore Grigoriu: „Zilele din palmă-n cer îmi zboară”

„Viata niciodata n-a fost usoara, dar trebuie sa fim liberi şi sa privim lumea cu ochi de copil, caci acesta e binele. In creatia noastra, nu e nevoie sa ne axam pe nedesavarşirea omeneasca; trebuie sa iubim, sa fim fideli, sa mergem spre ideal, chiar şi neavand un dram de speranta, fiindca doar astfel vom ajunge la ceva” (Grigore Grigoriu)

                             

    Actor frumos şi chipes, cu un dar suprem, stejar de o rară forţă, caracter dramatic cu o sensibilitate înduiosatoare, întruchipare a seducţiei masculine, dar şi a modestiei, mereu optimist, dar nesigur de propria lui valoare, admirat şi iubit de milioane de oameni… S-a născut pe 4 aprilie 1941, la Cauşeni. Orfan de tată la o vârstă fragedă, a fost nevoit sa lucreze de mic, ca sa-şi ajute mama. Interesul pentru teatru incepu sa se manifeste din perioada scolara, jucand pe scena teatrului popular din localitate. Ca urmare, n-a facut scoala de actorie, dar datorita talentului a reuşit sa-şi croiasca drumul sau in lumea artei, acumuland cunostinte şi practica pe scena Teatrului National din Balti „Vasile Alecsandri”, jucand apoi in anii 1965-1970 la Teatrul televizat „Dialog”. In anul 1970 devine actor pe scena Teatrului „Luceafarul”. Şi, fara doar şi poate, datoreaza descoperirea şi afirmarea sa ca actor de nivel mondial regizorului Emil Loteanu, decedat şi el in acelaşi an cu Grigoriu (2003). Grigore s-a trezit intr-o buna zi cu Loteanu venit sa-şi perfecteze actele de studii la Causeni: era elegant şi manierat, cu o tinuta şi vorbire curat romaneasca, ii captivase pe toti, iar Grigoriu nu se putea desparti de viitorul celebru regizor…

Astfel, incepuse urcusul spre cunoscutul film Poienile roşii (1966), iar rolul lui Sava Micliu ii va aduce primul trofeu in cinematografie. Grigore Grigoriu zicea:”Filmul Poienile roşii este pentru mine un veritabil imn solar daruit oamenilor, iar Lautarii comporta o filozofie profunda, mitica a poporului nostru. Precum Copernic a descoperit ca pamantul se roteste, lautarii au descoperit ca pamantul canta.” Loteanu l-a caracterizat atunci ca pe o statuie antica vie, care mai tarziu, de sub carapacea de piatra a tacerii, avea sa tasneasca o magma incandescenta… Urmeaza alte roluri, in special cele din filmele regizate de Emil Loteanu, care il consacra printre cei mai talentati actori de cinema, devenind cunoscut şi peste hotare: Andrei Voinovan (Gustul painii, 1966), Radu Negostin (Lautarii, 1971, 16 premii internationale), Stefan Barbu (Ofiter in rezerva, 1971), tiganul Loico Zobar (Satra sau O satra urca la cer, 1975, difuzat in 114 tari din lume), Victor (Vreau sa cant, 1979), Kalidis (Drama la vanatoare sau Tandra şi dulcea mea fiara, 1978). Gr. Grigoriu s-a produs in peste 50 de pelicule turnate la Moldova-Film şi alte studiouri din fosta URSS, precum şi in trei filme produse la Studioul DEFA din Germania. La Festivalul de film din Karlovy Vary, Cehoslovacia (1977), a fost incununat cu Premiul pentru cel mai bun rol masculin: al lui Loico Zobar, din Satra. Referitor la acest rol de hot de cai, actorul a relatat: „Ca sa joc in acest film, maestrul Loteanu m-a obligat sa traiesc intr-o casa cu tigani, unde seara incepea cu cantece şi se incheia cu batai şi varsare de sange. Am inteles atunci ce inseamna infernul, dar altfel nu se putea, Loteanu zicea ca trebuie sa stiu totul despre tigani.” Ca urmare, actorului i s-a conferit titlul onorific de „Artist Emerit al Moldovei” (1976), ulterior i s-a decernat medalia „Meritul civic” (1992) şi Ordinul „Gloria muncii” (2002).

In Lautarii, in rolul lui Radu Negostin, Grigoriu a personificat haiducia cu tot ce a avut ea mai legendar şi mai cutezator.

S-a plasat ferm in pleiada primilor cotati şi cautati: il solicitau tot mai multe case de film pentru diverse roluri. Cu caldura işi amintea de rolul jucat in Ciudatul, film turnat la Baku, in regia lui A. Ibraghimov, cu superba actrita Irina Mirosnicenko şi, mai cu seama, de Cika Zarubin, unul din ciracii lui Pugaciov, in regia lui A. Saltakov.

Continuand sa ramana mereu alaturi de Loteanu, a cunoscut clipe de glorie şi momente de uitare. In cartea Grigorie condamnat la glorie – cu imagini de familie, scrisori, jurnal – autorul, Ion Proca, dand detalii din viata actorului, mentioneaza ca Grigoriu n-a fost un revolutionar, nici om al revoltei: „Era pasnic şi mandru ca face parte din neam fara de moarte. Era mai mult un calator cu dorul celor de acasa.”

Printre altele, un reporter de la Los Angeles Times, Kevin Thomas, scriind de Satra afirma ca aportul lui Grigore Grigoriu este la cel mai inalt nivel dupa toate criteriile Hollywoodului… Dar nu s-a indoit nimeni de acest lucru. Cineastul Dumitru Olarescu il asocia pe Grigoriu, inainte de toate, cu barbatia:”A fost barbat in viata şi in cinematografie.”  Compozitorul Eugen Doga a mentionat corelatia creatiei şi a devotamentului actorului: „Evident, creatia lui Grigore Grigoriu nu poate fi abordata fara sa vorbim de Emil Loteanu. Ca şi Svetlana Toma, Galina Beleaeva, Mihai Volontir, şi el a fost modelat de regizor, dar şi iubit profund. In persoana lui Grigoriu, Loteanu şi-a putut developa, exprima filmul interior, a gaşit personificarea barbatului puternic, romantic şi emotiv… Omul Grigoriu a fost sincer, deschis şi, mai ales, foarte devotat prietenilor şi lui Emil Loteanu. Chiar daca acesta il supara adesea, ii facea reprosuri, Grig nu l-a tradat, dovedindu-i constant atasamentul sau.” „Cei doi titani, Loteanu şi Grigoriu, s-au completat unul pe altul”, a observat scriitorul Gheorghe Ciocoi. Actrita Paulina Zavtoni il apreciaza astfel: „Mi-a fost partener de scena, coleg, prieten. A creat multe roluri de scena la teatru, dar popularitatea, fara indoiala, i-a adus-o cinematografia. Am impresia ca in Moldova nu exista un alt actor care s-ar fi bucurat de un asemenea respect din partea spectatorilor.” „Avea simtul umorului, a spus ex-ministrul culturii Ion Ungureanu despre actorul Grigoriu, stia sa pretuiasca o gluma, chiar sa tina piept glumelor lui Urschi… A fost generos. Aceasta generozitate se vede şi in creatiile lui de varf.”

Grigore Grigoriu a fost casatorit cu Ecaterina Botnariuc, regizoare la televiziune (a decedat cu cativa ani inaintea lui) şi aveau impreuna doi copii: Traian şi Octavian, pe care actorul i-a iubit mult şi,  din relatarile prietenului D. Olarescu, i-a invatat sa fie darzi, educandu-i ca pe niste spartani. Fiul Octavian, doctor in arte, lector la USM:”…De la tata am invatat dragostea de poezie, de cantec, de a trai viata liber.” Grigore Grigoriu ii era recunoscator Ecaterinei ca şi-a jertfit cariera pentru fiii lor şi il sustinea in toate; a apreciat-o intotdeauna, dar a recunoscut asta abia dupa ce a pierdut-o. Nu s-a mai recasatorit: „Pentru ca nu se mai naste o a doua Catiusa!”, le spunea el prietenilor. A fost un bun familist şi a stiut sa tina la oameni, sa fie prieten. Actrita Ninela Caranfil işi amintea: „E in firea oamenilor sa doreasca a cunoaste cat mai multe despre un Mare Artist in viata cotidiana. Cunoscandu-l pe Grig, pot spune ca şi „bucataria” vietii lui private a fost frumoasa. A avut o casnicie trainica cu Ecaterina Botnariuc… Ea l-a ocrotit şi l-a ingrijit ca pe un copil. Ceea ce nu se stie, e ca el avea darul de a impaca, inclusiv pe noi, actorii, cand ne certam, adica avea un soi de intelepciune taraneasca de a potrivi cuvintele.” Scriitorul Alexandru Gromov afirma ca „era un om de o sensibilitate aparte, dinamic, iubitor de viata, dispus mereu sa riste…”  Marele vis al lui Grigore Grigoriu a fost sa joace rolul lui Ioan Voda cel Cumplit, sa mai produca un film despre haiduci, unde avea sa joace rolul principal, de capetenie a haiducilor… N-a reuşit, dar „a fost haiduc pana la sfarşit. A fost un mare actor, care trebuia sa se filmeze zi şi noapte. A fost un om al culturii…” (Tudor Tataru).

In urma unui accident rutier, Grigore Grigoriu a decedat la 20 decembrie 2003, in apropierea satului Palanca, Stefan Voda, iar cu opt luni mai tarziu, intr-un accident la fel de stupid, moare şi fiul sau Traian, actor la Teatrul din Piatra-Neamt…

Daca Emil Loteanu a fost un Senior al cinematografiei moldovenesti, Grigore Grigoriu a fost Cavalerul ei…

                                                                                                 Svetlana VIZITIU

Autism. Constiintizare. Realitate

„Să fii autist nu inseamnă să fii inuman. Însă, înseamnă să fii un Străin. Înseamnă, – ce este normal pentru mine, nu este normal și pentru alte persoane. Sub anumite aspecte, eu sunt foarte prost echipat pentru a putea supraviețui în aceasta lume, precum un extraterestru eșuat fără un manual de orientare… Acordați-mi demnitatea de a mă cunoaște în termenul meu, – să recunoașteți faptul că suntem în mod egal străini unul față de ceilalți, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă față de cel al vostru de a Fi. Suspendați pentru o clipă, propriile voastre prezumpții! Definiti-vă în  termeni proprii! Lucrați cu mine pentru a construi punți între noi!”(J.S.) – acest citat este al unei persoane cu autism inalt functional, cel care vorbește despre propriile lui simtăminte si exprimă modul lui de gândire foarte liber si deschis. Autismul e o boală mai frecventa față de sindromul Down! Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune, din păcate, este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca sau nu raspunde, fie nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta. De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „pară” surzi, in rest sunt firești. Desi, aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor autisti.

La 2 aprilie 2013, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P.HASDEU”, ulterior, si la Hotelul LEOGRAND (Press Conference), s-au intrunit personalitati si profesionisti in domeniu, pentru a discuta cum pot fi ajutate persoanele cu autism si cum pot fi ele integrate in societate: Prima Doamna a RM Margareta Timofti; Lidia Kulikovski, Director General al BM „B.P.Hasdeu”; Alexandra Yuster (UNICEF); dr. conf. univ. Stela Milicenco, Aliona Dumitras, Presedinte ”SOS Autism”; Elena Vataman (Centrul HIPPO); Marie Moser, President of IWCM@ Wife of USA Ambassador; Inga Milosavljevic, IWCM PR coordonator; Maria Marinuta, Angela Stoica, Irina Herne, Elena Ostapenko, Victoria Nikitchenko etc.

Nu demult, nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre ceea ce se intampla in mintea copiilor care sufera de autism. Dna Aliona Dumitras, presedinta asociatiei „SOS Autism”, ne informeaza, ca in lume, in medie, 1 din 88 de copii sunt afectati de autism. Iar in Republica Moldova din 40000 de copii,- 455 sunt potentiali autisti. Nu e ”cam mult” pentru o mica tara? Doamna Dumitras zice, ca sunt informati de catre Ministerul Sanatatii. Iar cei de la Centrul de Reabiltare a persoanelor cu dizabilitati sustin, ca cifrele sunt prea ridicate. Pentru statul Republica Moldova acesti copii sunt invizibili: nu sunt diagnosticati la timp, nu au dreptul de a merge la gradinita si scoli. Nu au nici o sansă! Situație vulnerabilă persistentă și în prezent… Au nevoie de un ajutor permanent, dar statul este mai surd ca cei autisti, din păcate…

#Svetlana_Vizitiu_impresii

Recomandare surse, autori:

Nimeni n-a venit la sărbătoarea lui

Din suflet pentru copii cu autism

Din viata: ~ELLEN NOTBOHM – TEN THINGS EVERY CHILD WITH AUTISM WISHES YOU KNEW.

„Nu am ales eu să am autism”

Zece lucruri pe care orice copil cu #autism ar vrea să le ştii:

1. Sunt în primul rând un copil. Am autism. Nu sunt în mod primordial „autist”.

Autismul este doar un aspect al personalităţii mele. Nu mă defineşte ca persoană. Tu eşti o persoană cu sentimente, idei, talente sau eşti doar gras (supraponderal), miop (porţi ochelari) sau neîndemânatic. Acestea sunt lucruri pe care le văd mai întâi la tine când ne întâlnim, dar acestea nu sunt trăsăturile tale principale.

2. Percepţiile mele senzoriale sunt dezordonate.

Integrarea senzorială este, probabil, aspectul cel mai dificil de înţeles al autismului, dar este şi cel mai important. Aceasta înseamnă că imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi texturile care ţie ţi se par obişnuite pot fi de-a dreptul dureroase pentru mine. Mediul propriu-zis în care trăiesc mi se pare ostil.

3. Te rog să faci diferenţa între NU VREAU (aleg să nu fac) şi NU POT (nu sunt capabil să fac).

Utilizarea vocabularului şi a expresiilor lingvistice pot fi adevărate provocări pentru mine. Nu e vorba că nu ascult de instrucţiuni. Doar că nu pot să le înţeleg.

4. Gândesc foarte concret.

Aceasta înseamnă că interpretez limbajul după forma literară. Este o situaţie confuză pentru mine când îmi spui ca ai mers „ca vântul şi ca gândul” când ceea ce vrei să îmi spui de fapt este că ai mers „foarte repede”. Să nu îmi spui că ceva este „floare la ureche” când nu e vorba de nici o plantă, şi vrei doar să îmi spui că această sarcină „este foarte uşor de realizat”.

5. Te rog să ai răbdare cu vocabularul meu limitat.

E destul de greu pentru mine să îţi spun de ce am nevoie când nu cunosc cuvintele care să descrie sentimentele mele. Poate îmi este foame, poate sunt supărat, speriat sau confuz, însă nu pot să mă exprim cu aceste cuvinte. Fii atent la limbajul corpului meu, dacă sunt retras sau agitat, sau chiar şi alte semne care îţi vor transmite ce este în neregulă cu mine.

6. Pentru că vorbirea e foarte grea pentru mine, mă orientez mult cu ajutorul văzului.

Te rog să îmi arăţi cum se face ceva mai curând decât să îmi spui. Şi să fii gata să îmi arăţi de mai multe ori. Repetarea mă ajută să învăţ.

7. Te rog să te concentrezi şi să mă ajuţi să dezvolt mai curând ceea ce pot face decât ceea ce nu pot face. La fel ca orice altă persoană, nu pot să mă dezvolt într-un mediu în care mi se arată în permanenţă că nu sunt suficient de bun şi că ceva e „defect” la mine.

8. Te rog să mă ajuţi cu interacţiunile sociale.

Poate ţi se pare că nu vreau să mă joc cu alţi copii. De cele mai multe ori nu ştiu de fapt cum să pornesc o conversaţie sau cum să încep să mă joc cu alţi copii. Dacă ai putea să îi rogi pe ceilalţi copii să mă cheme să mă joc cu ei fotbal sau baschet, poate că voi fi fericit să mă alătur lor.

9. Încearcă să găseşti elementele care nu mă fac să fiu agitat.

Momentele în care sunt agitat sunt mai supărătoare pentru mine decât sunt pentru tine. Aceste stări apar atunci când unul din simţurile mele este supra-solicitat. Dacă poţi să identifici cauza, atunci poţi să previi efectele.

10. Iubeşte-mă necondiţionat.

Elimină gânduri cum ar fi „ Daca ar face măcar ….” Sau „Daca nu ar mai fi aşa….”. Nici tu nu ai îndeplinit toate aşteptările părinţilor tăi şi nu ţi-ar fi plăcut să ţi se amintească în permanenţă acest lucru.

Nu am ales eu să am autism!~