”Salut, mămico! Suntem în decembrie, și deja au trecut luni de zile de când nu ne-am văzut… Am fost tare fericită să citesc scrisoarea ta. Sper, că într-adevăr, ești bine. Tata spune, că ești tare ocupată, deoarece ai foarte mult de lucru. Chiar mă bucur. Dar sper, să ne vedem în curând! Anul nou vom întâlni împreună, așa-i, mamă? Îți imaginezi, astăzi, din nou am început sa cânt la pian: este pentru prima dată de când voi cu tata v-ați despărțit…
Mamă, de ce l-ai lăsat? Acum, trăim cu noua lui soție. Nu-mi place de ea: se machiază strident și merge toata ziua la magazine, face shopping… Și tot timpul îi spune lui tata: ”Draga, am nevoie de o geantă nouă”…
Mi-e dor de tine, mamă. Cu toate că știu, că tu lucrezi, te stărui mult, și o faci pentru mine. Pentru tata. Iar Ea nu face nimic… Întoarce-te, te rog, la tata. Nu mai rezist fără tine… Tata mi-a luat un câine. Mai ții minte, cât m-am rugat să-l avem? Iată, că în sfârșit îl am! Sunt foarte fericită! Tata a spus, că este un cadou de la el și de la tine, împreună. Mulțumesc! Te iubesc, mamă, și aștept să ne vedem în curând!
A ta, Steluța.”
19 decembrie, ora 17.00 (tatăl Steluței către fosta soție)
– Bună, draga mea! Îți duc dorul. Nici nu-ți imaginezi, ce se întâmplă, aici, la noi… Steluța întreabă tot mai des de tine. Nu știu ce să-i mai spun. M-am căsătorit… Iartă-mă, pentru acest fapt, dar bani nu avem, iar ea e bogată… Și pe fiica noastră o iubește, doar că Steluța nu vrea să o vadă… Îți duce mult dorul…
Este atât de josnic să te căsătorești pentru bani, dar tu mă vei înțelege, eu știu. Am făcut-o doar de dragul fiicei. Fiica noastră. Ea ți-a scris din nou o scrisoare… Și, din nou, am fost nevoit să mint, că-i vei răspunde în curând… Am obosit sa tot imitez semnătura ta. Dar nu pot încă sa permit să afle, că nu mai exiști… Nu va rezista. E micuță… I-am cumpărat un câine, pe care l-a visat mereu. Acum, pare fericită. Numai cu serile, atunci când merg în odaia ei să-i urez ”Noapte bună”, ea stă pe pervazul ferestrei, mângâind câinele, și-i tot șoptește: ”Curând vine și mămica, mai rabdă nițel, și te voi presenta”…
Și-a aplecat capul și a izbucnit în plans. Apoi, și-a șters lacrimile și a plecat să scrie… un nou răvaș… ”Fiicei de la mama”
Oricine are un destin, o biografie, o evolutie de la trecut spre viitor. Destinul, insa nu este doar noroc, rugaciuni si asteptare, ci actiune, indirjire, daruire de sine si munca, multa munca. Destinul- e o alegere. Asa este in viata oamenilo, asa a fost si este in viata societatilor si statelor prospere. Moldova- Patria noastra a tuturor, de asemenea are o biografie, un trecu , o perspectiva pentru a deveni un stat modern, prosper si democratic… Dar perspectivele in 20 de ani ne-au fost permanent surpate de esecuri, prea multe esecuri… Care sint cauzele esecurilor noastre, ale societatii moldovenesti in anii independentei?! Ce merita sa luam cu noi, in prezent si viitor, din trecut in calitate de traditii, morala, intelepciune, adevar, identitate, eroi, personalitati pentru realitatile noastre si fundamentul societatii moldovenesti contemporane?! Care sint bunele modele statale de prosperare, ce merita a fi cunoscute, studiate, preluate si implementate in Republica Moldova?! Care sistem politic este adecvat pentru statul Republica Moldova la aceasta etapa istorica?! Ce putem face noi, cetatenii, societatea civila, guvernantii, clasa politica si intelectuala pentru a pasi pe calea modernizarii tarii si a aduce bunastarea in toate familiile din Republica Moldova?!
Acestea si alte subiecte sociale, educationale, culturale si politice au fost si sint preocuparile practice si meditatiile mele indeosebi in ultimii 15-20 ani. Este o experienta, dar si o etapa importanta in viata, o alegere…
Despre aceasta, precum si despre alte idei, realizari, esecuri si regrete voi comunica cu audienta – prietenii, colegii si membrii in cadrul Clubului de elita ”Impresii din viata si carti” (BM ”B.P.Hasdeu”) (Victor Stepaniuc)
(inceputul sedintei – film)
Am ascultat cu placere lectia de azi a Dlui Victor Stepaniuc. Am auzit mai multe idei bune. Mi-au parut convingatoare argumentele despre necesitatea introducerii in Moldova a regimului prezidential. Este un om, care gindeste. Probabil, ca pentru asta a si fost eliminat de Voronin din PCRM. Totusi e om curajos... (Pavel Ganta)
(secvente din sedinta clubului IVC cu V. Stepaniuc)
Salutabilă e prezenţa dlui Stepaniuc la Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu”. Vorba e de o deschidere a unui om, fiu de ţărani, elev sîrguincios, student, militar, profesor, un tînăr director de şcoală, deputat, profesor la universitate şi cetăţean faţă de societate. Mai rar aşa ceva. Foate multe personage, fiind în funcţii publice, apoi, şi după trecere în altă inostasie, preferă să stea în umbră, să nu îşi scoată nasul spre lume. Bravo protagonistului, e un semn de curaj: trebuie să o recunoaştem… Și, bravo celor de la club, care real contribuie la o aşa deschidere… Cu interes am ascultat mărturiile fostului deputat în legislativul moldovean despre echilibrul puterilor în stat, necesitatea unui accent mai pronunţat pentru o republică preponderent prezidenţială (exemplele Franţiei şi SUA aduse de dl Stepaniuc sunt convingătoare şi sunt de acord cu ele), momentele, care ar trebui depăşite pentru ieşirea din impasul actual (după mine, e o situaţie permanentă pentru RMoldova, însă, de asta e realitatea). Cred că aici dl Stepaniuc are dreptate: instabilitatea, cultura politică, factorul politic şi clasa (elita politică – noi o avem? Eu, personal, am dubii) fac durerea de cap pentru destinul ţării noastre pentru viitor. Au fost mărturii sincere referitor la ce s-a reuşit, și – ce nu, adică ce Domnia sa a reuşit, ce nu… Dacă este o înregistrare video, nu ar fi rău să fie plasată pe pagina clubului, poate, pe youtube… Face!!! E istorie, e om în istorie, iar dl Stepaniuc are amprenta sa în acest parcurs de după 1991, şi de ce nu, şi înainte de independenţă...” (Andrei Covrig, colonel in rezerva)
(secvente din sedinta clubului cu V. Stepaniuc, Boris Marian)
Cine nu-l stie pe dl Stepaniuc??? Fiecare cetatean il cunoaste in virtutea functiilor pe care le-a avut, contributiilor pe care le-a avut prin aceste functii. Unii il aclamau, altii il urau, multi il aplaudau… – mie mi-a placut ca om, desi nu impartaseam aceleasi idei; ii urmaream parcursul politic pentru ca il consideram REZONABILUL partidului comunist; m-am bucurat cind l-a parasit; il consider in continuare rezonabil, dar nu tradator. Astazi am descoperit partea umana, empatica a politicianului Victor Stepaniuc, caracteristica lui pacifista; politicianul documentat, citit, deschis la discutii de tot felul, la provocari. Sunt bune aceste intilniri de la clubul File din viata si carti; cunoastem alte fatete ale oamenilor, decit cele de ecran… Pe multi i-a mirat omul Stepaniuc – l-au cunoscut pe alt Stepaniuc – simpatic, convins de ceea ce face, valori pe care le urmeaza, bun povestitor, bun dialogator, cu multe lectii politice invatate, cu bogata experienta de viata. Ma bucur ca am fost la Club astazi! Felicitari dle Victor Stepaniuc! (Dr Lidia Kulikovski Director Departament studii si cercetari) (film cu donatia cartilor)
A fost prima întrunire a Clubului având protagonist un politician. De fapt, este mai mult un intelectual decât un politician, concluzie pe care o trec la impresia principală a serii. Un istoric şi un profesor de calitate, titluri care nu pot să nu mă impresioneze, eu fiind crescut într-o familie cu doi pedagogi, istorici. De la asemenea oameni am avut, am şi voi avea ce învăţa. O să recunosc că Victor Stepaniuc m-a impresionat mult mai mult în această discuţie neformală şi sinceră decât alteori, de pe sticla TV-urilor. Un intelectual de marcă, care încearcă să demonstreze de douăzeci de ani prin modul său de a gândi (poate prea mult pentru un politician de pe malurile Bîcului) şi de a fi, că se poate de făcut şi politică onestă, corectă şi cultă. Pentru aceasta îl respect şi apreciez, chiar dacă avem viziuni politice diferite. A demonstrat că se poate, prin rezultatele pe care le bifează privind în urmă la consistenta sa experienţă profesională şi politică. Asta în pofida realităţilor scenei politice de la Chişinău, privatizată de tot felul de oligarhi şi bădărani, duşman al cărora se declară, astfel înscriindu-se curajos şi de bună voie în tagma ciorilor albe. Nu ne rămâne decât să ne îndreptăm speranţele spre studenţii săi, pe care Victor Stepaniuc îi îndeamnă să facă în societate şi politică ceea ce (încă) n-a reuşit el. (Veaceslav Balacci)
Pentru Republica Moldova o astfel de forma de dialoguri cu politicienii va fi o cale benefica pentru a gasi o forma acceptabila de dezvoltare ulterioara. Un punct de reper cardinal promovat de Presedintele PPSRM D-l Stepaniuc Victor este Republica Presidentiala, model care ar aduce stabilitate si prosperitate RM. Succes, D-le Stepaniuc! (Ghenadie Dodita)
Tot timpul e placut sa asculti un om care priveste lucrurile „dintr-o parte”, un om care nu este indoctrinat si care e gata sa vada si alte viziuni. Tinind cont de experienta politica in cadrul unui partid, in functia de ideolog, se creaza un stereotip, ca acest om il va cita doar pe Marx si Lenin. Am ramas placut surprins sa aud in discursul domnului diferite modele de organizare statale existente in lume si dupa care, sa se expuna punctele slabe si punctele forte a fiecarui model. Pot sa afirm ca am mai trecut un curs puternic in politologie, avind studiile de baza in alt domeniu. Merita de apreciat felul de expunere a gindurilor, a fost si recunoasterea greselilor de pe vremea cind era la guvernare, a fost si indicarea atenta a lucrurilor ce pot fi evaluate (reparatia manastirilor, etc.) si, totodata, m-a surprins faptul, ca am auzit si cuvinte de lauda a guvernarii actuale (lucru rar facut de oamenii dinafara guvernarii). Daca la fel sunt si orele pe care le preda la IRIM – pot doar sa ma bucur pentru studentii de acolo, deoarece au parte de un model de expunere a gindurilor destul de structurat si cu toate alternativele de gindire. (Denis Rosca)
APLAUDAT PENTRU INTELIGENŢĂ. De prima dată am asistat la şedinţa Clubului de discuţii, care activează pe lângă biblioteca municipală „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău că am venit. Poate pentru că de astă dată oaspete de onoare şi vorbitor nu a fost nimeni altul decât Victor Stepaniuc. E un bine cunoscut şi experimentat politician (fost deputat în Legislativ şi viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, unul dintre primii disidenţi ale PCRM, actualmente „liber opoziţionist”, s-ar putea spune, lider al partidului Popular-socialist) care astăzi îşi câştigă pâinea ca decan şi profesor de istorie la Institutul de relaţii internaţionale din Chişinău. Conform tradiţiei Clubului suspomenit, oaspetele şi-a mărturisit în faţa publicului (în temei, tineret studios) biografia politico-profesională, a ţinut o prelegere şi a răspuns la o ploaie de întrebări. Dealtfel , se ştie de cînd lumea că vorbitorii care nu ating strunele sufleteşti sau, barem, curiozitatea ascultătorilor, nici nu sunt întrebaţi de nimic. La întâlnirea la care mă refer au răsunat multe întrebări deştepte, pipărate şi deloc uşoare, însă nici una nu l-a pus la încurcătură pe dl Stepaniuc , ceea ce îl caracterizează ca pe un experimentat polemist şi expert în mai multe domenii. Dumnealui răspundea clar, scurt şi cuprinzător, dar şi cu un simţ fin al umorului care îi făcea pe ascultători să nu se plictisească. Experienţa de pedagog contează mult! La fel de degajat, simplu şi convingător şi-a expus vorbitorul ideile în prelegerea sa care n-a durat mai mult de 40 de minute. De fapt, dânsul ne-a prezentat, în premieră, un proiect bine chibzuit, o pledoarie argumentată ştiinţific şi psihologic în vederea întroducerii în Moldova a unui sistem prezidenţial de guvernare, de tip american sau francez, în locul celui existent, pe care autorul proiectului l-a caracterizat ca pe o guvernare colectiv-iresponsabilă şi pseudo-democratică. Publicul l-a aplaudat pe orator cu sinceră căldură. Nu puţini dintre cei prezenţi, dispuşi potrivnic faţă de fostul demnitar comunist, dar care nu-l cunoscuseră personal, au plecat acasă cu mult mai toleranţi. Am rămas şi eu puternic impresionat de apariţia lui Victor Stepaniuc, începînd să cred că există, totuşi, în Moldova politicieni cu mâinile curate. (Boris Marian, scriitor şi fost deţinut politic)
Albumul cu imagini de la evenimentul cu protagonistul Victor Stepaniuc, aici:
Ce-i mai maret in om e – Sufletul! Inca nici unul care a scuipat in el – n-a ratat!
Cei inteligenti, nu atat cauta singuratatea, pe cat evita situatii create de nebuni.
Niciodata sa nu confundati a mea personalitate cu atitudinea mea fata de voi! Caracterul meu depinde de mine, iar atitudinea – de voi… 😉
Iubitul meu zice, ca de cand s-a insurat, are ceva cu ochii; el nu mai vede banii…
I-am scris unuia un statut: ”Nu ma mai iubesti?” Da cine-i el, idee n-am! Si-acum, toti cei mii de prieteni ai lui au venit sa ma vada… Si sotia lui… Simt eu, ca barbatelului azi, ii va fi distractiv…
Cei mai buni profesori – sunt barbatii! Nimeni altii, decat ei, nu sunt capabili sa invete femeia sa se bazeze doar pe sine!
Stiti, de ce Dumnezeu a creat mai intai barbatul, apoi, femeia? Doar mai intai, se face o schIta, apoi – o CAPODOPERA!
Uneori imi zic: eh, sunt satula si as scuipa pe toate, m-as aseza in masina si as pleca departe-departe… Una ma opreste; n-am masina
Bine e sa fii o femeie frumoasa! dar, e mai bine sa fii cea iubita!
Nu suferiti, ca nu va apartin: cel carui apartin sufera si mai mult!
Credeti, ca cele mai importante cuvinte sunt: – EU TE IUBESC? Gresiti… AM NEVOIE DE TINE! Iata, care sunt cuvintele!
Iata, citesti, uneori, stirile si te nedumeresti… Fie, parlamentarii nostri nu au cu ce se ocupa; fie, ei intr-adevar, nu inteleg ce creaza; fie, ei chiar foarte bine inteleg, in acelas timp, posedand interesele sale modeste, departe de nevoile noastre si ale voastre…
Tata, de ce oficialii nostri merg doar in masini externe? – Judecand dupa toate, se pare ca ei asa si nu se pot determina: care-i Patria lor natala…
Trei zile am urmarit un musuroi de furnici! Nici sedinte cu planificari, nici intalniri, nici volante… Cel mai important – TOTI LUCREAZA!
Femeilor, aveti grija de barbatii vostri! Folositi-va de cei straini!
Vrei sa vezi zambetul Monei Lisa? Intreaba-ti sotia: ”Unde-i salariul?”
E stupid sa te razbuni pe omul, cu care si asa esti nevoit sa traiesti mai departe…
O Ţară fără viitor – această e o țară, în care – Ministrul Sănătății, precum și toți miniștrii, întotdeauna se tratează în străinătate ; – Ministrul Economiei, precum și toți miniștrii, îşi păstrează banii exclusiv în străinătate ; – Toţi ceilalţi miniștri își trimit copiii să studieze numai în străinătate; – Toţi aceşti miniștri, pur și simplu, copie stilul de viață al președintelui și al prim-ministrului țării
– Justiţia scuipă în Constituţie, iar toate procesele legale le câştigă Banul!
*O femeie poate iubi intr-atat, ca si cum nu va disparea niciodata. Dar s-ar putea sa vina o zi, in care ea va pleca astfel, de parca nici nu l-ar fi iubit niciodata
*Atunci cand a cerut-o in casatorie, ea a cazut de pe scaun, a sarit pe pat, vre-o 15 minute alerga prin casa de fericire, si apoi, i-a zis: – Ma mai gandesc…
*Ne-am certat cu iubitul, sed eu si plang in microbuz, si dintr-odata… un baietandru de 5 anisori care statea prin apropiere, s-a uitat in ochii mei si a intrebat gingas: ”Plangi, pentru ca esti grasa, da?”
*Sa fii o femeie inteleapta – e o munca enorm de grea! De aceea, uneori, este necesar sa iei o pauza de week-end, si sa te prostesti pe deplin! 🙂
*Am mers la gradinita, am vrut la scoala. Am mers la scoala, am vrut la USM. Am mers la USM, am vrut la lucru. Am mers la servici, am vrut sa ma marit. M-am maritat, acum, stau si ma gandesc: ei, cu ce era atat de rau la gradinita?
*Asaa vreau sa ma indragostesc! – dar sotul e impotriva.
*Maturitatea este varsta, la care noi, inca mai suntem tineri, dar cu mult mai mari dificultati…
*Nu e nevoie de timp ca sa cunosti pe cineva, ci de profunzime in gandire!
*Exista doar o clipa intre Trecut si Viitor: anume Ea si se numeste Viata!
*Ma uit, fiecare isi cumpara cate ceva: care vila, care smarthfone…. Ia, ma duc eu dupa paine!
*El a schimbat toate numerele de telefoane, a vandut apartamentul, a schimbat adresa, a facut tot posibilul, ca ea sa nu-l mai gaseasca! – Si ea? – Si ea nici nu-l cauta!
*Ieri am adormit in odaia fiului… Dimineata, ma uit, un sms de la sot – 01.22: Unde esti, draga mea?… 03.15 – Unde esti, bla-bla @@@? 03.25: Am gasit! Dormi, scumpa mea!
*NU trebuie să ţinem cont de prejudecăţile altor persoane, niciodată; pentru că nu trăim cu nimeni, şi dacă, astăzi, suntem noi subiectul de discuţie; mâine, oamenii, cu siguranţă vor avea alt subiect…
*NU conteaza, cati ani are copilul dvs: 3 sau 24, sau 35, si nu conteaza, unde a plecat; la gradinita, la magazin sau la bar; – inima intotdeauna nu va sta in loc, – va veti calma, doar atunci cand bastardul asta de fiu al tau va dormi acasa!
*Prostia incepe acolo, unde se developeaza incapatanarea, aroganta, mandria trufasa… Iar cei inteligenti, invariabil, sunt limitati intr-o serie de lucruri… Ca de obicei.
*Anii zboara precum randunele… Varsta femeii depinde de spiritul ei. Poti fi tanara la cinczeci. Dar si batrana, la douazeci!
*Un tanar isi motiveaza iubita sa slabeasca, achitandu-i pentru fiecare kg aruncat cate 100 de euro! Asa preturi nu-s nici pentru pentru slanina… la Monte Carlo!
*Am cumparat fiicei un set de cosmetice „Little Fairy”, iar soțul a chicotit și a izbucnit: Da’ tie, ce ti-ai luat, „Experimental Witch”?
*De Luni: la serviciu, ca un sigiliu – abia reusesti sa mergi; iar de la servici: ca o caprioara, zbori, de nu mai ajungi…
*Prima regula a curateniei de fiecare zi: e sa te rupi pe sine de la calculator!
*Cu cât e mai puternică și strălucitoare o personalitate, cu atât mai multe câini latră la ea de indignare și invidie
*Rog pe acei care pleaca din viata mea: – Inchideti, va rog, gura!
Într-o zi, pe treptele unei clădiri din centrul orașului Chișinău, ședea un orb cu o pălărie la picioare, cu o placă semnată ”Sunt orb, ajutați-mă, vă rog!” Un om mergea în grabă la servici, trecând pe-alături, s-a oprit în fața orbului. El a observat că persoana cu handicap avea doar mărunțiș în pălărie. A aruncat și el bănuți în ea, apoi fără permisiunea orbului, a scris ceva pe placă. A pus-o în loc mai văzut și a plecat.
Mai tarziu, omul s-a întors și a remarcat că pălăria orbului era deja plină cu lei şi chiar dolari. Iar orbul simțindu-l după pași, l-a întrebat, dacă el este acea persoană, care a scris ceva pe placuţă. Orbul era tare curios, ce anume a scris. Eroul nostru i-a răspuns: ”N-am scris nimic, ce n-ar fi adevărat!Doar că am scris-o puțin diferit”. A zâmbit și a plecat cu treburile lui.
Iar noua inscripție de pe placă semna: ”Acum e primăvara… Doar că eu n-o pot vedea.”
Dincolo de fapte, mult prea circumstanțiale, rămânem doar noi… cu noi înșine… Am vrut să dau un exemplu plin de pasiune, optimism, însă nu l-am gasit. E trist de tot. Deși, zâmbesc printre lacrimi spunând toate acestea, pentru mine dizabilitatea rămâne o realitate acceptată, cu care nu mă pot conforma, – plină de înțelesuri și nicidecum deprimantă. Ca un proverb spaniol care spune „Ia lucrurile la care ai poftit și apoi platește pentru ele”. Nu ne pedepsește nimeni, sunt doar lecții pe care trebuie să le însușim. Responsabilități pe care trebuie să ni le asumăm…
Viața e frumoasă, dar nu înseamnă că este și ușoară…
M-am simtit extraordinar la benefiss-ul Veaceslav Balacci! A fost emotionant, interesant, incitant… Marturisirile au generat multe intrebari, iar mie mi-a cimentat increderea ca avem Oameni Foarte Buni in aceasta republicuta – cu verticalitate, cu atitudine si contributie civica! Increderea ca Expunerea vietii in public este un test pentru protagonist Vroiam sa spun ca omul trebuie sa treaca acest test public de a povesti viata sa altora ceea ce te face sa te evaluezi altfel. Nu stiu cum te-ai simtit tu, Veaceslav? Noi, minunat, fapt pentru care iti multumesc!
E convingator baiatu! Mi-a placut cum a vorbit despre copilarie si despre parinti! Cu tandrete de TAUR despre copii si atat de subtil despre sotie… Rebelul este emotiv. (Lidia Kulikovski)
”MULŢUMESC din suflet pentru aprecieri şi aceste cuvinte frumoase! A fost o experienţă inedită pentru mine şi recunosc că mi-a plăcut. Până acum spălam oasele altora în public, acum am vorbit despre mine. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m-aţi ascultat şi participarea activă la partea interactivă a discuţiei! RESPECT!” (Veaceslav Balacci)
A fost o prezentare extraordinara! Multumesc Domnului Balacci Veaceslav pentru informatii interesante din domeniul profesional si din cel personal. Succese in continuare si doar bucurii in familia frumoasa pe care o aveti ! (Inga Albu)
Acest tinar mi-a atras atentia inca citiva ani in urma prin atitudinea sa principiala in problema combaterii coruptiei. Am sesizat, ca este o persoana cu caracter, dar si cu multe idei interesante despre rolul societatii civile in marea munca de formare in Moldova a unei administratiei publice eficiente. Stiu, am aflat chiar azi, ca este un unionist, dar ma bucura faptul, ca Veaceslav nu face din aceasta o lozinca, intelegind, ca societatea moldoveneasca are nevoie de consolidare in numele bunastarii celor multi din tara noastra… Este un tinar cult si bine instruit, si stiu, ca este meritul parintilor si profesorilor lui. Veaceslav are vointa sa-si faca o biografie... (Victor Stepaniuc)
Am avut o placere deosebita sa ma aflu timp de doua ore intr-o societate exlusiva. Veaceslav Balacci a facut o prezentare de nota 10. Acest tanar de doar 33 de ani a reusit multe in viata, avand ca baza educatia din familie si exemplu de bun urmat a parintilor sai, dar si o sotie superba. Sunt convinsa de faptul ca verticalitatea, competentele, implicarea, onestitatea dlui Balacci sunt necesare Republicii Moldova. Am fost impresionata de atitudinea lui fata de sotia Tatiana (o doamna superba) si fata de copiii. Apreciez inalt dorinta lui de a se documenta si in alte domenii, nu doar in jurisprudenta. Apropos, e diferit de juristi; stie foarte bine sa-si expuna gandurile si isi cere scuze in public (exceptie pentru barbati si, mai ales, cei cu studii juridice) Ador aceasta personalitate care imi da Speranta in viitorul Moldovei. Am invatat multe de la el. Veaceslav Balacci – tot respectul! (Silvia Saca)
L-am cunoscut pe Veaceslav prin postările sale, prin felul său de a lupta pentru dreptate, – așa l-am cunoscut și azi, la club. Mă bucur enorm cînd văd tineri luptători, mă bucur enorm, – dacă am avea mai mulți luptători și doritori de a schimba lucrurile, poate am avea realizări frumoase într-un termen scurt… {i doresc succese și realizări frumoase în continuare! (Violeta Gasitoi)
Veaceslav Balacci confirma veridicitatea teoriei lui Einstein, care spune ca orice actiune naste o reactiune egala ca forta. Bloggerismul lui este ca reactie la unele elemente din viata sociala pe care un grup de oameni il considera nedrept. Daca e sa analizam in timp fenomenul Balacci se poate de spus e s-a adaptat criteriilor care ofera credibilitate jurnalistilor/bloggerilor si anume prezentarea si probelor la vorbele sale. Se poate de gasit multe documente scanate, care confirma o ideie. Acest principiu l-au acceptat si siteurile de stiri care se respecta – fotografii, documente, inregistrari video si audio. Verificarea veridicitatii argumentelor ramine in continuare in competenta organelor abilitate de stat, insa bloggerismul e o alternativa energica pentru agentiile de stiri partinitoare(daca sunt partinitoare). Imi place ideia de a oferi consultatii legate de procedurile vamale gratis – din cauza comoditatii online si ca are un aspect nobil, e un fel de a spune – iata cum se face… Cred ca jurnalismul si bloggerismul trebuie sa isi uneasca fortele pentru ca in continuare sa arate punctele slabe a sistemului, in asa fel ca sa se mentina tempourile de perfectionare a statului. (Denis Rosca)
Moldova n-are ambitii? Nu exista asa oameni: Cat de mica nu ar fi, dar fiecare tara are o dorinta/ambitie. Interesant, atunci de ce sustine ambasadorul ukrainean ca nu le avem, noi?… „Aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire”, cum spune DEX-ul, toate imbina Ambitia 🙂 Reiese, ca poporul ucrainean este mai ”ambitios”… in a o exila pe ambitioasa Iulia Timpsenko, ”criminala” numarul unu pentru ei.. Totusi, exista si asa persoane fara aspiratii etc, dar nu inteleg, de unde atata dispret la adresa noastra, mie mi se pare anesteziat. Directiile pot fi diferite: Ce este ambitie pentru mine poate fi ceva banal pentru altul… Cred, ca viata ii va „scutura” bine pe cei dn barlog, la un moment dat si se vor trezi ca trebuie sa-si gaseasca un rost. Chiar daca nu stii sa inoti, vei fi aruncat in apa si… incepi a da din coate! Nu la toti e lene si, cert e, de ce sa ne grabim cu verdictele… Iar Clubul nostru ”Impresii din viata si carti” intruneste oameni inteligenti, cu ambitii pozitive, cu valori, cu atitudine, si sunt foarte receptivi! Veaceslav Balacci e unul dintre ei! Sunt foarte recunoscatoare acestui Domn, pentru intelepciunea care ne-o impartaseste! In ce ne priveste,.. poate nu suntem noi atat de ambitiosi, pe cat neauziti de acei extraterestri, fie, de oameni, la care aspiram?… (Svetlana Vizitiu)
A fost una din şedinţele deosebite ale Clubului. Protagonista, în vârstă de… 33 (plus-minus 20) de ani ne-a lăsat cu gura căscată pe întreaga durată a şedinţei, captivându-ne toată atenţia şi în timpul discuţiilor neformale de după. Un om deosebit, un fenomen rarisim, care întruchipează dincolo de carisma unei femei deosebite şi un mix perfect de calităţi umane şi profesionale, un om de succes. Un familist, care îşi iubeşte enorm oamenii dragi, dar şi un perfecţionist desăvârşit, un manager de calitate, recunoscând că poate fi oriunde numărul unu sau zece, numai nu doi. Are cu ce se mândri, de la familie şi până la carieră. A condus cu brio o cogemite BibliotecăMunicipală, lăsând după ea un corp întreg de discipoli de carate şi sunt sigur că se poate de minune isprăvi şi cu un minister, sau chiar guvern. M-a uimit prin combinarea dragostei de carte cu ţinerea pasului cu progresul, impresionând prin cunoştinţe în materie de internet şi gadgeturi. A impresionat şi printr-un fin simţ al umorului, imposibil de a nu fi remarcat şi apreciat. Ca la Beaumarchais, „Mă grăbesc să râd de toate, de teamă să nu fiu obligat să plâng”. Într-un cuvânt, încântat, stimată Doamnă-Carte,Lidia Kulikovski! (Veaceslav Balacci, jurist, blogger)
Am ramas impresionată de frumoasă activitate a Clubului de Elită ”Impresii din viață și cărți”… Doamna Lidia Kulikovski merită tot respectul, dragostea și aplauzele noastre, ba chiar toate florile Pamântului. E Doamna de la care avem ce invăța, si cu care ne putem mândri. Vă mulțumesc, pentru că faceți lucruri bune și de folos. (Aliona Nosatîi, Director filiala ”N.Titulescu”)
Pedagogul și bibliotecarul Lidia Kulikovski ocupă un loc aparte în spațiul cultural-spiritual și educațional al Republicii Moldova. Am cunoscut-o cândva indirect, citind niște rapoarte a comisiei parlamentare, dar și prin intermediul unor unor publicații, articole științifice și colegi-pedagogi… Azi ,asistând la ședința clubului, care a avut-o în calitate de protagonistă pe Dna profesoara, am sesizat, că Moldova rezistă azi, în pofida tuturor tulburărilor social-politice și greutăților economice datorită unor asemenea intelectuali, care realizează succese vizibile prin munca asiduă, migăloasă, insistentă, rezultativă. Oare nu acesta este rolul unui intelectual în societatea noastră, bântuită uneori de esecuri și deznadejde?! Cartea, cultura, lectura, înțelepciunea și modelele bune ale națiunilor culte și prospere sint fundamentul civilizațional pentru Moldova noastră de mâine… Iar intelectualii modesti, intelepti și truditori din cultură, educație, știință, rămân mobilizați în prima linie! Respect, Dna Lidia Kulikovski! (Victor Stepaniuc, politician, istoric, pedagog)
Cu deosebită plăcere am participat la întîlnirea cu doamna Lidia KULIKOVSKI, care m-a impresionat prin imensitatea bogăţiei sale spirituale, pe care o dăruieşte cu generozitate şi cu multă bucurie tuturor îndrăgostiţilor de CARTE. Am remarcat că realizările profesionale le-a obţinut doar prin muncă, curaj şi o gîndire pozitivă. Graţie calităţilor sale distincte, precum sunt optimismul, tenacitatea şi spiritul de iniţiativă, mereu depăşeşte orice obstacol şi creează adevăratele valori. Mă bucur mult că am avut această frumoasă ocazie să o ascult şi să mă inspir din înţelepciunea şi eleganţa Dumneaei. Îi doresc doamnei Lidia KULIKOVSKI mult noroc, succese de creaţie şi discipoli excelenţi. (Tatiana Isacova)
Doamna Kulikovski mi-a creat cele mai bune impresii. Mi-a placut atitudinea ei și deschiderea cu care a comunicat cu publicul, felul de a se exprima: simplu si pe intelesul tuturor, dând dovadă de o largă și profundă cunoaștere a ceea ce face. Binevoitoare și onestă, făcând lucruri mari cu mijloace mici pentru Biblioteca „B.P. Hasdeu” cu peste 40 de filiale, e o dovadă veritabilă. Sănătate și noi împliniri pe viitor Doamna Director Onorific! (Gheorghe Grâu, actor)
Doamna Lidia Kulikovski e un model nu numai pentru bibliotecari, ci și pentru orice intelectual care se respectă. E un model de urmat, pentru toţi cei care vor să evolueze spiritual şi uman. Ascultând-o, am cules foarte multe idei noi, de care voi încerca să mă ghidez în viaţa mea. E o încântare s-o asculţi pe doamna Kulikovski!.. (Dumitru Crudu, scriitor)
Înt-adevăr, eşti ceia ce faci. Fenomenal! Dna Lidia se mîndreşte că e bibliotecară. Am un respect deosebit faţă de aceşti oameni. Sunt mai puţin preţuiţi ca alte cadre didactice, alţi intelectuali, stau la sfîrşitul acestui nomenclatoriu, însă sunt cei care duc cea mai mare povară a înţelepciunei şi educaţiei. Vorba doamnei Lidia Kulikovski că ea „pe mulţi i-a învăţat să scape de mediocritate”. O întîlnire de suflet cu o doamnă de excepţie, care este dna Lidia Kulikovski. Am mai fost la biblioteca Haşdeu de mai multe ori şi tot timpul m-am simţi într-o atmosferă caldă şi de suflet. Aşa a fost şi de această dată, azi, joi, 7 noiembrie. Lume multă, lume bună şi frumoasă. Încă o dată m-am convins, că-n Moldova se nasc şi astfel de oameni, să sperăm, aşa va fi şi mai departe. Am reţinut unele fraze ale Doamnei Lidia, de fapt, adevăruri… Sunt utile şi pt cei tineri şi cei vîrstnici… „… cel mai mare păcat este nevalorificarea potenţialului dat de Dumnezeu….” „… biblioteca e motorul comunităţilor…” „… cartea de azi este materializarea gîndurilor de ieri, iar faptele de mîine – materializarea gîndurilor de azi….” „….eu îmi fac circumstanţele şi de aceia reuşesc…” „…de la Dan Puric…. omul frumos e cel care se împărtăşeşte cu ceea ce are-n el bun…” …nu mă îndoiesc că e o glumă, însă e una reuşită – ”…totdeauna citesc cînd mă cert cu omul….nu vorbim…o săptămînă nu mă deranjează…” „… am reuşt deoarece am avut mulţi prieteni…” „… ar fi bine să ai două vieţi: în prima să greşești, iar în a doua – să repari greşelile…”, însă, de avem doar una….” şi, în acest context – „… un fluture, fără abateri lirice, spre deosebire de om, pînă-n seară îşi face treaba….” „… decizia este viitorul instituţiei pe care o conduci….” „…fiecare oferă ce are…” …. mai bine nici nu poţi spune!!! „….dacă 50 procente din cei care te înconjoară se împotrivesc ţie, atunci vei progresa…”, adică, după mine dacă ai adversari, 50 la sută, e bine. Sunt de acord. Asta-i viaţa…. … explicaţia cu noţiunea „oportum” mi-a plăcut. Mulţi aşteaptă şi ratează acest flux ca corabia să ajungă cu bine în port….”om portum”… fenomenal!!! „…în funcţia mea am putut face mai mult decît ce am fost în stare…”. De, e viaţa, se referă şi la umila mea persoană… … vorba de cele două tabere… „1. cei mulţumiţi, care numără bucuriile sale şi 2.cei nemulţămiţi, care numără bucuriile altora” !!!…”calitatea profesională este direct proporţională cu calitatea contribuţiei… ”Dna Lidia a vorbit şi despre un „noroc chior”. Cred, că aşa ceva nu există, norocul ș-îl facem cu mîinile noastre. Sunt convins, că dna Lidia şi l-a făcut-o cu mîinile sale! Mulţi ani şi succese, dna Lidia!! (Andrei Covrig, Colonel în rezervă)
Am admirat-o întotdeauna! E Distinsa Doamnă care are ce spune, ştie cum să o spună, are capacitatea de a capta atenţia din prima secundă pentru că inteligenţa şi rafinamentul ei nu poate să nu frapeze. Mă bucur că o cunosc personal, sunt mândră că a acceptat o dată, demult, să fie eroina emisiunii “Probă la micro… SCOP” şi că mi-a povestit sincer despre toate şi… îi doresc toate cele mai bune şi mai frumoase, pentru că merită. Atât timp cât există asemenea oameni, Noi vom Exista! (Gutiera Prodan, jurnalist)
Mă bucur că Clubului Impresii din viața și cărți a prins aripi la Biblioteca Municipală din Chișinău. Pe lângă prezența pe care o au aici la aceste evenimente, diverse personalități, mă bucură că ne oferă posibilitatea să devenim mai apropiați, ba chiar și prieteni, nu doar în sensul unei prietenii în mediul electronic, prin rețelele de socializare, dar și așa, fireşte Aceste întâlniri, ne oferă o pastilă lunară de suflet, o zi în care putem să dăm întrebări şi găsi răspunsuri alături de persoane curajoase, frumoase, deschise, bogate sufletește, oneste şi sigure pe ele. Prezența protagonistei noastre de astăzi, Lidia Kulikovski, o persoană care a vorbit, a împărtășit, ne-a molipsit, de inteligența, caracterul său carismatic, un suflet sincer, este personalitate de la care ai „ce fura”. Ea femeia ne-a oferit multe din experienţele de viaţă, din cărţile pe care le-a scris, din propriile trăiri, vise şi lecturi. (Mariana Harjevschi, Director General BM ”B.P.Hasdeu”)
Fata zbura cu limuzina ei, sub 260 km/oră, și când a fost oprită pe șosea de polițistul de trafic, a aterizat calmă și indiferentă…
– Ești nebună, ce-i cu viteza asta? Arată-mi actele tale!
– Nu le voi arăta, sunt false!
Polițistul revoltat: – Așa deci, iesi din mașină!
– Nu pot ieși, am buzunare pline cu droguri, mă tem, să nu se împrăștie!..
Polițistul transpirase de furie: – Deschide portbagajul!
– Nu voi deschide, am acolo un mort deja de o săptămână, aduce un iz ingrozitor!
Polițistul a chemat echipa cu întăriri. Acei au venit, au scos nebuna din mașină: mâinile pe capotă, – acte în ordine, droguri nu-s, potbagajul e pustiu…
Polițistul întreabă de polițist: – Tu ce tot îndrugi: Unde-s droguri, unde-i trupul?…
Iar nebuna a zâmbit ironic și a mai adăugat: – Da, da, ascultați-l mai departe pe acest încornorat! Acuș, va mai spune, că am condus la viteza de 260 km/oră!..
Iată, vine în întâmpinarea mea omul, care mă face sa-mi pierd mințile… Doamne, el mă privește! Ia, să mă prefac eu. că nu l-am observat!
Banul strică bărbatul; de aceea, alături de el trebuie să fie o femeie, care să-l ferească de deochi!
Toți banii din lume, nu poți să-i câștigi! Oricum, o parte din ei, trebuie să furi… 🙂
Conșțiința au inventat-o persoanele rele, pentru ca să le chinuie pe cele bune… 🙂
Atunci când statul vrea ceva de la tine, el însuși se numește Țară!
Norodului nostru atâta i s-a promis, și lui mereu îi pare insuficient!..
Eternă problemă a femeiei; atunci când faci cunoștință cu un bărbat, cum să distingi omul bun de cel rău, dacă ambii vor de la tine una și aceeași?
Când ți se spune. că ești cea mai bună, cea mai frumoasă: înțelegi, că undeva a fost o concurență
Când mergi pe capuri, ai grijă să nu te luneci pe chelie
Practica – un lucru care funcționează, dar nu este clar cum; Teoria – asta e când totul e clar, dar nimic nu funcționează… Totuși, uneori teoria se imbină cu practică: atunci nimic nu funcționează și nimic nu e clar!
Jocuri incitante ai tinerilor din Moldova: Încearcă să nu degradezi, atunci când te înconjoară doar stafii; Caută una normală. printre sute de curve!; Caută un loc de muncă! Apropos, nu avem nevoie de Diploma ta de rahat!
Dacă ai devenit brusc rău pentru cineva: înseamnă, că l-ai supraîncărcat cu bunătatea ta
Uneori, doar ratând, – ințelegi, cât de bine ai reușit…
Săgețile ceasului fug doar înainte, pentru că trecutul deja nu mai contează…
Dacă doriți să atingeți frumosul, puteți să mă atingeți pe mine 😀
– Izzy, dragul mamei, cât ești tânăr, asigură-te că te vei căsători cu o femeie-evreică! Ea îți va naște copii înțeligenți, deştepţi, frumoși, îți va asigura un cont bancar și conexiuni necesare…
– Ei, mamă, ce are una cu alta? E atât de important? Şi apoi, ce va urma?
– Apoi, copiii tăi vor crește… Iar tu… vei divorța și te vei căsători cu altă femeie, una rusoaică sau ukraineankă; – ele sunt tare amuzante și preferă sexul: tu vei avea şi ceva ani în plus, ca să te odihnești și să-ți continui viața fără griji!
– ??! –
– Doar că apoi, dragul mamei, numaidecât să dai la divorţ și să te însori cu o Moldoveancă!
– De ce? de-a cui nevoie? Au ele, moldovencele, ceva mai special ca altele??
– Eeei, Izzy! Dacă ai ști tu, cum mai au ele grijă de morminte!..
Dar sper, să ne vedem în curând! Anul nou vom întâlni împreună, așa-i, mamă? Îți imaginezi, astăzi, din nou am început sa cânt la pian: este pentru prima dată de când voi cu tata v-ați despărțit…
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 