Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


8 comentarii

Ala Pînzari: ”Viaţa nu constă doar din alb şi negru”. La Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


club cu Ala PinzariViaţa-ntreagă e o frumuseţe, Departe gândul e de bătrâneţe, Viaţa e o scumpă primăvară, Care vine cu-a ei floare rară! / Viaţa-ntreagă e o simfonie, Ce naşte-n vers şi armonie. Viaţa noastră e-un romantic zbor Pe-aripe de cântec şi de dor. / Orice nouă zi e-un tainic dar, Scump ca lacrima de chihlimbar, Teiu-nmiresmat de lângă geam, Pasărea măiastră de pe ram. / În orice zi ne naştem să trăim, Să ne bucurăm şi să-ndrăgim Răsărit de soare dimineaţa, Tot frumosul ce-l oferă viaţa! (Ala Pînzari, ”Odă Vieţii”)

Ala Pinzari, Dansul norilor

Dragii mei prieteni, Va multumesc din suflet pentru prezenta Dvoastra la intalnirea de astazi a Clubului „Impresii din vita si carti” organizata la Biblioteca Hasdeu. Ramane ca Dvs sa dati apreciere evenimentului, iar din partea-mi as vrea sa va marturisesc, ca ati adus multa lumina si seninatate astazi, in acest lacas de cultura si spiritualitate. Multumiri speciale Dlui compozitor Marian Starcea si minunatei sale discipole Marilena, care a interpretat in premiera o piesa de mare sensibilitate, despre mama. Multumiri moderatorului, Dlui Victor Cobzac, care a pus mult suflet si artistism in prezentarea Dsale, dar si tuturor vorbitorilor. A mai ramas in urma o zi, de care, sper, ne vom aminti cu placere, o zi… fericita. Noapte buna, prieteni! (Ala Pinzari)

O persoană deosebită​, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. O personalitate de calibru naţional. Ce mă uimeşte, Ala Pînzari este Omul de o rară modestie şi cu un umor bine conturat. Un model al profesionalismului în educaţie şi cultură. Am avut plăcerea s-o cunosc la o lansare de carte al ”Jurnalului Săptămânal” (Europa Liberă, 2013) şi imediat am intuit că vom găsi limbă comună… Ala PinzariEste simplă şi prietenoasă, interesantă şi atât de harnică în domeniu, reuşeşte să modereze practic toate şedinţele profesionale, şi la cele în care este invitată, – involuntar mă intreb, când se odihneşte? Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. Originară din satul Mihăileni, raionul Râşcani, Ala Pînzari a studiat limbile străine la Universitatea de Stat din Republica Moldova şi masteratul la Institutul Internaţional de Management. Lector universitar la USM, ASEM (1979-1994) şi coordonator de Program Educaţie la Reprezentanţa Băncii Mondiale din Moldova (1994-2012), actualmente activează la Fundaţiapentru dezvoltarea Educaţiei şi Ştiinţei. Pachete de versuri şi proză publicate: ”Stări de suflet”, 2009; ”Stări de Suflet2, 2011; ”Dansul norilor, 2013. SDC15889 „Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă Ala Pinzari la şedinţa de astăzi a Clubului ”Impresii din viata si carti”  în cadrul Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu. Să urmărim în continuare activitatea protagonistei Ala Pînzari, moderatorul – scriitorul şi Maestru în Arte Victor Cobzac la eveniment în filmele de mai jos, acceptând referinţele sincere ale participanţilor despre protagonista noastră, pentru că ele vin din suflet! (Svetlana Vizitiu)

Ala Pânzari – o prezenţă autentică şi profund spirituală. Marturisirile ei ne-au convins pe deplin, că a absolvit cu brio Universitatea celor şapte ani de acasă. Mai mulţi oameni ca dânsa, ne face viaţa frumoasâ şi suportabilâ. Mihâilenii – Vechi are cu ce se mândri – inclusiv cu poetul şi non – poetul (după aprecierea sa) Ala Pânzari./ … DOAMNE, fă să se-mplinească ruga celor neauziţi !.. / – doar un vers din creaţia Alei Pânzari,care nu necesită comentarii … Să ne fii sănătoasă!!! (Gheorghe Grau, actor)12036553_1910179439207871_4369509183771455788_n

O zi absolut împlinită! Ala Pinzari ! O adevarată DOAMNĂ! O PROFESIONISTĂ! Ala Pinzari, are o carieră – exemplu. Am cunoscut-o acum 20 ani și pe parcursul acestui timp În care post ar fi fost, lucrează pe nota 10! E perseverentă, cu multă dedicație pentru ce face. Amabilă , corectă și cu verticalitate. Mai scrie și versuri..profunde…te copleșesc. Multe le citești în versurile ei, chiar și ce nu este scris. Sunt o fericită că ești în viața mea, că drumurile noastre se intersectează din când în când. (Silvia Saca )

O cunosc pe Dna Ala Pinzari in calitate de persoana onesta, bun specialist in problematica social- educationala, un promotor consecvent a intereselor tarii noastre, indeosebi in perioada cind a lucrat la Oficiul Bancii Mondiale in Moldova. Mi-am dorit, ca structurile administratiei de stat sa recruteze anume asemenea persoane competente si integre. (Stepaniuc Victor, politician, istoric)

Ma simt fericita atunci cind intilnesc oameni apropiati sufletului meu! CHIAR MA INDRAGOSTESC DE EI!!! Ceva timp in urma, am cunoscut-o pe aceasta frumoasa, nobila, inteleapta, de o cultura rara, desteapta si rafinata – DOAMNA Ala Pinzari! O iubitoare de parinti si bunei, familie, tara si tot ce e valoare!!! Pe linga toate abilitatile sale, profesionistm, mai scrie si versuri care vrei sa le recitesti, sa patrunzi in acea filosofie a poetei Ala PInzari….. Ma bucur ca avem OAMENI frumosi si adevarati in tara noastra mica, OAMENI care sunt si ramin OAMENI!!! = Cu mult drag si respect, Lorena Mednicov, chirurg-oncolog)12193587_1910298955862586_3816909467505592482_n

Întîlnirea de la club din 27 octombrie este o dovadă că avem personalităţi. Protagonista e o persoană romantică. Pe de altă parte, e constantă în verticalitate şi omenie. Altfel, nu apărea această minunată culegere de poezii „Dansul norilor”. Am notat cîteva din cele auzite cu Dna Ala Pînzari. Vorbea de cumsecădenie şi integritatea personală. M-am întrebat: de ce aceste calităţi lipsesc? De politicieni nu e vorba. Pe aceştea nici scîndurile sicriului nu îi fac drepţi. Multă lume una o spune, se gîndeşte altceva şi procedează aiurea. Vorbea Dna Ala Pinzari că trebuie să preţuim clipele date de Dumnezeu. Timpul este nemilos. Acest lucru îl simţim cu timpul. Timpul care, de, nu ne ajunge. Ieri, a fost şi lectură şi viaţă… (Andrei Covrig, colonel)

O superbă serată la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Protagonista, D Ala Pinzari, a emanat lumină, căldură și iubire. Moderatorul,D. Cobzac Victor, prin înțelepciunea sa, a pus în valoare, personalitatea complexă a invitatei speciale. Felicitări pentru avalanșa de succese timp de ani de zile, dragă creatoare a Clubului, D Svetlana Vizitiu! Așteptăm noi surprize, la care să savurăm atmosfera mirifică! (Diana Zlatan-Ciugureanu, jurnalist)

Date biografice:

M-am nascut intr-o zi de iarna, in satul Mihailenii Vechi, r-l Rascani, in familia lui Alexandru si Elena Carazanu. (Eu am 35+cativa ani de experienta). Tata era agronom in sat, iar mama-invatatoare la clasele primare. Satul nostru etse renumit prin oamenii sai. Lingvistul cu renume mondial, Eugen Coseriu este de bastina din Mihailenii Vechi.

COPILARIA, desi, „scurt eveniment”, a fost foarte frumoasa, in primul rand datorita faptului ca familia noastra a fost una traditionala, or noi locuiam intr-o curte cu buneii de pe linia mamei, bunelul Gheorghe si bunica Gafita. „VORBA DULCE MULT ADUCE”. Buneii de pe linia tatalui, bunelul Dumitru si bunica Daruta, locuiau in mahala, nu departe. Buneii erau oameni gospodari, cumpatati, cu multa intelepciune. „VORBA DULCE MULT ADUCE”.
Bunelul Gheorghe si bunica Gafita erau cat pe ce sa fie ridicati de catre regimul bolsevic, or aveau trasura, cai, faieton, pamant, insa au scapat gratie unor oameni detreaba care i-au alertat la timp, astfel ca ei au stat ascunsi in camp pana nu a trecut valul de deportari. De ei sunt legate amintirile cele mai luminoase. La ei alergam si ne ascundeam cu fratele mai mic de pedeapsa cand facem nazbatii; in bratele lor adormeam incolaciti cand ne speriam de un caine sau de un cocos mai naravas; de la bunica din dulap luam pe furis cate o hrinca de paine si fugeam sa o mancam in lanul de canepa, avand si laptisor de canepa la desert. Cu bunica, de exemplu, mi se asociaza si acum propaganda sovietica. Afara, pe peretele casei, era un difuzor, care , cat era ziua de lunga, nu-i tacea gura: muzica-stiri, stiri-muzica si asa toata ziua. Era perioada razboiului rece, si, La fiecare stire, se vrbea despre „arma rece”, despre pericolul care venea de la americani, despre goana inarmarilor, etc. Intr-o zi am vazut-o pe bunica amarata si o intrebai, ce are. Ea zise: „Uite, Alusca, nici nu stiu sa mai dau cu lut prispa casei, sa mai fac oleaca de reparatie sau sa nu mai fac nimic, ca tot una americanul asta vine maine poimane peste noi cu arma lui rece!”
Seara, la cuptoras, bunica facea o mamaliga mare cat roata carutei, cu jumere si scrob, cu smatana de casa, si astepta sa ne strangem cu totii la cina. La masa fiecare isi avea locul sau, cu bunelul si tata in capul mesei, iar ceilalti pe de laturi. Erau cele mai frumoase momente din copilaria noastra.
Buneii ne dadeau cate o lectie de viata in fiecare zi. De exemplu, cand aveau o problema sau o neplacere, ei nu se certau nici odata in prezenta noastra, ci se retrageau ambii in capatul gradinii, unde clarificau situatia, apoi se intorceau in casa de parca nu avusese nimic.
Bunica Daruta, de pelinia tatalui, era o femeie harnica si foarte deosebita. Odata in toiul ernii am mers la ea in vizita. Casa ei consta din doua odai: casa mare si camera de locuit, despartite de un antreu, care se numea tinda. Cand am intrat in camera de locuit, bunica facea focul in soba cu tizici si se jeluia ca, uite, tizicii astea fac mult praf si murdarie in casa si, ba mai scot si un miros neplacut, si ca, probabil, o sa trebuiasca sa scoata gura sobei in tinda, ca sa se pastreze curat in casa. Eu i-am zis ca e iarna, si ca ar trebui sa astepte primavara, dar cand am venit la ea peste vre-o doua saptamani, ea deja prefacuse soba astfel ca gura sobei sa iasa in tinda. Am gasit-o sezand pe scaunel si facand focul. Era imbracata intr-o fufaica, fiindca in antreu era foarte frig. „Ei, – zise ea-, cam greu e cu gura sobei in antreu, e mare frig. Probabil, va trebui sa prefac soba la loc, cu gura in casa”. Inca peste doua saptamani, soba era la loc, cu gura in casa, si toate aceste remanieri in toiul iernii le facea singura! Pe bunelul de pe linia tatei nu l-am vazut decat pe fotografie, a decedat prea devreme.
PARINTII: Tata, de specialitate agronom, a activat tot timpul in colhoz, in diferite functii de conducere, iar mama a lucrat timp de 43 de ani invatatoare la clasele primare. Vocatia de pedagog o am de la mama. Ea aducea acasa munti de caiete sa le controleze , si eu ii ajutam: o intrebam ce nota sa pun si puneam in caiet nota. Mama a fost foarte dedicata profesiei sale, a iubit mult discipolii sai, se bucura pentru succesele lor si se intrista cand ceva nu mergea cum isi dorea. Nu voi uita cum odata, mama a inceput sa planga controland un caiet. „ „si tot cu greseli face.
De la parinti am invatat sa stimam oamenii, indiferent de statutul lor, sa muncim cinstit si sa ne facem cinstit datoria oriunde ne-am afla.
FRATELE LIVIU, mai mic cu 4 ani, nascut tot in februarie, cu o saptamana mai tarziu.
Solidaritate de mici; ghire de antrenament, faceam muschi, care, de la o vreme, trebuiau pusi in aplicare. Ne bateam crunt, iar apoi mai primeam papara si de la parinti pentru ce faceam. Nu ne-am fi parat nici sub ghiliotina. Fratele a fost o personalitate dificila in scoala. Mai avea necaz pe mine fiindca toti profesorii ii reprosau, ca nu semana cu mine la purtare. Se revolta zicand ca nici nu doreste sa fie „ca Ala”. Dar aceasta solidaritate frateasca s-a pastrat pentru toata viata. Eu nici acum nu-i voi spune mamei ceva care s-o amarasca.
SCOALA: am mers in cl.I la alta scoala decat aceia unde lucra mama ca sa evitam orice conflict de interese. Invatatorii erau foarte buni, iar mie imi paceau cel mai mult limbile romana, rusa, si in special engleza. In clasa IX am ocupat Locul I la olimpiada republicana de l.romana, si am fost premiata cu un tranzistor si o diploma. In acelasi an la olimpiada raionala de engleza am luat tot locul I. Scoala am absolvit-o cu medalie de aur si urma sa decid unde imi voi continua studiile. Mama isi dorea foarte mult sa devin medic, chiar ma si pregateam suplimentar la fizica si chimie pentru a sustine examenele la facultatea de medicina. Mie,insa, imi placea foarte mult limba engleza si imi doream sa fiu profesoara. Ne-am pornit cu tata la capitala sa depunem dosarul, dar in drum spre Chisinau eu ii spun tatalui: „mie nu-mi place deloc medicina, eu nu pot sa vad o rana sangeranda, ce fel de medic voi fi eu? Bine, atunci unde? Hai sa o sunam pe mama. Mama: „Doar la filologia moldoveneasca”. Garlea: Haideti la engleza-EU: Da! Mama s-a conformat abia cand fratele a intrat la medicina, si m-a iertat definitiv cand m-am si casatorit dupa sotul meu medic!
UNIVERSITATEA: Anii de studentie au fost cei mai interesanti ani! Am avut parte de un torent puternic, dar si de profesori extraordinari. Gratie obiectului literatura universala, dar si cea rusa, engleza, trebuia sa citim , conform programului, un numar impresionant de opere, astfel l-am cunoscut pe Geote, Emil Zola, Erich Maria Remarc, Shakepseare, Byron, Anri Barbius, etc, etc. Si acum, cand citesc sau vizionez stiri despre razboaie, imi amintesc de descriereile din romanul „Focul” de A, Barbius. La facultate era si Clubul de Limba engleza „English Club”, care organiza diferite concursuri, cum ar fi concurs pentru cel mai bun rol jucat in fragmente din piesele renumite ale lui Shakespeare. Eu am avut fericirea sa joc rolul Juliettei in piesa „Romeo si Julietta” de Shakespeare, cu partenerul meu Alexandru Panzari in rolul lui Romeo. Colegii ma cunsteau timida, insa dupa prezentare se apropiau, ma imbratisau, ma felicitau si nu le venea sa creada ca am putut sa intru atat de bine in rol. Am ocupat locul doi, locul I fiind al lui Iurie Bacanov in rolul lui Hamlet, dar si acum cred ca s-a facut o mica nedreptate. Iata si „diploma” de la Club pentru acest rol. Ce-i drept, bucuria avea sa cada mai tarziu in scarba, din cauza unui atribut al costumatiei mele. In rol de Julietta, eu purtam o rochie lunga, iar la gat – o cruciulita, pe care o luasem de la buneii mei. Pai, iata despre aceasta cruciulita mi s-a amintit dupa controlul efectuat in camin de Dl Puhaliskii-comunismul stiintific si Dna Uskova, limba franceza, care, probabil in urma unui denunt, au venit in camera in care locuiam la camin si a scos de pe perete o ilustrata pe care o decupasem dintr-o revista si care o infatisa pe maica Domnului in brate cu Iisus Hristos. A doua zi toata facultatea vorbea despre mine, or Dl Puhalski le-a povestit la lectii despre o komsomolista din grupa X care poarta cruce si care nu e destoinica sa poarte numele de komsomolista! Era vorba sa ma exmatriculeze si doar gratie decanului nostru, care era un om foarte cumsecade, s-a terminat cu bine, astfel incat am absolvit Universitatea cu diploma rosie si a inceput o noua etapa in viata mea, cea de lector universitar. La scut timp l-am intalnit pe viitorul meu sot si ne-am intemeiat o familie. Unica invidie in viata e pe sotul meu: ca bine i-a mai mers cu nevasta! In aceasta calitate am activat la USM, apoi la ASEM, la catedra de limbi straine. Predarea- vocatia mea. Cu studentii ma adresam doar la Dvs, dar aveam o relatie frumoasa , colegiala cu ei. La fiecare lectie veneam ca la un eveniment important. Ma pregateam serios de fiecare lectie, lucram cu materiale suplimentare, inventam cai de a –i motiva si a le mentine interesul si dorinta de a invata, organizam la lectie concursuri, cum ar fi: cea mai reusita traducere poetica in rusa a poeziei lui Byron. Invingatorului ii daruiam apoi o carte in engleza pe care toti colegii isi puneau semnatura. Cartile le aduceam de acasa, din bibioteca personala. Cea mai mare rasplata o aveam atunci cand studenti din alte grupe veneau si ma rugau sa-i iau in grupa mea, care si asa erau numeroase.
Am activat la ASEM pe timpul cand rector era renumitul, acu regretatul Paul Bran. Cred ca a fost vremea de aur a ASEM. Democratie – acolo. Dictionare- usa deschisa- vino si ea. Era o placere sa treci pe la Rectorat, de unde eseai cu un dictionar, cu o carte sau cu o vorba buna.
FMI si BM: incepeau primele vizite ale FMI. Nu erau translatori pregatiti si chiar daca erau, majoritatea lucrau la Sputnic, cu turistii. Aici, insa, se cerea sa cunosti terminologia bancara, economica, agricola, educationala, etc, etc, dar si sa intelegi nuantele discutiei. Tin minte ca Banca Nationala si Ministerul Finantelor s-au adresat la Dl Paul Bran sa recomande profesori de la facultatile economico-bancare care ar putea traduce la negocierile cu FMI. Dlui m-a recomandat pe mine, de rand cu alti profesori, ca mai apoi sa fiu nelipsita la discutiile si negocierile cu FMi, dar si cu Banca Mondiala care venise intre timp in Moldova. Aici incepe marea epopeie a vietii mele, cu deplasari peste hotare, cu participare la negocieri de varf la Washington, Paris, Chisinau. (EX. la Paris Grupul Consultativ pentru tarile FSU-Sangheli-romanca nu putea sa-l traduca.) Lucram noptile cu disctionarul asupra terminologiei tot mai complicate, dar si cu manualele de economie ca sa pot face fata cerintelor. In 1992 au venit pentru prima data in Moldova reprezentantii Bancii Mondiale, cu care am lucrat pe post de traducator, iar peste doi ani m-au angajat ca Ofiter de legatura incredintandu-mi stabilirea oficiului Bancii Mondiale in Moldova. Incepuse o activitate intensa, pe alocuri stresanta, dar foarte interesanta. Am activat la Banca Mondiala timp de 18 ani, in care am avut mai multe responsablitati. Pe parcursul anilor am fost Director Interimar, Coordonator de Proiecte educationale, responsabila pentru relatiile cu Donatorii si cu Guvernul. Cea mai lunga perioada in care am activat ca Director Interimar a fost de 3 luni si tot in aceasta perioada am fost imputernicita sa semnez din numele Bancii Mondiale Acordul de Imprumut de 13 mln$ pentru sectorul ocrotirii sanatatii. A fost cel mai insemnat moment din viata mea. Semnatura mea sta alaturi de cea a Ministrului Finatelor de atunci, Mihil Pop. La sfarsitul interimatului intr-o sedinta solemna am primit multumiri din partea Directorului de Tara Luca Barbone dar si din partea primului Ministru Tarlev pentru ca am facut fata problemelor, dar si unor provocari care aparusera in unele proiecte ale Bancii.
Despre perioada de activitate la Banca as putea scrie memuare, insa unele momente s-au cristalizat indeosebi in memoria mea: comunicarea cu persoane de rang inalt foarte deosebite: inteligente, profesioniste, foarte prietenoase. Primul Director Reional responsabil de Moldova, Dl Wafic Grace: what do you want in life, next step??? You need to see the end in mind. Cartea care m-a marcat, trimisa prin posta de Wafic Grace: DENUMIREA???
Discutia lui Parks cu Directorul de la Mezon- marxism Leninismul versus Teoria Economica -4 ore!!!
Proiectele de asistenta a scolilor si gradinitelor din Moldova, inceputul reformei educationale, tiparirea de manuale cu grafie latina, etc, etc. Am lucrat cu 7 Ministri ai Educatiei.

In 2012 am plecat de la Banca si , la scurt timp, m-am angajat la Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei, unde am avut sarcina sa reanimez Fundatia si am reusit sa facem lucruri frumoase: un proiect pe educatia civica, finantat de Ambasada SUA, am lucrat cu 10 scoli din republica, dar si un proiect pentru copiii nevazatori de la Gr.135 municipala, finantat de Clubul International al Femeilor (VIDEO). Din banii Clubului am procurat echipament pentru dotarea unei camere senzoriale.

In acelasi timp am inceput sa colaboram cu AO „S>O>S Autism” si am scris un proiect impreuna, care a fost castigat si finantat de MINTA, ONG din Canada. Gratie acestui frumos inceput de colaborare, am facut cunostinta cu Dna Alina Dumitras, ca mai apoi, dupa 3 ani de activitate la Fundatie, sa plec ca sa conduc un proiect la Asociatia Copiilor cu autism, si sa incercam sa facem o schimbare si pentru acesti copiii. La solicitarea Dnei Dumitras, am scris si Imnul Copiilor cu Autism, ca mai apoi Dna Dumitras sa apeleze la compozitorul Marian Starcea sa scrie muzica, dupa care a fost facut si un video. Va rugam sa ascultati aceasta piesa care a fost virala pe Internet si a cules foarte multe reactii. Piesa se numeste „Planeta Albastra” si este interpretata de Andreea Braga, eleva din or. Balti. (VIDEO).
OCUPATIILE MELE: scriu poezii si, mai recent, colaborez cu Dl Marian Stircea pentru a crea noi piese pe versurile mele.
Una dintre ele avem placerea sa o propunem atentiei Dvs, in prima auditie. Practic, facem astazi lansarea acestei piese care se numeste „Povata mamei”, in interpretarea …..
Am editat 3 carti: in 2009 – Stari de suflet; in 2011- Stari de suflet 2, si in 2013-culegerea „Dansul Norilor” („Picaturi de dragoste”)-dragoste facta de oameni, fata de cei apropiati, fata de tara, fata de prieteni, fata de natura, fata de viata! „Imn Vietii”
Prima lansarea a culegerii „D.N” a avut loc intr-un cerc restrans de oameni apropiati si prieteni, imbinata cu un act caritabil. Pe banii colectati i-am cumparat un calculator unui baietel la carucior, Ilies, din Nisporeni. L-ati vazut in poze si avem si un mic video de la scoala unde invata Ilies. Vreau sa-l ascultati, in special, pe Ilies.

Cea de-a doua lansare am facut-o cu fostii colegi de la oficiul Bancii Mondiale, intr-o atmosfera foarte calda. Vedeti pozele. Eu nu am pretentii de poet, iar versurile mele imi sunt atat de dragi fiindca fac parte din sufletul meu. Ele vin de acolo, din vibratiile acestui suflet la diferite nuante ale vietii, placute sau mai putin placute. Ultima carte citita a fost a filosofului german Martin Heidegger, care spunea despe limba urmatoarele: (El mai spune ceva foarte interesant despre esenta divina a vinului).

Language, always a major concern of Martin Heidegger (1889-1976), became almost an obsession in his later work. In his view, language was not an arbitrary construct; nor was was it invented merely to correspond to, or describe, the outside world. For Heidegger, vocabulary (a sell as metaphors, idioms and the whole construction of language), actively names things into being, and can have a powerful and proactive effect on the world. For him, then, it was the poets, not the philosophers, priests or scientists, who were the vanguard of humanity and its hope for future development.
Martin Heidegger (1889 – 1976) was a 20th Century German philosopher. He was one of the most original and important philosophers of the 20th Century, but also one of the most controversial. His best known book, „Being and Time”, although notoriously difficult, is generally considered to be one of the most important philosophical works of the 20th Century.
Random Quote of the Day: “We are too weak to discover the truth by reason alone” – St. Augustine. (Ala Pinzari)

Reclame


7 comentarii

Legenda Adevărului


Cu cât mai multe probleme realizezi şi le rezolvi, cu atât mai profund te adânceşti în emoţiile asociate cu convingerile care îţi conduc viaţa. Şi, inevitabil, urmează succesul, altfel, nu se poate defini formula bucuriei reale.legenda eu in sticla
A fost odată un predicător talentat, care ştia cum să comunice şi chiar reuşea să vorbească bine cu toată lumea, dar dispunea de un caracter parşiv şi un temperament foarte necumpătat. După un timp, predicătorul a observat că după comunicarea cu el, puţini dintre cei cunoscuţi într-adevăr şi-au schimbat modul de viaţă, opunându-se slăbiciunilor morale… – ”Mai bine încep să mă ocup de persoana mea, cu toate neajunsurile mele, şi să urmez ceea despre ce eu predic oamenilor”, – şi-a zis el.
Din această clipă domnul a încetat să vorbească mult şi slava oratoriei sale treptat s-a stins. Cu toate acestea, şi spre marea bucurie a predicătorului, tot mai multe şi mai multe persoane au început să-i urmeze exemplul pentru lupta şi eliminarea obiceiurilor şi calităţilor lor proaste.paleta
Odată, rămânând singur cu un prieten apropiat, oratorul l-a întrebat:
– De ce, atunci când eu rosteam învăţături şi cuvinte minunate despre viaţa morală, puţine persoane le urmau? Şi acum, când am încetat să fac predici, atât de mulţi oameni au început să rezolve problemele lor şi să-şi corecteze viaţa?
Şi omul i-a răspuns:
Vezi tu, că atunci când ai tăcut, pentru tine a vorbit Adevărul! Iar atunci când vorbeai mult, Adevărul tăcea… Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în fapte şi putere!
Fapte, nu vorbe!


7 comentarii

Victor Cobzac: Prologul marilor iubiri. Clubul ”Impresii din viata si carti”


DSC_0091

Despre Mama… cuvinte frumoase, / De mic copil mi s-au întipărit în minte, / Care-i piatra de temelie a unei familii, / Despre Tăicuțu… aceleași cuvinte. / Tata – cetate, Mama – leagăn de iubire, / E unicul răspuns la fericire!” – Cu adevărat, Poezia începe de la dragoste, de la o necesitate de a iubi și a fi iubit. DSC_0079De la sentimentul că nu poți trăi fără a le împărți din puținul ce-l ai cu altcineva, de a pune umărul și sufletul unde poți și unde se cere, râvnind mereu spre perfecțiune, categorie fără de care un om nu poate fi Poet. (Victor Cobzac)

”Vin cu-n mesaj de mare mulţumire şi satisfacţie sufletească DSC_0083către acei oameni care iubesc poezia şi au fost astăzi alături de mine la lansarea volumului doi „PROLOGUL MARILOR IUBIRI”, care a avut loc la Clubul ”Impresii din viata si carti” în incinta Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu’‘, vă îmbrăţişez cald şi prieteneşte. Cu profund respect. (VicCo) (Ţin să fac un bilanţ şi văd că din cei 96 care au semnat că participă la lansare, doar patru s-au ţinut de cuvânt, şi nu-i nominalizez, spre ruşinea celorlalţi, dar să le mai mulţumesc încă odată mult de tot. Asta spune ceva !!!)

”Acest mirabil anotimp, toamna… DSC_0055Doar un artist cum este Victor Cobzac stie sa-i dea stralucire si mult farmec, atat prin arta plastica, cat si prin poezie. Nu pretinde ca este un mare poet, dar cand citesti versuriile lui, sufletul vibreaza, or, asta este cel mai important. Stie sa imbine atat de armonios versurile si pictura: in poezie gasim multa plasticitate, iar in arta plastica multa vibratie. Tine-o tot asa, ViCo, Cobzac Victor! DSC_0095Multe realizari frumoase in continuare!”(Zina Cerchez)

”Sunt foarte bucuroasă de serata și de minunile editoriale semnate de D. Cobzac, de pictura și sufletul de creator în permanent zbucium artistic! Afirmația mea de chintesență, formulată azi, la Elite- Clubul ”Impresii din viata si carti”. „Poetul și artistul plastic Cobzac Victor este creștinul smerit și neobosit care, zi de zi și prin tot ce realizează în ambele demersuri – liric și pictural – ÎI CONSTRUIEȘTE O BISERICĂ, LUI DUMNEZEU”.  M-ați fascinat, sincer mărturisesc, stimată moderatoare, D Ala Pinzari, demonstrând atâta seriozitate în pregătire, concentrare asupra momentelor-cheie, profunzime în abordarea subiectelor, ingeniozitate în obținerea unor răspunsuri care ne frământă pe noi, creatorii, precum și pe noi, beneficiarii de opere literare, plastice… Atâta echilibru interior, atâta credință, sete de cunoaștere și totodată integritate, am descoperit, savurând orice clipă din întâlnirea cu poetul și plasticianul, pedagogul și creștinul drag nouă, D Cobzac Victor. De-ați ști cât de multe am învățat pentru mine, din această seară de neuitat….

SDC15881Vă mulțumim mult, Dna Svetlana Vizitiu, pentru crearea superbului Club, Dna Ala Pinzari, pentru moderarea extraordinară, a lansării de carte!”(Diana Zlatan-Ciugureanu)

”Fără a-și atribui titulatura de poet, pictorul Victor Cobzac vine cu prima sa carte de versuri, doinind, plângând, visând, râzând DSC_0047și trăind intens cuvintele în stare să formeze sensuri aparte și să ne cucerească puritatea gândului și a sufletului” (Zina Izbaș, din volumul ”Înroarcerea stelelor”)

”Chiar dacă n-a făcut școala poeziei la vreo facultate de litere, V. Cobzac nu cedează în fața condeierilor cu tradiție nici prin forța emoției, nici prin savoarea unor metafore insolite… SDC15872Poetul și plasticianul se completează reciproc, risipind frumusețea din culoare și cuvânt pentru cei insetațide lumină” (Veronica Postolachi)

”Multumim tuturor celor care au impartasit astazi bucuria intalnirii cu arta veritabila. Dl Victor Cobzac este o personalitate deosebita, care prin talentul Dumisale, impletit armonios cu munca, lasa o amprenta impresionanta pe diferite taramuri: cel al picturii, pedagogiei, poeziei si… al omeniei. DSC_0057Descoperindu-i creatia incepi sa intelegi cat de bogati suntem avand printre noi personalitati de talia Dlui Victor Cobzac. De la Dlui putem invata sensul culorilor, arderea interioara si daruirea profesionala, muzica versului, cultura unei relatii in familie, in colectiv si in societate. Am acceptat ca pe o provocare invitatia de a modera aceasta sedinta, fiindu-mi teama ca nu voi reusi sa cuprind necuprinsul, sa ma familiarizez suficient de bine cu creatia Dlui Cobzac, ca sa o pot prezenta cum se cuvine. Am facut un efort si In cateva zile am reusit sa vizitez doua expozitii ale Domniei sale, sa citesc doua carti de versuri ale Dlui si sa studiez un pic din biografie. Efortul meu a intrecut toate asteptarile si acuma vreau sa-i multumesc Dlui Victor pentru posibilitatea de a face aceasta frumoasa descoperire pentru mine, si, sper, pentru toti acei care au participat astazi la sedinta Clubului! Multumiri Dnei Svetlana Vizitiu, care pune atat de mult suflet in realizarea fiecarei sedinte a Clubului!” (Ala Pinzari)

Date biografice:  COBZAC VICTOR s-a nascut in or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,

Părinţii: Cobzac Andrei – Tata. Lozovanu Olga – Mama (plecaţi în lumea celor drepţi,

Familia : Cobzac Oxana, nepoţica Magda – fiica mai mare, Cobzac Irina, Nepoţica Smaranda – fiica mai mică, Cobzac Eleonora – sora mai mare, Margareta – sora mai mică, Locul şi ziua naşterii: or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,

Studii şi nivelul obţinut: 1971-75 şcoala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chişinău 1975-81 Institutul de Stat de Arte Plastice I. Suricov, Moscova, Rusia Pictura de şevalet, mai practic grafica de carte şi sculptura camerală, fotografia Din 1989 Membru Titular al Uniunii Artiştilor plastici din Moldova Din 1992 membru AIAP UNESCO Din 1997 membru APIA DAL-I din Moldova Din 2006 coordonatorul Cenaclului literar„Ora de vârf” care activează în cadrul Universităţii Tehnice din Moldova

Ocupaţia prezentă: Conferenţiar la Universitatea Tehnică din R. Moldova, din 2014 fost profesor de desen, pictură şi compoziţie la Liceul Republican de Arte Plastice I.Vieru din Chişinău – grad didactic Superior unde am activat din 1981.

Expoziţii de grup: Începând cu anul 1976 participant activ la expoziţiile de rang Republican din Ţară şi după hotarele ei: România, SUA, Ungaria, Belgia, Rusia, Franţa, Ucraina

Expoziţii personale: 1994 – „Povara căutărilor de sine” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 1995 – „Sub streaşina curcubeului” – Biblioteca Municipală O.Ghibu, 1996 – „Moldova – plai românesc” – România, Satu-Mare, 1997 – „Hai să dăm mână cu mână” – România, Oaşi-Negreşti, 1998 – „Şi dacă dragoste nu e… nimic nu e” – Biblioteca O.Ghibu, 2000 – „La poarta anilor” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2005 – „Timpul în anotimp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2010 – „Aşchii de timp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2015 – Expoziţie personală în incinta Bibliotecii Naţionale, 2015 – „Cinci din zece” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2012-15 – Expoziţii personale permanente la TRACOM,

Colecţii de Stat şi private: R. Moldova, România, Ucraina, Franţa, Iugoslavia, Danemarca, Rusia, Israel, Italia, Germania, Anglia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Belgia

Distincţii: 1997 – Diploma de onoare a Academiei Europene de Arte, Bruxelles Eureca, laureat la două Expoziţii de concurs: „Peisaj şi Natură statică” şi Anul M. Eminescu.

Alte ocupaţii: Colaborez cu ziarele: „Literatura şi Arta” şi „Mesager Universitar”, peste 30 de cărţi ilustrate, ieşite de sub tipar două volume de versuri „Design poetic”, vol.I – 2008, vol.II – 2009 în 2011 iese de sub tipar „Întoarcerea stelelor”, în 2015 „Prologul Marilor iubiri”, în curs de apariţie „Magna” şi „Smarandella”, versuri de autor,

Sport: Volei şi badminton


8 comentarii

Cam aşa e relaţia cu un amant


Atunci când îi povesteşti unei prietene despre el, îţi tremură vocea. Iar ea se face că te înţelege şi te întreabă: ”Este căsătorit?” Şi totul se prăbuşeşte brusc… Da, e căsătorit. Şi după cum te tradează vocea, frumoasa ta poveste nu mai poate salva nimeni. Tu începi să-ți urăşti prietena, te urăşti pe sine, pe el… Eşti supărată pe toată lumea, pentru că povestea ta de dragoste se dovedeşte a fi foarte uşor anulată cu o singură frază ”E căsătorit”. cam asaNu este nimic special. Tu eşti o amantă obişnuită a unui bărbat căsătorit! Atât? Şi doar te jurai pe timpuri, că niciodată în lume nu te vei lega cu de ”ăştia”. Tu, în mod normal, considerai, că dacă un bărbat îşi minte soţia, mai devreme sau mai târziu, te va păcăli şi pe tine, iar tu meriţi mai mult. Şi ce? Priveşte-te.

Te-ai momit ca o prostuţă. Şi dacă vei scăpa încă o vorbă despre ”aventura” ta, fii convinsă, că imediat vei fi informată despre mai multe versiuni exact ucigătoare ale viitorului tău:

– sărbători în singurătate;

– apeluri telefonice secrete;

– asigurări: ”Nu-mi pot părăsi soţia” (este bolnavă, slabă, nervoasă, va muri fără mine);

– remuşcări incontinue;

– priviri constante ale lui la ceas, pe care tu le vei prinde şi de fiecare dată te vei amărî tot mai mult;

– dorinţa arzătoare de a striga la spatele lui: ”Ei bine, ai făcut dragoste cu ea şi ai revenit la mine?

Psihologic prietena ta experimentală se bate pe frunte şi, în mod explicit, îţi recită ceva dintr-o carte inteligentă. Dragostea pentru un bărbat însurat – e un mod de a te apăra de catastrofă antisocială. Şi anume – de posibilitatea de a fi respinsă. Tu, pur şi simplu, ai frică să alegi un flăcău liber: pentru că dacă nu-ţi va răspunde la sentimentele tale, se vor prăbuşi toate speranţele la o posibilă fericire. Fie, după structura ta ca personalitate eşti o infantilă şi abordezi selectarea unui partener într-o anumită măsură, la fel ca o adolescentă: alegi iniţial pe cineva inaccesibil, deoarece nu ştii ce să faci cu o reciprocitate posibilă. Ai frică și de dragoste reciprocă! Prostii. Tu nu l-ai ales, nu pretindeai, nu evaluai, cântărind totul pentru ”Pro” sau ”Contra”. Şi, cu siguranţă, nici paşaportul nu l-ai verificat. Totul a început de la o notă mare. Şi doar după ce v-aţi aşezat în maşină, el a spus:

– Trebuie să cumpăr lapte…

– Îţi place laptele? – întrebi tu.

– Nu mie. Soţiei…

Ei bine, aşa precum ai bănuit.

Dar tu, de fapt, nimic n-ai bănuit. Toate acestea s-au prăbuţit peste tine accidental. Şi ce s-a întâmplat apoi, a fost pur şi simplu şi real. Ai luptat cu interiorul tău trei zile. Închideai telefonul, îţi muşcai buzele şi erai gata să te baţi peste faţă ca să-ți vii în fire… amanti temaNu ai putut. Şi când el te-a sunat: ”Ne vedem în seara asta?”, – ai oftat un simplu ”Da”. Ai acceptat regulile lui de joc, chiar dacă ştiai, că un rol de planul doi, fie el nominalizat şi la Oscar, rămâne la fel un rol secundar. Tu începi a boci ca morunul. Prietena surprinsă ridică sprâncenele:”Ei, Doamne, tu chiar te-ai îndrăgostit? Şi aceasta, de altfel, este un dezastru complet, pentru că omul tău după toate semnele, este cel care nu-şi refuză plăcerea de a agita nervii a două babe în acelaş timp. ”Soţia lui încă nu s-a pus pe dietă?”

Vă plăceţi unul altuia. E şi el cu turnul demolat, la fel ca şi tine. El nu utilizează cuvinte de dragoste ca un cod în dormitorul tău. Şi-atunci când îţi spune:”Nu pot trăi fără tine”, – el este sincer, asta-i cel mai straşnic. Dar, în curând, foarte curând totul se va schimba. Vei începe să fii geloasă. În mod deschis îţi vei exprima indignarea. Ca urmare, vei învăţa să aştepţi. Apoi, îl vei telefona prima ca să-l întrebi, de ce nu vine. În cele din urmă, vei spune coroana de frază a domniţelor: ”Eh, dacă aş fi ştiut, cum se va întoarce roata!”

Adevărul e, că tu ştii totul dinainte! Ştii, că relaţiile extraconjugale sunt sortite, ele n-au timp, nici spaţiul pentru a se dezvolta. Ştii, că peste două-trei luni el se va arunca în tufişuri, spunând: ”Hai, să facem o pauză”. Sau:”Trebuie să aşteptăm până când va creşte copilul”. Fie: ”Doar suntem maturi, adulţi, ce ”bre’”. – Va spune toate acestea, neapărat le va spune. Evident şi clar, cu privirea într-o parte… Între timp îţi va șopti:”Nu pot trăi fără tine”, orice altceva nu mai contează…

Cât poți fi, tu, de proastă!