Cum poti sa traiesti in timpurile noastre OMENESTE, fara conflicte? Oamenii insisi nu stiu la ce aspira… Ei mereu revin la ciondaneli fara de sens doar pentru o manusa cu bunuri materiale, si mor, – unii, asa si niciodata, nu mai afland de propria lor valoare spirituala. Guvernul, partidele sunt mereu in cearta! Pe strada – se cearta, se injura… Virtualul, la fel, e in conflicte, mai mult, politice… Oriunde nu te intorci – observ conflicte… „Daca un salbatic a incetat sa creada in dumnezeul lui de lemn, nu inseamna, ca Dumnezeu nu exista, doar ca Dumnezeul nu e de lemn”… (L. Tolstoj)
Adesea, conflictele par utile, de aceea, pe mine nu ma intereseaza, anume cum sa nu intri in conflicte cu oamenii; o stim deja cu totii… Acum, mai mult ma intereseaza starea de dispozitie, in care orice situatie de conflict ar fi solutionata constructiv. Admit, ca fiecare conflict este o urmare a tensiunii imprejurarilor, pentru care nu suntem pregatiti moral; simptomul principal fiind tensiunea interiorului nostru: Ce-i important, cred ca ea persista din presiunea constiintei omului; Intuitiv, eu stiu, ca am ales varianta gresita a actiunilor; imi este rusine, dar continui sa ma incapatinez! Un alt motiv al tensiunii ar fi neacceptarea adversarului ca personalitate. Imi este rusine pentru ca nu-mi-e simpatic, dar nu pot face nimic cu sine. Ulterior, dupa un timp, tensiunea trece, si tu, linistit, accepti omul, asa cum este. In aceasta stare, conflictul e foarte improbabil. Mai mult sau mai puţin suntem inclestati in anumite dogme, stereotipuri si prejudecati sociale, alimentate de unele frici sau temeri personale sau de unele persoane care ne inconjoara. Cineva ne creaza o idee ca suntem limitati, ca nu putem fi mai mult decat ceea ce suntem, ca nimeni n-a reusit si nici noi nu vom reusi…
Dumnezeu e mare, ne apara şi ne indrumeaza corect, doar ca satana ca nu mai are frica de nimic si zace bine-merci in persoane carora le ”convine” aceasta situatie…
Mi s-a zis, ca sunt o persoana luminoasa: o spun si persoane putin cunoscute mie: pe semne, ar trebui sa ma accept si eu ca… un Soare in casa! 🙂 In opinia mea, e nevoie doar sa fii sincer, sa exprimi ceea ce gandesti. Sa fii optimist si binevoitor. Uneori depindem de anturajul nostru, fara sa acceptam omul, asa cum este el. Fara sa-i recunoastem dreptul la libertate a cuvantului. Incercati sa intelegeti prezenta unor persoane prin punctul lor de vedere si informatia ce parvine; observati ce aveti in comun si nu va impuneti cu opiniile oarecum eronate! Indreptati-va privirile in directia in care oamenii au sperante si asteapta fapte bune de la voi!…
Distribuie
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 
26 aprilie 2013 la 10:48
thanks for such an excellent post. it is completely useful. keep this pace. lista de email lista de email lista de email lista de email lista de email
ApreciazăApreciază
21 aprilie 2013 la 15:39
din pacate, Lilea, majoritatea oamenilor nu accepta alte viziuni, decat cele proprii
ApreciazăApreciază
21 aprilie 2013 la 11:56
Mai mult sau mai puţin suntem încleştaţi în anumite dogme, stereotipuri şi prejudecăţi sociale, alimentate de unele frici sau temeri personale sau de unele persoane care ne înconjoară. Cineva ne crează o idee că suntem limitaţi, că nu putem fi mai mult decât ceea ce suntem, că nimeni n-a reuşit şi nici noi nu vom reuşi…
Dumnezeu e mare, ne apără şi ne îndrumează corect, doar ca satana, se pare, că nu mai are frică de nimic şi zace bine-merci în persoane, anume, cărora le convine…
ApreciazăApreciază
21 aprilie 2013 la 8:25
In asa situatii prefer sa tin minte ,ca si acest om a fost creat de Dumnezeu si,deci are rostul lui.Si-l rog pe Dumnezeu sa-mi dee darul sa-l privesc cu ochii Lui(a Domnului) si sa-l iubesc la fel ca El…De obicei,rezultatul e mai sus decit asteptarile.Si atunci ma simt invingatoare si fericita(apropo…fara ca sa lupt!)
ApreciazăApreciază
21 aprilie 2013 la 8:18
Conflictul e ceva ce apare acolo ,unde sunt 2 sau mai multi.E ceva normal,doar fiecare om e unical si viziunea lui e unucala si conflictul consta intr-aceea ca oamenii se deschi unul altuia cu tel de a cunoaste mai bine viziunea celuilalt.Conflictul constructiv ridica relatiile pe o treapta mai inalta,iar cel distructiv(Kind oamenii nu accepta viziunea celuilalt si considera din start ,ca doar viziunea lor e unica corecta)-distruge relatiile,uneori lasind ruini de inimi ranite.
ApreciazăApreciază
12 aprilie 2013 la 0:37
Visati doamnelor si domnilor! Visul e acelas la fiecare – sa traiesti multi si frumos! Sa iubesti si sa fauresti, sa faci arta si sa reusesti… Doar ca soarta are a sa alternativa, – minciunele si neintelegeri, infidelitati, tradari si deces.
🙂
ApreciazăApreciază
11 aprilie 2013 la 10:49
…mai mult, n-au modele bune de urmat. Vb de RM 🙂
ApreciazăApreciază
11 aprilie 2013 la 0:50
cauza, e ca oamenii nu invata sa iubeasca, Ei nu recunosc pe nimeni, si cu atat mai mult pe sine ca OM, pur si simplu, n-au de la cine invata 🙂
ApreciazăApreciază
11 aprilie 2013 la 0:39
Situatia din jur ne face si agresivi. Anuma asa ma simt in ultimul timp. Totul se face cumva, tot mai putin profesionism si mai multa indiferenta
ApreciazăApreciază
11 aprilie 2013 la 0:38
Situatia din jur ne face si agresivi. Anuma asa ma simt in ultimul timp. Totul se face cumva, tot mai putin profesionism si mai multa indiferenta
ApreciazăApreciază