La o masă de Revelion, și l-am întâlnit într-o companie mare, am observat o pereche care mi-a captivat atenția. Un bărbat foarte frumos și o doamnă obișnuită, iar el era îndrăgostit, și erau fericiți! La aceeaș masă erau femei singure, care au decis ”cică soția nu e un perete – poți și s-o urnești din loc”. Dintr-o parte, să te uiți, această rivalitate era foarte vizibilă, însă pe mine m-a surprins soția omului: nu tam-tam, – nici o emoție! Ulterior, gazda mi-a relatat povestea lor. El cândva a fost condamnat pentru „marketeering la negru”, a fost închis, și eliberat în ajunul noului an. Nu avea unde să meargă: cu fosta soția divorțase, a schimbat apartamentul, și dusă a fost, departe de el. Era un ger mare, el umbla pe străzi, privea la oameni prin ferestre, care ședeau la masă, si tângea dupa căldura lor sufletească… Din scările blocurilor unde încerca să se încălzească, era alungat de locatari. Se așeza în curtea de joacă pentru copii, pe bănci stabilite nu demult de primăria Chișinău.
Lora venea de la servici, se grăbea acasă… S-a apropiat de el, bănuind, că omului i s-a făcut rău. În aparență, după exteriorul lui, a înțeles totul, în special, a memorizat ochii lui; lacrimile au înțepenit pe genele de gheață. Era el nins împodobit, vânăt, cu mâinile înghețate, fără mânuși, iar tricoul se transformase într-o conductă. Acea iarnă din decembrie era foarte geroasă pentru o țară ca Moldova. L-a luat ea la sine acasă, l-a spălat, l-a hrănit… Apoi, s-au căsătorit. El s-a dovedit a fi o persoană remarcabilă, inteligentă… Iar la masa de Revelion, ridicând un pahar cu șampanie în cinstea ei, a spus, că această sărbătoare pentru el este una specială, pentru că atunci când el îngheța ca un câine lovit și alungat, nimănui netrebuit, pe el l-a salvat, l-a încălzit, l-a adăpostit această femeie, care va fi întotdeauna pentru el cel mai valoros cadou al destinului!
Cineva judecă sau se încruntă. Cineva se bucură. Iar unii stau în golfuri: e realitate sau basm. Până când voi nu veți crede în poveste, în realizarea viselor şi speranţelor, – viața poate fi o „baie” cruntă a Realității! Învățați cel puțin să zâmbiți, fie chiar și unui basm inventat, dar… e din viață, din realitate! Învățați să Credeți! Să fiți pe tot parcursul anului, sănătoși și în vârf pe șa! Fie, ca norocul să fie alături de voi mereu! Alături de prieteni și cei dragi vouă! Să vă meargă traiul în familie! Tot ceea ce-aţi semănat şi nu aţi cules încă, tot ce aţi visat, dar n-ati îndraznit să faceţi, tot ce aţi sperat, dar nu aţi primit, este ascuns în anii ce vin şi aşteaptă să fie căutat cu şi mai mare determinare. Multă sănătate, dragoste, speranţă şi bună înţelegere cu cei din jur! Un An Nou fericit tuturor! Cu un binecuvântat ”La Mulți Ani”! Pace în suflet! ❤
Cum şi a fost preconizat astăzi, la Clubul ”Impresii din viata si cărţi” s-a desfăşurat o discuţie cu domnul colonel Andrei Covrig. De prima dată, am asistat la şedinţa acestui club care activează în incinta Bibliotecii Municipale „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău, că am venit.
Am avut onoarea să particip şi eu, în rînd cu alţii participanţi, urmărind discursul domnului colonel în rezervă. Făcînd o retrospectivă a vieţii şi activităţii sale, dumnealui a prezentat autobiografia prin prizma universului literar şi dragostei faţă de carte şi marea literatură care l-a însoţit de mic copil şi, care este permanent în vizorul său şi în viaţa cotidiană. Am fost impresionat de mulţimea de imagini pe projector a evenimentelor la care a participat sau, care singur le-a organizat domnul Andrei Covrig. Fiind ofiţer profesionist de carieră, interesele dumnealui sunt diverse şi cuprind o largă gamă de activităţi cum ar fi cele sociale, politice, educaţionale şi, pur şi simplu, de suflet. Din discursul său am reţinut firul roşu al personalităţii sale – încrederea în oameni. Anume încrederea în onestitatea colegilor, prietenilor şi rudelor este cea mai necesară bogăţie a fiecărei persoane. Anume încrederea permite realizarea multor idealuri. Multiple întrebări adresate domnului Covrig şi răspunsurile sale ne-au convins pe toţi că adevăraţii ofiţeri sunt nu numai profesionişti şi oameni integri, dar şi sunt patrioţi, care muncesc şi se gîndesc la ţara noastră, la viitorul ei democratic şi european, la oamenii simpli, la poporul acestei ţări. Anume aşa o persoană este domnul Andrei Covrig. Sunt mîndru că îl cunoasc pe dumnealui de 20 de ani şi anume domnul colonel a fost acel care m-a îndreptat pe direcţia necesară în cariera mea profesională de militar fiind un bun pedagog şi camarad, avînd acele argumente care pot convinţe un tînăr locotenent. Astfel de persoane ca domnul colonel Andrei Covrig trebuie să fie luaţi ca exemplu nu numai de tinerii ofiţeri ai Armatei Naţionale dar şi de fiecare tînăr care doreşte să se dezvolte şi să se perfecţioneze ca om ca persoană. Vreau să mulţumesc personal domnului colonel Andrei Covrig pentru invitaţia la Clubul ”Impresii din viata si cărţi” care nu era să se desfăşoare fără aportul adus de doamna Svetlana Vizitiu pe care o mulţumesc pentru organizarea acestui eveniment. Cu respect, locotenent-colonel în rezervă, –Iurie Moisei
„Am citit cu mare atentie rindurile frumoase scrise de d-nul Iurie Moisei si Victoria Ciobanu la adresa d-lui Andrei Covrig, cele scrise m-au facut sa surid, va spun de ce, – au scris doi oameni de diferita virsta si profesie, dar au nimerit drept in tinta, caracterizindui paralel cu bogata activitate si caracterul. Partidul Miscarea Actiunea Europeana a avut un numar mare de membri, dar si de inalta calitate. Fiind membra de partid am cunoscut lume buna cu care pana in prezent mentin niste relatii amicale. Colonelul Andrei Covrig, desi spune ca se afla in rezerva, in realitate, permanent se afla pe baricade. Organizeaza diferite intruniri cu fostii camarazi, cere de la diferite tribune sa nu fie uitati veteranii de razboi, mai ales a razboiului din Afganistan si a celui de pe Nistru, pastreaza relatii de colaborare cu vaduvele veteranilor, incurajindule sa treaca cu izbinda prin greutatile vietii. Il gasesti mereu pe drumuri, fiind invitat la scolile din republica ca oaspete de onoare. Unde are misiunea de a le vorbi copiilor despre rostul vietii pe pamint, cum trebue de pastrat adevaratele valori ca sa ajungi personalitate cu verticalitate si eu propriu, ce trebue sa facem pentru a creste adevarati cetateni si aparatori ai tarii. Aceste sunt doar citeva din obiectivele desfasurate, in realitate sunt mult mai multe. D-l colonel scrie mult, scrie rinduri incarcate cu idei bune, care ne prezinta un suflet bine pregatit, cu inalte calitati morale primite de la parinti odata cu nasterea,dar si imbogatite de vreme prin citire si experienta de viata. Cu parere de rau, anume educatia, intelegenta, sinceritatea, bunatatea, credinta intr-un viitor frumos azi il opresc de a se ridica pe o treapta mai inalta. Pentru ca badaranizmul, minciuna, prostia si multe altele, astazi, stau in capul mesei. Dar, cred ca toate au un sfirsit. D-le colonel, va felicit din suflet cu aceasta noua reusita, as scri mai multe dar nu doresc sa obosesc cititorul. Sanatate, perseverenta si credinta” (Veronica Pirlea-Conovali)
Întîlnirea cu domnul Andrei Covrig în cadrul Clubului „Impresii din viaţă şi cărţi” a fost binevenită. Dumnealui a reuşit să ne cucerească pe cei prezenţi prin înţelepciune şi inteligenţă. În acest context se înscriu foarte bine gîndurile spuse de către ilustrul Mahatma Gandhi „ Adevărata inteligenţă umană este prin excelenţă o inteligenţă creatoare, o inteligenţă pusă în slujba binelui, este calea adevărului şi iubirii”. Ascultînd descrierea drumului vieţii sale, am văzut că domnul Andrei Covrig se distinge prin alese calităţi omeneşti cum sunt onestitatea, sinceritatea, devotamentul, bunătatea sufletească, optimismul. Am descoperit că domnul colonel în activitatea sa militară a muncit cu multă tenacitate şi dăruire, despre care ne-au relatat cu deosebită recunoştinţă colegii dumnealui. Domnul Andrei Covrig posedă vaste cunoştinţe, a studiat la Centrul European pentru Studii de Securitate Georghe C.Marshall, Germania. Cu multă plăcere am ascultat despre pasiunea sa pentru lectură, cărţile sunt o mare bucurie în fiecare zi. Îi doresc domnului Andrei Covrig mult noroc, putere de muncă în continuare şi realizări excelente. ﴾ Tatiana Isacova )
”Protagonistul de astăzi colonelul Andrei Covrig a depănat fire din viață și cărți… Aristotel împărţea bunurile vieţii în trei clase: cele din afară, cele sufleteşti şi cele trupeşti – aproape formula lui Maslov de necesităţi umane – Schopenhauer mergea pe diferenţiere. El a împărţit deosebirile dintre oameni în alte trei clase, numite de el fundamente: (1) ceea ce este cineva; (2) ceea ce are cineva şi (3) ceea ce reprezintă cineva. Pe aceste trei fundații s-a încadrat și povestea vieții A. Covrig prin discursul discursul Dacă încredere nu e – nimic nu e! Ce este Andrei Covrig ne-am întrebat, noi, cei prezenți astăzi la Clubul File din viață și cărți ? După ce l-am ascultat am evidențiat mai multe caracteristici : Sinceritate, Simplitate, Caracter, Coerență, Credibilitate, Concretețe, Dreptate/Adevăr, Moralitate. Toate aceste caracteristici creionează o personalitate integră. Se mai adaugă aici valori ca lectura, prietenii, părinții, profesorii, amintirile și copilăria… Enumerarea unui set de calităţi, virtuţi sau identificarea şi ierarhizarea lor nu pot descrie, în totalitatea sa, fenomenul Oleg Covrig. L-au complementat prietenii, extraordinari, prezenți în aula Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. Ei au deconspirat și alte fațete ale colonelului A. Covrig conturându-i felul lui emotiv, preocupările sale militărești și umane, prin situații/fapte trăite împreună cu folos pentru armată, pentru țară… alcătuind astfel, în mod fericit, portretul adevărat, integru al lui Andrei Covrig. Am câștigat mult astăzi participând la ședința Clubului File din viață și cărți – am cunoscut un om deosebit, prietenii săi, toți, oameni deosebiți care merită să-și spună viața lor, contribuția lor pentru această țară…” (Lidia Kulikovski)
”Voi oferi si eu o explicatie justivicata în această ordine de idei parafrazînd susele liu L.Blaga care spun că deosebirea dintre un om si un alt om e ca dintr_o lume si altă lume. Anume ,dumnealui vine dntro lume culta,intelectuala,citita,plin de profunzime şi care mereu promoveaza valorile cultural-umane.De nenumărate ori a facut-o si în satul natal Gordinesti venind cu donatii de carte,oferind o multitudine de idei si informatii cu caracter educativ şi patriotic. Vă mulţumim mult şi să stiţi că sunteţi mereu aşteptat in şcoala natală!”(Angela Braga)
Un Om deosebit! Un militar cu o carieră strălucită care s-a aflat în epicentrul celor mai fierbinţi lupte din Afganistan şi Transnistria ’92, totuşi în pofida tuturor şi-a păstrat intact simţul înăscut al adevărului şi justiţiei, onestitatea şi sinceritatea rară. Tocmai de aceea exploatează toate sursele energetice şi temporale pentru a promova valorile culturale veritabile româneşti în localitatea de baştină, despre care vorbeşte cu o blîndeţe deosebită, Gordineşti! Domn Andrei Covrig, Vă mulţumim pentru lecţia de viaţă oferită astăzi! (Victoria Ciobanu)
* Nu există poveste mai tristă pe lume, decât Anul nou și ganduri la diete…
* Am inceput pregatirile pentru Anul Nou!!! – am transferat sageata cantarului cu 5 kg in urma!
* Atentiune! Oferta de An nou!! – Ma luati de sotie, si primiti cadou: trei copii si un nepot!!!
* Atunci când discută doi bărbați, fiecare dintre ei vorbește despre sine însuși, iar când discută două femei – ambele vorbesc despre a treia! 😉
* Politicienii sunt precum copiii, – în caz de nu se aud, înseamnă, că iar au făcut vre-o poznă…
* Guvernul la noi, lucrează bine, dar noi trăim rău, pentru că nu lucrăm în guvern!
* Despre inteligența umană – caracteristică: Foarte prost. Se pare, că atunci când părinții nu au gasit în varză copilul, ei au decis să ridice un ciot…
* Oamenii au învățat cuvinte deștepte pe de rost, și a devenit nițel mai greu să determini cine-i idiotul…
* Cînd ești un burlac, toate lucrurile sunt împrăștiate prin colțuri… Te-ai căsătorit, și lucrurile sunt îngrămădite cu acuratețe – nu se știe pe unde. 😀
* Când doi oameni se sărută, ei formează un tunel luung cu două funduri la capete…
* Nu mai am forțe să fiu frumoasă…. – mănânc!
* După 40 de grade,.. viața abia incepe!
* De-a lungul anilor eu fac mai puține lucruri stupide, dar… mai calitativ;
* Cu anii, devii tot mai înțelept, și înțelepciunea ne ajută să înțelegem, că ea Înțelepciunea – nu ne ajută la nimic!
* Nimic nu face o femeie mai obeză decât o prietenă subțirică!
* Noi, femeile, facem foarte ușor dintr-un țânțar un armăsar; dintr-un fleac – scandal, iar dintr-un tont – un bărbat iubit! Vrajitoare, ce mai!.. 😉
* Cu un bărbat trebuie să fii categorică până la urmă, că de altfel îți va roti capul într-atât, că peste noapte te pomenești să fii măritată și… la plită!
* Un tost feminin: Ca rochiile noastre preferate să se potrivească cu dimensiunile noastre!
* Iubirea – asta, întotdeauna e s-o recâștigi înapoi, la poker… 😉
* Eu aici sunt nu pentru bani!… Iar pe voi eu… nu va iubesc pe gratis! 🙂
* Ce te oprește să fii tu însuți? Eticheta și Codul penal!
* Nu cred eu în Vinerea Neagră pe 13, dar din casă nu ies! 😀
* Prietenii sunt devotați atâta timp, cât ești plin de cadouri! La mulți Ani!
Revelionul ramane mereu o curiozitate pentru cineva, pentru alții ca o ciudățenie – se merită amintită pentru fiecare, atât dintr-un motiv, cât și din celălalt. De Anul Nou, fiecare popor are preferintele, mancărurile și obiceiurile sale tradiționale. Sunt atât de specifice, încât un călător care a vizitat Balcanii prin secolul al XIX-lea, spunea că el recunoaște etnia interlocutorului nu doar dupa vorbă și fapte, ci si după ceea ce se mănâncă și cum se joacă. Tradițiile și mâncărurile preparate de Revelion ale unor state din lume: selectate din Internet, – vă vor suprinde!
In AUSTRALIA, Anul nou debutează pe 1 ianuarie. Moş Crăciun şi Albă-ca-Zăpada sunt nevoiţi să împartă cadourile, fiind îmbrăcaţi în costume de plajă, pe timp cu zăpușeala si arsuri de soare
În ITALIA, sărbătoarea poartă specificul nume de „Capodanno”, iar mâncarea tradițională constă din dulciuri, – de obicei, brioșe sau preparate din paste făinoase, din belșug insiropate cu miere. Concomitent, tradiția cere ca gazda să arunce pe fereastră câteva obiecte vechi, ceea ce simbolizează despărțirea fără de regret de anul trecut.
La eschimoși, de Revelion, femeia merge dintr-un loc în altul să stingă luminile, care ulterior, se aprind de la o lumină nouă, – ceea ce reprezintă pentru acest popor “un soare nou” … Apropos, ştiaţi că eschimosa este unica limbă pe pămînt, în care nu există cuvântul „Război”?
In GRECIA , la desert se servește o plăcintă delicioasă numită Vasilopita (după numele Sfântului Vasile cel Mare, din prima zi a anului). Atunci când se prepară – se înglobează în conținut un bănuț. Se servește tăiată felii, iar cel care va nimeri în bucata cu monedă, – se spune, că va avea noroc tot anul!
În SPANIA, conform tradiției, Miezul nopții este marcat cu douasprezece bătăi ale clopotului. La fiecare bătaie, obiceiul cere ca toţi creștinii să mănânce câte un bob de strugure – în total doisprezece boabe, care îi vor ține sănătoşi tot anul. În FRANȚA, este tradițională tarta cu cremă de nuci. În dimineața de 1 ianuarie, copiii primesc câte o pungă cu bomboane. Altădată, familiile înstărite ofereau personalului de casă câte o sumă în bani. În prezent, Anul Nou „cu dar” este perimat. În PORTUGALIA s-a extins obiceiul spaniol de a mânca cele 12 boabe de strugure la miezul noptii, cu diferența că, aici, portughezul le i-a căte două deodată, fiind urcat pe un scăunel, – ca să-i poarte noroc. Și aici, se respectă obiceiul de a arunca lucruri vechi pe fereastră – numai farfurii, alte obiecte fiind excluse. În NORVEGIA se manâncă regeste: fripturi de porc, miel sau curcan, cu mult muștar și cartofi fierți. Multe dansuri și focuri de artificii. În FINLANDA senzația sărbătorii nu este mâncarea, ci Sauna, care se organizează de Craciun, dar continuă şi după Anul Nou. Este răspândit obiceiul ghicitului, în special, ceeea ce ţine de vărsarea cositorului topit în apă: se toarnă cîte o figurină pentru fiecare membru al familiei, iar ultima, pentru spiritul pămîntului, – astfel, se află dacă va fi ocrotită casa. Apoi, în acea apă, fetele îşi clătesc broboadele, după ce le pun sub cap, ca să-şi viseze ursitul Masa de Revelion nu e mult diferită de a noastră, cea traditională fiind pe bază de ”pește fiert”, afumat sau prăjit. În COREEA, anul nou se numește Saehae, iar mâncarea consacrată este supa de tteok (tteokgook). Tteok este o legumă locală, necunoscută la noi și netradusă în română. Chiar dacă meniul pare foarte modest, coreenii sunt mândri de mâncarea lor festivă. În JAPONIA, noul an (Omisoka) în familie, în mod obligatoriu, se petrece la o masă copioasă, unde se bea numai sake. La miezul nopții, familia pleacă în grup la templu şi asistă la cele 108 bătăi ale gongului. Se simbolizează cele 108 păcate pe care fiecare membru al familiei le-a săvârșit în timpul anului. Ceremonia confirmă iertarea de păcate. În THAILANDA și LAOS, revelionul, denumit Songkran, se serbează neîntrerupt timp de trei zile, începând cu 15 aprilie, după calendarul budist. Este inutil să insistăm asupra meniului, întrucât în acest interval, ai timp să consumi o carte de bucate, aproape întreagă. În CANADA s-a incetățenit sărbătorirea Anului Nou într-un bar. Nu este vorba de un Revelion festiv, așa cum îl știm noi, ci de o simplă întrunire a familiei într-un local intim. Canadienii preferă mai mult un Revelion european, în sânul familiei. În ECUADOR și PERU mâncarea sau masa festivă figurează pe planul doi. Pe prim plan, este confecționarea păpușilor de hârtie, realizate uneori artistic, – e ceea ce reprezintă anul vechi și care la miezul nopții se ard odată cu lansarea focului de artificii. Mâncarea e vegetariană: orice fructe, porumb, grâu încolțit, orez, scorțișoară, petale de flori galbene, toate care aduc noroc. PHILADELPHIA (SUA) este cunoscută în toată America pentru paradele de Anul Nou, un eveniment fastuos cu participarea a peste zeci de mii de persoane, şi pentru care se pregătește cu patru luni înainte. Manifestarea este atât de grandioasă, încât meniul de Anul Nou este trecut pe planul doi, fiind uneori servit chiar la fast-food. În CHINA, oamenii sărbătoresc Anul Nou la sfârşitul lui ianuarie sau la începutul lunii februarie, atunci când pe cer apare luna nouă. Una dintre marile atracţii ale Anului nou este Sărbătoarea Lanternelor, o procesiune cu mii de lanterne feeric colorate care luminează calea anului ce vine. Chinezii cred că anul nou este însoţit de spirite rele, pe ei le sperie cu pocnitori şi petarde. În RUSIA, mâncarea tradițională este purcelul de lapte fript întreg la cuptor, și nelipsita băutură alcoolică Vodca.
În ROMÂNIA, niciodată nu lipsesc șarmalele și piftia. Prin părțile Moldovei, șarmalele se servesc cu smântână, iar piftia, numită și „răcituri”, se inobilează negreșit cu mujdei.
În REPUBLICA MOLDOVA, nici arta culinară și nici obiceiurile de Revelion nu sunt altfel, decât dincoace de Prut, dar și tradiționale șampanie la gongul președintelui de stat și Olivier salată, împrumutate de la ruși, la fel, persistă. Colaci împletiţi ca la țară se procură la Franzeluța, însă mulți ”visează” la acel colac, ca la bunica de la sat! Mai ales, măliguță din porumb, cu brânză de oi și mujdei cu nuci sunt și vor fi binevenite mereu, chiar și de revelion, precum și la orice sărbătoare. Rămân tradiționale: „Semănatul”, „Pluguşorul”, „Plugul cel Mare” şi ”Vasilică” sunt cele mai importante texte „magice”, care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică. De asemenea, în categoria manifestărilor colective bazate pe principiile ”magiei primei zile” se integrează şi textele ce se urează pentru bunăstare fizică şi materială a individului: „Sorcova” sau colindele de Sfântul Vasile!
Dacă vrei să ai noroc, nu arunca nimic din casă în prima zi a Anului Nou, – nici măcar gunoiul! Și e bine, oaspeții să între în casă: nu să iasă! 😀
În general, se spune că, în noaptea de Anul Nou este de bun augur să ai bani în buzunar, altfel vei avea ghinion tot anul. La capitolul finanțe, e de bine să nu ai datorii la sfârșitul anului, altfel, poți avea datorii tot anul. Acel obiect pe care îl ai în mâină de Revelion, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieții tale în anul care vine!
Imaginile au fost filmate laCentrul de vesela „PERLA” din Chisinau, str.Pușkin 56/1, cu permisiunea amabilă a Doamnei Ludmila Stetco, managerul si generatorul de idei al acestui salon excepțional și formidabil, – cu cadouri si minuni, cu pahare şi tacâmuri, care cu siguranță vor surprinde prietenii și cei dragi vouă!
Istoric: În milioane de case din lume, bradul se află în centrul sărbătorilor de Crăciun şi este asociat cu bucuria de a primi daruri, cu iubirea şi familia. Despre împodobirea lui şi magia sosirii lui Moş Crăciun sunt legende, tradiţii şi mode în toate culturile. Dintotdeauna, plantele şi copacii care îşi păstrează frunzele verzi şi iarna au însemnat pentru oameni un simbol al vieţii. Anticii egipteni credeau că Soarele este un zeu şi atunci când iarna, el se îmbolnăveşte şi îşi pierde din strălucire, iar în semn de venerare a zeului-soare Ra şi ca simbol al triumfului vieţii asupra morţii, împodobeau şi aduceau în casele lor crengi verzi de palmier. Bradul mereu verde a fost omagiat şi de vikingii din Scandinavia, care îl considerau un simbol al zeului soarelui Balder, iar druzii din nordul Europei îşi decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc, în timpul ritualurilor de iarnă. O legendă spune că Sfântul Bonifaciu, cel care i-a convertit pe germani la creştinism, se afla în Turingia prin anul 720, şi trecând pe lângă un grup de oameni care venerau un stejar, a fost foarte supărat de acestă practică păgână şi a lovit copacul cu un topor. În interiorul său crescuse un brad, iar Bonifaciu a crezut că este o minune şi a interpretat forma sa trunghiulară ca fiind Sfânta Treime. Vestea s-a răspândit şi bradul a devenit un simbol al credinţei creştine şi al Crăciunului în Germania. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al Pomului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar, şi în vârf au pus o lumânare care reprezenta Lumina Lumii.
Primul brad artificial a fost fabricat în Germania. Bradul a fost făcut din pene de gâscă şi a fost vopsit în culoarea verde pentru a-i da efectul de brad de Crăciun. Actualii brazi artificiali sunt realizaţi din material plastic.
Primul brad care a fost împodobit în România a fost la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.
Primul brad împodobit vreodată a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa. Abia în anul 1605 bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri. În 1611, la Breslau, Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
În Statele Unite ale Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.
Brazii de Crăciun au devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată ţara. (inet)
Un copil, la grădiniță, încearca să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invers…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o data s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă … Să plangă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Şi acum, unde îţi sunt mânuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pierd…
* De An Nou trecut, am refuzat de Olivier; în acesta voi încercă să mă abțin de mandarine: e necesar să aflu, de ce mă simt atât de rău de 1 ianuarie…
* Eu aparțin acelei generații, care cu creionul desena liniar pe marginile caietelor în linii și în pătrățele… Cât de ușor era înainte: luai un ziar si mergeai la WC… Iar acum, de parcă mergi într-o expediție acolo: laptop, iPad, două telefoane mobile… 🙂
* Adesea un prieten îți oferă nu mâina, ci o labă!
* Judecând după faptul, că magazinele noastre sunt inundate cu produse ”identice naturale”, autoritățile aprobă și consideră acest lucru absolut normal! Ar fi corect, și în concordanță cu privirile lor, să se permită cetățenilor să achite astfel de produse cu bani foarte asemănătoare cu cele autentice!
* Mai bine să faci ceva frumos, decât să vorbești frumos.
* Înzadar credeți, ca înțelepciunea este privilegiul celor mai vârstnici: un nemernic nici cu anii nu devine un înțelept – el devine un dobitoc bătrân…
* Unica mea vină: trei sferturi din viața mea am crezut că totul e încă înainte!
* Șeful vine la serviciu în noul său BMW șik… – Frumos automobil – a spus poporul. – Ei, bine! – a spus șeful, observând admirația celuilalt… – Muncește, în continuare, fără să-ți jelești brațele și să-ți economisești timpul, și – în cel mai scurt timp, eu voi avea o rablă și mai abruptă!
* O femeie știe mereu ce să întrebe atunci cand nu știe ce să răspundă!
* Apofeoza lenei masculine – e să mănânce supă direct din castron fără să-l scoată din frigider!
* Dacă doriți să induceți un paranoic în boli, – de fiecare dată când el întră în odaie, spuneți-i: ”Dar noi, tocmai despre tine vorbeam!”
* Ar fi bine de cu seară să pui la încărcat un portmoneu: dimineața te scoli, și – e plin-bucsit cu bani!
* Aveți deja 40 de ani? Vreți să vă fie admirată mereu tinerețea? – Spuneți, ca aveți 60!
* Cine lasă o viață în urmă, acela nu moare.
* A sosit un moment ciudat al anului: dimineața-i noapte, seara-i – noapte…. Iar ziua eu lucrez… 😦
* Persoanele cele mai vesele – au și cel mai trist suflet..
* Studenți, înscriși la Medicină, – studiați, vă rog!
* Unicul loc, unde ești așteptat, crezut, iubit și iertat – e casa în care locuiesc părinții tăi!
* Mi s-a spus, că trăiesc în lumea fanteziilor mele… Mai să cad de pe scaun!.. 🙂
Novateca, 3 decembrie 2013, MOLDEXPO, Chisinau, Republica Moldova
Cred că acest Târg – eveniment, organizat pentru prima dată în Moldova, a fost un adevarat succes. Sunt surprinsă, câţi bibliotecari, chiar şi persoane din afara domeniului doresc să se implice în acest forum naţional! „Novateca” – modernizarea bibliotecilor publice din întreaga ţară, un proiect susţinut de Fundaţia „Bill şi Melinda Gates” care asigură cu calculatoare bibliotecile din Republica Moldova. Preconizat după idee, să fie un centru comunitar, unde vor veni să acceseze internetul cei care nu au calculator acasă, iar bibliotecarul iscusit le va sugera să citească şi o carte, un ziar, o revistă… Novateca e meritul nu doar organizatorilor: în primul rând, e meritul tuturor bibliotecarilor! E bine de ştiut, că bibliotecile ţin pasul cu vremurile şi oferă din ce in ce mai multe servicii cititorilor săi, care au acces nu doar la informaţie sub formă de document (carte), dar şi la informaţie digitală. O bibliotecă recomandă cărţi, care vin în ajutor studentului sau copilului atunci cand are de făcut o temă sau un proiect; organizează numeroase activitați culturale, cenacluri literare, precum expozitii de arta, conferinte, întâlniri cu varia personalitaţi, sau ateliere la care poate participa orice doritor. Fiecare poate avea acces la studii si cercetari publicate în jurnale de renume internațional, să asculte gratuit CD-uri, sa citească ”scribd” on-line, ori poate viziona filme care se gasesc doar în arhiva bibliotecilor etc. Menirea bibliotecii este de a promova nu doar cărţile cu adevărat preţioase, dar și cultura și tradițiile noastre, dezvoltand veritabilă personalitate a omului. Proiectele care au fost dezvoltate prin intermediul programului „Novateca” vizează categorii concrete de public, cu necesităţi specifice. Se intrunesc cluburi al cărui rol este de a acorda suport informativ şi instructive, se acordă o atenţie deosebită copiilor din familiile social-vulnerabile şi celor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare. Datorită calculatoarelor care au fost instalate prin programul „Novateca”, creşte numărul utilizatorilor şi cititorilor bibliotecilor. Se axază în mod special pe cea mai vulnerabilă pătură, pentru a-i ridica nivelul de cultură. Avem nevoie de acest schimb de impresii, experienţe dintre biblioteci şi bibliotecari, benefice pentru orice societate! Altceva e că toate bibliotecile se confruntă cu problema finanţării, în plus, salariul e cel mai redus comparativ,.. şi sperăm mult, ca Ministerul Culturii, Primăria etc să ia în vedere acest lucru… Am facut un mic chestionar cu colegele mele referitor la impresiile lor asupra acestui eveniment. Iată ce a reieşit
Mariana Harjevschi: Târgul Inovaţiilor de Bibliotecă a fost o premieră în Republica Moldova. M-am bucurat enorm că bibliotecarii au reuşit să prezinte şi, totodată, să împărtăşească cele mai inovatoare servicii și experienţe practice de bibliotecă implementate cu ajutorul tehnologiilor informationale. Iar bibliotecile publice au reuşit să aducă în vizor că acestea pot fi un spațiu modern şi necesar pentru dezvoltarea comunităților rurale şi urbane. Ingeniozitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă la târg Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”, denotă că biblioteca poate şi reuşeşte să dezvolte servicii şi programe care să promoveze e-guvernarea, incluziunea socială şi altele pentru diverse categorii de chişinăuieni.
Lidia Kulikovski: A fost atat de frumos datorita voua care ati participat cu atitea idei frumoase, cu atitea contributii. Noi cu ideea, cu conceptul, cu suportul – voi ati fost cheia! O să-mi amintesc mereu Târgul! Fantastică experienţă!
Ludmila Panzari: Astazi, am trait o zi deosebita, cu multe emotii pozitive, cu multe intilniri interesante, atit cu persoane cunoscute cit si cu cei cunoscuti azi. Targul a permis sa se partajeze niste experiente extraordinare. Vizitind standurile colegilor si discutind cu bibliotecarii, am fost impresionata de entusiasmul cu care vorbesc despre schimbarile produse de biblioteca lor, despre serviciul pe care l-au adus, despre activitatea in cadrul programului Novateca. Majoritatea bibliotecilor demonstrau cit de mult s-a schimbat biblioteca si comunitatea prin intermediul calculatoarelor, tehnologiilor. Fiecare din participantii la targ a venit cu speranta sau chiar cu increderea ca este cel mai bun. Poate pentru unii serviciile prezentate nu erau 100% inovative, dar ceea ce conteaza – serviciile erau necesare si utile comunitatii.
Acest targ a fost o oportunitate de a spune ca biblioteca exista si se dezvolta, o oportunitate de a se face auziti.
Vera Osoianu: Impresiile de la activitatea de azi și importanța ei încă urmează să fie conștientizate, dar deja este clar că Târgul Inovațiilor de Bibliotecă va fi un punct de referință pentru profesia noastră șă că va diviza istoria recentă a biblioteconomiei moldovenești în “până” și “după” NOVATECA. Felicitări echipei NOVATECA și tuturor colegilor bibliotecari care au dat tot ce au avut mai bun pentru a întregi bucuria acestei sărbători.
Ludmila Dogotari: O zi deosebită pentru toţi noi, bibliotecarii. Totul nou, interesant. Schimb de impresii, experienţe dintre biblioteci şi bibliotecari. BM la cel mai înalt nivel, bravo!
Maria Gonta:Târgul inovațiilor de bibliotecă s-a organizat cu un scop nobil și de menționat că s-a organizat pentru prima dată în Republica Moldova. Prin intermediul acestui eveniment de amploare s-a pecetluit importanța acestei instituții, s-a valorificat existența acesteia și s-a prezentat biblioteca modernă, biblioteca fără granițe și cu cele mai inovatoare servicii. Datorită programului Novateca și la inițiativa acesteia, bibliotecile publice s-au manifestat demn, s-au prezentat cu cele mai frumoase produse, cu cele mai inovatoare servicii în domeniu utilizând cele mai moderne tehnologii, au distribuit cele mai atractive materiale promoționale și au luat parte la cele mai interesante activități cu cele mai calde gânduri. Eu mă bucur că evenimentul a decurs cu succes! Sper că toţi bibliotecarii şi participanţii au rămas încântaţi de acest târg de amploare. Este prima dată în Republica Moldova, – sincere mulţumiri programului Novateca: The Global Libraries Program in Moldova!
Лариса Ставер: O idee se poate transforma în praf sau magie – totul depinde de talentul care o atinge. Doamna Lidia Kulikovski – Doamna Magician nr. 1 la BM B.P.Hasdeu!
Deseori, îmi aduc aminte de vorba regretatului Gheorghe Martin, un bun prieten, colonel, care făcea o distincţie clară dintre prieteni adevăraţi şi cei, precum le numea, “druji”, adică indivizi care apar în preajmă pentru anumite avantaje proprii… Nu am mulţi prieteni. Deşi, la acest capitol, în present, stau mai bine… Prefer sinceritatea şi încrederea în relaţii; iar un prieten îl apreciezi aşa cum este, cu tot cu colţuri şi ceea ce te atrage la el. Altceva e când te simţi folosit. Dacă nu e încredere, – nimic nu e! Pe parcurs, am înţeles, că “pădurea nu e fără uscături”, ceea ce m-a făcut să nu regret că am ales să fiu militar. Tot timpul mă strădui să mă conduc de cele învățate acasă. Lecțiile de răbdare și cumsecădenie le-am primit de la mama, iar de la tata – perseverența și neacceptarea prostiei și trufiei. Am trecut o școală a moralității în acea faimoasa ”kadetka”, liceul militar din Kiev. Să fii ofițer include un set de principii de conduită! Am avut noroc de profesori buni, începând cu părinții mei Eudochia și Simion Covrig, prima învățătoare Eudochia Guzun, urmează liceul militar din Kiev, școala antiaeriană din Sank-Peterburg; chiar și în îndepărtata Kușka din Turkestan în nisipurile căruia am făcut slujba timp de zece ani. Am avut mult de învățat de la colegii și șefii mei din Chișinău, inclusiv, Pavel Creangă, Boris Gamurari, Valeriu Pasat… Am un respect şi o admiraţie deosebită pentru militari: îi consider reprezentanţi ai unei pături sociale deosebite. Activitatea mea militară – a fost o perioadă de viaţă fenomenală, dar care s-a intrerupt forţat odată cu venirea în Moldova la putere a comuniştilor şi lacheilor acestora. Între cele două extreme a fost Afganistanul, revenirea la baştină, ulterior, războiul pe Nistru, cu reuşite în brigada antiaeriană şi la minister, tradiţii înrădăcinate – sunt chestii care le pun la activ. Ce m-a inițiat să revin la baştină în 1992: sincer doresc un stat de drept European şi – nu unul învrăjbit cu fraţii noştri de peste Prut. Am în vedere, şi această isterie antiromânească: Cu cine ne certăm? De fapt, cu UE şi NATO, ai căror membru este şi România. Comuniştii, ca de obicei, neavând nimic concret în activ, prostesc lumea. Astăzi, situația este una alta decât cea din 1992. Există între Tiraspol și Chișinău o opunere alimentată de politicieni și serviciile speciale ruse, însă, nu cred că se va ajunge la o confruntare directă armată. Suntem urmăriți de UE, SUA, noi actori în formatul de negocieri ”5+2”. E o nouă situație geopolitică mai favorabilă decât la începutul anilor ’90. Suntem vecini cu NATO și UE: această politică de vecinătate ne oferă siguranță. Vorba nu e doar de conflicte armate, ci și de timpul de pace, când avem mii de dispăruți în depărtatele Spanii și Rusii, iar instrumentul legislativ în Republica Moldova lasă de dorit. Fiecare locație are câteva nenorociți de aceștea, dispăriția cărora provoacă chinuri și suferințe rudelor. În 2003 am pus în discuție proiectul de lege cu privire la veterani, act normativ care, desigur, avea și țente electorale din partea deputaților comuniști. Prevederile legii referitor la transportul urban gratuit pentru veteranii războiului de pe Nistru, înlesniri pentru voluntari care au fost pe poziții alaturi de militari și polițiști au apărut și datorită insistenței noastre. Sunt inițiat în materia Dreptul războiului, care include și Dreptul de la Geneva. Am efectuat câteva studii, editând și două reviste ”Securitate prin cooperare” și ”Drept Umanitar”. Tradițional, organizăm mese rotunde ”Securitate prin cooperare” cu politicieni, parlamentari, militari, punând în discuție problemele care țin de operațiunile de menținere a păcii. Sunt convins, că pentru a întra în UE este necesară o schimbare a elitei poltice. Constituția, cârpită de atâtea ori cu statut de neutralitate, care realmente înseamnă dependență de Tiraspol și Moskova, are nevoie de modificări. Personal, consider, că dacă Moldova se vrea în UE, mai întâi trebuie să adereze la NATO, astfel, precum au făcut-o toate țările ex-socialiste și cele baltice. De la 1991 încoace avem suficiente persoane care fără prea multe mustrări de conștiință, au sărit dintr-o barcă în alta, trecând dintr-un partid in altul: ”curvizm” politic absolut… ”Întronarea” lui Voronin, din aprilie 2005, m-a impus sa ma implic în politică, – nu pot să uit această trădare epocală! Am aderat la formațiunea social-politică ”Mișcarea Acțiunea Europeană”: pe-atunci, liderul Anatol Petrencu m-a motivat prin perseverență și principialitate în toți anii care au urmat după declararea Independenței R. Moldova. Ulterior, am plecat de la MAE, cînd am înţeles, că a fost o şmecherie şi fără de şanse. Totuşi, a fost o provocare: am înţeles eu şi şi mai mulţi din colegi.
Părinții, prietenii și amintirile. Am amintiri frumoase, în special, cele din copilărie. Și în present, prefer să ne întâlnim cu prietenii din copilărie, fie de Hramul satului, fie, la un fotbal. Orice ocazie de a ne revedea sunt clipe de bucurie. Regret, că mulți prieteni nu mai sunt cu noi. Ne-au părăsit Leonid Plăcintă, Andrei Bejan…
Cu soția mea Svetlana ne-am cunoscut în anii ’70, pe atunci eu studiam la școala militară. Fiica Aurelia lucrează la Muzeul de Arte, feciorul Serghei – șofer de autobuz pe rutele lungi spre Kiev si Rostov. Am doi nepoți, la care țin mult…
Îmi place lectura. De câte ori redeschid cartea lui Mihail Bulgacov, descopăr ceva nou… La fel, mă relaxez, ori de câte ori citesc ”Vițelul de aur” și ”Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov, care sunt convins, că relevă si realitatea presentă din R. Moldova. Avem sufucienți eroi gen Șurik Balaganov, care percep fericirea în cele 327 de ruble și 12 kopeici, fiind convinși că nu există alte centre culturale decât Moskova, Kievul și Jmerinka, iar la noi, – Chișinăul și Costeștii… Cu plăcere am citit amintirile lui Nicolae Iorga despre două călătoriile lui în Basarabia la începutul secolului XX.
Date biografice: Andrei Covrig s-a născut în s. Isacova, raionul Orhei. Peste câţiva ani părinţii au trecut cu serviciul în s. Gordineşti, Rezina, unde locuiesc şi în present. Colonel în rezervă, căsătorit, doi copii. După liceul militar din Kiev a absolvit Şcoala Militară superioară a Trupelor Anti-aeriene din Sankt-Peterburg, Colegiul European George C. Marshall de Studii Politice şi Securitate (Germania), un curs de studii la Institutul de Drept Internaţional Umanitar (San-Remo, Italia), Academia Administrării Publice pe lăngă Preşedintele R. Moldova, masterat “Administrarea publică”. Zece ani şi-a făcut serviciul în districtul militar Turkestan, garnizoana Kuşka, şi patru ani – în districtul militar Belarus, garnizoanele Slonim şi Brest, în calitate de locţiitor comandant bateree tunuri antiaeriene, apoi ofiţer în statul major al diviziei de infanterie. În 1992 a revenit în Moldova. Până în 1997 a fost locţiitorul comandantului în brigade Rachete Antiaeriene “Dmitrie Cantemir”, fiind apoi transferat în cadrul Ministerului Apărării. Ultima funcţie – locţiitorul şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale (educaţie şi colaborare militară internaţională). Din octombrie 2001 a trecut în rezervă. În present, este preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R.Moldova, membru al Comitetului interdepartamental pentru implementarea dreptului internaţional umanitar, co-fondator al Alianţei Organizaţiilor Veteranilor de Război, preşedintele Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C. Marshall. Autor al manualului “Implementarea dreptului internaţional umanitar. Introducere” (2001), mai multor broşuri şi articole. Veteran al războiului din Afganistan (1979-1980) şi al Războiului pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii Teritoriale a R.Moldova (1991-1992). Distincţii guvernamentale: “Meritul militar” şi “Za boevye zaslugi”.
La o masă de Revelion, și l-am întâlnit într-o companie mare, am observat o pereche care mi-a captivat atenția. Un bărbat foarte frumos și o doamnă obișnuită, iar el era îndrăgostit, și erau fericiți! La aceeaș masă erau femei singure, care au decis ”cică soția nu e un perete – poți și s-o urnești din loc”. Dintr-o parte, să te uiți, această rivalitate era foarte vizibilă, însă pe mine m-a surprins soția omului: nu tam-tam, – nici o emoție! Ulterior, gazda mi-a relatat povestea lor. 
El cândva a fost condamnat pentru „marketeering la negru”, a fost închis, și eliberat în ajunul noului an. Nu avea unde să meargă: cu fosta soția divorțase, a schimbat apartamentul, și dusă a fost, departe de el. Era un ger mare, el umbla pe străzi, privea la oameni prin ferestre, care ședeau la masă, si tângea dupa căldura lor sufletească… Din scările blocurilor unde încerca să se încălzească, era alungat de locatari. Se așeza în curtea de joacă pentru copii, pe bănci stabilite nu demult de primăria Chișinău.
fie chiar și unui basm inventat, dar… e din viață, din realitate! Învățați să Credeți! Să fiți pe tot parcursul anului, sănătoși și în vârf pe șa! Fie, ca norocul să fie alături de voi mereu! Alături de prieteni și cei dragi vouă! Să vă meargă traiul în familie! Tot ceea ce-aţi semănat şi nu aţi cules încă, tot ce aţi visat, dar n-ati îndraznit să faceţi, tot ce aţi sperat, dar nu aţi primit, este ascuns în anii ce vin şi aşteaptă să fie căutat cu şi mai mare determinare. Multă sănătate, dragoste, speranţă şi bună înţelegere cu cei din jur!
![P03-12-13_11.18[1]](https://impresiidinviatasicarti.files.wordpress.com/2013/12/p03-12-13_11-181.jpg)
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 
