– Lasă-mă să-ți explic prin exemplul familiei noastre. Uită-te aici: – eu câștig acești bani, ceea ce înseamnă că eu sunt Ministerul de Finanțe. – Mama ține casa, ea reprezintă Guvernul . – Bunicul asigură ordinea în casă – el prezintă Sindicatele . – Menajera exercită tot lucrul prin casă – ea este Clasa muncitoare. – Tot ceea ce facem noi împreună – este pentru tine, înseamnă ca tu ești Poporul. Iar frățiorul tău mai mic – este Viitorul. Ai înțeles? – Nu. – Atunci, mergi la culcare.
La miezul nopții fiul se trezește de plânsul frățiorului său (care făcuse o surpriză în pat). El se ridică și merge în dormitor s-o trezească pe mama. După câteva încercări nereușite de a o trezi, fiul a mers la bucătărie unde tatăl făcea dragoste cu menagera, iar bunicul urmărea scena prin gaura lacătului… După ce, fiul plecă în dormitorul lui și continuă să doarmă. În dimineață, el se întâlnește cu tatăl său și-i spune: – Am realizat, tată, ce înseamnă Politica! – Ei bine, spune-mi.
– Acest lucru, tată, este foarte clar! Politica vine atunci când Ministerul Finanțelor dispune permanent de Clasa muncitoare, și Guvernul în acest timp doarme, nu știu de ce! – iar Sindicatele urmărește dintr-o parte, cu un ochi și tace… Poporul rămâne indiferent și scuipă pe toate, iar Viitorul rămâne în raHat…
Toată lumea a alergat azi, la dulcuri de Mai, un eveniment dulce organizat chiar în preajma Primăriei Municipale, iar pentru nepoțelul meu Timur de un an și jumătate, a fost ceva special și vesel: este prima lui apariție într-un loc ”atât” de public, unde se pare că micuțul a și prins să chibzuiască ceva: el fiind nemaipomenit de amuzant și curios în cele petrecute; atras de atâtea culori si copilași micuți, la fel ca și dânsul, – se îndrepta să ”pipăie” și să guste tot ce-i nimerea în cale! Pînă la urmă, obosit, a adormit în brațele tăticului… Un eveniment de caritate, într-adevăr necesar, consider grandios ca valoare, – ne-a trezit sentimente… patriotice care poate mai dormitează în noi; mândrie pentru tradiții noi valorificate, care sper să prindă rădăcini… Fie că a fost zăpușeală, și o căldură obositoare, ne-am simțit minunat împreună cu familia și prietenii! Noi ramînem aceiași tătici, aceleași mămici și bunici tineri care ne iubim la nebunie ”bebelușii” care sunt cât noi! Timpul… nici nu-l mai observi cum zboara! Să ne bucurăm de viață!
Am avut eu nereușite în viață, deși, cine m-ar judeca, – ce este corect și ce, – nu. Nu regret nimic, pentru că o experiență nereușită este totuși, o experiență… Și de fiecare dată, când știm că e sfârșitul, de fapt, nu e… Pentru că mereu avem șanse la o relație nouă, cel puțin, la o continuare…
Sunt o fire modestă, credulă, îmbrățișez oamenii când mă simt rușinată. Întotdeauna
am crezut în oameni; îmi ziceam, că mă descurc în relații și pricep în psihologia umană, de fapt… cavalerii mei m-au folosit, pur și simplu… Iar eu îi consideram persoane sfinte, convingându-i pe toți din jur ca ”așa e”… Niciodată nu-mi ascultam prietenele, care uneori îmi dădeau sfaturi ”cuminte”, și în loc să sap în neajunsurile amanților mei, eu căutam să le justific minciunile, desenând cu mărinimie… aripi îngerești pe spatele lor. Cei care mă înconjurau, încercau să-mi bage în creierul meu fără minte, că următorul iubit, de fapt, nu este perechea mea! – îmi deschideau ochii la cele petrecute, dar ochelarii mei rozi nicidecum nu doreau să dispără de pe al meu năsuc. Iată așa trăiam, alergând cu inima zdrobită de la un iubit la altul, alinându-mi rănile, iar… după următorul ticălos, care mă lepăda, îmi ziceam: ”Basta!”. Mă închideam în sine, cu griji, că niciodată nu voi mai fi fericită… Am decis să nu mă îndrăgostesc niciodată. Cu chiu, cu vai, -apoi revenisem în fire, viață începea să se aranjeze: mi-am găsit un servici într-o companie mare: decisem să fac o carieră. Iată că mă dezvățasem să trăiesc doar pentru mine, eram obișnuită s-o fac pentru cineva, care desigur,.. nu aprecia efortul meu. Cu toate acestea, timpul decurgea lin-întins… până acea zi…
În acea seară, mă întorceam de la servici, iar în căpșorul meu roia un proiect de reparație a apartamentului, când de o dată, un BMW a parcat lângă mine și o voce beată de bărbat rosti: – ”Frumoaso, hai, că te plimb eu prin ploaia asta romantică!”
– ”Merci, nu e nevoie”, – încercasem să nu fiu brutală: Cine știe, ce pasăre mai este... – ”Dragă, de ce, o faci pe sfânta? Poate ne schimbăm cu telefoanele!” – Omul încercă să flirteze cu mine. – Nu mi-a plăcut deloc, încercasem să fug, dar omul urnind mașina, mi-a întretăiat calea. – ”Mă scuzați, sunt foarte obosită și e târziu!”, – după ce am dispărut în noaptea scării. Mare mi-a fost mirarea, când a doua zi, ieșind din scară blocului, l-am văzut pe necunoscutul de ieri. Se apropiase de mine cu un buchet de flori si ceru politicos scuze pentru comportamentul de aseară, după ce… zâmbind, ne-am pornit să discutăm la o cafenea din apropiere. Am vorbit mult, cu toate că mi s-a părut nici o oră. Timpul trecu pe neobservate, și chiar în primele ore de discuție cu acest Radu, am înțeles, că nu am întâlnit niciodată o persoană mai apropiată, de parcă îl cunoșteam de o viață. Am schimbat cu numere de telefoane, si am plecat… fiecare la casa lui. Apoi, toată ziulica mă gândeam la el, și curând… uitasem de el. Radu plecase peste hotare, eu duceam traiul, ca de obicei, dar liniștea mea n-a durat mult timp… Curând, Radu apăruse din nou. Întâlnirile noastre s-au îndesit, – am început să-l aștept cu nerăbdare și tot mai mult mă îndrăgosteam. El venea, apoi dispărea, – și de fiecare dată eram nevoită să învăț să-mi continui viața fără el. Despărțirile deveneau insuportabile, aveam insomnii, viața nu-mi prezenta mare interes, – fără Radu părea gri și plictisitoare, – doar cu el strălucea cu toate culorile curcubeului. Astfel, trecuse un an.Trăiam în așteptarea întâlnirii cu persoana dragă. Iubitul venea o dată în lună pentru două săptămâni, restul zilelor eu doar supraviețuiam. Ulterior, am fost trimisă la stagiere în Chișinău. Eram fericită, că-l voi revedea!
Radu mă întălnise la gară, m-a dus până la hotel, i-am propus să între, dar el mi-a spus, că are ceva important de vorbit. Am înțeles, că e ceva serios. – ”Înțelegi, motănaș, acolo la tine în orășel totul a fost excelent, dar aici eu… am familie, copii…. Am vrut să-ți spun acest lucru mai înainte, dar nu m-am gândit, că se va ajunge atât de departe. Tu ești deșteaptă fetiță la mine, vei înțelege, eu știu…”
Îl priveam printre lacrimi, demult nu m-am simțit atât de înjosită, în sfârșit, am înțeles și eu mă uram pentru că din nou am permis unui ticălos să-mi zdrobească inima. Am revăzut tabloul ultimului an: deci, eu am avut un roman, iar Radu, cu mine ”n-a avut” nimic! Eu îl iubeam, și nu el pe mine! Chiar făceam planuri, să mergem la vară împreună în concediu, iar el are aici COPII! FAMILIE! Dacă aș fi știut mai înainte, nu-i permiteam să se apropie de mine nici la un metru… – Am tăcut, pur și simplu, și am ieșit din mașină. Am mers ca o fantomă la hotel. Așteptam totuși,.. să mă cheme, să vină în urma mea. Îl uram din toată inima, și în suflet visam să-l iert. Am înțeles, că nu va veni, atunci când am auzit motorul pornit. A plecat. Eu m-am ridicat în număr, am închis ușa, și… pur și simplu m-am târât pe pereți, bocind ca o nebună…
Cele două săptămâni de stagiere au zburat, eu m-am întors acasă la visele mele zdruncinate. Am fost nevoită să încep o pagină nouă în viața mea, urmele rănii însă au ramas: nu treceau nicidecum, dimpotrivă, simțeam, că cu fiecare zi îl iubesc tot mai mult. Trecuse jumătate de an, a sosit primăvara, iar eu în continuare așteptam, că omul va binevoi să mă telefoneze… Așa și trecea viața mea: Aștepți, te uiți la soare și nici nu observi, că visul tău sub acest soare se spulberă, iar împreună cu el se spulberă și toată viața ta… Cu fiecare zi nouă mi se făcea tot mai clar, că el nu va veni, și-mi doream să mor. Nu puteam să trăiesc fără el: înainte, eram în așteptarea lui, iar acum nu mai aveam ce aștepta, de aceea, mă convingeam, că el neapărat mă va suna…
Și el a telefonat!.. Peste jumătate de an de la ultima întâlnire, – precum un tunet printre razele solare, deja când începeam să-l uit. Cerea întâlnire, la care eu mult timp nu acceptam să merg, și totuși am venit. El, ca întotdeauna, excela. – ”Am înțeles, că n-am avut dreptate, iartă-mă. Tu ești cea, pe care am căutat-o toată viața. Am plecat din familie, putem acum să fim împreună, dacă mă mai iubești, acceptă să începem totul de la început!” – și eu mă topeam, mă topeam cu fiece clipă, însă… obida era mai dură ca iubirea: timpul și-a făcut efectul! – acum îl priveam nu ca o prostuță îndrăgostită. Se pare, că am devenit puternică: – ”Nu, Radule, deja e târziu. Prea târziu…”
A plecat… Am simțit, că de astă dată nu-mi va telefona niciodată… Am izbucnit în plâns…
Inga Albu:” Viaţa mea încă tînără, a fost şi este o continuă luptă pentru o viaţă normală, cu surprize frumoase şi mai puţin frumoase, – am avut şi eşecuri, pe care le-am depăşit, şi care, de fapt, mereu le primesc ca niste lecţii fara de care nu deveneam ceea ce sunt…”- Continuare, aici:
Referintele prietenilor, membrilot Clubului de elite ”Impresii din viata si carti”:
Andrei Covrig: Cu mintea şi caracterul său omul îşi croieşte drumul în viaţă. Cazul Inga Albu este elocvent. Caracterul fără intelegenţă poate multe, însă intelegenţa fără caracter nu valorează nimic. Distinsa doamnă a apărut în faţa celor prezenţi la Biblioteca B.P. Haşdău în Clubul „Impresii din viaţă şi cărţi” ca o femeie simpatică şi inteligentă. Şi nu doar… Cu atenţie am ascultat mărturiile sale despre viaţă la diferite etape – copilăria, adolescenţa şi avalanşa de evenimente ce au urmat apoi. Impresionează! Inga Albu la fiecare etapă, nu am dubii, a avut şi clipe grele, însă întotdeauna a fost prezentă cu tenacitate, răbdare, străduinţă şi verticalitate. Sincer, aşa capacităţi e greu să găseşti la mulţi bărbaţi. Din discursul auzit am înţeles că cînd ceva nu o satisface are curajul să facă o preschimbare. Posibil, din acest motiv poate fi explicată această metamorfoză cînd o studentă la agronomie devine cu timpul un jurist-avocat bine cunoscut şi apreciat în ţară. Respect pentru prezenţă şi activitate la Amnesty International Moldova! Ştiu, nu din auzite, despre lucrurile bune care sunt făcute de această structură în protecţia drepturilor omului. Nu-mi rămîne decît să-i doresc doamnei Inga Albu sănătate şi baftă! La mulţi ani!
Iulia Pancu: Am descoperit-o astazi pe Inga Albu, care desi este cu o experienta de viata mica a reusit sa lase urme adinci. O personalitate puternica cu o dorinta profunda de a munci, pentru ca in cite activitati este implicata, altfel, cu siguranta n-ar reusi. Prin istoria vietii ei am inteles ca combinarea activitatii practice cu studierea permanenta da rezultate imediate. Am cunoscut-o pe Inga ca o fire determinata, care chiar daca soarta a pus-o la incercari, ea stie ce vrea. Aceasta cred ca este foarte important,- sa te descoperi pe tine si sa fii la locul potrivit in momentul potrivit. De acord cu ce a mentionat Inga ca oamenii pe care ii intilnim in viata ne ajuta sa ne transformam. Aceasta transformare are loc doar daca persoana este dispusa pentru schimbari. Admirabil la o femeie este cind descoperim simbioza sufletului cu frumusetea si inteligenta. Astazi, am mai insusit o minunata lectie de viata. Multumesc,Inga!
Natalia Grosu: O cunosc pe Inga Albu din 2004, fiind studente la Facultatea de Drept “Alecu Russo” din Balti. O cunosc de multi ani, dar cu mare drag continuu sa o descopar prin faptele sale nobile si munca asidua. Inga este o personalitate deosebita, care prin ambitii marete, reuseste la toate provocarile din viata sa, si in cele mai dese cazuri le incununeaza cu noi realizari. Inga Albu, prin multe sacrificii, daruire de sine si tenacitate ne demonstreaza ca imposiblilul poate deveni realitate pentru orice femeie. Este frumos sa ne facem timp sa invatam acele perle de succes de la oameni cu suflet mare si idei nobile ca sa dam vietii adevarul pret. Succese in contuniuare, draga Inga!
Ala Pinzari: ”A fost o intalnire interesanta, cu o persoana interesanta. Inga a venit sa transmita un mesaj celor prezenti: caracterul si ambitia, amplificate prin straduinta si multa munca fac orice in viata posibil! Succese si mai departe, stimata Doamna!”
Galina Codreanu: ”Cu adevarat, esentele tari se pastreaza in recipiente mici…! Inga Albu – fata cu ochii ca pruna, cu voce catifelata, pasionata de dans, muzica si voluntariat, o fiica cuminte si ascultatoare, o prietena de incredere, o mamica de milioane si o avocata de succes. De cand se tine minte – a tot invatat, a descoperit, a exersat, a cautat….O fire energica, mereu in miscare. O luptatoare , care se ambitioneaza sa ia cu asalt inaltimile, indiferent de marimea acestora… Firava, finuta, neputincioasa si neajutoarat in aparenta, avocata Inga Albu, este, precum afirma toti cei care o cunosc, un caracter puternic conturat, care stie ce vrea si incotro se indreapta. Este persoana, care cade doar pentru a se ridica si a merge inainte cu o forta si mai mare, cu o indarjire uimitoare, pana cand isi atinge visul cu mana…Este perseverenta si foarte muncitoare, consecventa in tot ceea ce face, exigenta cu sine si cu cei din jur. Unica abatere o constituie relatia speciala pe care o are cu cel mai important barbat din viata ei – Luca, haiducul de 5 anisori, care o poate tine treaza toata noapte, o face sa rada inn hohote si sa simta ca traiste! Cu siguranta, fiul ei este cea mai frumoasa realizare de pana acum. Cu certitudine- cea mai mare reusita o asteapta in viitor, pentru ca are tot ce-i trebuie pentru a se afirma in jurisprudenta si a deveni o femeie de succes, o femeie de cariera, o femeie de afaceri, de ce nu… Impliniri sufletesti si realizari profesionale pe masura sufletului tau frumos, draga Inga Albu!”
@ Atunci când Domnica a anunțat părinților că vrea să devină star porno, cei nici nu știau care profesor să angajeze…
@ Excelent, să fii omidă! -Tot crăpi, crăpi, şi crăpi înfulecând. Apoi, dormi, dormi, şi tot dormi. Și apoi, basta – ești frumoasă! 🙂
@ Pentru a trezi compasiunea juraţilor, avocatul a afișat în sală de judecată desenele din copilărie ale inculpatului
@ Trei bărbați moldoveni au cumpărat o sticlă de vodcă și au fost foarte nedumeriți când vânzătoarea le-a amintit, că prin lege pe parcursul a două săptămâni pe baza cecului, ei au dreptul să returneze achiziția…
@ Ziua în fața oglinzii: – Am nevoie urgent să reduc din greutate!.. – Noaptea în fața frigiderului: – Să mă iubească așa precum sunt! 😛
@ Dintr-un for pentru femei: ”Soțul meu a venit dimineața, spunând că s-a reținut din cauza vremii nefavorabile…” – Spune-ți-mi, – poate o tornada să lase urme de mușcătură pe gât?!
@ Fiul unei vânzătoare la piața centrală, înainte de a spune ”Da” miresei lui, a trecut îndelung dintr-un capăt în altul prin încăperea Oficiului stării civile, s-a tot uitat în părţi…
@ Bărbatul ideal e Ursul din ”Mașha și Medved’”: şi gospodar, şi nu bea, nici nu fumează, este inteligent, bun, și principalul, e răbdător…
@-Alouu, procuratura?
-Da, vă ascult!
-Da tatăl meu a cumpărat un Bentley pe banii furați!
-Domnica?!
-Tata?!
@ Înțelepții sunt cei care beau vodcă pe mormintele celor care au dorit să bea șampanie…
@ Anterior, a existat o modă pentru blugi rupți, acum pentru tricouri rupte… Ei bine, atunci când va apărea moda șosetelor și ciorapilor rupți?
@ Dragi oficiali, sa facem un pas unul spre celălalt! Eu de luni încetez să arunc mucuri de țigară de la balcon, iar voi, încetați să mai tăiați bani din bugetul statului! Cel puțin, să încercăm!?
@ În Anglia e criză! în Ukraina e război, în Turcia – e doliu, în Grecia – defolt, în Rusia – sancțiuni! În Moldova – e înnourat, iar pe alocuri va ploua…
@ Stau eu într-o cafenea. Se apropie un bărbat drăguţ și mumos, și-mi spune: – Domnișoară, îmi permiteți să achit eu pentru dumneavoastră? – Ei bine, că eu nu m-am pierdut, am scos facturile pentru prânz, încălzire, gaz, energie, apă, telefon…
@ Vecinii de jos au crezut, că în sfârșit viața ei personală s-a îmbunătățit, și ea doar a cumpărat o frânghie de sărit pentru a slăbi
@ El ia pus de patru ori Like și de două ori i-a scris comentarii la foto… Dar n-o cheamă să se mărite … – Totul în jur e minciună și toți bărbaţii sunt țepi! 🙂
@ Viața ne va învăța să nu coborâm cu nasul! Să scuipăm pe părerea cuiva! Cu cât mai aprins la culoare e părul, cu atât mai luminoasă e viața!
@ Precum o spun analiștii indieni, – vreți să dansăm despre asta?
@ Nu mult timp după ce s-a interzis vinul moldovenesc, undeva a căzut Proton-ul cu trei Glonassuri… Acum se promite să se interzică facebook-ul, și ca răspuns, probabil va cădea triumful ostankino .
@ O tabliță genială afișată într-un magazin: ”Noi nu avem Wi-Fi” nu pentru că suntem zgârciți! – Pur și simplu, comunicați unul cu altul, dar între voi! ha ha
Înainte de a muri, un om rău și furios a întâlnit la porțile iadului un înger. Îngerul i-a spus: – ”Este suficient sa faci măcar o faptă bună în viața ta și asta te va salva… Gândește bine, și ia aminte, ce ai făcut tu bun?
Omul s-a gândit mult şi și-a adus aminte că într-o zi, atunci când el trecea printr-o pădure, a dat peste un păianjen în calea lui și… nu l-a călcat. Îngerul a zâmbit, și din cer a coborât un păianjeniș pe care omul trebuia să se urce în Rai. Alte persoane condamnate la Iad care stăteau în urma omului rău, au început agitate să se urce şi ele. Văzându-i ce fac, omul rău a început să îmbrâncească oamenii cu picioarele, fiind speriat că păianjenișul se va rupe şi-atunci el va cădea jos. În acea clipă, rețeaua, într-adevăr, s-a rupt, și omul rău a nimerit din nou în Iad…
– Ce păcat! – a spus Îngerul. – Fiind preocupat doar de persoana ta, ai transformat în răutate chiar și unica faptă bună, pe care ai săvârșit-o vre-odată!
Iată aşa legendă cu învățăminte… Şi din partea mea:
Nu vă bucurați de dușmani atunci când şi ei decad tot mai jos și se lasă doborâți de soartă. – Oferiți-le o şansă! Și ei, la fel au o Viață: doar că ura lor pentru unele persoane izvorăște din frustrări și erori proprii, de viață ratată, bolnavă, din disperare şi neputința de a rezolva problemele personale…
Nu vă bucurați, imitând că ura vă aduce plăcere… Astfel, nu există nicio logică. Fiți atenți la erori și păcate, chiar dacă le comiteți de zeci de ori!
Și greşelile ne oferă învățăminte în viață, atunci când suntem atenți la semnele lor. Ne i-au puterile, dar ne redau înțelegerea oamenilor în unele situații critice. Ne oferă experienţă şi rezistenţă. Uneori, suportăm alături de noi persoane, pe care-i preocupă doar personalitatea lor, ego-ul său și cariera proprie…
Cineva nu învață nici din greșelile pe care le observă la alții, – nu-i schimbă nici grija, nici… propria lor scârbă. Nici durerea. Frustraţi, se răzbună fără să realizeze, acest lucru, ce este mai periculos. Orgoliul e mai presus decât toleranţa, şi funcţia e inima lor. Puterea închide ochii la multe greşeli proprii.
Atunci când ești orbit de putere, este foarte ușor să fii influențat de bârfele oamenilor, de modul lor de a se exprima, de mintea lor răvășită… Este vorba despre cei, cu abilitatea de a folosi și a influența persoanele în interesele lor.
Arma lor e mai tare ca reputația. Dar judecă unul Dumnezeu…
E foarte important să luăm aminte:
Nicio mamă nu poate ști viața cui o leagănă: a unui viitor rege sau a unui criminal. Nu se știe cine și unde va ajunge mai departe, – în vârf sau în noroi.
Viața ne leagă unul de altul, oricare n-ar fi ea Viaţa… Prin Credinţă… Mulți din noi ajung să nu înțeleagă niciodată, că faptele ne determină să devenim ceea ce suntem… Rugaţi-vă la Domnul să devenim mai buni!..
A voastră, Svetlana Vizitiu ❤
O carte bună, pentru lecturi de weekend este una din creația fascinantă a lui Mircea Eliade, prin care am trăit emoția provocată de generația unor tineri intelectuali, mereu în căutarea adevărurilor și, în același timp, contrariați de cruzimea vieții. Vă recomand spre lectură „Huliganii”. Volumul poate fi găsit în vitrinele librăriilor din capitală, dar și bilioteci, și trebuie să recunoaștem că a avut un mare succes la public, dar a cunoscut și critici. Apărut în episoade, romanul a trecut prin cateva perioade mai dificile, ca după 1991 să fie retiparit.
Mircea Eliade a scos la iveală personaje și acțiuni memorabile, aducând în prim plan portretul de grup al unei generații de tineri revoluționari, obsedați de acțiune, dar și o generație agitată, trăind sub presiunea fatală a unei definitive prăbușiri.
Citind cartea, veți descoperi un climat de epocă, care inspiră, frapează și predispune să trăiești alături de eroi anumite emoții. Compasiune, bucurie, milă, acceptare și chiar, regret… Recitindu-l de curând, am ramas la convingerea că este un roman al unor ispitiri, în care Mircea Eliade descrie spiritul huliganic, adoptând un scris intens și vibrant. Am realizat la justă valoare efortul autorului de a reda „oglinda fidelă a tinerei generații de intelectuali sacrificați de viată”. Și asta pentru că, în cele din urma, tocmai acesti „intelectuali și visători”, „tineri eminenți rămasi pe drumuri cu diplomele în buzunar, tineri idealisti înfrânți în cea dintâi lupta cu viața” sunt huliganii. Lucrarea și-a castigat în timp titlul de „roman al unei generații”, cuprinzând între coperți întreg specificul unei epoci, alături de raspunsurile ei la cateva din întrebările eterne ale omului. Lectur placută! – (Recomandari pentru weekend) de Natalia Pîslaru
”Nu toți cei care care citesc devin lideri. Însă toți liderii citesc”. – Harry S. Truman
Vasile Costiuc: Dragostea de carte am moştenit-o de la mama. Primele cărţi citite au fost despre poveştile populare din Asia de sud-vest. Cred că atunci am găsit undeva, prin biblioteca mamei, cartea lui John Clayton ”Tarzan din neamul maimuţelor” , – unul dintre cele mai celebre și mai palpitante romane de aventură ale tuturor timpurilor. Anume această carte mi-a sporit interesul pentru lectură. Universul pe care l-am descoperi, m-a fermecat, m-a cucerit. Drumul nou – drumul cărţii, te duce într-o lume paralelă, deosebită, – acea lume imaginară de care nu te poți desparţi toată viaţa. Au urmat carţi de aventură printre care: “Cartea junglei” scrisă de renumitul autor Rudyard Kipling, unde personajul, Mowgli se aseamănă mult cu Tarzan. Pe parcursul anilor, au apărut cărţi despre călătorii, piraţi, descoperiri geografice, romane istorice. Acum citesc două tipuri de cărţi ştiinţifice (psihologie, politologie, liderism) şi cărţi pentru suflet. Ultima carte citită a fost scrisă de Dan Puric “Omul Frumos” şi “Cine Suntem?”. Las fără comentarii aceste cărţulii şi îndemn pe toţi care mă cunosc sau mă cred, – să le citească. • PS: Aş dori să închei cu un citat care vorbeşte de la sine: “Inainte de orice, scopul unei carti este sa te faca sa gandesti”. Honore de Balzac
Lidia Scarlat: O carte pe care aș reciti-o mereu este „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery. Nu cred că această carte trebuie citită în copilărie. Adolescența e perfectă pentru a înțelege frumusețea personajelor și a istoriei.
Valentina Andronic : Cărţile sunt sursa inspiraţională nr.1 în viaţa mea. Multe din ele îţi marchează caracterul şi propriile tale activităţi şi gânduri, Cele care m-au marcat pe mine cred că sunt: 1. Colecţia lui Paulo Coelho, în special Alchimistul şi Veronika decide să moară, 2. Mizerabilii de Victor Hugo, 3. Alexander Dumas, Graf de Monte Cristo, 4. Solitaire Chanel. Dacă sincer, cred că omul poate culege câte ceva important pentru sine din orice carte.
Lucia Argint: Cînd eram studentă nu existau rețele de socializare unde poți prelua sau promova ideile, gîndurile sau frazele preferate… Am gasit recent caietul meu albastru: caiet în care înscriam cu grijă orice frază citită, sau care mă impresiona la vîrsta de 18-20 de ani. Acum peste 20 de ani, acest carnet este un fel de ”mașină a timpului” care mă face să revin in timp la vîrsta căutărilor, aspirațiilor, și marelor idealuri și speranțe… Multe sunt reevaluate pe nou, multe – le privesc acum sub un alt unghi… Dar recitesc, cu plăcere, frazele culese din cartea Ileanei Vulpescu, Arta conversației. Recomand la toți prietenii și elevii mei – o experiență inedită de a aprecia în paralel tradiția și modernismul, perlele tezaurului înțelepciunii satului care trece ca un fir roșu prin tot romanul, și impresiile unui contemporan al unei epoci trecute…
Arta conversației a Ilenei Vulpescu, poate pentru cineva (ca pentru mine, de altfel) un bun ghid pentru viața de familie și a aprecierii valorilor, ce au fost, rămîn, și urmează să rămînă pentru tineri valori perene.
Diana Meaun: Cartea “Frunze de dor” de Ion Druță mi-a lasat amprente adînci în suflet și chiar am plîns… E cartea peste care am plins la fiecare pagină și pe care încă nu am curajul să o recitesc, dar m-a motivat să citesc mult din ceea ce a scris Druță.
Cred ca toți elevii ar trebui să citeasca “Singur pe lume” de Hector Malot, “Coliba unchiului Tom” semnata de Harriet Beecher Stowe și “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Anii de liceu m-au inspirat sa-i îndragesc opera lui Liviu Rebreanu. Mi-au plăcut “Ciuleandra”, “Pădurea Spînzuraților”, ”Adam și Eva” , ”Ion”, ”Răscoala”. Am citit cu interes ”Nunta în cer” , ”La țigănci” și ”Maitreyi” de Mircea Eliade și ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu . Iar pentru liceenii curioși recomand ”Idiotul” de Fedor Dostoievski.
Recent am citit ”Shantaram” de Gregory David Roberts , ” Diavolul și domnișoara Prym” de Paulo Coelho, ”Bestia Umană” de Emile Zola , cărți pe care le recomand cu certitudine că vor impresiona cititorul.
Mă întorc cu drag la versurile lui Grigore Vieru, George Bacovia și Adrian Paunescu și acum nu aș citi “Fluturi” de Irina Binder, „Umbrele lui Grey” – de E. L. James,
Un psiholog spunea ca societatea noastră actuală se află la o cotitură după care își va regăsi spiritualitatea. Dea Domnul să o regăsim! – Ascultați, ce spun persoane deștepte: e pentru cei care au ochi să vadă, și urechi – ca să audă!
Rusalina Russu:Prima carte care m-a marcat și pe care am recitit-o regulat la distanță de 4-5 ani (pentru că am inteles-o diferit de fiecare dată) a fost „Pe aripile vintului” de Margaret Mitchell, apoi ‘Mizerabilii” de Victor Hugo mi-a dat mare bătaie de cap pentru ca n-am înțeles-o pe Fantina care nu și-a mai vizitat fiica niciodată…”Jennie Gerhardt” de Theodor Dreiser m-a fact sa ma gindesc la fetele intretinute din epoca trecuta… Dar cartea care m-a impresionat cu adevărat la vârsta adolescenței a fost : ”Urme pe prag” de Alexei Marinat, o recomand cu toată încrederea celor care vor să cunoască istoria postbelică acestei palme de pamânt – mi-a lăsat urme adânci în suflet și în minte, la fel ca și „Copii în catușile Siberiei” sau „Tema pentru acasă”. Să nu uit și de Coelho, – las-să zică unii că e banal, dar eu am multe din carțile lui și să vă deschid un secret: de foarte multe ori l-am citat în emisiunile mele, fără să zic autorul…
Octavian Ticu recomandă:1.Cruciatii de Henrik Senkevici 2. Fratii Karamazov de Fedor Dostoievki 3. Gorila de Liviu Rebreanu 4. Delirul lui Marin Preda. – Ceea ce citeste copilul meu: Cei trei muschetari de Alexandru Dumas,Robinson Crusoe de Daniel Defoe, Colt Alb de Jack London
Zinaida Jioară: Lectura e cea mai bună formă de creștere și dezvoltare a valorilor, altfel spus, de ați creste IQ-ul, indiferent de vârstă, pentru ca omul trebuie să fie într-o permanentă creștere, altfel riscă sa vadă lumea numai într-o singură culoare. Eu îmi amintesc foarte bine de prima mea carte, Găina porumbacă, citită la 6 anisori, – ea fiind prima carte luată de la biblioteca din sat și, de atunci am îndrăgit această biserica a cărții, care din păcate nu mai e așa de văzută de tinerii de azi. Au urmat sute de cărți, unele au lăsat amprentă în memorie, altele – nu. Îmi amintesc și am recitit de câteva ori în adolescență cartea Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe. Mi-a plăcut lectura după Ion Druță, volumele cu detective după Agatha Christie. Evident, recomand tinerilor sa citească Multă literatură de specialitate, dar foarte Multă, – credeți-mă că acest studiu se așează pe rafturi acolo în creieraș Și la momentul necesar, își spune cuvântul. Uneori apelez la multe cărți de psihologie, astfel, caut și găsesc răspunsuri la multe întrebări care le am, pentru ca am și eu fiica adolescentă 🙂 Și vreau sa fiu în pas cu evoluția. La moment lectura Dosarele secrete al sec XX, o carte cu răspunsuri și tot atâtea semne de întrebare. Obișnuiesc sa citesc doua cărți în același timp, adică, încep o carte, o las, încep alta, revin la aia, nu știu de ce 🙂 Fiecare om citește ceea ce îi cere sufletul. Însă tare bine ar fi ca în biblioteca fiecărui om sa fie măcar versurile lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru și alte opere de capatâi… Fiica mea, Madalina, lecturează ceea ce e în programul școlar, îi plac cărțile de filozofie; oameni… Ea mi-a și dat o temă pentru acasă: Să-l citesc pe Nicolae Dabija, temă pt acasă! 🙂 Pot sa vorbesc chiar si trei zile despre carti, incontinuu…
Dorin Scobioală: „12 стульев” și „Золотой телёнок” de Ilf și Petrov. După ce-l veți cunoaște pe Ostap Bender, veți înțelege cum s-au ridicat politicienii și afaceriștii de pe la noi…
Nadia Darie: Cartea copilăriei mele cred a fost Călărețul Fără Cap de Mayne Reid; după lecturarea acestui roman am început să iubesc și mai mult detective, polițiste, dar și actiunea, – si la nivel de cărti, – si la nivel de cinematografie. Am văzut mai tîrziu si doua ecranizări frumoase ale romanului. Am citit în original multă literatură franceză, iar preferatul meu este Victor Hugo cu L’homme qui (Omul care râde) Nu am neglijat nici clasicii noștri, puteti oricind citi Rebreanu, Sadoveanu, Druță sau Eminescu – pe mine literarura română mă calmează, anume, – autorii clasici români! În ultima perioadă, citesc mai mult literatură de specialitate, despre copii și romane de buzunar. Ultima lectură a fost: M-am hotărit să devin prost, de Martin Page
Codreanu Vlad: Am citit ”Capra cu trei iezi”, și altceva… Am citit cărți de limbă română și carți de istorie, de Dreptul omului, carți de școală, care îmi erau interesante… În rest, nu-mi plac cartile!
Întotdeauna consideram că viaţa e ca în romane sau filme şi mă străduiam să fiu în rolul personajului pozitiv. Mă vedeam eroină principală care pledează pentru dreptate, că și celelalte personaje pozitive, fie, negative. Dacă le vedeam negative, pur şi simplu le excludeam din cercul meu. Eram convinsă că numai aşa poţi deveni fericită. Credeam în sfaturile înţelepţilor din cărţile de filozofie, sperând că ei oferă formula succesului şi a fericirii. În general, întotdeauna luam de bune ceea ce e scris în cărţi. Viaţa, însă, te învaţă să selectezi cu acurateţe lecturile.
Adevărul suprem nu există, depinde de noi înşine cum ne racordăm la anumite concepte, idei. Într-un cuvânt, atitudinea este totul. Lecturile ne ajută să creştem, să ne dezvoltăm, să înţelegem multe lucruri. Puterea este în mâinile celor care au cunoştinţe. Cu cât eşti mai informat, cu atât mai multe şanse ai de promovare.
Fiecare om este un univers ghidat de legi existenţiale individuale. Ceea ce este valabil pentru un om, cu greu ar putea fi aplicat în viaţa altuia.
M-am convins că viaţa nu e un roman. Din contra, vorba lui Lucian Blaga: „Viaţa noastră, a oricui, este alcătuită din nenumărate tangenţe la nenumărate romane”.
Fiind o fire emotivă, visătoare, ahtiată de creaţie, am ales facultatea de Litere. Nu am scris niciodată versuri, poate doar câteva exersări, ca să mai cochetez cu Muza, dar întotdeauna m-au pasionat romanele. Posibil aş fi devenit un bun critic literar, dacă mă ţineam de acest domeniu. Specialiştii spuneau că am potenţial. Dar, am crezut că e o glumă când la recomandarea Marianei Marin (director-fondator la revista „Învăţătorul Modern”), am mers la interviul de angajare la ziarul „Făclia”. Se spune că nimic nu e întâmplător. Ca să fii un bun ziarist, trebuie să pătrunzi în vâltoarea şi intertextualitatea largă şi dură a vieţii. Să nu crezi în cuvinte, ci în fapte, dovezi. Aşa că… de la romane – la realităţile dure.
Ca să fii fericit nu e neapărat să ai în şcoală 10 pe linie, să placi celor din jur, să realizezi ceea ce ţi se spune că e bine. În ultimii ani am înţeles că societatea e o maşinărie care funcţionează după un sistem gândit nu neapărat în favoarea noastră. Ni se dictează cum să fim, ce să facem, ni se impun anumite limite, valori, subordonări, ni se inoculează idei care pur şi simplu ne zombează. Trebuie să ai voinţa să te menţii, să fii tu însuţi, cu coloana vertebrală dreaptă, să faci diferenţa dintre adevăr şi neadevăr, dintre valoare şi non-valoare, dintre oameni cumsecade şi cei cu 2 feţe, să conştientizezi că indiferent de sfaturi, critici, piedici, eşti mereu responsabil de propriile decizii, de cuvintele rostite. Trebuie să asculţi ce spun alţii, dar să ştii că vei parcurge drumul vieţii cu propriile picioare (nu ale celui care dă sfaturi).
Fericire absolută nu există. Dacă ceea ce faci îţi inspiră plăcere, îţi vezi rezultatele, te bucuri să ai lângă tine oameni dragi – atunci să ştii că eşti un om fericit. Dacă îi iubeşti pe cei din jur cu toată inima, poţi spune că eşti împlinit. Nu toţi oamenii sunt neapărat buni sau răi: Importantă este atitudinea noastră. Posibil, că e mai bine să-i iubim pe unii de la distanţă. Pe alţii, să-i iertăm… Iertarea înseamnă eliberare de gând rău, de durere, de frustrări. Nu în zadar se spune – mai în glumă, mai în serios, că omul altruist, de fapt, este cel mai egoist. Făcând cât mai multe lucruri bune pentru alţii, de fapt, îţi faci bine ţie. Oamenii sunt atraşi de cei pozitivi, cu inima deschisă. Iar orice afacere, orice realizare se face prin/ şi cu oameni.
Nu am mulţi prieteni. Pot să-l citez pe bunul meu prieten, poet şi primar de Mănăstirea Humorului (România): ”Sunt omul cu cei mai mulţi amici, dar şi cu cei mai puţini prieteni”. Prietenilor, familiei, colegilor, amicilor şi chiar duşmanilor le datorez totul. Chiar dacă, precum ziceam, omul e un univers, el este un nimeni fără alţii. Fără colegii mei, fără prieteni, familie, fără oameni cu inimă mare nu aş fi făcut nimic. Prietenii mă cunosc, mereu sunt implicată în activităţi, evenimente, proiecte. Nu pot sta locului! Dacă nu aş vedea rezultate, dacă nu aş munci, aş fi disperată. Mişcarea este viaţă. Mă conduc de principiul: ”Un lucru ori îl faci bine, ori nu-l faci deloc!” File din viaţă şi din cărţi; e un generic foarte reuşit pentru un Club de elită. Existența noastră este împletită din file din viaţă şi cărţi. Nu ştiu la ce nivel aş fi fost acum dacă nu-l citeam pe Paul Coelho, pe Andrew Matthews, pe Keith Harrel, Robert Kiyosaki ş.a. Trebuie mult să citesc, să lucrez asupra formării mele. Sunt norocoasă că am modele în preajmă, oameni buni care îmi sunt mereu alături. Mă aflu la început de cale. Aproape că nu am realizat nimic, dar ştiu că omenia, simplitatea şi cumsecădenia sunt pilonii de bază în formarea personalităţii. Am observat că oamenii cu cât sunt mai simpli, cu atât sunt mai profunzi. Cu cât vorbesc mai puţin de bani şi succese, cu atât mai mult le au.
Mi-amintesc deseori de parabola despre muscă şi albină. Ce căutăm, aceea găsim. Noi suntem cei care dăm valoare lucrurilor! Pentru că atitudinea este totul!
Elena VOROTNEAC, purtătorul de cuvânt al Directorului general al DGETS mun. Chișinău, vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor şi Tineretului din Moldova, jurnalist la „Făclia”
Filmul si imagini cu protagonista Elena Vorortniuc din 3 iunie 2014 il puteti viziona aici:
Doar vre-o jumatate de oră de când am revenit acasă de la ședința Clubul ”Impresii din viata si carti”. IMPRESIONANT! Dna Svetlana Vizitiu face un lucru deosebit de necesar, zău, e o dnă cu suflet mare, da, foarte mare. De această dată protogonista a fost Ludmila Stetco. O femeie calmă, cu o privire duioasă, nu prea înaltă, drăguță și cu o siluetă impecabilă, mamă a doi copii venită la capitală de la Edineț. Și-a pus aici o afacere, cand am vizitat ”Centrul de vesela „PERLA” am înțeles cât de mult suflet investește dna Ludmila în ceea ce face. Când întîlnesc asemenea FEMEI, am ferma convingere, că ELE vor salva MOLDOVA. PLECĂCIUNE ȘI RESPECT, DNA LUDMILA STEȚCO!! –Silvia Saca
Ludmila Stetco– Protagonista a Clubul ”Impresii din viata si carti” cu nr 12
O Doamnă de afaceri, frumoasa, discretă, cu atitudine, puternică, care ne-a vorbit fără pretenţii, uneori printre rănduri, cunoscute fie subânţelese. Știe ce vrea de la viață! Cea care ne-a copleşit cu frumosul la superlativ! Radiază sinceritate și te molipseşte cu bună dispoziție… O femeie inteligentă, calmă, cu privire duioasă, mamică a doi copii… Investește mult suflet în Centrul de vesela „PERLA” şi alte proiecte Vesela.md – angro & retail, de care cu siguranţă veţi mai auzi… (Svetlana Vizitiu)
Petale colorate ale vietii, file din cartea preferata cu Ludmila Stetco! Secvente de la Clubul Impresii din viata si carti in cadrul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”
Ala Panzari: Intalnirea cu Dna Ludmila Stetco a fost una deosebit de …eleganta. O Doamna frumoasa, sincera si puternica care ne-a vorbit fara pretentii, uneori printre randuri, cunoscute sau subantelese, dar care ne-a coplesit cu frumosul la superlativ! Va multumim mult, Dna Stetco, mult succes in continuare!
Violeta Gaşiţoi: De fapt încep cu mulțumiri bibliotecii pentru cazarea evenimentului iar Ludmilei pentru că a fost protagonista serii de azi. Pentru mine ludmila a devenit un om aproape sufletului, un om bine dispus cu o dispoziție bună mereu, iar această seară organizarea serii o caracterizează sută la sută prin dragostea pe care a transmis-o celor ce au avut ocazia să o cunoască, prin ambianța care a creato, mirosul de salvie și flori pentru că aceasta este Ludmila, exact cum zice ea, seamănă dragoste și dragoste vei primi. Eu m-am simțit foarte bine, a fost o seară foarte relaxată și m-am convins că Ludmila este o femeie puternică, o femeie care nu va spune niciodată în public despre greutăți, o femeie căreia îi place viața, și ea merită tot ce e mai bun, ea merită susținerea noastră și susținerea statului, pentru că prin ceea ce face ea, a creat locuri de muncă, iar în situația în care în RM e o criză în locuri de muncă totul se ține pe afacerile individuale și este o speranță pentru tinerii care pot să rămînă acasă. un mesaj ar fi către autorități e să susțină afacerile private pentru că anume bugetul statului pe ei se ține. Ludmilei îi doresc putere, și curaj în continuare, să o vedem veselă și binedispusă mereu, pentru că de la ea emană un optimism cu ajutorul căreia putem să ne încărcăm ” bateriile”
Inga Albu: Ludmila Stetco am primit o placere deosebita de la intilnirea noastra de astazi. Concluzia este ca sunt un om fericit de intilnesc in calea mea oameni de valoare ca Ludmila Esti exceptionala si doresc sa ai o viata minunata alaturi de cei dragi. Iti urez doar binele fiindca il meriti cu certitudine. Bravo!
Diana Ungureanu:A fost o întâlnire de milioane! Deosebit de frumos, atât pentru vedere, cât și pentru suflet. Dna Ludmila Stețco pur și simplu radia de sinceritate și bună dispoziție, de care a molipsit toți invitații și chiar oameni din sală, care s-au apropiat și o ascultau cu urechile ciulite. Extraordinar câte poate face un OM!
Totul trebuie experimentat în această lume, testat și apreciat… Nenoricirea, boala, trădarea, durerea, ipocrizia – totul trecut prin inimă ca prin mașina de tocat. Și tuturor ceva nu le-ajunge. Ba ninsoarea se topește rapid, ba dimineața vine târziu, ba zile calde nu ne ajung. Da, tuturor mereu ceva lipsește… Dar trăind zilele rămase, brusc observ, nimic nu ne lipsește. Nimic, doar anii nu ne mai ajung, sau nu sunt suficienți pentru a mai fi supărat pe cineva. Și pentru viață, ca să te bucuri din plin de ea…
Soarta ți-a dat darul – este o recompensă, cât și semințele fericirii, și materiale de construcție. Darul îl poți să-l risipești, să-l cheltuiești, să-l arunci la gunoi. Și, mai poți fi o persoană importantă și fericită. De aceea, ni se dă darul de cel de sus, este mulțumire în drum spre scopul tău de viață. Spre destinul tău. Pentru cineva Domnul e sus pe cer, pentru altcineva e Dumnezeul în suflet, Cel care nu ne va permite să coborâm mai jos de nivelul uman… Nu ne va permite să dăm cu piciorul într-un câine; să umilim bătrânii pe stradă, să-i alungam pe cei nevoiași cu pătrunjelul din piață; să-ți jignești părinții; să-ți trimiți tinerii să moară la război… Nu va permite să aduni banii pentru armament atunci când atâtea persoane bolnave de cancer așteaptă leacul lor vital… E Dumnezeul care nu bate cu bâta…
Să ne spunem:„Stop!”, să nu ne fie frică. Să înțelegem că totul în această lume este stăpânit de Dumnezeu, numai El, și nu virușii, injecții, Conducători, organizații internaționale. Că în fiecare dintre noi există o părticică a Domnului, că suntem Oameni, suntem unici, spirituali… Nu trebuie să devenim o turmă numerotată! Și mai întâi de toate, aruncă ecranele care ne nimicesc mințile prin știrile lor putrede!
este foarte clar! Politica vine atunci când Ministerul Finanțelor dispune permanent de Clasa muncitoare, și Guvernul în acest timp doarme, nu știu de ce! – iar Sindicatele urmărește dintr-o parte, cu un ochi și tace… Poporul rămâne indiferent și scuipă pe toate, iar Viitorul rămâne în raHat…
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 