Strada Ficţiunii

Invidia, ura, poftele, minciuna… Acum, aceste sentimente sunt mult mai familiare decât aceeaşi dragoste şi iertarea. Voi spune mai mult, iertarea se priveşte cu dezgust. Ca şi cum ar fi ceva monstruos. Şi totuşi, ce creatură neobişnuită este Omul! De multe ori supunându-se celor mai pernicioase patimi, el nu se gândeşte la consecinţe. Cineva se teme de demoni, fantome, dar nu şi de sine… Tu poţ să crezi în basme şi în proşti ingnoranţi, şi (în ciuda faptului, că eşti dintre cei inteligenţi şi educaţi), să nu crezi… într-o carte bună. Nu, e în regulă, iată existenţa este uneori insuportabilă, mai ceva ca în cărţile din care adulmecăm o tragedie cu mai mult calm decât în realitate. Scepticii spun, că viaţa reală încă nu e perfectă, iar în cărţi ea e doar o ficţiune. Realitatea – ea e divină doar în poveşti. Altceva e că la fiecare om, bucuria cu precizie este croită după standardele lui. Nu o poţi nici fura, nici atribui: unui altcuiva, ea, pur şi simplu, nu se potriveşte. Nimeni şi niciodată nu este bătut atât de rău pe cât poate fi zdrobit de propriile sale argumente. „Cu miros de mare, de scorțișoară sau de cerneală„…

Există cărţi, pe care le citeşti cu atâta aviditate, că uiţi şi de mâncare şi de somn. Există cărţi, pe care le citeşti fără interes, plictisitoare şi previzibile. Şi alte cărţi, cum ar fi interesante şi distractive, – te agaţă să le citeşti pe nerăsuflate… Vă propun o colecţie nouă de literatură universală a Editura ALL, parte a Editurilor ALL – STRADA FICŢIUNII cu cele patru sectiuni: Clasic, Contemporan, Crime şi Bestseller – o colecţie ”urbană, cosmopolită, eterogenă şi perfect racordată la prezent”.

„Ticălosii niciodată nu fac ceva singuri, pentru asta ei au oameni cinstiţi, care au nevoie doar de o şoaptă şi totul se va face de două-trei ori mai bun mod, pe cât e posibil” (Iuri Dombrovski). Dombrovwski deschidea istoria, apoi revenea la perspectiva reală, a fost unul dintre primii care a descris evenimentele contemporane într-un mod clasic, redându-le ca o dezvoltare mai veche, – atât de tolerantă şi eternă temă…

În seria -clasic din secţiunea strada-fictiunii vă puteți printre altele să puneţi un rămăşag cu „Facultatea lucrurilor de prisos” şi ”Maimuța vine să-și ia craniul” de Iuri Dombrovski, „Orașele invizibile” de Italo Calvino; în seria Contemporan ”Urâții” de Dorin Cozan, „Kamceatca” de Marcelo Figueras; în seria -bestseller cu ”Jane Austen merge la Hollywood” de Abby McDonald, din seria beletristica : colecţii „Iubiri de altădată” cu „Ea şi el” de George Sand, „Cuvinte de iubire” de Guy de Maupassant, „Femeia de ciocolată” de  Gib Mihăescu etc., și asta pentu a nominliza doar câteva titluri din secțiunile colecţiilor strada-fictiunii.

Frica… Un trafic intens pe Strada Ficțiunii – este un sentiment uimitor! Şi câtă adrenalină! – cu atâta putere aruncă energia în spaţiul planetar. Dacă ai şti… Câtă noapte te atrage ca un magnet, cu temerile şi fobiile ei. Cât de multă energie se trage de la slăbiciunea ta, de fiecare dată câştigând mult mai reale forme, care se materializează din coşmarurile tale. Dacă ai şti, că punctul tău cel mai vulnerabil – este frica! Şi totuşi vei fi atras de ea şi vei dori să traversezi diverse popasuri pe strada Ficţiunii cu multitudinea de cărţi tipărite, iar ghidul tău principal va fi imaginaţia ta: cărţi de aventuri, cărţi poliţiste, literatură contemporană, beletristică, literatură Bestseller, literatură clasică, poezie, istorie, geografie… Colecţia strada-fic-iunii-crime îţi propune la dispoziţia ta diverse teme şi autori: „Dispărut fără urmă” de Maj Sjöwall sau un „Poker cu rechinul” de Daria Donţova. Vei întâlni rând de rând cu scriitori clasici sau contemporani care vor băga frica în tine, te vor hipnotiza, fie… te vor „impune” să iubeşti lumea mai mult. Odată iluminat, nu vei mai scăpa, – alegerea e a ta!

Un proiect nou la Editura ALL în cadrul colecţiei de literatură Strada Ficţiunii: „lista-lui-alex-tefanescu“, care își propune promovarea scriitorilor români contemporani în galeria de onoare a unei colecții de autori contemporani, proveniți de pe toate continentele lumii. „Mi-e dor de vremea când nu eram critic literar și citeam literatură din plăcere, nu din obligație profesională…”

– „Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!”

Articolul este scris pentru competiţia SuperBlog.

#S_Vizitiu

Povestea parfumului meu

Natura omului – este la fel ca şi mirosul unei flori. Atunci când lupta începe chiar în interiorul omului, înseamnă că se merită! În timp ce unele femei preferă să schimbe parfumul în funcție de schimbările anotimpului, sau de modă, altele, rămân credincioase parfumurilor preferate pe tot parcursul vieţii. Bărbaţii se conformează cu parfumuri dăruite sau recomandate de domnișoarele vânzătoare…

Memoria miresmelor parfumate este un lucru uimitor – precum maşina timpului ne trimite înapoi, în trecut şi ne face să retrăim amintirile. Şi în prezent, farmecul aromei ambalate excită şi reînvie sentimentele noastre… Eh, inainte nici nu bănuiam de existenţa OnlineParfum. În present, se pare au apărut noi legende ale timpurilor noastre (şi imediat vin amintirile din copilărie cu vitrina magică ce conținea sticluţe ambalate de parfum, la care puteam privi ore în şir. În perioadă sovietică, să cumperi un produs veritabil din magazin se putea mai des, în schimbul nucilor, sau al mierii de albini)

Primul meu eau de parfum de valoare sentimentală a fost „Adam şi Eva” (Dzintars, Riga), un set cu două sticluţe a câte 15 ml. Mi le-a dăruit un biet student de care eram amorezată. Poate într-adevăr, ne iubeam nebuneşte, fie era o pasiune, doar că mirosul acestui parfum se răspândea la zeci de metri şi rămânea pe pielea mea mult timp, chiar și după baie… Sticluţele apoi, le păstram cu anii în garderoba mea şi ele chiar împrospătau aerul vestimentaţiei mele cu aroma lor deosebită ceva asemănător cu parfumul de azi Opium din gama Yves Saint Laurent. Pe-atunci, ultimul, la fel ca şi Chanel sau Dior pentru noi erau ca ceva dintr-o lume paralelă. Îmi amintesc vag că mama mea a folosit o sticluţă Fidji şi se parfuma foarte atent, doar cu o atingere de deget pe după ureche… Despre faptul că totul e diferit şi nu e ca pe timpuri, iar aromele sunt altele, eu devin uitucă,- sincer, de fiecare dată, eu uit să mă includ în această listă. Dar, aroma de azi se deosebește de cel din trecut, indiscutabil…  Contează nu atât vârsta, cât ceea cum se descoperă sau se deschide parfumul pe o persoană oricare. Cuiva îi merge amestecul unui parfum cu mirosul natural al pielii, iar pentru altcineva, invers, aroma nu este compatibilă. Adică componentul nu e potrivit pentru piele. Cel mai convenabil ar fi de urmărit oferta parfumurilor.  Recent am mers la un salon, unde se desfăşura acţiunea cu oferta de reduceri de Hramul Oraşului, unde un consultant „ajuta” două doamne să decidă alegerea lor dintre Parfumuri-Femei: Jadore, sau Bvlgari, afirmînd: – „Jadore, este ceva clasic!” La început m-am gândit: „ei bine, aţi găsit voi clasica”, iar apoi am ajuns la concluzia că nu sunt corectă, – pentru mulţi dintre cei care nu și-au regăsit aroma preferată, ori nu-și amintesc de ele, fie nu ţin pasul cu ultimele oferte ale pieții din domeniul parfumurilor cu schimbările în mod constant ale ingredientelor etc., Jadore, într-adevăr, este considerat un produs clasic. În cele din urmă, doamnele au decis: una a cumpărat Jadore, cealaltă – Bvlgari. Un rol special au jucat testarea parfumurilor pe pielea lor proprie. Indiscutabil, aroma este ceva individual! Toată lumea are gusturi diferite. Dacă este un parfum cu istorie, nu înseamnă că trebuie să placă și să se potrivească tuturor.

Chanel, Chanel5: Aroma acestui parfum și în continuare are mulţi admiratori. Anume Chanel este cel mai costisitor, dar și cel mai întrebat, și bine vândut parfum, inconfundabil cu altele şi cel mai ușor de recunoscut din gama de parfumuri-originale considerate clasice. Mai multe persoane consideră, că până la această aromă e nevoie să ”creşti”, iar pentru cineva acest parfum rămâne de nedefinit. Pentru mine Chanel a fost, este și va rămîne o legendă, în pofida prețului mare al acestui brend, – am ”crescut” pentru Chanel, dar nici nu mi-l pot permite, cu tot regretul… Totodată, printre preferințele mele sunt și Poison de Dior, Dolce&Gabbana, Versace, Nina Ricci şi neapărat ceva din gama de parfumuri Yves Saint Laurent…

Poison (Christian Dior), îmi place mult, este o poţiune magică, eu vorbesc anume despre un parfumul veritabil, nu de apă de toaletă. Îmi amintesc, că mama se parfuma cu Fidji, sau cu Poison, doar de sărbătorile mari. Aroma acestui parfum în componenţă cu kakao, se asociază cu copilăria mea şi sărbătorile ei… Mămica mea, ocazional, mă răsfăţa cu acest parfum… Îmi amintesc, cum ea aplica o picătură pe încheietura mâinii, ca mai apoi, atunci când să mă culc, să-mi îmbrățișeze cu această mâină capul, astfel să adulmec mult, îngropându-mi năsucul în centrul aromatizat… În ciuda faptului că acest parfum a apărut relativ recent, în 1985, Poison (un parfum picant cu note florale și de fructe) a făcut o adevărată revoluție în lumea parfumurilor și a devenit pe parcurs o legendă, datorită îndrăznelii lui, generând în rândul multor peroane o adevărată ”vânătoare” de al avea în posesie, în gentuţa personală. Simţindu-i o dată aroma, e garantat că nu-l veți uita, parfumul lui provocător amintește mireasma coriandrului, prunei, murei de pădure, anasonului şi a lemnului dulce. Antește notele de inimă: garofiţe, iasomie, flori de portocală, tuberoză, scorţişoară, tămâie, trandafir şi miere albă. Notele de bază: vetiver, muscus, lemn de sandal, cedru Virginia, ambru, vanilie şi heliotrop…

In aceste momente, parfumurile mele preferate sunt Wish, Mexx, Blue Seduction de Antonio Banderas şi Versace Crystal Noir de seară, – cele care mă conving prin miresmele lor că eu sunt cea mai tânără, frumoasă, adorabilă şi atrăgătoare.Și, bărbaţii susţin acest lucru şi chiar mi-o spun direct!

– Fetelor, trebuie să aveţi în gentuţa voastră mereu aceste Parfumuri… Ele fac parte din viaţa şi dragostea noastră! Eu nu ştiu, cum aş putea trăi fără aceste arome...

Acest articol este scris pentru competiţia SuperBlog.

Galina Codreanu la Clubul de Elită ”Impresii din viaţă şi cărţi”

”Nu mai avem răbdare să punem întrebări și nici să mai găsim răspunsuri. Nu mai avem răbdare să fim copii și să ne jucăm. Nu mai avem răbdare să fim fericiţi. Nu mai avem răbdare să căutăm printre suflete. Nu mai avem răbdare cu noi. Și ne pierdem…..in nerabdarea noastra…” (Galina Codreanu, Secretar General al Federației din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO (FMACCU), jurnalist TV Moldova 1)

Astazi am avut onoarea, si plăcerea sa particip la evenimentul Clubului de Elita ,,Impresii din viata si cărţi,, cu protagonista Galina Codreanu la biblioteca Hasdeu. Aş putea descrie evenimentul prin multe cuvinte, dar mă voi limita la cele mai importante o FEMEE frumoasa în tot ce este – chip, mama, profesionalizm, suflet, acuitate mintala, valoare, putere, tandreţe ….e greu sa le numesti pe toate si sa le aranjezi în ordinea cuvenita, deoarece toate calificativele imi vine sa le afisez pe primul loc. Gazda Svetlana Vizitiu – jos palăria pentru ceea ce face si, atmosfera pe care i-a reusit sa creeze aici, la aceste evenimente, unde oamenii se cunosc se împart cu tot ce au mai bun din ei! O zi frumoasa am trăit astazi si cu mare placere astept urmatoarele evenimente! (Lorena Mednicov, chirurg)

Galina e strălucitoare – ca un diamant, puternică – ca un garant, pentru muzeul Vieţii a creat Frumuseţi de neuitat..(va urma) (Tatiana Paladi)

Superba si rafinata noastra colega si prietena de aur, frumoasa personalitate Galina Codreanu… Esti o minunata intervievata… Si paradisiaca atmosfera de astazi este un puternic semnal al trecerii societatii noastre la o tot mai bogata viata spirituala… Clubul este o oaza de armonie incredibila… Renasti spiritual impreuna cu lumea nobila de aici… invatand sa te iubesti si mai mult pe tine… sa crezi ca daca muncesti intens asupra continutului tau… el rezoneaza simfonic in asemenea cazuri de saruturi intre suflete… Reverente organizatorilor si tie, Planeta Iubirii, Primaverii si Succesului, Galina Codreanu. (Diana Zlatan-Ciugureanu)

Astazi am trait emotii pozitive si m-am incarcat cu energie pozitiva de la o doamna extraordinara Galina Codreanu, protagonista de azi la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Multumesc mult, Svetlana Vizitiu pentru invitatie, esti tare draguta :)) (Zinaida Jioara)

Doamna Galina Codreanu pentru mine este o persoana speciala, o FLOARE ALBASTRA EMINESCIANA, care aduce cu sine lumina, frumosul, beneficul si faurirea… o fiinta sensibila si voluptoasa la ceia ce noi numim armonie si echilibru in raport cu toti cei, care o inconjoara si ii sunt atat de aproape.. copii, rude , prieteni.. Ma bucura faptul, ca decizia Galinei de asi evidentia imaginea in cariera sa stralucita de televiziune, pur si simplu, a reusit… Iar aceasta audienta de aici din incinta Bibliotecii B. P. Hasdeu, este una impunatoare, cu o ambianta aparte, cu prieteni si colegi de breasla si simpatizanti, noi cu totii confirmam selectivitatea si celebritatea Doamnei Galinei Codreanu, care a realizat lucruri mari prin multa omenie, dedare de sine, care nu s-a conformat, care si-a pastrat si isi pastreaza si in continuare verticalitatea… e pur si simplu, EA, GALINA CODREANU, jurnalist, Doamna, mama si femeie! Multa sanatate, putere si frumusete… (Veronica Vornicescu)

Un sentiment profund de mindrie si patriotizm ma incearca dupa aceasta mininata lectie de prietenie, omenie, cumsecadenie, gust si multa frumusete!!!! Mii de admiratiii pentru Galina Codreanu!!!! Pentru acest minunat public, pentru caldura si delicatete!!! (Svetlana Spataru)

„Sufletul este unica valoare a omului. El îl face pe slujitor egal cu stăpânul lui”. Seneca
Zi la zi oamenii mișună pe drumurile întortocheate ale vieții precum furnicuțele. La răspinteni se întâlnesc, se cunosc. Uneori, cunoscându-se, se despart fără ca drumurile lor să se intersecteze vreodată. Alteori, oamenii se întâlnesc și devin prieteni de nedespărțit. Probabil, Dumnezeu mi-a făcut cele mai frumoase daruri, printre care și norocul de-a întâlni în drumul meu Oameni deosebiți, Oameni minunați, spirituali, frumoși la chip și suflet, Oameni care știu să ascundă durerea, Oameni bogați sufletește, care transmit fără precugetare comoara din suflet – gândul senin, bucurie, dorința de viață, Oameni care-ți întind mâna caldă, fără a fi convinși că o vei strânge ca răspuns. Dar fapta Lor rămâne de netăgăduit.
Un asemenea Om, pentru care niciodată nu vor putea fi găsite toate epitetele, toate caracteristicile posibile este – GALINA CODREANU. O persoană generatoare de energie, o ființă molipsitoare de bine, răbdătoare cu toți oamenii, oricât de dificili ar fi. Nimeni nu-i pătrunde sufletul să-i citească amarul. Nu poate o femeie, fiind atât de frumoasă, atât de mărinimoasă, disponibilă cu idei bune pentru toți, o femeie care a crescut doi copii frumoși ca soarele, să nu fi trecut prin suferințe. Dar acest capitol rămâne tabu și e foarte bine, dacă se găsesc persoane, care să-i aprecieze harul și s-o respecte pentru Cine este. A însușit o specialitate prestigioasă, onorabilă – jurnalismul. Dar, cunoaștem că acest domeniu este expus valurilor de trecere printre epoci, printre campanii electorale: acu ești pe val, în alt moment, dacă nu singură, îți ajută „alții” să te cufunzi. Deci, profesia nu poate fi zidul de nădejde, care ne-ar adăposti. Dar, în oricare dintre funcții nu s-ar afla minunata Galina Codreanu, știe și va ști întotdeauna să se afirme,fiindcă o caracterizează o sinceritate debordantă (sinceră până în străfundul sufletului), mereu pozitivă, convinsă că întotdeauna există soluții.
Nu cunosc în detalii istoria apariției Clubului „Impresii din viață și cărți”, cunosc că mult efort în programarea și desfășurarea întâlnirilor depuneSvetlana Vizitiu, alt Om-minune. Astăzi, 28 octombrie, va rămâne în Cronos întâlnirea cu Galina Codreanu!, numită la propriu și la figurat de către prieteni – Îngeraș de Lumină.
Trebuie să recunosc, că Programul Facebook are calități pozitive. Aici se întâlnesc nu numai copii care caută jocuri, distracții, dar și oameni maturi, oameni căliți, oameni informați. Astfel, pe Fb am cunoscut-o pe Galina și încă mulți Oameni adevărați, cu care am avut ocazia astăzi să ne adunăm și la o vorbă „cu suflet”, și la un banc, și la un zâmbet sau chiar hohote. Ași vrea să-l remarc pe Dl Ghenadie Dodita, strălucitoarea Dna Gutiera Prodan, astrologul nostru iubit – Dl Sergiu Sumcă, politicianul – Dl Victor Stepaniuc și mulți-mulți alți oameni minunați.
Am trăit o zi cu emoții frumoase, o zi cu soare-n suflet și oameni selecți. Sunt onorată! În primul rând, Lumea Jurnaliștilor e o Lume frumoasă, o Lume care știe să înțeleagă, care știe să asculte, care știe să încurajeze, iar când e nevoie – știe să se sacrifice. Și cât n-ar părea de paradoxal, sunt Oameni simpli, cuvântul simplu în cazul dat având conotația de onestitate.
Galina Codreanu, o gospodină desăvârșită, a pregătit sărmăluțe, chifteluțe, pârjoale, plăcințele cu ce vreai, alivence, murături și a adunat în jurul mesei pe toți cei prezenți la Întâlnire. Veselia, voia bună au dictat tonul. E bine că știu să se adune Oameni buni! (NinaVasilii, pedagog)

Svetlana Vizitiu, Impresii blog, Organizatoare eveniment

Nostalgie de vacanţe

Iată aşa, atât de brusc, într-o zi friguroasă de toamnă târzie, eu sunt atrasă de amintiri cu sejururi din anii trecuţi, – fie, că vara ce vine nu este departe, fie trecutul a rămas deja o amintire… Dar, să spunem Nu nostalgie! Şi totuşi, Ţările Baltice cu Tallinn, Riga, Vilnius – o destinaţie turistică de vis – este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viaţa trăită de mine până în prezent. Cândva aveam dor de Zatoka, Odesa sau de Sergeevka, localităţi din Ukraina, cu nisipuri scăldate de valurile Mării Negre. Mă urmăresc amintirile cu sejururi din copilărie sau din adolescenţă, extrem de fericite, după ce ani de zile nu mă puteam împăca cu trecerea în trecut a vacanţei mele de vis în Crimeea: Artek, Ialta, Sevastopol, Aluşta, Alupka… Şi azi mai păstrez pietricelele scoase din dafin, şlefuite de valuri şi de timp, – ele în continuare sunt calde, la fel ca şi amintirile despre bucăţica asta de pământ solar. Apoi, vacanţa exotică în Caucazul de Nord cu destinaţii speciale: Kislovodsk, Piatigorsk, Jeleznovodsk, munţii Dombai şi Elbrus, – la fel, cu impresii minunate, iar sejurul cu destinaţia „Codru” de la Hîrjăuca, Călăraşi, Republica Moldova, – le-a depăşit pe toate cu aerul, ape minerale, natura ei deasă şi pinii inconfundabili. Sau călătoria la Oneşti sau Piatra- Neamţ… Indiscutabil, fiecare călătorie are legătură puternică cu sentimentele şi inspiraţia omului în acel moment! Cineva se plictiseşte, altcineva e fericit: depinde de societate, caractere, şi în special, de sănătatea şi dispoziţia ta proprie! Prin urmare, nu face să plângi sau să fii captivat de trecut, – viitorul e mult mai bine! Ce să va mai spun: eu duc dorul şi chiar în acest moment, trăiesc în aşteptarea unui miracol cu destinaţii exotice de vis! Atunci când sunt acaparată de asemenea vise, ulterior, ele neapărat trebuie să se realizeze! Cine ştie, poate dă norocul în mine. Ceea ce contează mai mult, sunt spiritul şi dorinţele, de astfel, – să ştii unde vrei să ajungi. Nu face să stai doar cu amintiri nostalgice, în special, când înţelegi că timpul zboară prea repede, – atunci te poţi adresa la CND Turism vacantespeciale – cu variate oferte de sejururi, destinaţii turistice, vacanţe speciale, vacanţe recomandate etc.
Nu-ţi pierde banii şi timpul pe TV, pe lucruri mărunte, inutile şi cu persoane care te irită. Planeta noastră este uimitor de frumoasă, – se merită să-ţi cheltui resursele pentru studiul colţurilor pământeşti preferând vacanţe cu work and travel. Atâta timp cât cineva urmăreşte viaţa eroilor preferaţi ale serialelor TV, tu poţi deveni eroul unui serial propriu şi să-ţi trăieşti aventura după aventură cu work and travel în America sau alte destinaţii exotice. Terra noastră nu este doar frumoasă, ci una surprinzător de contradictorie: e prea mică şi rotundă pentru a întâlni o cunoştinţă sau persoana de care te poţi îndrăgosti, iar în acelaşi timp, – prea mare pentru a avea suficientă viaţă ca să vezi totul. „Tot” ce este accesibil pentru cei care călătoresc, şi disponibil pentru persoane la care călătoriile sunt un stil de viaţă, hobby-uri, serviciu. Iar ceilalţi trebuie să aştepte vacanţele şi sărbătorile. Dintr-o vacanţă poţi să înţelegi brusc, că ai nevoie de mai mulţi ani de viaţă că să vezi, de exemplu, întreaga Italie sau Canada. „A vedea” nu în sensul unui galop cu aparatul de fotografiat, dar să „simţi” prin pocalul transparent „Lacrima lui Hristos„, sau – la mare, tu, culcat pe spate, să admiri cetăţi în nor ori casele elegante şi înflorite ale oamenilor. Să vezi caracterul italian sau american prin reflectarea ochilor care te adoră. Astfel, pe toate le poţi admira, la dorinţă acceptând orice destinaţie oferită de CND Turism – Vacanțe Speciale, eventual studiind cu atenţie oferte-turistice/vacante-recomandate/destinatii-exotice. – Nimic mai simplu! Trăieşte aici şi acum! Am avut vacanţe ce m-au cuprins cu emoţii calde şi mereu am vrut să strig: „Stop! Opriţi pământul! Încetineşte-te, clipă, tu eşti feerică!”. Am trăit fiecare moment, l-am savurat, l-am conştiinţizat, fără să gândesc la viitor şi să-mi aduc aminte de trecut, nu-mi făceam nici planul pentru seară. Fiorul cel mai mare vine atunci când eşti pe un val de mare, simţind cum el îţi netezeşte pielea, imaginând că eşti o picătură şi integral unică contopindu-te cu acest univers. Ai nevoie doar să te relaxezi şi să te predai valurilor. Ca apoi, în bătaia vântului, să-ţi concentrezi atenţia pe razele solare care îţi ard faţa. Un fior de neredat în cuvinte, ceva similar cu efectul unei prăjiturele cu frişcă sau tortă de Amsterdam, mmmm! Nu te va iubi nimeni, dacă vei plânge de foame asupra frunzelor rucola, însă vei fi adorat dacă pe faţa ta se va simţi încântarea nedisimulată de mâncărurile locale a oricărei destinaţii turistice, fie să mănânci din parmezan sau fructe de mare… Nu-ţi irosi viaţa pe diete sau oameni zgârciţi măcar până atunci cât n-ai savurat pe deplin din vacanţa dorită. Dacă Sofia Loren mergea la Sorrento să mănânce îngheţată, iar Julia Roberts se ruga şi plângea asupra unei pizze din Neapoli, atunci noi chiar avem cu cine ne nivela şi să ne considerăm ideali! 🙂 Natura unor ţări impresionează într-atât, că uneori te face să crezi că visezi… Poţi iubi natura, arhitectura, cultura, arta, bucătăria, viaţa de zi şi de noapte, atmosfera de dragoste sau să joci la o masă de ping-pong… Dacă le doreşti, – este ceea ce îţi poate oferi o vacanţă de vis! Îndrăzneşte!
Nu amâna viaţa până mâine. Nu aştepta căderea monedei euro, maturizarea copiilor, paşaportul nou şi, Dumnezeu ştie ce… Trăieşte acum, cumpără un sejur sau o vacanţă exotică şi vei obţine partea ta de Dolce Vita! Uită de criză şi de toate problemele, care se întâmplă cu noi. Ele deja există şi este necesar să le supravieţuim. Cântă, dansează, începe să te distrezi în ciuda tuturor! Iar cel mai bun mod de a gestiona corespunzător banii – este să le cheltui pe o destinaţie turistică. Banii sunt fără valoare, iar impresiile rămân. Atunci când am fost în călătoria mea de vis, nu aveam bani destui… Acum aş da în plus doar ca să mă simt la fel de fericită ca atunci, şi pentru a retrăi acele zile până la fiecare clipă. Şi acum sunt cuprinsă de sentimente de fericire, care se pare că mă vor rupe în bucăţi mici. Nici pe departe, acelaşi efect să-mi ofere o rochie nouă sau un sac de hrişcă, în caz de război…

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2014

Yaris în orașul meu!

Pentru mine, ca domniţă, cel mai important la o maşină auto – este aspectul ei, – să se potrivească cu exteriorul meu, cu gentuţa mea, fularul şi mantoul… Să reprezinte caracterul meu… Dar, deoarece nu am acest caviar printre exponatele mele, mă conformez cu microbuzul sau cu un alt transport de rută urbană, care mă duce pân-la serviciu, fie în alte direcţii de rutină. Pentru mine maşina este şi o necesitate extremă. Am noroc la oameni buni şi – cu maşină (bat în arţar). Şi azi, vai de capul meu, – pe o ploaie torenţială, am ieşit uitând umbrela acasă şi de lene nu vroiam să mă întorc după ea, până am înţeles, că începe să curgă rimelul pe albia năsucului meu… Am ajuns eu, totuşi, la testul drive cu Yaris Toyota, recunosc, – cu mari îndoieli, însă mi-a mers cu reprezentanţii Centrului Toyota din Chişinău: ei au fost binevoitori şi mi-au venit în întâmpinare cu braţele deschise. Mai operativă peripeţie n-am avut în viaţa mea! Le-am spus, că mă interesează, în primul rând, noul model Yaris de la Toyota, în sinea mea visând să fiu fericită oriunde, în special, dacă câştig premiul… De la managerul Centrului Toyota aflu, că noul model Yaris 2014 a fost asamblat în Franţa, – un produs – cadou special de la europeni pentru europeni! Anume Yaris este cel mai vândut model din Europa. Pentru că are dimensiuni mai mici ca la cele obişnuite, e un model drăguţ şi compact, iar cu gabaritele sale se încadrează de minune în stradele cu drumuri înguste, e foarte eficenta pentru călătorii sau excursii la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța… – Alegerea este a Ta! Cândva marele Federico Fellini a numit următorul lui film „8 ½” – după numărul de filme regizate de el. Strict vorbind, acesta a fost al nouălea film al său, iar unul dintre cele nouă filme a fost de scurt metraj, în plus filmat ca si co-autor. Astfel, a apărut o denumire atât de neobişnuită: într-o ordine auto-ironică – cică, nu este cuvenit ca un maestru să emită o lucrare de jumătate ca una în întregime… Nu mă pricep la maşini, dar le pot urmări tendinţele. Înțeleg că fără cei străini nu se poate: avem multe de împrumutat de la ei… Automobilele devin tot mai frumoase, stilate, rapide, ce e mai de adăugat, progresul ştiinţei şi al tehnologiei, vădit, sunt disponibile. Am făcut o revizuire testând şi filmând: e chiar bunicică maşinică! Vreau să menţionez, că Yaris fiind reprezentantul masinilor franceze, dispune de un design original și distinctiv, spre deosebire de alți producători care reproduc orice colţişor de la vecini. Are un design plăcut, cu un orizont larg din faţă, există butonaşe pe volan pentru a controla muzica yaris-karaoke, scaunele din spate, oglinzile laterale, etc. În spatele fotoliilor e la fel de spațios, precum şi portbagajul. E flexibilă şi zboară prin orice torenţe de ploi. 🙂 Maşinica e chiar un baby, – genială pentru oraşul meu! Vrei roşu, alb sau platină, este! Ador cea roşie! – dar cine mi-o dă?

P.S. Gândesc cu voce tare: „Iată voi mai creşte şi îmi voi cumpăra această maşinică! „Genial în oraș, fericit oriunde!”

Modernizată pentru 2015 noul Yaris Toyota a actualizat hatchback-ul generaţiei a treia, care după restaurare a eliminat versiunea cu caroseria cu trei uşi. O schimbare de cheie a modelului Yaris a devenit noul design front-end, îndeplinit într-un stil probat mai înainte pe Augo2. Şi acum, Yaris Toyota 2015 străluceşte cu mărimi enorme ale barei din faţă de protecţie a aerului, grilă modificată şi optică actualizată. S-a schimbat uşor capacul portbagajului, iar luminile au fost perfecţionate cu secţiuni cu LED-uri. În salon nu s-au făcut mari schimbări – doar au apărut elemente noi cu instalare a controlului de climă etc. Gama de unităţi disponibile de putere a rămas aceeaşi. Printre inovaţiile tehnice producătorul menţionează îmbunătăţirea de izolare a sunetului şi suspensia modernizată, care permite perfecţiune controlului şi confortul maşinii. Surprind cu drive noul Yaris 2014 prin oraşul meu, cu plăcere mă întorc să privesc imaginile şi filmuleţe cu descoperirea frapantă a calătoriei mele testate: acum, se pare că a fost doar un vis… S-a petrecut atât de rapid, şi m-am ales cu multe impresii noi.

Îmi place acest brand auto, – pentru mine Yaris deja a păşit în fruntea competiţiei. Cum se spune, toate bune, doar alege după gust! Interesant, cum e ea – maşina viitorului? Nu e doar un mijloc de transport, – ea este maşina cu care vrei să fii mereu împreună: te va susţine, fără a discuta, va gândi la fel, şi te va compătimi, cu ea vei obţine bucurii şi te vei elibera de oboseală, şi nu e doar o maşină, – este un stil de viaţă! Asta trebuie să simţi, când te aşezi la volan, atunci când controlezi acest auto în diferite condiţii şi moduri, şi, în acelaş timp se schimbă, şi propria ta lume cu toyota …

Articol scris pentru SuperBlog 2014.

De ce cu mine nu se întâmplă nimic?

„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut, totuși cea mai puțin păzită.” (Emile Augier, dramaturg francez)
Cum ne alegem asigurarea de sănătate perfectă? Pentru a menţine sănătatea, şi, prin urmare, eficienţa muncii, de-a lungul anilor, un om are nevoie nu atât de multe – o profilaxie competentă, prevenirea şi depistarea la timp a bolilor, plus un tratament eficient şi neîntârziat. Succesul în această afacere, în cel mai bun caz depinde de prezenţa medicului „personal” printr-o asigurare de sănătate însoţită de brandul MediHelp International. Asigurarea de sănătate privată oferă acoperire nu numai pentru situaţiile neaşteptate, precum urgenţele, dar poate acoperi şi investigaţii preventive precum mamografii de rutină sau vizite anuale la medic. La fel, asigurare-de-sanatate-privata acoperă spitalizare şi tratamente pentru boli grave: cancerul, transplantul de ţesut şi organe, boli cronice, care în mod normal sunt extrem de costisitoare… Asigurarea de viaţă şi sănătate ar fi o soluţie excelentă pentru fiecare om de rând: În Europa, în special, se poate conta pe ea. În opinia mea, fără asigurare ar fi mai greu să duci o viaţă fără griji, – în mod obligatoriu este necesar să-ţi asiguri viaţa ta şi a familiei: cu copii, părinţi… Iar în cazul dacă asigurarea necesită un timp îndelungat şi contribuţii lunare de plată obligatorie, atunci contractul pentru asigurarea de viaţă poate fi încheiat doar pe un an. Sunt mai multe clauze. Depinde de varia nuanţe, de individualitate şi, desigur, de posibilităţi financiare. Un caz tragic: omul a decedat într-un accident rutier; viaţa lui a fost asigurată pe baza unui contract de asigurare-de-sanatate-privată, plus creditul ipotecar. Compania de asigurare i-a achitat soţiei decedatului jumătate din preţul pentru apartament, precum şi asigurarea de sănătate cu acoperire internaţională pe viaţă pentru cei doi copii ai lor. Şi contractul a fost reînnoit pe numele soţiei. De altfel, ea numai prin asigurare a reuşit să iasă din criză.
Protecţia sănătăţii copilului. Din păcate, copiii adesea sunt expuşi la riscul de accidentare – la domiciliu, locul de joacă, – oriunde! Dacă copilul dvs are o poliţă de asigurare de sănătate pe viaţă, în cazul în care apăre o problemă gravă de sănătate, sau este nevoie urgentă de operaţie chirurgicală, prin urmare, puteţi fi siguri că campania va plăti o despăgubire pentru tratamente medicale. Şi încă un lucru: acoperirea compensatorie pentru tratamentul medical nu reduce suma de plată la sfârşitul perioadei de valabilitate a contractului. Adică, în cazul în care pe durata termenului contractual aţi fost plătit în numerar pentru tratamentul medical, acest fapt nu afectează nicidecum suma totală care trebuie să primiţi conform contractului. Suma şi plata sunt garantate conform înţelegerii şi termenilor stabiliţi prin contract. Plus, ca un bonus pentru mai multe programe cu venituri din investiţii.
Protecţia vieţii şi sănătăţii părintelui (asiguratul). Plus la acumularea de fonduri şi protejare a sănătăţii copilului, una din cele mai convingătoare caracteristici ale asigurării „Copil” este abilitatea de a compensa pierderile în consecinţă a decesului sau invalidităţii asiguratului. Astfel, în cazul în care asiguratul (părintele) moare sau devine invalid, adică nu este apt să achite taxele în continuare, copilul asiguratului primeşte la sfârşitul perioadei de contract suma specificată în contract, şi cu toate acestea, nu mai este nevoie de achitat taxe contribuale!
Încă o întrebare îi „chinuie” pe concetăţenii noştri: de ce eu care timp de cinci ani consecutiv achit sume mari companiei de asigurări, şi cu mine nu se întâmplă nimic? Deci, de aceea şi nu se întâmplă, pentru că le achitaţi! După cum se ştie, factorul cel mai disciplinar din lume este anume semnul bancnotelor şi teama de a le pierde. La urma urmei, printr-o serie de cerinţe de achitare a amenzilor pentru accidente rutiere din vina voastră, în mod automat veţi primi coeficientul suplimentar pentru asigurările ulterioare în baza de date. Deci, trebuie să ne bucurăm că asigurarea de sănătate – este ca o amuletă care ne alungă problemele! La urma urmei, în plata pentru asigurare nu sunt incluse prejudiciul moral şi nervii pierduţi!
Beneficiile obţinute printr-o asigurare medicală internatională: Acoperire internationala; Ingrijire medicala oriunde in lume; Limita de acoperire >1 milion Euro/an/membru; Acoperire pentru spitalizare si alte costuri asociate; Evacuare aeriana; Acoperirea tratamentului pentru cancer; Servicii de transplant; Asistenta medicala in ambulatoriu; Acces la orice clinica din lume;Toate serviciile de urgenta, 24/7
MediHelp International este cel mai important furnizor de asigurări private de sănătate şi asigurări medicale internaţionale din Europa Centrală şi de Est – prezent pe piaţă încă din 1999. MediHelp International oferă şi asigurare BUPA, fiind managerul de distribuţie şi în Ungaria, România şi Bulgaria. În parteneriat cu Bupa Internaţional, MediHelp îmbină cu succes asigurarea internaţională de sănătate cu asistenţă medicală internaţională, în beneficiului clienţilor săi. Consultantii medihelp.ro vă vor orienta prin multitudinea de scheme de asigurare medicală sau planuri de asigurare BUPA, ajutându-vă să alegeţi produsele cele mai potrivite nevoilor şi bugetului dumneavoastră!

Articol scris pentru SuperBlog 2014

Legenda microbilor

Omul este o fermă pentru microbi. Pe scurt, microbii au fost şi rămân într-o stare constantă de iubire. Nu e o dragoste pentru aproapele sau pentru copiii lor, e o dragoste pentru toate lucrurile ce le înconjoară, o dragoste pentru ceea ce sunt ei înşişi, de viaţă şi de moarte – tot ce constituie din trup şi existenţa lor. Organismul omului satisface pe deplin necesităţile lor minore şi ei sunt conştienţi de siguranţa lor absolută şi de dreptul de proprietate asupra procesului, ştiind că unicul principiu adevărat de coexistenţă e cel de nu a face rău aproapelui şi, cel mai important – corpului. Pur şi simplu, nu au existat alternative şi aşa numite concepte stupide ca binele şi răul. De aceea, ei nu îşi pierd timpul cu dispute inutile şi argumente filosofice tâmpite. Dintotdeauna microbii, pur şi simplu, s-au bucurat de viaţă şi iubire. Acum nimeni nu mai ţine minte cum s-a întâmplat, ce a fost şi de unde a apărut acest virus, – poate a fost strămutat de pe o altă planetă sau e o nebunie intenţionat contagioasă, iniţial fondată pe principiul de evoluţie? Ca nebunii, se caţără pe înălţimi ale societăţii, dând buzna falnic peste colegi, unul peste altul, depunând sămânţă şi obţinând germenii lor. Şi nu se mai pot opri, pentru că în acest caz microbul va fi nevoit să dea ajutor celui apropiat, cedându-i locul şi atunci altul va ocupa tronul lui, iar el va rămâne la fundul acestei societăţi crude, fără resurse vitale şi văitându-se de scârbă. La urma urmei, nu pot să stea cu toţii pe un tron! Sensul existenţei lor se reduce la satisfacerea pasiunilor lor, fiind mereu în cautare de alte modele de plăcere. Urmaşii lor sunt educaţi la fel, conform propriei imaginii şi asemănări, cum să cucerească vârfurile societăţii, fie să se apropie de ele… Gândind la faptul că ar trebui să-şi iubească aproapele, ei recunosc că într-adevăr nu se iubesc. Îndemnând pe fiecare să caute lumina, ei recunosc că se află în beznă. La urma urmei, dacă ar vedea într-adevăr lumina, nu ar fi în întuneric! Adesea microbii se adună în grupuri pentru a discuta şi filozofa pe tema „Dacă e rezonabil un trup?”. Şi dacă e rezonabil, atunci „Cu cât mintea lui este mai perfectă ca a noastră”? Fiind preocupaţi de sine, microbii nu vor să vadă urmările catastrofice ale activităţii lor… În condiţii favorabile numărul de microbi începe să crească rapid. La fiecare 20 de minute el poate creşte de două ori. Mânile ude răspândesc de 1000 de ori mai multe bacterii decât cele uscate. Mai mult de atât, pe mâini ei trăiesc până la trei ore. De pe mâini agenţii patogeni nimeresc pe diferite suprafeţe… Oamenii au o frică maniacală de veceuri publice şi, pe bună dreptate, există motive. Dar experţii sunt convinşi că ne putem proteja de bacterii chiar şi într-o toaletă publică. Se spune că cea mai curată este cabina alăturată de uşa din faţă şi care este rar folosită. Mai mult de atât, nu scaunul de veceu e cel mai poluat. Poate că acest lucru se datorează faptului că oamenii pun hârtie igienică înainte de a-l utiliza… Focarul de infecţie deţine anume titularul hartiei igienice sau al prosopului pliat. Pe un titular au fost găsite de 150 de ori bacterii mai multe decât pe un scaun de veceu. Aşa infecţii ca Acinetobacter şi Enterobacter, care cauzează infecţii periculoase ale uterului, tractului urinar şi pneumonie etc. Potrivit medicilor, cel mai bun mod de a vă proteja de microbi – să vă spălaţi pe mâni cu apă şi săpun antibacterian, după ce vă ştergeţi cu un prosop de hârtie, role sau pliate. Pe un centimetru pătrat de mână se pot găsi peste 1000 de bacterii, iar mânile spălate reduc cantitatea lor până 30-50 %, şi şterse cu prosop de hârtie încă 20%. În ceea ce priveşte veceurile publice, se poate de utilizat prosopul de hârtie, astfel încât să nu atingeţi butonul de la bac sau apă de la robinet. Uşa de la veceu o puteţi deschide cu cotul sau la fel, cu ajutorul hârtiei igienice. Printre altele, pe tuburile de cremă pentru mâni sau faţă, aflate într-o geantă, există mai mulţi microbi decât pe scaunul de toaletă. Stilourile şi genţile sunt cele mai poluate obiecte şi nu toţi realizează acest lucru. Trebuie să cunoaşteţi aceste lucruri vitale! Chiar vreau să vă bag în sperieţi ca să fiţi atenţi pentru viitor!

În ajutorul nostru vin varia produse de igienă şi curăţenie şi producători de hârtie igienică Paper Plus, de preferinţă: prosoape-pliate, role-prosop de hârtie, la fel şi hartie igienică – toate după ce fiecare persoană umană în mod normal se spală pe mâni înainte de a mânca sau după utilizarea toaletei – lucruri mult mai utile decât folosirea prosoapelor textile şi a uscătoarelor de mâini. Acestea sunt lucruri elementare şi abilităţi de igienă de bază, educabilitate încă din copilărie. Să fiţi sănătoşi!

Articol scris pentru SuperBlog 2014

Aventura unui Prichindel

Viaţa noastră e un stres constant: la cineva vine de la locul de muncă, la altcineva – de la lipsa lui. Suntem mereu pe fugă, ne grăbim şi trăim într-un haos de sunete şi obiecte. Dar cât de mult visăm la pace, linişte şi armonie. Şi să rămâi de unul singur cu natura pentru a uita de probleme şi agitaţie. Cineva meditează şi se ascunde în sine, dar pentru mine nu e de ajuns. Aşa că am decis să merg într-o mică călătorie în Ţara armoniei şi a poveştii, mai ales că vine ajunul cu zăpada platinată… Uneori este atât de greu să înţelegi şi să simţi. Dar când acest sentiment apare pentru câteva clipe şi poţi atinge ceva fantastic, devine mai uşor pe suflet, şi inima nu mai bate într-o fereastră închisă… Visul într-adevăr a fost unul neobişnuit. Se făcea că un Prichindel mă îndemna cu o voce tainică: „Tu vei găsi ceea ce ai pierdut în aceste regiuni, în care zăpada acoperă pământul cu o pătură din ramuri roze, unde crengile copacilor sunt ţesute din ţurţuri argintii, iar ghearele păienjenișului îngheţat se transformă în păpădii. Acolo, unde iarba stă de vorbă cu neaua, şi merele cu căciuliţe albe întâmpină răsăritul. Unde sub o ploaie de sclipici aurii dansează arbori de minuni, iar lângă castele cu lăcăţi se pasc oiţe strălucitoare.”- „E cam ciudat acest lucru, – gândi cu voce Prichindelul. – Dar nu avem de ales. Urmează primăvara, deci în loc de odihnă de iarnă, voi fi nevoit să merg într-o vacanţă Straja, chiar dacă acest lucru contrazice obiceiurilor mele.” A aruncat o ultimă privire la peştera lui, a trecut pragul şi a înţepenit de uimire. În faţa lui s-a prelins un orizont fără de margini, iar un focar de soare generos împroşca luminiţe pe nisip. „Ce este? Partea laterală a pământului?- Prichindelul flutură din gene şi privi mai atent. – E în regulă… E doar ninsoare.” Pentru o clipă, s-a pus pe gânduri, se întrebă în ce direcţie să meargă. – Noroc,- i-a făcut Soarele cu ochiul, în căutarea reflectării sale într-un sloi de gheaţă. – Ceva s-a întâmplat? – „Da! S-a pierdut cheia de la camerele cu comori. Şi dacă nu o voi găsi, atunci în Regatul prichindeilor la primăvară nu va creşte iarba, nu vor înflori florile şi…” – E clar, – l-a întrerupt Soarele jucăuş alunecând în jos, – nu pierde timpul, mergi spre Vest, la parcul de aventură Straja, urmând indicatoarele. – „Mulţumesc, – murmură Prichindelul, – Va fi, cu siguranţă, o aventură de iarnă neobişnuită.” În zori, Prichindelul a nimerit într-o pădure necunoscută. Pomii de Crăciun dormitau sub o plapumă deasă albă, iar cei mai mari păzeau solemn somnul lor. O linişte absolută a umplut spaţiul întreg… – „Frumoasă este iarna asta! – gândi Prichindelul – Poate ar trebui să schimb orarul cel mare şi să nu mă ascund în peşteră în acest timp minunat?”- O voce i-a întrerupt gândurile: – Eşti în căutarea unei chei? – Piticul nostru privi în jos şi văzu o veveriţă pe care mai n-a călcat-o, de mică ce era. – Mergi pe drum, te va duce la Vila comorilor Straja… Veveriţa a dispărut în tihnă la fel precum apăruse. Piticul obosit, a reuşit să ajungă departe la unul dintre vehicule bizare. Soarele din ceaţă îi făcu cu ochiul, şi el şi-a dat seama, că este pe drumul cel bun… Un oraş în luminiţe de foc. „Iată un castel în aur!” – a exclamat Prichindelul. Şi toată noaptea el a rătăcit printre casteluţe şi zăpadă, admirând farmecele lor. Minunile continuă: Zăpada părea roză. Cerul era de un senin transparent, iar pinii argintii… Şi lăbuţele puilor de brazi chiar erau acoperite cu pânze fine platinii, de aceea şi semănau cu păpădii. Obosit, dar fericit, Prichindelul s-a aşezat pe zăpadă. Apoi, privi în jurul lui: – „Iată cum! Păi, eu din peştera mea sunt la doi paşi de această minune şi am făcut înconjurul lumii, şi nu era greu să consult un site, dar dacă eşti un leneş, ai multe de pierdut şi poţi rămâne fără un sejur Straja! Şi totuşi a fost o experienţă de neuitat!” Soarele făcu-i din nou cu ochiul, privindu-l din ţurţuri. Va fi o primăvară adevărată. Şi va avea ce povesti prichindeilor săi. Trebuie de gândit şi referitor la orar. Doar nu poţi să pierzi din vedere o aşa ocazie, în această vreme minunată?!”

Tu niciodată n-ai văzut steaua ta, dar ştii, că ea este Acolo… Poate de aceea, noi şi trăim între cer şi pământ? Pentru a fi aici şi acum, în acest moment? Nu să trăim cu resturi, iluzii ale trecutului sau viitorului. Şi din acest motiv, nu permitem prezentului să fie azi cu noi, apoi regretăm că nu am apreciat aceste valori ale prezentului…

Articol scris pentru SuperBlog 2014!

Femeia, horoscop, brânzeturi

Nu mă pricep la horoscopul bărbaţilor, poate îl intuiesc… uneori. În toate celea sunt lăudate femeile, iar eu le voi critica. Provin şi eu din această categorie homo-sapiens a feminităţii fermecătoare, deşi din zodia Fecioarei, mă înverşunez (cu neruşinare) să-mi exprim opinia proprie asupra calităţilor veritabile pe care le cunosc atât de bine: genul de femei, dragoste, vinuri şi brânzeturi: – Vrei să ştii, dragă, – cine eşti de fapt? – Înainte! Cu răbdare, fără supărare… Atenţie!

Berbecoaică:  A da sau nu – aceasta-i întrebarea. E o mătuşică care nu acordă atenţie bărbaţilor, doar dacă e vorba de reciprocitate. Şi e foarte creativă, fără îndoială! Indiferentă la sex: „mur-mur” şi „miau-miau”, – preferă persoane care vor oferi vin uscat cu caşcaval. Se poate şi şampanie, dar fiind o natură foarte captivantă, poate să nu observe că a mâncat şi băut peste masură. Deoarece adesea e predispusă la migrene, se recomandă să evite combinaţia de vin alb cu brânză. Dar oricum cu bărbaţii ea e o mâţă încredibilă, chiar dacă este un semn cu foc, are mai multe de făcut decât să se pupe cu ei, de exemplu, cozonaci şi colăcei cu brânzeturi sau să sară pe trambulină lipind colţunaşi cu caşcaval mucegăit; vedeţi şi voi, că are treburi mai importante decât sex, pentru că iubeşte să mănânce de prăpădit! Şi mai sunt ca nişte copilaşi: vesele, optimiste, energice, ufff! Niciodată nu cade pe gânduri. Dar e nevoie? Ea este mereu ocupată! Mereu străbate pereţii! Cum nu-i va da cineva voie? – dar coarnele, la ce sunt bune? Dacă de uns cu-n sendviş mucegăit, e gata-i treaba uns făcută! Iar Berbecuţa care stă pe loc e cea care doarme. Ar fi ideal să i se indice o direcţie corectă unde ar putea să-şi joace rolul pentru a obţine caşcavalul vieţii sale până se va întoarce să se relaxeze şi să se bucure de viaţă. Un fel de sendviş culturist…

Tauraş – păcuraş Femeia – Aşa deci, tăiem ciupercuţe felii subţirele, le rânduim cu acurateţe, frumos, acoperind cu cremă de brânză, primul strat uniform, stropim cu lămâiţă, – şi se serveşte… În taină fugind de sine însişi. Şi Doamne fereşte, dacă cineva fură de pe masă o bucăţică înainte ca tacâmurile să fie puse pe şerveţele. Picioruşele le spălă înainte de somn, ştergând cu un prosop individual fiecare degeţel, pe care apoi îl spălă în balsam, iar când se va usca, cu siguranţă, îl călcă cu un fier de călcat… Pe scurt, femeia Tauraş e capabilă să bată pe oricine cu scrupulozitatea ei. Din casă n-o scoţi nici cu ciomagul. Soţului mereu îi insuflă că ăsta şi este confortul casnic, de altfel nu se mai poate trăi… Nu va lăsa pe nimeni să respire liniştit! Doamne, ajută atunci când ai greşit cu ştergarul pentru picioare şi ai şters cu el mânile! – Te va morocăni o săptămână întreagă! Bărbat strunit, copii spălaţi, casă construită şi din nou… toată lumea la spălat! Cu abilităţi de a munci mult, te va aduce la febră până nu se defineşte la propriu. În cazul când apare ceva neprevăzut, se umflă ca un cârnaţ! De aceea, Doamne fereşte, să mergi sau să fii în maşină alături de femeia Tauraş. În excursie, ea va pleca neapărat cu două-trei valize pentru orice eventualitate cu zeci de cizme, sandale, fuste, rochii, pantaloni şi nu contează anotimpul. Dacă nu poartă un kg de aur pe sine, – nu e Tauraş! Confortul şi comoditatea sunt mai presus decât omul de alături! Tauroaica e pricepută la condimente şi specialităţi de mâncare, fiind un fan brânză, în special la cele cu verdeaţă, – toate aranjate în borcănaşe, fiecare la locul lor. E pricepută la vinuri: mesele de sărbătoare la acest semn, aduc mai mult a degustare. Preferă băuturi tari, de aceea, atunci când ea bea, atent trebuie să fie anume vecinul ei. Pentru că un taur cherchelit, ba sau nu, îşi va demonstra năravul… Se recomandă vin dulce şi concentrat, sau vermut cu un gust bogat, cu aromă Gen Sendvişul Directoarei de PR.

Gemenoaică e acea femeie care adoră să mănânce brânzeturi delicate de sânge albastru, în special de acelea cu mucegai, şi să bea orice, doar să fie într-o companie bună. Vorbeşte mult, fără să scâncească atunci când greşeşte sau spune prostii, deoarece ştie că bărbatul o iubeşte oricum.  De aceea, se recomandă să bea doze mici de vin delicat, alb sec cu aromă de flori foarte utile, precum vinul Muscat, deoarece conţine minerale vitale, benefice pentru organismul acestui semn. Viaţa cu femeia Gemeni, teoretic, e ca pe un teren minat. Şi niciodată nu ştii cum şi de ce. Pentru că,  în mod normal,  în Gemeni de sex feminin se distrează cel puţin trei persoane deodată şi fiecare cu propria ei dispoziţie. Poate să te sune fără motiv, doar să stea la taclale.  Să plângă, tot aşa… Nu are încredere în prieteni şi în atitudinea lor sinceră şi dezinteresată unul faţă de celălalt. În taină, este convinsă că prietenii, pe bună dreptate, există pentru a trăda, iar prietenele – pentru a profita într-o zi de soţul ei. Frumoasă şi drăguţă în public, dar nu dă Doamne să trăieşti alături de ea. O carieristă până la măduva osului şi un dictator în fustă! – Comandăm, lucrăm, comandăm, lucrăm, comandăm!… Nu are viaţă personală? Să lege o relaţie la locul de muncă? – Nu se cuvine! Apoi se plânge: „aaaaa, nimeni nu mă iubeşteee!” Da, poate tolera o infidelitate!.. Ulterior, se alege cu o depresie, ce vine din lenevie. Exact aşa! în esenţă, este gata să fie nefericită şi să sufere. În acest caz, ea se agaţă de gâtul oricărui bărbat, chiar dacă acela nu e potrivit pentru ea, şi… pe dracu*, dacă îi va da drumul! Sendvișul potrivit în funcție de calmant ar fi brânzeturi gen hipiot.

Canceroaică – De fapt, sună foarte ciudat, că femeia Rac este un semn nepământean. Aşa cum n-am ştiut ce să spun despre semnele zodiacale ale bărbaţilor, nu ştiu ce să spun despre ea. E destul de pământeană, aprofundată, nu ştiu cum, şi cu nimic deosebită de altele…  Cu ea te poţi întâlni o dată la fiecare şase luni, ca ulterior, peste zece ani să realizezi că este deja o prietenă apropiată. Distanţa, la fel, nu contează. Pasivitatea de viaţă impune gândul că ea nu are nevoie de multe şi îşi găseşte un partener obişnuit care nu apucă stele de pe cer, – îl ia şi incepe să depună caviar, încet şi fără grabă, cu măieştrie, transformându-l într-un sendviş de cremă a societăţii. Răcoaica nu se grăbeşte, chiar dacă i se propune măritiş. Dar unde să se grăbească, mă rog? De cincisprezece ani împreună? Ei şi ce? Vom discuta pe această temă peste vreo doi ani! În general, femeia Rac nu lasă motive să o vorbeşti de rău, – este prietenoasă, calmă  şi discretă. Altruistă, te poate salva necondiţionat, doar de nu o apucă lenea. Iubeşte să te asculte atent la o cafea, cu crema de branza natur delaco, fără să te întrerupă şi poate povesti multe istorii hazlii… Dacă ar fi după mine, femeia Rac e cea mai potrivită pentru lucrul la securişti, dar, mă rog, cui pasă? E bună muiere, toate ca una: prietenă şi soţie de încredere, n-ai cu ce o înţepa, cam tristă poveste s-a primit. Da, nu se recomandă acestui semn să bea măcar un pahar, căci va întrece limitele permise… Nu se va supăra şi va bea un pahar de must cu brânzică topită… Pare a fi Genul optimist.

Leoaică – femeia va călca numai o singură cută de pe fusta ei cam o jumătate de oră, atâta timp cât soţul ei fierbe de nervi şi are nevoie imediată de ajutor. Până va plesni de răbdare si copilul lor de trei ani şi va alerga el să-şi ajute tatăl. Iar Femeia-Leu va continua să calce doar acea cută. E regină, ce mai! Regina-babă în toate. E atât de captivată de atenţia celor din jur, că şi un banc îl spune în aşa mod ca şi cum ar trece un casting pentru Moldova are talent! Nu dă Doamne să fii soţul unei Leoaice. Aceste femei sunt prietene devotate din cele care te vor scoate şi noaptea din nevoie, însă dacă eşti soţul ei, – eşti un fraier prin definiţie. Deoarece cu un tip puternic ea nu va găsi limbă comună, iar unul slab în fiecare dimineaţă o va servi la dejun. Sentimentele tale n-o interesează. Întâietatea e atât de dezvoltată în ea, că te simţi obligat să te ridici la tribuna ei cu un sendvis profile. Pentru un lucru o poţi lăuda, ea prepară gustos. Şi e foarte creativă la bucate. Dar trebuie să ia aminte, că dacă bea peste limită, din regină leoaică se poate transforma într-o maimuţă. Cu savoare, cu sau fără caşcaval…  Gen Sendvişul managerului general

Fecioară –  Bărbate, ia aminte: femeia asta nu te iubeşte! Chiar dacă vei fi atent cu ea şi îi vei oferi cremă de brânză tartinabilă cu textură pufoasă, să ştii: în inima ei, ea cască. Pentru că Fecioara, în general, nu e în stare să iubească, ea doar pretinde şi cu stăruinţă, că nu poate exista fără tine. Nu ţine cont de compasiune, nici de altruism. Dacă sunteţi prieteni cu o Fecioară, nu înseamnă că aveţi în comun înţelegere profundă şi alte plăceri umane. Nuu, asta înseamnă că are nevoie de tine pentru un motiv oricare. Aruncă o privire: poate te ţine alături pentru că este… profitabil umbrită? Aroganţa merge înaintea Fecioarei. Ai grijă, ea este o actriţă veritabilă, surâde delicat sub nas atunci când cineva o are de proastă. De fapt, are o mână de oţel cu care deţine controlul din jur. Banii şi munca sunt unice lucruri care interesează aceşti pesmeţi zodiacali. Fecioara va fi în căutare a opţiunilor multiple non-stop, doar ca să nu iasă mai înainte de unsprezece noaptea de la serviciu. Weekend? Dar cum să stea fără ocupaţie? Organismul Fecioarei absolut nu agreează alcoolul, cu atât mai mult că ea se luptă aprig pentru sobrietate. Încercaţi să o domoliţi cu un vin de desert sau cel roşu bogat doar în cantitate mică, de altfel, adaugând şi câteva tartine cu sendvişul fotografului, preferinţa domniţei cu ochi de şoim.

Bălănţica-Femeie – un estet- model în toate. Totul în jurul ei trebuie să fie destul de frumos. Dacă e vorba de ea, atunci să fie cu stil, în cazul unui bărbat, atunci să încalţe papuci de 500 dolari. Pentru că nu e indiferentă la ceea ce se vorbeşte despre dânsa, va cumpăra ea papucii pentru bărbat. De obicei, bălănţica alege prima apariţie disponibilă în calea ei şi începe să facă un om din el. Asta ca să nu-i fie ruşine să-l demonstreze prietenelor. Un bărbat pentru o bălănţică e un iepuraş pe care îl alintă. Cu morcoviori şi cremă de brânză cu verdeață, ea tinde să construiască o lume pură cu bărbaţi frumoşi, pentru care se va da în galop pe un cal sau va sări să-l salveze de incendii… Odată convinsă că bărbatul este doar al ei, îl va duce la un dentist. Ca să pună bretele. Bărbatul alături de dânsa trebuie să zâmbească frumoşi, iar pentru asta trebuie să aibă şi dinţi frumoşi. Este Femeia femeilor, – odată atrasă de un bărbat, ea aleargă în duş, apoi la coafor. Flori, şampanie, trabucuri scumpe… Totul începe şi se rezumă la estetică, aşa că şi crema de brânză oferită dânsei, trebuie să fie neapărat frumoasă! Dacă nu face ceva pentru un bărbat, ea nu mai face nimic altceva. Dependentă de companie, a doua zi poate avea remuşcări. Dar nu pentru că o roade conştiinţa, ci pentru că nu a băut paharul cu vin până la fund… Un vin semidulce, în scopuri medicinale, nu strică. Se recomandă cu branza fără mucegai, că nu este estetic…

Scorpioaică – dacă stau undeva zece persoane sumbre şi una dintre ele se mişcă dincolo-încoace privind fiecărui în ochi şi tot încercând să între în vorbă: să ştiţi că este Femeia Scorpion. Dintr-o călătorie pân-la piaţă după cartofi, ea neapărat se va întoarce cu trei contacte şi cunoştinţe noi şi chiar cu un potenţial iubit. Cu o sociabilitate extrem de nivelată, această femeie iubeşte să ajute omul. Dar ajutorul ei are o noţiune cam ciudată. Nu duce nici un lucru până la capăt. Adesea este o fire foarte directă, lipsită de diplomaţie. Pentru a se menţine în formă, nu ar fi rău să bea mai puţin, poate doar spumante în cantităţi mici cu sendviş Delaco a cărei este fan branza. Femeia Scorpie n-are morală. Dacă aduce de pe stradă un animal bolnav, îl spală, îl tratează, dar îi bagă imediat în hrană sendvişul cu care se alintă singură, în loc să cumpere mâncare pentru pisici: „Vrei să trăieşti, vei mânca!” Pisoiul înţelegând mărinimia doamnei, învaţă să mănânce ce i se dă. Şase luni mai târziu, Femeia Scorpioaică ajunge la concluzia că pisoiul e salvat şi va găsi pentru el un alt stăpân…  Curând va salva un vrăbiuţ căzut din copac şi la fel continuă istorioara. Acelaşi lucru este valabil şi pentru apropiaţii ei. Dacă ai nevoie de compasiune, să nu te aştepţi: Femeia Scorpie nu înţelege de ce o lungă perioadă de timp îţi pierzi timpul cu lucruri inutile, în loc să acţionezi concret. Adesea acţionează însăşi sie în ciudă. Poate pleca de la soţ, luând cu sine ambii copii. A suferit, dar nu s-a întors cu toate că el o chema înapoi. Cum să se întoarcă? Dacă face din ciudă apoi să fie până la urmă, ca o piatră pe altă. Greşiţi dacă credeţi că soţul o bătea, pur şi simplu ei ceva nu i-a plăcut. Pe scurt, Femeia Scorpie este o femeie bună, dar tot o scorpie rămâne! Şi de trăit cu ea se poate, doar să nu te aştepţi la sentimentalism excesiv. Şi iubire trebuie sa-i oferi mai mult, precum o cere ea…

Săgetoaică – Femeia este un rău universal. Satana plânge şi se ascunde când o vede. O fiinţă mai intolerantă nu s-a mai văzut. Arde, arde şi nu se stinge până nu prăjeşte totul din jur. Aduce la nebunie pe sine, pe ceilalţi şi din nou… pe sine. Nu o stăpâneşte nimeni, poate dacă ar incerca să mănânce ceva din sendvis cu caviar , mai ştii, se mai schimbă omul… – Ce? – n-ai bani? Du-te şi jefuieşte o bancă! – este în stare să te trimită cât mai departe. Nu eşti de acord cu ea, – nu este problema ei. Te poate suna la trei noaptea ca să te anunţe că are un proiect pentru a deschide o cafenea, doar că are nevoie de investiţii. Cică, lumea trebuie să audă de Republica Moldova! – ”Dacă nu, plec în Italia şi fac „biznes” acolo… ” E specific pentru Săgetător sex feminin să se bazeze pe sine. Preferă vinuri clasice, complexe şi catifelate, – vinurile naturale sunt o sursă de siliciu asimilat, de care are nevoie organismul ei. Abuzând de băutură, se poate trauma. Până la prăbuşirea completă a carierei şi familiei sale. Morala: dacă ţii la sănătatea ta, stai departe de Femeia cu Săgeată!

Capricornică: Femeia acestui semn nu intră în panică, – e numai linişte! Dacă femeia Bălănţică îşi schimbă bărbatul după sine, Capricornica o face astfel: găseşte bărbatul ei şi începe să dezvolte confortul, bunăstarea şi o viaţă liniştită în jurul lui. În principiu, pentru acest scop se potriveşte orice bărbat. Nu are mult timp de gândire, primeşte ceea este şi mai trebuie să lucreze. E una dintre acele persoane care vânde acţiunile mai ieftin. Asta-i imaginea ei asupra lumii. Şi în acest timp cât ea aleargă ca un cal, luptă pentru confortul bărbatului, ăla se relaxează şi începe să se plictisească de atâta confort. Ea suferă şi tolerează, el mai tare înnebuneşte. Femeia Capricorn  începe să se plângă prietenelor despre partea grea a destinului, dar nu se va simţi susţinută. Pân-la urmă, răbdarea crapă şi bărbatul se poate alege cu nişte cornişoare pe frunte. Cu toate acestea, el nu va trage concluzii, căci s-a obişnuit că femeia e paşnică, iar el e o crema de branza!  Din obişnuinţă, femeia Capricorn se transformă din nou în cal… De aceea, este unicul semn din toate zodiile care trebuie să bea în fiecare zi! Însă doar o jumătate de pahar de vin sec cu o tartină cu sendvişul culturistului.

Vărsătorică-Femeie. Bunătatea ei va schimba şi va salva lumea! Ea se întreabă uneori: “Wow, de ce lumea nu e atât de roz?” – Este o fire delicată care se rătăceşte. Opinie? Întrebaţi de soţul ei, el  ştie mai bine. Iată unde el se simte întotdeauna important, – alături de Femeia Vărsător! Singură, ea va merge ca pe degete şi îl va asculta pe tăticu’. Îl va asculta pentru că îi este frică să se adapteze de una singură în toate celea. Dacă va avea noroc la un bărbat bun, lucrurile vor merge excelent. Dacă nu, oricum va privi în gura fiecărui idiot care întâmplător a devenit soţul ei. O fiinţă sensibilă, dar deloc nu este răzbunătoare. Mai mult o interesează floricelele decât această lume crudă cu care se luptă de nevoie. Femeia Vărsătorică iubeşte banii, dar spre deosebire de bărbaţii acestui semn, ea nu e zgârcită. Soţul îi dăruieşte bijuterii şi dacă, din păcate, vine vorba de divorţ, ea se întreabă: ”wow, poate să-i întorc bijuteriile?” Femeia Vărsătorică varsă charm-ul iubirii pe capul bărbaţilor, cedează uşor şi adoră sexul. Este prietenă bună doar cu genul opus, iar prietene ori nu le are, ori ele se simt mereu trădate de ea… O fire creativă, preferă coniacul, dar i se recomandă doar vin sec ca Muscatul, care calmează tensiunea, scoate stresul şi încordarea. Ce să mai zicem de combinaţia Muscatului cu Brânză pufoasă cu somon? Este una de aur!

Peştecuţa- Femeia – simplă, într-o rochită de bumbac, într-o companie de monştri, se face a fi cea mai periculoasă. E foarte cinică şi grea la caracter. Ezită sau se sfieşte atunci când e lăudată, se face indiferentă, în acest timp împroşcând veninul pe ascuns. În sinea ei, se consideră deosebită, primind o plăcere extaziată. De fapt, ea nu simte milă pentru nimeni, nici de sine. Femeia-Peşte e o persoană fără opinie. Adică, opinie are, dar nu a ei, mai corect, nu e clar de unde a căpătat-o. Plagiază ce poate. Dacă şi-a exprimat o părere în faţa ta, – uită! Oricum, mâne va fi altfel. Să discuţi ceva cu o femeie Peşte e o treabă pierdută. Dacă ea vă dă din cap nu înseamnă că e şi de acord. În caz de vă contrazice, nu înseamnă că este împotrivă. În general, nu înseamnă nimic! Dacă ai de propus o călătorie undeva, trebuie să o faci cel puţin cu şase luni, astfel ca ea să gândească bine şi să se obişnuiască cu gândul. Dar şi atunci să fii atent: pentru ei îi este mai uşor să accepte propunerea decât să recunoască că nu are bani, nu va avea concediu sau că ea nu vrea la mare. Şi ea acceptă, apoi te bagă în situaţii proaste…  Este prudentă şi mult gândeşte. Propui o simplă plimbare pe stradă, ea va calcula mult, dacă e necesar. Apoi, dacă nu cumva o paşte vreo primejdie. Va calcula ca un cardinal toate opţiunile până te va face să-ţi ieşi din pepeni. Cu toate acestea nu e în măsură să decidă ceva. Dacă vedeţi cumva că un bărbat fuge urlând şi rupându-şi gâtul, să ştiţi că în spatele lui pluteşte Femeia-Peşte. Să-i insufle soţului să ia o ”vacanţă” scurtă în Afganistan pentru a primi de la stat compensaţie şi subvenţie pe viaţă e o nimica toată. Iată asta e femeie ingenioasă! Dar e o mămică înnăscută, ţine mult la familia ei. Stă acasă la televizor şi aragaz, în acelaşi timp legănând sugarul, cu alt braţ amestecând prăjitura pentru supă… Chiar dacă face carieră strălucită, e de aceea că nu are cineva nevoie de borşul ei. Şi odată măritându-se, ”scuipă” pe prietene, chiar şi pe cea mai apropiată o ţine la distanţă. La mânie poate să-i spună soţului că amantul e mai bun ca el. Se pare, că la femeia Peşte căsnicia durează totuşi mai mult ca la alte zodii, asta pentru că ea adoră să mănânce brânză cu usturoi. În general, tot ce bea şi mănâncă, femeia Peşte transformă într-o masă de sărbătoare cu degustare a vinurilor albe şi roşii. Apa este elementul ei de bază. Adoră bucate alese, vin şi brânzeturi.  Orice-ai spune, dar Femeia-Peşte e o fetiţă drăguţă şi o bună fanbranza

PS: Fiecare zodie cu motto-ul sau!   Si se refera la ambele senuri ))
@@@@@@@
Berbec – „SUNT PE FUGA!”
Taur – „CE-I AL MEU, E-AL MEU!”
Gemeni – „NU TE ENERVA!”
Rac – „O REZOLVAM NOI!”
Leu – „NU-S FRUMOS?”
Fecioara – „SA ANALIZAM…”
Balanta – „NU SUNT SIGUR…”
Scorpion – „MA TEM DE TRADARE!”
Sagetator – „CU MINE VORBESTI?”
Capricorn – ” ASCULTA-MA PE MINE!”
Varsator – „ITI SPUN DREPT…”
Pesti – „DEPINDE…

Articol scris pentru #SuperBlog_2014

#S_Vizitiu

Am crescut cu televizorul alb-negru

Plăcute amintiri cu primele televizoare din cele cu ecran alb-negru în Moldova sovietică. În grabă timpul ne cheamă după sine, cu zile lumeşti întinzând curiozitatea noastră… Emisiunile, în general, cuprindeau două posturi care se transmiteau după ora şase seara, atunci când oamenii se întorceau acasă de la servici. Eram deja comsomolistă şi… mă apuca disperarea că trebuia să aştept o săptămână până venea acea zi de sâmbătă, când puteam să mă bucur de Samantha, cea care îl frapa pe soţul ei cu vrăjile sale! Uneori, chiar fugeam de la orele de fizică, că tocmai venea ceasul când se da în reluare „Dallas„-ul, un serial american, drag mie în continuare. Aceste momente dificile, dar fericite… devenite nostalgice, pentru că erau interzise. Chiar şi TVR-ul în Moldova era interzis, iar în Floreşti, locul meu de baştină, am prins postul când deja trecuse copilăria, televizorul nostru cu tub TEMP având, probabil, farmece, căci prindea unda atunci când se rula vre-o emisiune interesantă în România. Drept că imaginea era tare proastă, titrele se citeau ca prin ceaţă, însă bucuria era provocătoare, în aşteptare a tot ce încă nu descoperisem… Atunci am învăţat eu să citesc în limba română cea cu latiniţă, graţie titrelor, graţie ţie, Românie! Pentru mine ţara asta era absolut străină, la fel ca America, eu vorbeam mai mult în rusă precum impunea sistemul… N-am avut parte de desene animate şi poveşti ca copilaşii de azi, doar de mă duceau părinţii la cinematograf. În present, se pare că am cucerit până şi cosmosul, cu acel sentiment ca şi cum am zburat personal. Deja nu mă pasionează: oare, de ce? Nu m-am schimbat cu spiritul, sunt la fel acea fetiţă drăgălaşă şi nebunatică, chiar dacă anii mi-au adăugat câteva cute şi cearcăne… Ani în urmă, idee nu aveam, că televizoarele se vor conecta la Internet, ori la telefoane mobile, smartphone-uri, nu înţelegeam cum întră oamenii în cutia ceea, cum ies de acolo, mă surprindeau absolut toate emisiunile, ceea ce vedeam era nou pentru mine… Auzeam prost de tot, de aceea privind la cutia TV, la buzele celor care vorbeau, eu rugumam în felul meu subiectul, mai mult în imaginaţie: vedeam chipuri eroice, fericite, dornice să poarte… insigna de octombrel, cravate roşii, să fie veşnic tineri ca Lenin. Nici prin cap să-mi vină să întreb ce anume discută Brejnev toată ziua în cutie, ardeam de nerăbdare să iasă el de acolo, ca să înceapă vre-un desen animat cu Lupul şi Iepurele sau filme pentru copii, care se transmiteau atât de rar în timpul întrunirilor permanente ale comuniştilor la tribună… Dar merită să îţi trăieşti viaţa, în orice situaţie trebuie să te adaptezi. Să nu ne lăsăm descurajaţi de problemele vieţii, în special, că tehnologia evoluează, iar noi evoluăm odată cu ea, implicând oferte de Smart TV-uri 3D, cu conexiune la internet și la propriul smartphone. Eu mă conformez cu mobilul meu LG gen „broască”, pentru că aşa mi-e comod să-l port prin buzunare, atunci vibraţia sunetului dă de ştire că cineva îmi face un apel. Tehnologia a progresat foarte mult, iar televizorul meu nou LED LG cu ecran rezistent afişează imagini mai clare şi mai naturale, mă bucură cu varia programe şi culori deosebite, în plus toate emisiunile le pot dubla prin titre, ceea ce este mai important pentru mine, şi desigur, pot schimba dimensiunile la dorinţă! Orice televizor SMART TV, având şi 3D, îl poţi conecta şi la Internet, fie să priveşti imagini sau filme descărcate cu ajutorul stick-ului. Copiii mei consideră că evoluţia e ceva foarte tare şi că prin magazin poţi procura lucruri trăsnite! Mai ales, că durează şi promoţii cu reduceri, cu aceste televizoare cu SMART TV, iată atunci devii agitat şi nu te calmezi până nu te laşi exploatat de lucrurile oferite practic în dar, vezi site, îţi fug ochii în stânga şi-n dreaptă, – cumpără acum! – zău, că merită senzaţii tari! Vei putea trece prin televizoare cu mintea şi implicit cu fizicul, în direcţii dorite printr-un zvâcnet al gândului, doar palpând cu telecomanda ca prin lampa lui Alladin!..

Articolul scris pentru a 5 probă SuperBlog 2014

Liubovi Caliciscova la Clubul ”Impresii din viata si carti”

Se zice – ” Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata atunci intai sa-ti faci randuiala in ganduri. Ca gandurile noastre devin vorbele noastre . Iar vorbele noastre devin faptele noastre . Si faptele noastre fac viata noastra „. Multumesc Liubovi pentru o dupaameaza petrecuta cu folos, pentru amintiri, sugestii de bunatate si speranta pentru un viitor mai bun . Felicitari si sanatate rudelor tale, tie, prietenilor tai si succese la culesul intelepciunii din izvorul cartilor … (Ghenadie Dodita)

In cadrul sedintei clubului am avut frumoasa ocazie de a discuta cu Liubovi Caliciscova,un lider sindical,pedagog,jurist si master in stiinte poitice.O cunosc pe Dna Caliciscova de mai multi ani, inca din perioada cind am activat in calitate de demnitar guvernamental,responsabil pentru problemele educatiei.Atunci in cadrul unul tratative cu sindicatul educatiei Viitorul am observat mai multi tineri sindicalisti,care au stiut competent si insistent sa promoveze drepturile tinerilor specialisti din invatamint.M-am bucurat atunci cind Dna Liuba Calciscova a venit sa faca masteratul la facultatea de Relatii Internationale si Stiinte Politice de la IRIM si am vazut-o interesata de tematica perfectionarii sistemului politic din Republica Moldova. De mentionat ,ca problematica respectiva este putin abordata de cercetatorii stiintifici din tara noastra.Azi am avut posibilitatea s-o vedem pe Liuba in calitate de persoana publica,care a venit cu multe idei social- politice interesante.Indiscutabil,Dna Caliciscova este o tinara cu idei de stinga,o fire romantica,care crede in viitorul prosper si frumos al Moldovei. Cele mai bune calitati ale caracterului le-a preluat de acasa,de la parinti,care sunt renumiti pedagogi la Comrat in citeva generatii. M- a frapat de fiecare data constiinta civica a acestei tinere,care desi provine dintr-o familie cu radacine etnice gagauzo- bulgare afirma permanent „sunt moldoveanca”, „iubesc poporul meu moldovenesc”, „Moldova e cea mai frumoasa tara din lume.Ea este Patria noastra”…Multumesc,Liuba pentru aceste cuvinte deosebite pentru fiecare din noi in aceste timpuri grele pentru tara si poporul nostru! (Victor Stepaniuc)

Multumim pentru organizarea intalnirii de astazi cu Liubovi Caliciscova, care cu mare pasiune a povestit despre realizarile si planurile sale profesionale. Speram ca asemenea intalniri vor facilita intelegerea si dialogul in societatea noastra, vor contribui la dezvoltarea unei gandiri pozitive si a unor fapte constuctive. (Ala Pinzari)

Спасибо большое за интересную встречу в библиотеке имени Б.П. Хаждеу с перспективным политиком и удивительным человеком Любовью Кальчишковой. Любовь рассказала простым и доступным языком о сложной политической ситуации в Молдове и о том, как прийти нам к стабильности и процветанию. Согласна, что только объединившись мы сможем достигнуть всеобщего благополучия. Я очень рада, что узнала поближе такого замечательного человека как Любовь Кальчишкова, приняла участие в дискуссии с людьми, которым небезразлично будущее нашей страны. После этой встречи настроение очень позитивное, хочется верить, что перемены к лучшему не за горами! (Ecaterina Klocko)

Здравствуйте, я Любовь Кальчишкова-Татару, магистр политологии, также учитель математики/информатики и юрист, родилась и выросла в г. Комрате, на юге Молдовы. Теперь это столица Гагаузской автономии. Родилась я в семье, где все учителя – бабушка и дедушка работали в СШ с. Дезгинжа, Комратского района, дедушка, Гагауз Андрей Иванович был учителем молдавского языка и литературы, а бабушка, Топал-Гагауз Прасковья Петровна – учитель начальных классов, работали они до 70-ти лет. Бабушка получила звание «Заслуженный учитель МССР» и была на Всесоюзном Съезде работников образования СССР в 1968 году. Всегда к ним приходили и приезжали их ученики навестить, так как очень уважали и любили их. Свои самые счастливые дни детства я провела на каникулах у них, моих родимых в гостях, слушая истории из их жизни, ссылке в Сибирь, реабилитации, и часто лежа с книжкой на подоконнике или в огороде. Мои родители встретились в педагогическом институте Иона Крянгэ, где они учились на преподавателей математики, встретились и полюбили друг друга раз и на всю жизнь. Через год они сыграли свадьбу, еще через год родился мой старший брат Сергей. Они после института уехали в Комрат, где живут и работают педагогами по сей день. Папа, Кальчишков Иван Николаевич – директор СШ №2, бывший заведующий РОНО, заслуженный учитель Гагаузии.  Мама, Татьяна Андреевна долгое время была завучем в 5-й школе, сейчас лицея им. Третьякова, а с этого года там же работает учителем математики и информатики – уже 43-й год. Также, заслуженный учитель Гагаузии, имеет первую категория, как учителя, так и менеджера – уважаемые люди в городе и районе. Я ими горжусь и люблю. Они мне обеспечили счастливое детство, без проблем и забот. Был правда сложный момент в моем беззаботном детстве – моя мама была моим классным руководителем, что налагало на меня дополнительную ответственность и трудности в общении с одноклассниками. При этом мне приходилось не меньше, а больше учиться, чтобы доказывать, что оценки свои я зарабатываю сама, и никто их мне не дарит по «блату». Моим любимым занятием с детства было чтение. Я читала за завтраком и обедом, на переменах и перед сном, причем, сон иногда не приходил, если книга была слишком интересной. На меня и мой характер очень повлияла «Педагогическая поэма» Макаренко, я зачитывалась Джеком Лондоном, который, на мой взгляд, был социалистических взглядов человек,  писатель, который выступал за справедливость, равенство и братство. Очень любила Куприна и Тургенева, Толстова и Достоевского, хотя и читала их по необходимости, в рамках школьной программы. Моя учительница литературы – Суровцева Варвара Семеновна требовала знания текста произведения, поэтому «Анну Коренину» мне пришлось читать день и ночь, так как я точно знала, что меня завтра спросят, и я должна была знать, какого цвета розочки были на платье Анны, когда она была на концерте… Теперь я благодарна и моим учителям и тем людям, что составляли список обязательных произведений школьной программы по литературе, так как это, действительно были великие произведения и авторы.  У меня большая дружная семья, мой брат Сергей влиял с детства на мои вкусы в музыке и литературе, он учил меня давать «сдачи» агрессорам и петь песни по гитару, все рассказы про его службу в Советской Армии я слушала с широко открытыми глазами в течение нескольких месяцев и все это мне было очень интересно. Я люблю его жену и сына, мы всегда находили общий язык. Мы дружим с моими двоюродными сестрами – Наташей и Алиной, я очень рада, что Алина живет в Кишиневе и я знаю, что рядом есть родная душа. У меня была хорошая и дружная группа в Тираспольском педагогическом университете, мы часто вместе собирались, гуляли, ездили на «тусовки». Однажды я пригласила их на свой день рождения в Комрат  и они, прежде чем приехать, прислали моим родителям интересное благодарственное письмо, которое до сих пор хранится в домашнем архиве. Работаю я в Федерации профсоюзов “SINDLEX”, которая объединяет профсоюзы образования, полицейских, спасателей и пограничной службы. Работа интересная, требует коммуникабельности и знания компьютера, законодательства, языков. У нас хороший  дружный коллектив, который я уважаю.   Так случилось, что я познакомилась с Ольгой Ивановной Степанюк, а потом и с  её супругом, Виктором Федоровичем Степанюком – моим учителем, наставником и примером политика – честным и справедливым. Мы являемся единомышленниками и соратниками по Народной социалистической партии Молдовы и живем одной целью – консолидировать общество, объединить левоцентристские партии и бороться за реальную власть, чтобы спасти эту страну. Моя мечта жить и работать в нашей Молдове, помочь вывести ее из экономического и политического кризиса, наладить экономические и политические связи с традиционным нашим партнером – Россией, поднять малый и средний бизнес, создать новые рабочие места, при этом не испортить отношения с Евросоюзом. Нам необходимо реформировать систему образования, так как иначе, мы получим потерянное поколение – уже получили. У нас есть много идей, но цель одна – вывести страну из кризиса и улучшить качество жизни народа, искать те вопросы, которые нас объединяют, а не разъединяют. Я романтик и считаю, что честные и порядочные люди могут и должны прийти к власти, чтобы спасти нашу Молдову от исчезновения.  Я нашла некоторые цитаты великих людей, касающиеся политики и вот те, которые, на мой взгляд, лучше всего подходят к моему отношению к политикам в Молдове и моим взглядам на политику вообще:

„Все искусство управления состоит в искусстве быть честным.” Т. Джефферсон

„Из всех отраслей научного знания ни одна так не уродовалась неумелыми руками, как политика.” Ф. Генц

„Никто так не рвется к власти, как люди, недостойные ее.” Ю. Г. Шнейдер

„Кто прощает преступление, становится его сообщником.” Ф. Вольтер

„Справедливость не в том, чтобы получать поровну, а в том, чтобы справедливо получать не поровну.” А. И. Гельман

„Посылать людей на войну необученными – значит предавать их.” Конфуций

„Есть три разновидности лжи: ложь, гнусная ложь и статистика.” Б. Дизраэли

„Не достигнув желаемого, они сделали вид, что желали достигнутого.” М.Монтель

„Недостаток не в деньгах, а в людях и дарованиях делает слабым государство.”
Ф. Вольтер

„Насильниками являются даже те, кто хочет насильно осчастливить других.”
Д. Еремич

„Я не разделяю ваших убеждений, но я отдам жизнь за то, чтобы Вы могли их высказать.” Ф. Вольтер

„Все прогрессы – реакционны, когда рушится человек.” А. А. Вознесенский

„Судьба народа, стремительно приближающегося к политическому упадку, может быть предотвращена только гением.” Г. Гегель

„Всякий, изучающий историю народных бедствий, может убедиться, что большую часть несчастий на Земле приносит невежество.” К. Гельвеций

Как видите, есть над чем подумать и работать… Большое спасибо Элитному клубу «Впечатления от жизни и от книг» «Impresii din viaţă şi cărţi» и его автору – Светлане Визитиу за возможность провести данную открытую лекцию, встретиться и поговорить с интересными людьми, обсудить ряд острых и актуальных вопросов. Также, спасибо за гостеприимство библиотеке Богдан Петричейку Хаждеу за помощь в организации и проведении лекции. Ждем ваших откликов на данное мероприятие. Я же надеюсь, что наша будущая власть сможет обеспечить всем  добропорядочным гражданам Молдовы лучшее качество жизни, мир и благополучие.

Aici priviti integral sedinta Clubului de Elita ”Impresii din viata si carti” cu Liubovi Caliciscova! vizionare placuta!

Epilarea înseamnă să te iubeşti

Eu sunt o blondă naturală, nu am probleme cu vegetaţia păroasă (bat in lemn), dar pentru voi, dragele mele fiinţe, cele care suferă de surplusul crescând pe pielea lor, eu m-am informat şi vă recomand o reţetă practică, –  sper să vă fie de folos! E o metodă foarte veche din Est, procedură utilă din cele mai vesele, dar te pot salva pentru jumătate de an de probleme: ai nevoie doar de coajă de nucă cea mai obişnuită. De ars cojile a patru nuci până la formarea prafului, adaugi picături de apă, până se formează o soluţie nămol neuniformă; aplici soluţia în zona care vrei să eliberezi de vegetaţia păroasă (pe faţă, desigur). Atunci când nâmolul din coajă de nucă se usucă pe piele, – de repetat procedura. Şi iată aşa „frumoasă” să fii o zi întreagă, aplicând periodic nămolul în zonă păroasă. Usucă puţin pielea, uneori şi pişcă, dar în acest timp părul se decolorează şi se ard rădăcinile. Pentru brunete aprinse şi cei care suferă de creşterea abundentă a părului pe faţă, procedura e de aur! Deci, repet: praf de coji arse de la 4 nuci, picaturi de apa = acest namol de aplicat pe față, în locuri paroase, dupa ce se usuca aplici din nou, si tot asa, o zi intreaga, și este foarte eficient, jumatate de an – nici un firicel, nimic pe față!

Zonele păroase intime care sunt şi cele mai dureroase, de obicei, le ordonăm cu ceară la un cosmetolog priceput. Picioarele, la fel cu ceară, dar vă recomand o altă rețetă:

Epilare cu zahar: Femeile arabe folosesc de foarte mult timp aceasta tehnica care pentru noi, restul lumii este una noua si din pacate foarte putin populara prin saloanele noastre de cosmetică. Reteta pentru epilare cu zahar este următoarea: 2 cani cu zahar (este foarte ok si cel brun), -1/4 de cană cu apă, -1/4 de cană cu suc de lămâie

Puneti toate ingredientele într-o cratiță, la foc mare. Veți vedea că zaharul impreuna cu celelalte ingrediente vor incepe sa formeze deasupra compozitiei o spumă. Dupa ce ati observat că compozitia începe sa devină aurie, dati focul la o intensitate mai mica, pentru a nu arde zaharul. Trebuie sa fiti foarte atente in timpul in care aveti cratita pe foc si sa amestecati cu o lingura cat de des puteti. In aproximativ 10-12 minute intreaga compozitie va prinde o culoare aramie dar in acelasi timp va fi limpede. Daca aveti un termometru pentru bucatarie aveti grija ca atunci cand temperatura va ajunge la 250 de grade sa inchideti focul. Timpul necesar ținerii pe foc este relativ, acesta depinde ce fel de aragaz folositi, daca este obisnuit sau plita eletrica, asa ca aveti multa răbdare. Este destul de probabil, ca reteta sa nu iasa din prima, dar nu va lasati batute. Cea mai buna parte este ca pielea folosind epilarea cu zahar pielea nu este agresata, ceara obtinută nu se va lipi decât de parul nedorit. Pielea trebuie sa fie exfoilata înainte, iar atunci cand trageti, nu uitati să fie în sensul invers creșterii firului de păr.

Poți procura și un  Epilator  şi să-l folosești cu plăcere. Important e să cureţi zonele în mod regulat, iar dacă au apărut grămăjoare de păr lung, atunci n-ai ce face: Trebuie să mergi să îndepărtezi părul prin epilare cu ceară, – și e un proces nu atât de dureros.

Am selectat impresiile unor persoane, care au „călcat”, ieri întâmplător pragul serviciului meu… Sugestiile lor: ”Deja de zece ani folosesc epilatorul, nu ştiu cine şi cum, dar pe mine mă ajută, – adevărat, că doare puţin, dar ulterior părul creşte mai puţin: comparând cum erau înainte, acum picioarele sunt practic ca la un nou născut… ”Am încercat shugaring, pe picioare nu prea merge, deoarece părul e prea subţire… la fel, am încercat în zona bikini, doare, dar e suportabil”. ”Am făcut shugaring cu o masă de caramele, eventual aplicând talk sau praf pentru copii sub el, se preling uşor pe picior, dar vara efectul e mai slab, deoarece consitenţa se topeşte uşor… Totuşi epilatorul e mai potrivit pentru epilare şi e mai tolerant la durere…”;

”Eu sunt bărbat şi folosesc lama de ras doar pentru barbă, iar părul de pe pielea mea îl adoră femeile, deci nu-l rad”; ”Înainte am făcut epilare cu laserul, dar la mine nu prea a avut efect, acum utilizez epilatorul”,”Epilarea cu laserul este un proces lung, costisitor şi enervant, merg deseori la proceduri cu ceară, dar mai convingător este epilatorul”…

Cel mai important ar fi să vă adresaţi la specialişti, la medici sau cosmetologi, ei vă pot recomanda cele necesare pentru epilare, eventual, vă vor trimite să faceţi mici investigaţii cu probe de sânge, e şi obligatoriu. Aveţi grijă de sănătatea voastră şi de microbii ce va pot contamina, să nu vă apucaţi de epilare de capul vostru…

Toţi suntem diferiţi şi fiecare alege ceea ce e potrivit pentru el: femeile se epileaza cu ceară, iar mai nou – cu laserul, care alege brichetă, shugaring sau chiar zahărul, dar pentru o situaţie rapidă cea mai calmă şi utilă soluţie totuşi e epilatorul. În special, pentru eliminarea părului din zona bikini…

Dacă n-ar fi fost epilarea, cine ne-ar iubi!?..

Articolul scris pentru a patra probă SuperBlog 2014

Puterea unei ştampile

Cât de mult înseamnă o ştampilă în viaţa mea? Înseamnă! Şi foarte mult. Pornind de la faptul, că e o dovadă de iubire, loialitate şi seriozitate pentru persoana iubită, încheind cu moştenire, spitale etc. Este un factor dur al stăpânirii de sine! Cum apare un scandal, te ambalezi şi la mânie poţi să pleci… O ştampilă, însă, te opreşte de la gândul la separare: divorţ, procese, aici şi acolo… Şi nu mai pleci nicăieri. Cu alte cuvinte, îţi aminteşti, că dacă l-ai ales, deci, este pentru ce. La urma urmei, există puţine motive pentru separare: mândrie, şi alte prejudecăţi minore. Câte căsătorii civile (fără ştampilă) se rup anume în acest mod? – ”Cine eşti tu pentru mine? Un nimeni, şi atât!” – E banal, şi nu e secret, că fără ştampilă un bărbat e liber ca pasărea, iar femeia joacă rolul familiei într-o singură persoană: există mulţi factori. E stupid să crezi, că e simplu să te bagi în credite. Să aduni bani, sa procuri e mai convingător împreună cu soţul. Deci, e nevoie de o ştampilă! Oamenii trebuie să delimiteze cumva familia de trecutul lor de burlaci, să conştientizeze cine sunt în prezent sub… presiunea ştampilei! O ştampilă te obligă să fii responsabil de situaţie. Oricât nu eşti de corect şi loial, conştiinţa vine în ziua nunţii, atunci te gândeşti, că soţul (soţia) este unică persoană pe care o vei iubi, vei îngriji şi o vei preţui. Intuitiv, dacă nu ajungem la o limită, fie apar etape noi în viaţă, – la un anumit nivel, noi, cu toţii suntem în căutare, care, apropo, îţi ia multă energie şi efort. O ştampilă, însă te face să depui toate eforturile şi energia în crearea propriului cămin; cu omul drag, copii şi alte lucruri de valoare. Şi e ceva minunat!

Ştampila va exista mereu, fără ea nu se poate! Doisprezece ani de şcoală, apoi cinci la universitate, unde se învaţă conform unui plan aprobat, se efectuează cu ştampilă. Orice serviciu, în mod legal necesită contracte pecetluite cu ştampilă. Moralitatea – de asemenea, e un set de ştampile. Birocraţia sistemului existent nu-i dă valoare, dar lupta cu birocraţia este… la fel o ştampilă! E nevoie de un concept propriu pentru a lupta cu cleştele străin care deranjează societatea. Toate sunt amprentele unei ştampile: şi ele trebuie să fie transparente!
Oriunde nu te va duce mai departe destinul, ia cu tine o ştampilă tip Printer G7  pentru a reflecta şi documenta ceea ce doreşti: în plus, ştampila de la Colop Romania printează în memorie cele mai plăcute imagini din viaţa ta, pe care le poţi viziona în orice moment cu Filmuleţ Printer G7  . Trebuie să te convingi, că sunt lucruri care te vor personaliza şi de care nu te poţi lipsi, şi-n orice moment ele îţi pot orienta viaţa înspre fericire! Baftă! colop.ro

Articol scris pentru a treia probă din SuperBlog 2014

Vis de toamnă cu Toyota

Fiecărui Om în viață îi revin doi arbori: un arbore al fericirii și altul al durerii… Se zice că pe care dintre arbori vei adăpa, din acela – roade vei mânca! Oricare fiinţă umană posedă un interior magic şi surprinzător, ceva ce poate oferi lumii întregi. E mare fericirea când găseşti acest miracol în lăuntricul tău, o forță motrice, îndemn de a-i bucura pe semenii din jur. Mulţi privesc în sufletul lor până la moarte, dar nu sunt în stare să cultive acest dar, iar unii se lenevesc să-l descopere, mai mult de atât, sunt speriaţi să privească în interiorul său…

M-am pus, deci, la taclale cu Viaţa şi am întrebat-o într-o zi:”Ce bine mi-ai făcut?” Şi ea mi-a răspuns încetişor: „Ai trăit cu demnitate în toţi aceşti ani!” Am întrebat-o din nou:”Cât de mult se poate de suferit?” Viața a zâmbit: „Tu ai ştiut mereu să învingi suferința! Ai ştiut cu liniște sufletească, cu onestitate și dragoste să fii puternică! Eu te-am înzestrat cu răbdare, cu această coroană grea a înţelepciunii! Și, un lucru demn de menționat, că nu m-ai transformat pe mine într-o povară!”
Am întrebat-o: – „Unde este dreptatea, atunci?” Râzând, viaţa a răspuns:- „Eu ţi-am dăruit Ani!” – Am izbucnit în lacrimi: mi s-a părut viața mult prea crudă, nedreaptă. Nu puteam să înțeleg, de ce nici ea nu vroia să observe temerea din sufletul meu, rămas de copil firav, gingaș, neajutorat în fața aceste lumi fără credință. M-a mângâiat Viața cu blândețea ei măiastră pe creștet și mi-a spus pe un ton de glumă:”Ai trăit spre bucuria tuturor, ai muncit pentru alții, fără a aștepta remunerare și mulțumire, nu te-ai cruțat niciodată, iubești necondiționat, te conformezi situației, rămânând umilă și docilă. Sunt mândră de inimioara ta frumoasă. Ești ca un porumbel al Păcii, ambasador de dreptate și lumină printre cei oropsiți. Știi să înlături răul, să depășești situațiile conflictuale, să reverși lumină în jur.

Nu trăiești în zadar! Bucură-te de mine în continuare, voi sta în preajma ta și te voi ocroti mereu! Ai trecut cu brio toate testele oferite, ești curajoasă! Darul meu pentru tine va fi unul obișnuit, îți voi mai adăuga Înțelepciune!” – Eu, surprinsă de această ”onoare”, i-am spus:

„Viaţă dragă, la ce mai am nevoie de înţelepciune pe care oamenii n-o înţeleg?„- „Dar ce pot să-ţi oferi?” – rămase și viaţa şocată.- „O Toyota Aygo”, – am zis eu pe şleau, – „O maşină drive, să distreze ceea ce-a mai rămas din înţelepciunea mea…” 😀
Şi-o lungă perioadă de timp viața mă compătimea, îmi vorbea şi, pur şi simplu, aştepta să prind la minte… Un lucru m-a rugat doar: să n-o mai cert şi a adaugat:

– „Spre  „Go Fun Yourself”, Trăieşte cu viteză!”…

Aici, m-am trezit din vis şi distracţie de zile mari… Şi am doar… 18 ani în suflet… Măcar în vis am zburat pe o Toyota

Articol scris pentru a doua probă din SuperBlog 2014

Jertfe ale inumanitaţii

Faceţi cunoştinţă. Cu această doamnă ne-am cunoscut prin 2008 pe o reţea de socializare, ulterior, după ce mi-a fost blocat contul, ni s-a pierdut urma… Am memorizat-o ca pe o persoană de înţelepciune înaltă, foarte calmă în comentarii, ceea ce era neobişnuit pentru grupul  „Discuţie de suflet” care il administrez, cu peste 11 mii de femei din toate colţurile lumii… Deseori, discutam în privat despre viaţă şi nevoile caşnice… Este vorba de Irina Tyschik din Ukraina. In dreapta, e fiul ei Alex Tyschik, unul din eroii armatei ukrainene, soldat al Brigăzii Mecanizate nr 93 din Dnepropetrovsk, avocat de meserie, voluntar, de 30 de ani. În componenţa brigăzii consolidate, Alex era într-o misiune de apărare a Aeroportului Doneţk. Cei care se temeau, au fugit, – doar cei mai buni şi curajoşi au rămas, inclusiv Alex. Pentru că nu se gândesc doar la sine, aceşti băieţi… 28 septembrie 2014, în centrul „armistiţiului” ruso-ukrainean, în timpul atacului trupelor ruseşti, batalionul a fost zdrobit printr-o lovitură directă a rezervorului unui tanc rus, arzând ca o luminare… Alexei a fost imposibil să fi salvat… Mama lui Alex, Irina Tyschic, judecător la Curtea de Apel Economică din Dnepropetrovsk, cu relaţii mari, ar fi putut să-l elibereze de armată, de pericolul ce-l paşte în acest război, doar că Alex nu a dorit acest lucru… Era foarte educat – mereu îi spunea mamei, că este în siguranţă, că nu are nevoie de ajutor!…        30 septembrie, la ora şase dimineaţa Irina Tyschik s-a sinucis… A fost familie – şi nu mai există… Au decedat, pentru că nişte persoane bolnave, paranoice au scopurile lor în acest război, şi nu gândesc la oameni, – ne desconsideră ca umanitate, pentru ei nu suntem nici animale, doar o strategie pentru a ucide în continuare, pentru a ne urî, pentru a ne bate fără milă… Ce putem schimba noi, lume!? Ce viitor avem!? 😦

Mao Zedong a spus odată: „Lăsați să moară jumătate din omenire, doar că restul vor trăi în comunism!” Nici această persoană nu se considera duşman care ordona distrugerea a aproape întregii populației pământeşti. Probabil, el pur şi simplu nu era un schizofrenic …

Vânătorul de farmece

Nu este problema mea! Dar iată că la o amică e anume aşa! Îşi cumpără creme de faţă, şampoane, geluri de duş şi parfumuri, iar soţul ei, ca un vânător de farmece cu disperare şi fără ruşine, le foloseşte şi nici nu consideră că e ceva ruşinos! Soţia se supără, devine isterică, dar tace… Că dânsul, sărăcuţul, e foarte impulsiv şi sensibil. Pentru el e normal să nu mai vorbească cu ea o lună întreagă… Ce să facă ea în această situaţie? Hm… Sie îşi cumpără şi lui – nu… Dar el ce să facă atunci? Cineva împarte un gel de duş, cremă, şampon sau are propria spumă, iar dacă i se termină şamponul, se foloseşte de cel al persoanei iubite… Concluzia este una: ori soţul nu dispune de fonduri pentru a le cumpăra, ori e un leneş să le caute prin magazine, fie nimeni nu-i sugerează soţiei să cumpere un cadou soţului, să-l bucure cu prospeţimea fericirii – o soluţie minunată, în acest caz, ar fi macar să-i indice sursa cu farmecul produselor Gerovital H3 men,  de care cu siguranţă are nevoie orice persoana iubită!

Să le procure, să nu cruţe banii, că nu se va dezamăgi nici soţul ei! Iar în locul parfumeriei sale, pe care s-o ascundă bine, să toarne într-o sticluţă de cristal apă chioară, în alta – o moare de pepeni, să le pună într-un loc vizibil, astfel, să-i distragă atenţia odată pentru totdeauna de la lucrurile personale!

Desigur, bărbatul a fost dintotdeauna un vânător, nu doar în junglă sau după căprioare, în special, după femei – iar ultimele preferă vânători ce transpiră a farmec Gerovital H3 Men oriunde ar merge: la serviciu, rendez-vous sau la piaţă! Femeia adoră bărbatul cu aroma lui specifică, proaspăt bărbierit, curat şi bine îngrijit, gustos mirosind şi, în general, să fie un mieluş cuminţel, care ascultă de sfaturile ei referitor la produsele preferate cosmetice, eficienţa lor dovedită de ani de practică şi de utilizatorii mulţumiţi ale cremelor, de altfel, cum sa-şi mai dovedească un bărbat…  masculinitatea lui adevărată!? Care sunt beneficiile produselor? –

– Aminteşte de persoana iubită;

– E plăcut să-l săruţi;

– Adori să stai sau să dormi cu mireasma vânătorului de farmece Gerovital H3 Men :D.

Şi în general, e mai sănătos de trăit! Viaţa continuă cu idei ingenioase fără griji şi probleme!

Articolul a fost scris pentru concursul SuperBlog 2014 editia de toamna ❤

#S_Vizitiu