Trebuie să aducem un omagiu talentului poetei Emilia Plugaru, care nu se limitează la tema iubirii nefericite. Fiecare poezie conține detalii precise și vii de descriere ale naturii, anotimpurilor. Sunt poezii de dor, de mamă, casă părintească, de satul drag și de copilărie… Sunt descrieri figurative în concordanță cu sentimentele pe care le trăiește eroina lirică în aceste clipe.
Astfel, în poezia „Poate că Noi”, „această casă unde lemnul de la fereastră e înnegrit de atâtea ploi?Trandafirii se strecoară prin geam să ne zâmbească” este atât de asemănătoare cu fostul iubit: aceeași bucurie, festivă, naturală în impermanența sa. Ca și cum cele mai triste experiențe rămân în urmă, prin urmare amintirile devin ușoare, nu mai există durere – doar o tristețe senină.
O trăsătură stilistică distinctivă a poetei este abilitatea ei de a picta imagini colorate prin cuvinte, citind poeziile ei, îți imaginezi lumea în toate varietățile de culori: indigo cerului sau argintiu al soarelui, lemnul înnegrit, griul ploii, verdele ierbii care își scutură pleata, totul strălucește, miroase a flori și a fum – culorii si cenusiul fumului…
Poate că noi...
Dar ce poate fi mai frumos ca această casă
unde lemnul de la fereastră e înnegrit de atâtea ploi?
Trandafirii se strecoară prin geam să ne zâmbească, iar
noi
Nu vrem altă bogăție decât să ne avem unul pe celălalt,
Să mergem alături pe
drum…
Vino să vezi, ploaia a-încetat, iarba își scutură pleata,
totul strălucește, miroase a flori
și a fum…
Eh, ce poate fi mai frumos ca lemnul acestei case
înnegrite de atâtea
ploi?
Poate ca soarele, poate că cerul, poate că iarba,
peste care pășim,
sau poate că…
noi…
Versuri Emilia Plugaru, (p.21 din Cer de sineală)
Emilia Plugaru scrie poezii amabile, liniștite, discrete, ele redau interiorul modest al firii sale. Sunt poezii predominante cu sunete foarte independente. Nu le inventează, scrie despre cum trăiește, ce vede, aude, simte, retrăiește.
Prin urmare,versul ei se caracterizează printr-o fiabilitate completă. Iată un exemplu:„iar noi/Nu vrem altă bogăție decât să ne avem unul pe celălalt,/Să mergem alături pe drum…/Vino să vezi, ploaia a-încetat, iarba își scutură…/
Judecând după aceste rânduri, poeta are cu siguranță un dar liric. Indiferent de ceea ce scrie (și scrie în principal despre natură, despre dragoste, despre patrie și oameni) – aproape întotdeauna poeziile ei sunt impregnate de o stare tristă și tandră.
O altă trăsătură distinctivă a poemului Plugaru este imediatitatea în transmiterea impresiilor, de exemplu: „Eh, ce poate fi mai frumos ca lemnul acestei case înnegrite de atâtea ploi?”
În ceea ce privește forma, poeziile ei au, de asemenea, anumită atitudine precum imaginea „lemnul înnegrit, miroase a flori și a fum”, ușurința exprimării „Trandafirii se strecoară prin geam să ne zâmbească”, rimă ușoară și ritmul melodios, se pot găsi și alte exemple… Poemul Emiliei Plugaru merită cu siguranță atenție. Dar și mulți cititori sunt deja atrași de poeziile ei.
Ochii verzi...
Ochii verzi… ca frunza de arțar,
Ca și iarba crudă-n primăvară…
Unde esti?, când mă trezesc din vis,
Verdele începe să mă doară…
Ochii verzi… dar uneori albaștri,
Ca și cerul limpezit de nori…
Cât de mult aș vrea să te întreb,
De ce ochi-ți sunt atât de schimbători…
Nu mai vii, eu știu, o să te pierd
Într-o zi prin iarba mătăsoasă,
Nu-o să-ti caut vină, nu o să te cert,
Iarba când e crudă-i prea frumoasă…
Dar să vii când frunza o să cadă…
Dar să vii când iarba se va stinge,
Tu să vii când cerul o să ningă,
Tu să vii când ochii îți vor plânge…
Versuri Emilia Plugaru (p.68 din Cer de sineală)
Genul poeziei „Ochii verzi” este într-adevăr o lirică tristă. Scriitoarea imită epoca clasică, versul creează o impresie profundă, romantică și ușor dramatică. Poeta alege o rimă pereche, și caracterizează povestea prin „explozii” de sunete, originalitate ritmică. Intonația joacă un rol important în percepția poeziei. O caracteristică separată a versului este bogăția sa ritmică.
În fiecare al doilea rând, propoziția este tăiată, poeta pune trei puncte, sugerează incompletitudinea, discontinuitatea gândirii. Acest pasaj poate fi comparat cu scurtimea telegrafică. Lucrarea întruchipează sentimente profunde, o paletă bogată de emoții ale autorului: anxietate, admirație, dragoste, frică, pasiune. Accentul principal se pune pe simbolismul verde. Verdele este în mod tradițional asociat cu iarbă și frunze. Iar în cultura popoarelor lumii, verdele este asociat cu tinerețea, viață, renașterea naturii și distracția. Tristețea iubirii este urmată de o umbră de speranța și boală. Eroina versului, vrăjită de ochi verzi, suferă de dragoste trecută. Lucrarea dezvăluie puterea unei femei care dă viață și speranță, dar și le ia. O femeie este capabilă să înzestreze un bărbat cu dragoste și fericire, dar iubirea neîmpărtășită e ca o răsturnare instantanee adâncă, în abis.
Azi e ziua ta, iubite
Stăm pe scara gri a vieții,
Azi e ziua ta, iubite,
Așezăm la umbra lunii
Visele de răni umbrite…
Stelele sclipesc sfioase,
Licurici albi la picioare,
Ne lipim spate de spate
Și privim în depărtare.
Eu te caut, tu mă cauți,
Unde ești și unde sunt ?
Am rămas frumoși și tineri
Doar în gând, doar în cuvânt…
Să luăm casa cu noi,
Tu de-o toartă, eu de alta,
Să o smulgem din țâțână,
Să luăm cu noi și poarta,
Să plecăm in lumea largă…
Casa are rădăcină,
Lângă poarta ruginită
A-nflorit iar o gheorghină…
Casa, poarta, eu și tu,
Parcă întrăm în pământ,
Nu putem pleca, rămânem…
Frunze curg și cad, plângând…
Noapte e, luna e tristă,
Visele-s de răni umbrite,
Stăm pe scara gri a vieții,
Azi e ziua ta, iubite…
Versuri Emilia Plugaru, (p.72 din Cer de sineală)
Prin tristețea inerentă a versurilor, aceste rânduri sunt ușoare și strălucitoare. Imaginea eroinei lirice este imaginea unei femei puternice și decisive, capabilă la atât de mari sentimente, cât și pentru renunțare completă la persoana care a trădat-o. Dar, ea mereu îl iartă, și în continuare leagă visul, speranțele de sentimente pentru el, amintindu-și clipele cele mai luminate pe care le-au trăit împreună și pentru care îi este recunoscătoare până în prezent:
„Eu te caut – Tu mă cauți…”
Svetlana Vizitiu, recenzie literară
Chisinau, iulie, 2021
A fost o revelație întâlnirea cu eroina evenimentului, generatoare de lumină și frumos, cu doamna 
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 