Cultura… Vorbind de cultură, de remarcat că nu este vorba doar despre erudiție, cunoaștere a textelor, faptelor, tablourilor, lucrărilor muzicale etc… Cunosc mulți oameni citiți, dar există și ticăloși care lovesc în oameni, Doamne ferește. Capacitatea de a-ți trăi viața în mod rezonabil, fără a pedepsi pe cineva, fără a strica viața cuiva – asta e, cred eu, e cultura, baza personală a culturii.
Nu am fost niciodată fără griji. Nu am trăit doar cu o zi, nici cu trecutul. Nu fac cheltuieli doar pentru mine. Nu eram niciodată fată neserioasă. De psihologi nu știam, azi ei sfătuiesc lumea cum să „scuipe” totul și… să se iubească frumos… pe sine. Fericiți sunt cei care reușesc, oare? Unii reușesc. Alții, nu, și nu e nevoie să te rupi, pentru că au spus-o psihologii. Majoritatea dintre ei au fost oameni profund traumatizați în trecut, așa că au mers la psihologi pentru a se ajuta, în primul rând. – Să avem încredere în noi înșine, fiecare dintre noi este unic. A te iubi, înseamnă – a fi tu însuți, a fi fidel valorilor, genelor tale, a trăi în armonie cu firea ta, a-ți dezvălui abilitățile și talentele. Și, a nu te compara cu nimeni. Calea către adevăratul Tu este uneori dificilă, mergi cu greu ca să reușești de-a lungul vieții, dar merită. Și nu e nevoie să scuipi pe toată lumea. Dacă nu te gândești la tine, nu te încarci cu emoții pozitive, atunci nu vei putea oferi nimic celor dragi. E minunat să fii copleșit de fericire și bunătate, ca apoi să te poți împărtăși. Iubește… nu doar pe tine însuți… Să iubești, în general, trebuie să înveți! Nu știam nici eu înainte… Când au apărut copiii… Da, am fost educați altfel… Părinții lucrau și pentru ei, și pentru noi, copiii lor. Apoi și pentru rude, prieteni și pentru nepoți… N-am realizat întotdeauna că eram fericită… Dacă vrei să trăiești bine, și rudele tale trebuie să fie bine… Să ai dragoste pentru toată lumea, se învață!
Psihologii adevărați vorbesc despre dragostea de sine reală, care nu are nimic de-a face cu narcisismul, adică de îndrăgostirea de sine. Creștinismul spune același lucru „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, adică, trebuie să-ți iubești și aproapele și pe sine.
Copiii sunt adulți, nepoții au crescut deja. Te-ai putea relaxa, dar nu! Niciodată nu vei scăpa de acel simț al responsabilității. Ești responsabil pentru cine te-ai dedicat. E ca și cum întreagă lume s-a lipit de mine și îi trag după sine. Dar nu e așa. Toți există și sunt independenți de mult timp! Cum să scuipi pe toate și să trăiești pentru tine? Dacă știi răspunsul, atunci șoptește-mi și mie!
Fiecare are fericirea lui. Pentru mine, fericirea nu înseamnă doar să mă iubesc, dar și să-mi iubesc pe cei dragi, să am grijă de ei și să-i fac fericiți, atunci și eu sunt fericită. E puțin să mă iubesc. Am nevoie să fiu iubită de familia și prietenii mei. Reiese, dragoste pentru dragoste. Altfel, nicidecum, și nu există altă cale! Crede! Dumnezeu va schimba lucrurile pentru tine astăzi și va lăsa lucrurile să lucreze în favoarea ta. Dumnezeu închide uși pe care nimeni nu le poate deschide și Dumnezeu deschide uși pe care nimeni nu le poate închide…
O poveste – două cu tâlc, decideți voi:
Bună dimineața, doamna Teodora!
-Bună dimineața.
-De ce stai acolo? O să îngheți.
-”Îl aștept pe fiul meu. A plecat la cumpărături acum ceva timp, dar se pare că a întârziat”, a adăugat bătrânica, uitându-se la ceas.
-Nu-ți face griji, sunt sigur că nu va dura mult. Vă deranjează dacă vă țin companie?
-Mulțumesc, nu vă deranjați. Sunt sigură că ai lucruri mai bune de făcut decât să ții companie unei femei bătrâne ca mine. O fată norocoasă te va aștepta…
-Nu e nicio problemă, vă asigur. O să stăm pe banca asta și o să așteptăm….
Și Vasile, ca în fiecare dimineață, stătea lângă bătrâna lui mamă, așteptând un fiu care nu fusese niciodată atât de aproape.
Dacă Alzheimer ar lovi inima și… nu mintea…
–Care e problema soției tale, întreabă medicul?
-Surzenie, doctore. Nu aude aproape nimic.
-Atunci, am sa te rog să faci urmatorul test, înainte să o aduci la mine: te îndepărtezi la o distanță, orice distanță vrei, față de locul în care se află soția ta și îi vorbesti pe un ton normal. Dacă nu te aude micșorezi distanța până ajungi la cea la care ea iți raspunde. Bine?
-Da, doctore, perfect!
Seara, în timp ce soția prepara cina, bărbatul decide să facă testul. Se îndepărtează de femeie, cam la vreo 15 metri.
„Acesta-i momentul”, gândi omul, frecându-și palmele, mulțumit de sine.
-Maria, ce avem la cină?
Nu auzi niciun răspuns.
Atunci, se apropie la 10 metri:
-Maria, ce avem la cină? intreaba din nou.
Tacere! La fel ca prima dată.
Se apropie și mai mult. Era acum la mai puțin de 5 metri:
-Maria, ce avem la cină, întreabă iarăși?
Tăcere încă.
Într-un final, ajunge chiar în spatele femeii, o atinge pe umăr și o mai întrebă o dată:
-Maria, ce avem la cină?
-Pui, iubitule, pui! E a patra oară când îți răspund.
Morala:
Înainte de a fi siguri că problema e la ceilalți, ar fi bine să verificăm dacă nu cumva problema e chiar la noi! Să fiți sănătoși! Și îngăduitori!
despre Bărbați ceva amuzant!
De ce Bărbații sunt atât de fericiți?
Pentru că au o viață de invidiat:
-Își păstrează numele de #familie toată viață.
-Niciodată nu rămân însărcinați.
-Mecanicii nu vorbesc cu ei în chineză
-Ridurile le adaugă #caracter.
-Părul alb le adaugă atracție.
-Pantofii noi nu le fac praf picioarele.
-Apelurile lor telefonice durează 30 de secunde.
-Pentru o vacanță de 15 de zile au nevoie doar de o valiză și este pe jumătate goală.
-Pot deschide toate sticlele și borcanele fără să ceară ajutor.
- Dacă apare cineva la o petrecere cu aceleași haine ca și ei, devin prieteni.
-Le vine fenomenal dacă poartă același costum în viitoarele 12 nunți.
-Pot mânca o banană în locuri publice.
-Se pot uita la televizor cu un prieten în liniște totală, ore întregi, fără să se gândească: este supărat pe mine, oare?
-Chiloții lor costă 80 lei md, în pachet de șase.
-Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficienți pentru zece ani.
-Aceeași coafură durează ani de zile, poate zeci de ani, dacă nu toată viața și dacă se plictisesc se tund zero fără regrete.
-Pot avea jucării toată viața.
-Pot purta costum de baie fără să conteze cum le arată picioarele sau dacă le atârnă burta. Lor le vine fenomenal, sunt fericiți în orice mod.
-Nu-și fac griji niciodată: ce fac mâine de mâncare?
-Se pot îngrășa cu cinci kilograme și nici măcar nu observă, iar dacă își dau seama, la fel… le vine fenomenal.
-Cu burtă sau fără burtă continuă să aibă o grămadă de lipici.
Și cel mai rau dintre toate….
Totul este cât se poate de adevărat!
–Bravo, bărbate, ești fenomen!
Învață să iubești! Iubire pentru iubire!
Impresii din viață și cărți, Svetlana Vizitiu
RECUNOȘTINȚĂ!
Cazul vostru este o excepţie? Și eu, la fel am crezut.Toate amantele cred astfel şi se amăgesc în sinea lor. Asemenea bărbaţi, chiar dacă sunt cei mai iubitori şi cei mai remarcabili, sunt şi vor fi infideli. Poate nu sunt ei răi, dar sunt slabi de caracter, de voinţă, mereu cuceritori şi îndrăgostiţi. De altele. Iar sufletele calicite involuntar cu mâina voastră, inimi obijduite şi lepădate a soţiilor şi copiilor, mai devreme sau mai târziu, – suferinţele, gemetele şi strigătele lor vor ieşi la suprafaţă şi vor răsuna în mintea voastră proprie mereu ca un reproş mut. Doar că nu veţi putea schimba nimic. Fericirea furată niciodată nu va dura la infinit! Acum sunt şi eu convinsă de acest lucru. Doar că nu mai pot schimba nimic, din păcate. Rămâne, să mă pocăiesc şi să mă rog la Dumnezeu…
Cât timp munceşte un bibliotecar on-line? Distribuind şi promovând surse şi teme importante informând utilizatorii despre toate informațiile cu sursele și literatură necesară pentru studii/ servicii? Dar, despre Centrele de cultură create în biblioteci, unde bibliotecarul este: şi – organizator, regizor, scenarist, jurnalist, blogger, redactor la texte, operator, hamal, designer, promotor, distribuitor ca urmare a evenimenteleor cu lansări etc? – Toate deservirile întrunesc meseria de Bibliotecar! Iar… politicienii se luptă pentru funcţiile lor în continuare, îşi măresc pensiile personale de zeci de ori mai mari ca leafa bibliotecarului… Dar, uită de exemplu că şi ei au beneficiat de serviciile unei biblioteci, și au fost ajutaţi de bibliotecar să ajungă profesionişti în domeniul lor de activitate?
El, bibliotecarul, trebuie, bineînţeles, să dispună de abilitatea de a lucra pe texte: să taie, să improvizeze, să facă legături, să completeze, dacă e nevoie. La Shakespeare toată lumea taie cu foarfecele în dreapta, în stânga. Acolo, e într-adevăr foarte important să existe şi un alt tip de reflecţie decât doar cel practic…
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 