Povești cu lecții de viață

Să ne bucurăm din plin de ceea ce ne spun oamenii, și la ce mai contribuim și noi cu propriile noastre creații, cu lecții și învățăminte de viață. Nu vă opriți din poveste, deschideți zăgazurile cuvintelor, lăsăți-vă în voia visurilor voastre și depănați-vă mai departe amintirile. Dați drumul gândurilor, lasati-le slobode să hoinărească pe văi și pe dealuri, să zburde prin ninsoare fără opreliști! Sunteți doar voi și gândurile voastre. Asta e tot ce v-a rămas. E bucuria de a trăi și a rămâne simplu!

Exemple de aici, o să vă surprindă, cred că veți dori să le transmiteți copiilor sau nepoților, de ce nu… Important să realizați, de ce și pentru ce... ❤

TRĂIEȘTE ACUM…

Un bărbat a murit… când și-a dat seama, l-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână. Dumnezeu a spus:
“Bine, fiule… este timpul să plecăm.”
Surprins, omul a răspuns: “Acum? Așa devreme? Aveam o mulțime de planuri…”
Dumnezeu: “Îmi pare rău, dar trebuie să plecăm.”
Bărbatul: “Ce ai în valiză?”
Dumnezeu a raspuns: “Lucrurile tale!”
Bărbatul: “Lucrurile mele? Ce vrei să spui? Adică, hainele mele, banii mei?”
Dumnezeu: “Nu. Acele lucruri nu au fost de fapt ale tale. Ele aparțineau pământului.”
Bărbatul: “Atunci amintirile mele?”
Dumnezeu: “Acelea nu ți-au aparținut niciodată. Ele aparțin timpului.”
Bărbatul: “Este vorba de talentul meu?”
Dumnezeu: “Acesta nu ți-a aparținut niciodată… el a fost în funcție de oportunități.”
Bărbatul: “Este vorba despre familia și prietenii mei?”
Dumnezeu: “Îmi pare rău… ei nu ți-au aparținut niciodată. Ei au aparținut destinului.”
Bărbatul: “Este vorba de soția și fiul meu?”
Dumnezeu: “Ei nu ți-au aparținut ție niciodată… au aparținut inimii tale.”
Bărbatul: “Este vorba de corpul meu?”
Dumnezeu: “Corpul tău nu ți-a aparținut niciodată. El a aparținut pământului.”
Bărbatul: “Este sufletul meu?”
Dumnezeu: “Nu, sufletul tău imi aparține mie.”
Foarte speriat, omul a luat valiza din mâinile Domnului și a deschis-o. Aceasta era goală.
Lacrimile au inceput să curga șiroaie pe obraz.
“Niciodată nu am avut nimic?” – a intrebat barbatul.
Dumnezeu a raspuns: “Adevarat, fiecare moment pe care l-ai trăit a fost doar al tău.
Viața este doar un moment,.. un moment care îți aparține. Din acest motiv trebuie să te bucuri de fiecare clipă pe care o ai. Nu lăsa ca nimic să te oprească din a fi fericit. Trăiește ACUM! Trăiește-ți VIAȚA.”
Nu uitați să fiți fericiți, acesta este singurul lucru care contează.
Lucrurile materiale și tot ce crezi ca merită, nu merită; sunt lăsate în urmă. Nu poți lua nimic cu tine în cealaltă lume…

Este vorba despre noi, cei care tocmai am trecut de 50-60/70 și mai mult.

Să fim mândri că aparținem unei ere, cea mai bună știută vreodată.

Născuti în …. Anii ’40-50

Crescuti în … Anii ’50-60

Educati în … Anii 60-’70

Lansați în …. Anii ’70-80

Surprinși în jurul… Anii ’90

Mulțumiți un pic în… Anii 2000

Deveniți mai înțelepti în… Anii 2010

Ajunși în… 2022/ deja 2023

Deci Am trăit în…

OPT decenii diferite

DOUĂ secole diferite

DOUĂ milenii diferite

Am trecut prin…

Pager, de la primul telefon mobil la cel mai recent telefon inteligent –

Radio cu galene, radio tranzistor

TV cu ecran de sticlă la unul mare cît usa,

la compact smart TV ecran plat, Gramophone, Casetofon, Walkman, YouTube la Wireless Streaming.

Scrisori scrise de mână, Mașină de scris, mașină de scris electrică, Telegrame, Teleprinters (Telex) la e-mail WhatsApp, Twitter, Instagram, Ordine de plată, ordine poștale, cec bancar, Pay on line etc.

Calculatoare desk (20 MB hard disk drive la 2 TB) la cel mai recent laptop, 5.25 inch la 3.5 inch cu dischetă și CD disk ,la PenDrive – Și… Am ratat gripa spaniolă Am prins la „timp” CoronaVirus Am Mers pe jos, cu bicicleta, motocicleta, condus mașina, am mers în tren, ne-am jucat în stradă cu praf, noroi , Am navigat , am zburat si acum așteaptăm să mergem cu Elon Musk SpaceX pe Lună

Wow!!! Ce viață a fost … Am simtit-o cu inima, nu roboțiti că astăzi… prin TI, Da, am trecut cu adevărat prin multe altele

Am putea fi numiți „geniali”….o „generație reușită” de oameni a căror anii de naștere au fost în anii ’40-50 …’60-70…

Literalmente…. generatia noastra a trait, a asistat la mult mai mult in fiecare perioadă a vietii…

Aceasta este generația noastră care a dat o nouă paradigmă la cuvântul „SCHIMBARE„

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această viață minunată, semnificativă, uimitoare de rollercoaster…

Am pășit în viață la varsta de 16-20 și am trecut cu vârsta peste anii ’30 și ’40 ținându-ne de mână unul pe celălalt în distracție și zbenguială … Iubind sincer și necondiționat!

Cele mai bune urări, dragii mei prieteni, pentru toți dintre voi care aparțineți unei epoci care a fost, care este, care va fi, dar nici una, precum a fost a noastră!!! Să continuăm să ne trăim viața la maxim, fiecare moment ce ne este dat.

Oamenii din rețele au zis, vorbit, menționat, discutat, prezis … Subscriu, confirm și mă alătur… La mulți ani cu Bani și Sănătate, Doamne ajuta tuturor! Avem nevoie de Pace!

Femeile au argumente atât de bune încât și Dumnezeu le crede!

O femeie cauta lemne pentru foc pe marginea unui rau. Taind o creanga dintr-un copac, scapa toporul din mana si acesta ajunge pe fundul raului.
Disperata, incepe sa se roage si sa implore:
– Doamne, ajuta-ma Doamne, te rog!
Apare Dumnezeu si o intreaba:
– Ce e, femeie? Ce ti s-a intamplat? De ce plangi atat de amarnic?
– Doamne, te rog ajuta-ma. Mi-a cazut toporul in rau si nu mai am cu ce sa tai lemne si o sa mor de frig.
Dumnezeu isi scufunda mana in rau si scoate un topor de aur.
– Acesta e toporul tau, o intreaba?
Nobila femeie ii raspunde:
– Nu, Doamne, nu e acesta.
Dumnezeu isi scufunda din nou mana in rau si scoate un topor de argint.
– Acesta e toporul tau, femeie?
– Nu, Doamne, nici acesta nu e.
Dumnezeu isi scufunda pentru a treia oara mana in rau si de data aceasta scoate un topor din fier si lemn.
– Dar acesta, e al tau, o intreaba iarasi pe femeie?
– Daaa, Doamne, da!!! Acesta e toporul meu.
Dumnezeu era atat de multumit de sinceritatea femeii ca i le-a daruit si pe celelate doua topoare; din aur si din argint.
Fericita, femeia alearga intr-un suflet acasa la iubitul ei sot sa-i povesteasca ce minune i s-a intamplat. Apoi il duce sa-i arate locul in care l-a vazut pe Dumnezeu.
Intr-o clipa de neatentie insa, omul se impiedica si cade in rau. Cum nu stia sa inoate, se ineaca.
Femeia incepe sa planga din nou si sa implore ajutor.
Dumnezeu apare iarasi.
– De data asta ce-ai mai patit? De ce plangi?
Printre sughituri, femeia ii raspunde:
– Doamne, sotul meu a cazut in rau si s-a inecat.
Imediat, Dumnezeu intra in rau si-l scoate pe Brad Pitt.
– Acesta este sotul tau, o intreaba?
– Da, da, da!, afirma femeia.
Atunci, Dumnezeu se infurie:
– Esti o femeie mincinoasa, exclama El!
Rapid, femeia ii explica:
– Doamne, iarta-ma, dar e vorba de o neintelegere… Daca eu as fi zis NU, dumneata mi l-ai fi adus si pe George Clooney, iar daca as fi zis ca nici el nu era, atunci ai fi venit cu sotul meu si cand eu ziceam „DA, el e sotul meu”, m-ai fi trimis acasa cu toti trei .
Eu sunt o femeie umila, Doamne, cu principii morale si nu as fi putut sa comit POLIGAMIE!
De aceea am spus DA primului dintre ei.
Dumnezeu a gasit corect comportamentul femeii si a iertat-o.
MORALA:
Femeile au argumente atât de bune, încât până și Dumnezeu le crede.
ASA SUNT ELE NU PIERD NICIODATA! SUNT UNICE!
ReteleSociale la taclale
#Impresii_viata_carti_Svetlana_Vizitiu

In imagine: Obosita, o zi intreaga in calatorie cu autocarul prin Sharm El Sheich. Aici la Catedrala celor 40 de Sfinti… Doamne ajuta! 

O FEMEIE_FERICITA.

“Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat.

Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice:

– Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic, mama îi răspunde: – Foarte bine!

Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință:

– Mama, la Universitate merg rău la toate materiile, mama îi zice: – Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.

Sora mea, la rându-i: – Mama, am lovit mașina.

Mama: – Foarte bine, fata mea! Du-o în Service. Gândește-te cum plătești iar între timp circulă cu autobuzul sau cu metroul.

Următoarea fu nora: – Vin să stau la voi câteva luni.

Răspunsul mamei: – Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște așternuturi în șifonier.

Văzând asemenea reacții ciudate din partea mamei, am început să ne facem griji. Așa că, ne-am strâns cu toții să ne sfătuim ce să facem. O suspectam că a mers la medic iar că ăla, medicul, i-a prescris niște pastile de „mă doare-n cot de toată lumea” de 1000 mg și sigur, sigur și-a administrat o supradoză. Am propus atunci o „investigație” urgentă asupra stării mamei, pentru a o îndepărta de orice posibilă dependență față de orice medicament anti-istericale. Mare ne-a fost surpriza însă când mama a început să ne explice:

– Mi-a luat mult timp până mi-am dat seama că fiecare e responsabil pentru viața sa. Am avut nevoie de mulți ani să descopăr că anxietatea mea, mortificarea mea, depresia mea, nervii mei, nopțile mele de nesomn, stresul meu, nu rezolvau problemele voastre, ci le acutizau pe ale mele. Eu nu sunt responsabilă de acțiunile celorlalți, dar sunt responsabilă de reacțiile mele față de acestea. De aceea, am ajuns la concluzia că datoria mea față de mine însămi este aceea de a-mi păstra calmul și de a lăsa pe fiecare să-și rezolve propriile probleme. Am urmat cursuri de yoga, meditații, dezvoltare personală, igienă mintală, vibrație și programare neurolingvistică. Și în toate am găsit un numitor comun. Toate conduc către același punct: eu pot să intervin doar asupra mea. Voi toți aveți toate resursele necesare pentru a vă rezolva propriile vieți. Eu pot doar să vă dau un sfat, dacă îl cereți bineînțeles. Că îl urmați sau nu, depinde doar de voi.

Așa că, începând de azi, încetez să mai fiu receptorul responsabilităților voastre, sacul culpelor voastre, mașina de spălat a remușcărilor voastre, avocatul greșelilor voastre, zidul plângerilor voastre, cea care vă rezolva problemele și roata de rezervă care se achita de responsabilitățile voastre. Azi, vă declar adulți, independenți și autonomi.

Am amuțit cu toții! Începând cu acea zi, familia a început să funcționeze. Pentru că, de atunci, toți din casă știu exact ce au de făcut.” /inet/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2023/05/14/dragoste-pentru-dragoste-invata-sa-iubesti/

ImpresiiViataCarti SVizitiu

Perle noi inaripate!

• Zâmbiți, prieteni! Vin cu perle noi în iarnă…-
• Un zâmbet nu întotdeauna înseamnă că omul este fericit, uneori aceasta indică că omul este … puternic! asa-s eu…
• Doamne, dacă eu mănânc prea mult, fă-mi un semn! Poate și gazul va ieftini atunci…
• Adevărul n-are termen de valabilitate! Oricum n-ar fi el alb sau negru, ăsta-i… adevărul pur!
• Indiferent cât de stresant ți-e viitorul, principalul e că privind în urmă tu să fii calm…
• Moldovenilor noștri li s-au promis deja atât de multe, dar lor la fel nu le este suficient…
• Experții zic că viața a devenit mai bună. – Da, dar oamenii spun că a devenit mai greu. – Da, dar oamenii nu sunt experți…
• Cel care te urăște, nu-ți respectă opinia și te blamează pentru că spui adevărul, – nu-l deranja pe el… Lasă-l să se chinuie cu ura lui… 🙂
  Timpul le șterge pe toate…
• Adună opiniile altor patru-cinci persoane și obține dreptul liber de a nu gândi!
• Reiese că Codul Penal… este doar o listă de prețuri!
• Noi am uitat cu desăvârșire că înainte de inventarea internetului, oamenii uneori „luau la bot” pentru cuvintele lor.
• O persoană care nu știe să-și gestioneze viața, după o sticlă de coniac știe deja cum să gestioneze statul
• Anterior, din străinătate se aduceau haine de import, echipamente, discuri muzicale, și astăzi – doar virusuri…
• Știrile acum trebuie urmărite în fiecare zi. În caz contrar, poți afla brusc ce s-a întâmplat în două săptămâni și… să înnebunești…
• O următoare luptă între politicieni în emisiune directă. De data aceasta, operatorii au fost primii care au început-o

• Dacă credeți ca statul vă inșeală în mod constant, fără îndoială – nu doar vi se pare! Cu toate acestea, cei mai mulți oameni… oricum doresc Statul, și cât mai mult posibil, – în viața lor.
• ”Statul” – un grup de oameni, care și-au desemnat publice interesele… personale… 😉

• Toată ziua TV-ul prezintă dezastre, crime, nudități, hoți, discriminări și violență. Și filmele despre avocații umani care acordă apărare și sansă la viață nouă, acum le puteți viziona abia după ora 23:00. Împreună cu „Nu, pogodi”! Acolo fumează lupul!
• Sunteți arestat sub acuzația apelurilor publice pentru răsturnarea guvernului existent! – Dar… Miluiți-mă, ce fel de apeluri publice? Toate acestea au fost într-o corespondență personală, privată în facebook! – Suspectule, angajații a cinci departamente de la trei servicii speciale îți citesc corespondența – și tu numești această corespondență personală?..
• Atât de des ni se impun vise străine, încât uităm de cele reale…
• Creativitatea nu se limitează la titluri / funcții/!
• Poate cineva să explice de ce cei trei mușchetari în frunte cu D’Artagnan, cei care au contribuit în orice fel la trădarea reginei lor, l-au apărat pe primul ministru al puterii ostile, care l-a ucis pe cel mai bun agent al prim-ministrului lor și a dezertat de pe câmpul de luptă – pentru asta eroii sunt buni, iar patrioții Franței, în frunte cu Richelieu – negativi?
• Fiecare al doilea moldovean e psihopat, fiecare al treilea suferă de șizofrenie, și doar zece din 100 își pot controla pornirile! Ultimii au caracter și puterea de a combate răutățile interioare.
• În Moldova principalul e să fii acuzat! Strivit, eliminat, extirpat din societate. Iar motive, acuze – se vor găsi imediat, și fără comandă. Și scuipă lumea pe demnitate, chiar și prietenii, și colegii tăi

• Nu mai căutați minuni! apropiați-vă, de oglinda, zâmbiți-vă larg… Sunteți, cea mai mare minune din lume!
• Medicul a spus că sportul îmi va adăuga câțiva ani de viață și este adevărat. Am făcut 10 flotări și mă simt de 90 de ani
• Există minuni, care schimbă în cel mai serios mod viaţa, şi uneori se petrece ceva neobservat de alţii, o mică şi banală magie cotidiană, dar şi ea va aduce fericire, poate nu atât de globală, dar totuşi la fel de palpabilă în sufletul tău.
• Dragă Moș Crăciun. Nu am nevoie de cadouri de la tine, dimpotrivă, vreau eu să-ți fac un cadou, doar vino, și te rog să ridici tu singur cele trei capre de la serviciul meu. Sunt vaccinate și instruite să meargă la veceu…
• Noi suferim şi depăşim suferinţa prin durere – Împreună Şi durerea a devenit o parte ca şi o necesitate a vieţii noastre suferinde. Răsplata nu e singură, ea poate acapara persoane dragi şi nevinovate, e mai mare durerea atunci. O vorbă rea, – o durere în plus. Nu blestema, nu viola, nu bate… – Nu lăsa durere în urma ta!
• Trotuarul alunecos ucide complet cultura vorbirii…
• Patriotismul nu se termină dacă n-ai un mandat!- Intr-un partid nu trebuie sa sezi cuminte și să-ți asculți liderii. Deputații se adună pentru sfaturi concrete pentru inițierea unei misiunî in SLUJBA POPORULUI si nu al unui lider sau deputat oricare care visează să creeze cultul personalității! – O greseala enormă a liderilor politici, a celor ce ‘stau ca marionetele’ în scaunul parlamentului. ”Tu mie – eu ție, al treilea de rezervă, adică, „scuip pe popor în cazul când un coleg nu e de partea mea”!!!
• Din păcate, în Moldova există un analfabetism general. Citești unele comentarii, și începi să te îndoiești, dar ei, în general, au mers la școală, au citit vreo carte, sau au primit cei șapte ani de acasă?Generația care a cumpărat diplome, cu siguranță, a trecut deja la muncă…)
• Nu întreba ce poate face țara ta pentru tine. Doar nu ești funcționar și nici deputat…

• Trebuie să fii părinte pentru a înțelege că o baterie descărcată poate nu doar să deranjeze, ci și să te bucure…
• Etatea – nu e un motiv pentru a uita de sentimente. Mai ales de Dragoste… Și – Demnitate.
• Oamenii sunt pictorii propriului lor tablou al vieții, doar că la fiecare pânza e pictată cu culori diferite.
• Vrei să Trăiești în această lume? – atunci trăiește și bucură-te, și nu umbla cu o mutră strâmbă și nemulțumită, ca și cum Lumea ar fi invizibilă. LUMEA o concepi Tu… în creierul tău
• În ciuda faptului că sunt genială și perfectă, autocritica este la fel punctul meu forte. 🙂

• Mândria ia gloria ce i se cuvine lui Dumnezeu şi o dă omului. Mândria este în esenţă închinare la propria persoană. Orice am realiza în această lume nu ar fi posibil dacă Dumnezeu nu ne-ar permite sau nu ne-ar susţine. „Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?”(1 Corinteni 4:7). De aceea Îi dăm lui Dumnezeu slava, gloria…. Amin.
• Perle_Cugetari chiar si amuzante de Svetlana Vizitiu! – aveti grija, drepturile imi apartin!

Portret S. Vizitiu in ulei de #EduardStahi

Zdob si Zdup@fratii Advahov merg la Eurovision! Uraaale!

Cu ce începe fericirea?

Într-o zi, el a decis să se revolte împotriva nedreptății sociale stabilite în lume și și-a pus în gând… să dobândească fericirea pentru toți. A pus mâina pe armă și a început să lupte cu răul, oriunde nu îl întâlnea. A fost nevoit să tragă cu arma, să ucidă în numele fericirii pentru fiecare om. Timpul trecea… El adormea și se trezea cu arma în mâini, cu gândul la fericire și cu lunile nu ieșea din lupta pentru ea, doar că societatea… rămânea aceeași, – la fel de nedreaptă, la fel de rea și crudă.

Omul a obosit să lupte, și a decis să-și intemeieze o familie. S-a gândit că dacă nu a fost în puterea lui să facă această lume fericită, poate va reuși să-i facă fericiți pe ai lui – cei de acasă. În fiecare zi, el lupta să obțină fericirea celor dragi. Mult a lucrat el, uneori nu reușea să mănânce la timp, nici să doarmă… Astfel a îmbătrânit în această luptă a lui pentru fericire…

Iar pe patul de moarte trecu toată viața lui în fața ochilor. Și-amintit, cum în tinerețe și-a pus scopul să-i fericească pe toți, cum a luat arma în mâni și a luptat cu tot răul pe pământ, oriunde evolua acest venin periculos; cum ucidea în numele fericirii, cum a intemeiat familia și a crescut copiii; cum a muncit pe rupte, și uneori lihnit de foame și pe nedormite… Apoi, le făcu semn celor de-acasă să se apropie de el și le-a spus:

– Toată viața am încercat să-i fac pe alți oameni fericiți. Și abia acum am înțeles, că acest lucru trebuia să încep cu Sine. Dacă aș fi reușit de la bun început să mă schimb și să devin fericit, atunci și voi ați fi fost fericiți! Și lumea ar fi devenit mai bună, mai echitabilă și chiar… fericită!
Morala: Doar cu ceea se poate împărtăși omul, cu ce are singur. ❤ (SV)

Un idiot cu coarne

Eu sunt o persoană teribil de fricoasă. Atunci când soțul m-a anunțat că pleacă în deplasare, am întrat în panică. Apartamentul închiriat fără vestibul, cu o ușă subțire, cu un lacăt care se deschide și cu o pilă de unghii. Două zile după plecarea lui, n-am putut dormi normal, tresăream la fiecare sunet de după ușă, strângând în mâini un mop de spălat podele.

Iar a treia zi, m-a înseninat o idee. Doar am o grămadă de înregistrări cu vocea soțului meu pe recorder play. Am fost încântată de idee, şi când am găsit pe înregistrare momentul, în care soțul îi alungă pe niște distribuitori de pliante promo… Da, e cam obscen, cu înjurături, cu amenințări că le va spăla botul, dacă mai vin la ușa noastră…

Am reușit chiar să adorm. Dar coșmarul devine realitate. M-am trezit speriată de un sunet: cineva încerca să deschidă ușa. Am sărit imediat cu reportofonul la ușă și am apăsat pe butonul de redare cât mai intensivă. În spatele ușii s-a făcut liniște. Nu a plecat, doar asculta… Am butonat o altă înregistrare, în care soțul cu un ton jucăuș îmi propunea să ne drăgostim în așternut…

Urale! – A plecat, în sfârşit... Stau în tihnă, încerc să mă calmez, și brusc sună mobilul. – E Soțul! – De parcă a simțit că mă simt rău, scumpul meu. Dar, în loc de salutări obișnuite, el a început cu țipete: – ”Dragă, atunci când vei termina de făcut dragoste cu amantul tău în aşternutul nostru, să aduni lucrurile mele și aruncă-le după prag!”…

Eu, nu înțeleg nimic, şi îl întreb: – Care prag, care lucruri? Este ora trei dimineața, un idiot îmi sparge ușa, și tu îmi vorbeşti cu aşa ton?

– Aha, e un idiot, și încă cu coarne!…
Și aici, am înțeles… 😀  Aha haaa!!!

❤

Jurnal săptămânal, Valentina Ursu. Lansări la Europa Liberă

O carte deschisă cu Sufletul tău, și atât de aproape de inimi care bat la unison! Este timpul vostru! Vă dizolvați în acest dans energic, un curcubeu al comunicării! O societate moldavă cu oameni înțelepți de care suntem mândri!

Vedeti albumul > «Jurnal săptămânal la Europa Liberă».

Există oameni care vin în viața noastră pentru a ne descoperi inima. Și mai mult, ei apar la momentul potrivit, ca o adiere proaspătă, aducând cu ei vești bune, vești minunate. Cu apariția lor, ei ne dau de înțeles, că este timpul să se deplasăm mai departe, pe calea de extindere a conștiinței noastre, în conformitate cu calea Sacră a Iubirii, o Cale a Destinului. Ei – sunt spiritele noastre frumoase înrudite, mesageri ai Sinelui nostru Superior. Atunci când comunicăm, noi ne încarcăm de energie și de la prieten spiritual, și de la cei de-acasă. De aceea, suntem bine „aici și acum”. Cel mai important – să nu lipim etichete pe aceste relații sacre. Uneori deschiderea inimii ne amintește de perioada îndrăgostirii. Să-aveți răbdare și atenție pentru prietenii de la Dumnezeu!! Ei vin, dar între timp pot și pleca din viața noastră, la fel ca și o pasăre zbughit-a dintr-un cuib… Iar Jurnalul Săptămânal al Valentinei Ursu de la Radio Europa Liberă al lui Vasile Botnaru se va lansa mereu, an de an, săptămână cu săptămână și va lega o „veșnică” prietenie, dorința de a fi împreună, unul lângă altul. „Jurnalul săptămânal” a ajuns în acest an la a 11-a ediție, precum și „Realitatea cu amănuntul” de Iulian Ciocan – ediția a 9-a. O carte deschisă cu Sufletul tău, și atât de aproape de inimi care bat la unison! Este timpul vostru! Vă dizolvați în acest dans energic, un curcubeu al comunicării! O societate moldavă cu oameni înțelepți de care suntem mândri!

Ascultă tot ce dorește să-ți spună Mesagerul din Cer. Sunt oameni deosebiți din viața ta. – Împreună cu Jurnalul săptămanal la Europa Liberă! Vivat! Cu…

Emilian Galaicu-Paun,Nelly Sambris, Ion Terguţă,Dorian Furtună,Iulian Ciocan, Valentina Badrajan, Luminita Suveica, Lorena Mednicov, Sorenela Reniţă, Mihai Doloton, Radmila Popovici, Cărbune Anatolie, Vitalie Ciobanu, Vladimir Besleaga etc etc etc…

– Mulțumim draga Doamnă Valentina Ursu pentru invitație! ❤

Legenda Adevărului

Cu cât mai multe probleme realizezi şi le rezolvi, cu atât mai profund te adânceşti în emoţiile asociate cu convingerile care îţi conduc viaţa. Şi, inevitabil, urmează succesul, altfel, nu se poate defini formula bucuriei reale.

A fost odată un predicător talentat, care ştia cum să comunice şi chiar reuşea să vorbească bine cu toată lumea, dar dispunea de un caracter parşiv şi un temperament foarte necumpătat. După un timp, predicătorul a observat că după comunicarea cu el, puţini dintre cei cunoscuţi într-adevăr şi-au schimbat modul de viaţă, opunându-se slăbiciunilor morale… – ”Mai bine încep să mă ocup de persoana mea, cu toate neajunsurile mele, şi să urmez ceea despre ce eu predic oamenilor”, – şi-a zis el.

Din această clipă domnul a încetat să vorbească mult şi slava oratoriei sale treptat s-a stins. Cu toate acestea, şi spre marea bucurie a predicătorului, tot mai multe şi mai multe persoane au început să-i urmeze exemplul pentru lupta şi eliminarea obiceiurilor şi calităţilor lor proaste.

Odată, rămânând singur cu un prieten apropiat, oratorul l-a întrebat:

– De ce, atunci când eu rosteam învăţături şi cuvinte minunate despre viaţa morală, puţine persoane le urmau? Şi acum, când am încetat să fac predici, atât de mulţi oameni au început să rezolve problemele lor şi să-şi corecteze viaţa?

Şi omul i-a răspuns:

– Vezi tu, că atunci când ai tăcut, pentru tine a vorbit Adevărul! Iar atunci când vorbeai mult, Adevărul tăcea… Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în fapte şi putere!

Fapte, nu vorbe!

❤

Stelele nu mint!

În piaţa unui oraş din Israelul antic, un celebru prezicător semna viitorul sortit de stele. La o cotitură de drum, el a observat doi călugări care mergeau cu axele la pădure spre a tăia lemne pentru templu. Privindu-i de la distanţă, prezicătorul a spus trecătorilor din jur: – ’’Uitaţi-vă atent la aceşti doi tineri care discută cu atâta neglijenţă unul cu altul. Ei nici nu bănuiesc, că în pădure îi aşteaptă moartea’’… Fără să suspecteze ceva, călugării îşi continuau calea. La marginea oraşului, au întâlnit un biet cerşetor care le-a cerut de mâncare: – ’’Vă rog, oameni buni, eu mor de foame!’’ Cu toate că călugării aveau doar o bucăţică de pâine, ei cu plăcere au împărţit-o cu cerşetorul şi au mers mai departe. Înainte de apus, călugării au cotit-o pe drumul de întoarcere, cu acelaş spirit vesel precum şi dimineaţă, la fel de mult discutând între ei. Văzându-i pe lângă piaţă, cineva din public l-a ironizat pe astrolog: – ’’Tu, profetule atotcunoscător! Priveşte cele două ’’cadavre’’, ce păşesc vesel prin piaţă! Stelele tale te-au minţit! Ambii băieţi sunt vii şi nevătămaţi!’’ Prezicătorul confuz nu-şi pierdu graiul: – ’’În continuare susţin, că cei doi tineri erau condamnaţi să moară astăzi, – soarta fiecărui om e scrisă în stele, – iar cei doi tineri au reuşit cumva să evite moartea în calea lor. Vom afla în curând, ce s-a întâmplat.’’ El a făcut semn călugărilor să se apropie, şi i-a rugat să deschidă conţinutul torbelor legate. Tinerii dispuşi le-au aruncat la pământ şi prezicătorul a început să depene crengile şi vreascurile adunate până a dat de un şarpe asfixiat şi tăiat în două: o parte era în prima torbă, a doua – în cealaltă. – ’’Vedeţi, – a spus el triumfător, – cât de aproape ei au fost de moarte. Aceşti şerpi sunt cei mai veninoşi. O muşcătură de-a lor înseamnă moarte sigură!’’ Revenind la tinerii speriaţi şi şocaţi de salvarea lor miraculoasă, prezicătorul le-a cerut să povestească tot ce s-a întâmplat în calea lor pe parcursul zilei. Ucenicii nu aveau nimic de spus, cu excepţia întâlnirii lor cu cerşetorul înfometat. Şi ce, au hrănit o persoană înfometată, – ce-i aici deosebit?..

– ’’Aţi înţeles, dragii mei prieteni, – a exclamat prezicătorul, – că stelele nu mint niciodată? Soarta fiecărui om se poate schimba de la o felie ruptă de pâine pentru un biet om sărac! Domnul ştie ce face! Această acţiune milostivă i-a şi salvat de la moarte sigură!’’

De la Moldova la Maldive / perle inaripate

Pentru a face cunostință cu un bărbat, nu e nevoie să mergi la un restaurant,
teatru sau muzeu, – du-te la supermarket și alege pe unul dintre cei care timp îndelungat selectează colțiunași.

Demult am dedus o formulă: in Moldova generații de parinți se luptă cu generații de copii sub pretextul ideilor generate de bunei… Si așa rămânem, – nici înainte, nici în urmă…

Atâta timp cât îmi voi ține limba după dinți, – ei nu vor cădea!

Un român din Olanda care cunoaște cam prost româna, a facut cunoștință cu o doamnă din Moldova, iar când a decis să zboare la ea, a procurat un bilet în Maldive, și… dus a fost…

Inscripția de pe asfalt: „Eu din nou m-am culcat cu soția ta !!!” a excitat toate blocurile din față!

Anunt in spital: ”N-ai bani – Fii sanatos”!!!

Dacă v-a muşcat un câine rau, nu vă intristaţi! Odată şi odată veti fi muşcat şi de un… câine bun…

– Draga, de ce este nevoie ca sa obtin dragostea ta???
– Narcoz.

– Draga, de ce esti atat de trist
– Asta pentru ca am devenit intelept…
– Dar ieri, de ce erai asa de vesel?
– Ieri, am avut bani..

Maine din nou la serviciu, – merg, ca la sarbatoare!..
Daca oamenii merg la servici ca la sarbatoare, atunci ce se petrece la ei acasa?

Daca nu puteți lega o conversatie cu șoferul de taxi, uitați-va pe fereastră și spuneti răstit: ”Măăăi, in ce stare a ajuns țara asta!!

Tot ce nu ne omoară, îi face pe medici mai bogați!

În sfârșit a sosit si anul Ţapului! Am așteptat 12 ani ca să felicit câteva pesoane în mod oficial.

Monogam – se numește acel bărbat, care ia stricat viața Numai unei singure femei!

Longevitatea este răzbunarea pensionarilor pentru stat!

Imaginează-ți, José, – m-am îndrăgostit de Mărioara! Dar ea are doar 25, și eu 65, iar eu sunt foarte bogat! Cum crezi, șansele mele vor crește dacă spun că am 55?
– Sansele tale vor crește dacă spui că ai 75!

Pentru cei romantici: Nu contati pe succes chiar si atunci cand utilizati varianta winwin… Dăruiăi unei femei un milion de trandafiri roșii, și ea va spune ca are nevoie de unul, dar alb…

Banii nu pot să cumpere fericirea, dar… e mai convenabil să plângi într-un BMW decât pe bicicletă!

– Lara, atât de mult îmi place de dta! Hai, să ne întâlnim mâine.
– Ce vorbești acolo! Sunt o femeie măritată! Hai, să ne întâlnim azi …

Doresti să obții încrederea unei femei? – e suficient s-o îmbrățișezi doar 20 secunde… Atât… – Nu te frământa mult timp!

Asta vreau, – un an fericit, eu fericită și voi toți alături de mine fericiti! 😀 – Doamne ajută!

@@@ CELOR CARE SE APROPIE DE PENSIE SAU SE BUCURA DE EA !

– Inventatorul benzii de alergat a murit la 54 de ani.

– Inventatorul gimnasticii a murit la vârsta de 57 de ani.

– Campion mondial de culturism moare la 41 de ani.

– Cel mai bun fotbalist din lume, Maradona, a murit la vârsta de 60 de ani.

– James Fuller Fixx care a declanșat revoluția de fitness a Americii popularizând alergarea a murit de infarct în timp ce făcea jogging, la 52 de ani.

DAR….

– Inventatorul mărcii Nutella a murit la 88 de ani.

– Winston, producător de țigări, a murit la 102 ani

– Inventatorul opiului a murit într-un cutremur la vârsta de 116 ani.

– Inventatorul băuturii alcoolice Hennessey a murit la vârsta de 98 de ani.

ATUNCI,

Cum au găsit medicii că exercițiul fizic prelungeste viața, atâta timp cât iepurele care sare în aer, trăiește doar 2 ani, iar broasca țestoasă care nu face aproape nicio mișcare trăiește 400 de ani?

ASADAR,

– odihnește-te liniștit;

– relaxează-te pe săturate;

– mănâncă ce poftești;

– bea o băutură bună;

– …și bucură-te de pensie!

…

Mama

A telefonat mama şi, ca de obicei, a început să mă înveţe şi să-mi explice ce e bine şi ce – nu… N-am rezistat şi de emoţii am început să strig la ea: ”Ce vrei, mamă, eu am deja 20 de ani; ştiu şi fără tine cum să trăiesc”! Ţipam prin receptor atât de tare, că mama a tăcut. Iar fratele s-a apropiat şi m-a plesnit peste gură. Am aruncat telefonul, şi cu ciudă am mers să mă uit în calculator.

Timpul a trecut şi uitasem de tot, atunci când mă telefonase un prieten şi-mi spune… că mama lui a murit. Eu n-am realizat bine ce a spus, şi cu lacrimi, am înțeles că a decedat mama mea. – ”Ce? Mama! Mama a murit?!” Scăpând receptorul, deodată am înțepenit. Urechile îmi vuiau de ţipetele mele la mama… În ochi fulgeră zâmbetul ei… Stăteam tăcută… Un nod în gât, o durere insuportabilă în suflet, şi mama mea în gândurile mele…

Căzând în genunchi, am început să strig: ”Doamne, Dumnezeule! Iartă-mă! Ia-mă pe mine! Dar, întoarce-mi-o înapoi pe mama! Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Torturează-mă, lasă-mă să sufăr eu, lasă-mă cu handicap, dar întoarce-mi mama inapoi! Urlam atât de tare, că în odaie a întrat fratele meu acoperind cu o mâină telefonul, şi a strigat la mine: ”Tu ce urli, idioato! Eu nu aud ce vorbeşte mama din cauza ta!!!” Am înlemnit!Am alergat, am zmuls telefonul din mâinile fratelui şi cu toată puterea inimii mele am strigat:

– MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi blândă, a răspuns: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, îmi pare rău, draga mea”.

Mama a început să plângă… Mi-a spus: ”Fiică mea, tot ce-ți doreşti, numai să nu te aud plângând!” Dar nu mă puteam stăpâni, plângeam în continuare… Şi-i tot ceream iertare… Fratele, în fine, mi-a luat telefonul şi a plecat.

Am fugit în odaia mea şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi, se ceartă şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja și-au pierdut părinţii… Pentru cei, care nici nu i-au avut….

– Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze! ❤ 

SV

Să trăiţi, să înfloriţi! De la Vasile Vizitiu colinde…

Anul a venit la uşă, răul facă-se cenuşă, bucurii si sanatate, Domnul să vă dea de toate, şi când nici nu vă gândiţi să fiţi cei mai fericiti! Fie ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice să se împlinească şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case – fericire şi belşug. LA MULTI ANI! În noul an să aveti numai linişte sufletească şi să vă bucuraţi de fiecare moment al vieţii şi de cei dragi, pentru că viaţa e scurtă şi nu se merită să o irosim. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi, pentru că suntem un popor bun şi blând, şi să binecuvânteze ţara noastră, cu tradiţiile şi valorile ei culturale, care practic sunt pe cale de dispariţie…
În prima zi a noului an, creștini-ortodocşii îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile, unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, considerat păzitor de duhuri rele. Doamne ajuta!

                      P.S. vin in anul 2023, ianuarie
Tata a fost un model pentru mine și mi-am dorit întotdeauna sa-l fac mândru. Nu știu dacă am reușit acest lucru, dar știu ca am încercat întotdeauna și poate voi continua să fac asta, chiar dacă nu mai este fizic lângă noi.
Durerea pierderii lui pe 11.12.2020 nu a trecut și nu va trece niciodată, am învățat doar să trăiesc cu asta. Nu am mai pictat, nu am organizat evenimente la Clubul Impresii din viata si carti, de când l-am pierdut. Cu greu mă apuc să scriu ceva și în blog… Așa este! Cumva, activitățile care îmi aduceau atâta bucurie în suflet și de care se mândrea tata, îl asociez acum cu șocul avut la aflarea veștii pierderii mămicii mele Teodora /07.09.22.
Vă iubesc și îmi este foarte dor de voi, părinți!
Cu cât entuziasm întâmpinam sărbătorile de iarnă, indiferent de e pe nou sau pe vechi, important că Credința e mereu în noi, dar și Sfântul Vasile se bucura împreună cu noi!
Azi ne lipsesc acele emoții, adunări în familie, atenția și grija părinților… Colindele lui tata, bucatele mamei…
În amintirea ta, tăticule. Să te odihnească Domnul alături de mama în dreapta Lui, liniște și pace! Amin. 
Sfântul Vasile să ne ocrotească în fiecare zi, să ne mențină liniștea și pacea din suflet, și să ne dea putere sa luptăm pentru idealurile noastre.

https://www.facebook.com/photo?fbid=6007254275980658&set=a.147073018665509

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2022/12/06/mama-tata-mi-e-dor-de-voi/
#Vasile_Teodora_Vizitiu. In memoriam

Ma bucur ccă am păstrat video cu părinții mei, cu tata colindând…

Amantă fără adulter

Suntem împreună de șapte ani, copii nu avem (e vina mea), – din acest motiv sunt îngrijorată şi mă gândesc mereu doar la acest lucru. Îmi era teamă că va pleca de la mine, el întotdeauna îmi spunea că mă iubește, şi nu contează – cu sau fără copii. Un an în urmă am vândut apartamentul și am început să construim o altă casă la sol, să facem reparații, aveam multe planuri, şi făceam totul împreună: tencuiam, zugrăveam… De vre-o două luni, am observat schimbări în comportamentul lui: el a devenit foarte iritat, ţipa la mine cu orice ocazie, şi când îl întrebam ce s-a întîmplat, îmi spunea că a obosit la serviciu şi că vrea să termine ”odată și odată” reparația din casă. În relaţii intime, la fel nu a mers: el dorea sex, iar eu obsedată de problema mea nu-l observam. M-am gândit că aşa va fi mereu, şi dacă îl întrebam, îmi spunea că mă iubește în continuare…

Câteva zile în urmă, mi-a zis că nu mă mai iubeşte şi că pleacă de la mine. Că a decis deja totul, şi că nu mai are sentimente pentru mine. Am întrat în panică, şi îl întrebam cu isterie ce să fac şi cum să trăiesc mai departe fără dânsul, că numai pe el îl iubesc!.. Mi-a spus că a închiriat un apartament, și… că a îndrăgit altă femeie. Cică, nu e vorba de sex: ea îl înţelege, şi de la bun început au fost doar prieteni, iar pe parcurs, tot comunicând cu ea, el a înţeles că pe mine nu mă iubeşte, iar fără dânsa nu mai poate trăi. Ei doar comunică unul cu altul de peste un an, și nimic mai mult… Ea are soţ, pe care l-a părăsit pentru al meu. Mi-a spus, că ei împreună au decis să nu-şi schimbe partenerii, că nu vor locui împreună… Doar atât, că se iubesc, dar nu vor locui împreună… Cum să înțeleg așa ceva? Ori, eu îs nebuna? – Toată noaptea i-am scris mesaje şi îl tot telefonam, spuneam că-l iubesc, că nu pot trăi fără el, că sunt pregătită pentru orice doar să revină la mine… Dimineaţa a venit după lucrurile sale, spunând că nu simte nimic pentru mine. Acum el trăieşte într-un apartament închiriat singur (adică). Înţeleg, că eu sunt de vină că nu mi-am exprimat la timp sentimentele faţă de el, că nu-l observam, că eram fixată pe problema mea, şi pe cea cu reparaţii, şi credite etc. Ieri, m-am întâlnit cu el. I-am zis că-l iubesc, că nu-l invinuiesc de nimic, că îl iert şi-i dau drumul, iar el să decidă singur ce să facă mai departe… Că vreau să fiu cu el, şi dacă el vrea altfel, eu voi înţelege. Mă voi conforma deciziei lui… Și că el poate să revină la mine în orice moment, – vreau să ştie acest lucru, pentru că îl voi aştepta. Îl vreau și îl voi primi înapoi. Mi-a spus un ”mulţumesc”, cuprinzându-mă, şi mi-a zis că eu voi fi bine. Da, mi-a dat două sfaturi: Să nu transfer toţi banii şi să nu mă gândesc la ceea ce nu am. Şi m-a rugat să nu-l mai sun. Eu tare îl iubesc, abia mă stăpânesc ca să nu butonez numărul lui pe mobil… Mă tem să nu stric lucrurile şi mai tare. Ce să fac mai departe?!

Femeia, horoscop, brânzeturi

Nu mă pricep la horoscopul bărbaţilor, poate îl intuiesc… uneori. În toate celea sunt lăudate femeile, iar eu le voi critica. Provin şi eu din această categorie homo-sapiens a feminităţii fermecătoare, deşi din zodia Fecioarei, mă înverşunez (cu neruşinare) să-mi exprim opinia proprie asupra calităţilor veritabile pe care le cunosc atât de bine: genul de femei, dragoste, vinuri şi brânzeturi: – Vrei să ştii, dragă, – cine eşti de fapt? – Înainte! Cu răbdare, fără supărare… Atenţie!

Berbecoaică:  A da sau nu – aceasta-i întrebarea. E o mătuşică care nu acordă atenţie bărbaţilor, doar dacă e vorba de reciprocitate. Şi e foarte creativă, fără îndoială! Indiferentă la sex: „mur-mur” şi „miau-miau”, – preferă persoane care vor oferi vin uscat cu caşcaval. Se poate şi şampanie, dar fiind o natură foarte captivantă, poate să nu observe că a mâncat şi băut peste masură. Deoarece adesea e predispusă la migrene, se recomandă să evite combinaţia de vin alb cu brânză. Dar oricum cu bărbaţii ea e o mâţă încredibilă, chiar dacă este un semn cu foc, are mai multe de făcut decât să se pupe cu ei, de exemplu, cozonaci şi colăcei cu brânzeturi sau să sară pe trambulină lipind colţunaşi cu caşcaval mucegăit; vedeţi şi voi, că are treburi mai importante decât sex, pentru că iubeşte să mănânce de prăpădit! Şi mai sunt ca nişte copilaşi: vesele, optimiste, energice, ufff! Niciodată nu cade pe gânduri. Dar e nevoie? Ea este mereu ocupată! Mereu străbate pereţii! Cum nu-i va da cineva voie? – dar coarnele, la ce sunt bune? Dacă de uns cu-n sendviş mucegăit, e gata-i treaba uns făcută! Iar Berbecuţa care stă pe loc e cea care doarme. Ar fi ideal să i se indice o direcţie corectă unde ar putea să-şi joace rolul pentru a obţine caşcavalul vieţii sale până se va întoarce să se relaxeze şi să se bucure de viaţă. Un fel de sendviş culturist…

Tauraş – păcuraş Femeia – Aşa deci, tăiem ciupercuţe felii subţirele, le rânduim cu acurateţe, frumos, acoperind cu cremă de brânză, primul strat uniform, stropim cu lămâiţă, – şi se serveşte… În taină fugind de sine însişi. Şi Doamne fereşte, dacă cineva fură de pe masă o bucăţică înainte ca tacâmurile să fie puse pe şerveţele. Picioruşele le spălă înainte de somn, ştergând cu un prosop individual fiecare degeţel, pe care apoi îl spălă în balsam, iar când se va usca, cu siguranţă, îl călcă cu un fier de călcat… Pe scurt, femeia Tauraş e capabilă să bată pe oricine cu scrupulozitatea ei. Din casă n-o scoţi nici cu ciomagul. Soţului mereu îi insuflă că ăsta şi este confortul casnic, de altfel nu se mai poate trăi… Nu va lăsa pe nimeni să respire liniştit! Doamne, ajută atunci când ai greşit cu ştergarul pentru picioare şi ai şters cu el mânile! – Te va morocăni o săptămână întreagă! Bărbat strunit, copii spălaţi, casă construită şi din nou… toată lumea la spălat! Cu abilităţi de a munci mult, te va aduce la febră până nu se defineşte la propriu. În cazul când apare ceva neprevăzut, se umflă ca un cârnaţ! De aceea, Doamne fereşte, să mergi sau să fii în maşină alături de femeia Tauraş. În excursie, ea va pleca neapărat cu două-trei valize pentru orice eventualitate cu zeci de cizme, sandale, fuste, rochii, pantaloni şi nu contează anotimpul. Dacă nu poartă un kg de aur pe sine, – nu e Tauraş! Confortul şi comoditatea sunt mai presus decât omul de alături! Tauroaica e pricepută la condimente şi specialităţi de mâncare, fiind un fan brânză, în special la cele cu verdeaţă, – toate aranjate în borcănaşe, fiecare la locul lor. E pricepută la vinuri: mesele de sărbătoare la acest semn, aduc mai mult a degustare. Preferă băuturi tari, de aceea, atunci când ea bea, atent trebuie să fie anume vecinul ei. Pentru că un taur cherchelit, ba sau nu, îşi va demonstra năravul… Se recomandă vin dulce şi concentrat, sau vermut cu un gust bogat, cu aromă Gen Sendvişul Directoarei de PR.

Gemenoaică e acea femeie care adoră să mănânce brânzeturi delicate de sânge albastru, în special de acelea cu mucegai, şi să bea orice, doar să fie într-o companie bună. Vorbeşte mult, fără să scâncească atunci când greşeşte sau spune prostii, deoarece ştie că bărbatul o iubeşte oricum.  De aceea, se recomandă să bea doze mici de vin delicat, alb sec cu aromă de flori foarte utile, precum vinul Muscat, deoarece conţine minerale vitale, benefice pentru organismul acestui semn. Viaţa cu femeia Gemeni, teoretic, e ca pe un teren minat. Şi niciodată nu ştii cum şi de ce. Pentru că,  în mod normal,  în Gemeni de sex feminin se distrează cel puţin trei persoane deodată şi fiecare cu propria ei dispoziţie. Poate să te sune fără motiv, doar să stea la taclale.  Să plângă, tot aşa… Nu are încredere în prieteni şi în atitudinea lor sinceră şi dezinteresată unul faţă de celălalt. În taină, este convinsă că prietenii, pe bună dreptate, există pentru a trăda, iar prietenele – pentru a profita într-o zi de soţul ei. Frumoasă şi drăguţă în public, dar nu dă Doamne să trăieşti alături de ea. O carieristă până la măduva osului şi un dictator în fustă! – Comandăm, lucrăm, comandăm, lucrăm, comandăm!… Nu are viaţă personală? Să lege o relaţie la locul de muncă? – Nu se cuvine! Apoi se plânge: „aaaaa, nimeni nu mă iubeşteee!” Da, poate tolera o infidelitate!.. Ulterior, se alege cu o depresie, ce vine din lenevie. Exact aşa! în esenţă, este gata să fie nefericită şi să sufere. În acest caz, ea se agaţă de gâtul oricărui bărbat, chiar dacă acela nu e potrivit pentru ea, şi… pe dracu*, dacă îi va da drumul! Sendvișul potrivit în funcție de calmant ar fi brânzeturi gen hipiot.

Canceroaică – De fapt, sună foarte ciudat, că femeia Rac este un semn nepământean. Aşa cum n-am ştiut ce să spun despre semnele zodiacale ale bărbaţilor, nu ştiu ce să spun despre ea. E destul de pământeană, aprofundată, nu ştiu cum, şi cu nimic deosebită de altele…  Cu ea te poţi întâlni o dată la fiecare şase luni, ca ulterior, peste zece ani să realizezi că este deja o prietenă apropiată. Distanţa, la fel, nu contează. Pasivitatea de viaţă impune gândul că ea nu are nevoie de multe şi îşi găseşte un partener obişnuit care nu apucă stele de pe cer, – îl ia şi incepe să depună caviar, încet şi fără grabă, cu măieştrie, transformându-l într-un sendviş de cremă a societăţii. Răcoaica nu se grăbeşte, chiar dacă i se propune măritiş. Dar unde să se grăbească, mă rog? De cincisprezece ani împreună? Ei şi ce? Vom discuta pe această temă peste vreo doi ani! În general, femeia Rac nu lasă motive să o vorbeşti de rău, – este prietenoasă, calmă  şi discretă. Altruistă, te poate salva necondiţionat, doar de nu o apucă lenea. Iubeşte să te asculte atent la o cafea, cu crema de branza natur delaco, fără să te întrerupă şi poate povesti multe istorii hazlii… Dacă ar fi după mine, femeia Rac e cea mai potrivită pentru lucrul la securişti, dar, mă rog, cui pasă? E bună muiere, toate ca una: prietenă şi soţie de încredere, n-ai cu ce o înţepa, cam tristă poveste s-a primit. Da, nu se recomandă acestui semn să bea măcar un pahar, căci va întrece limitele permise… Nu se va supăra şi va bea un pahar de must cu brânzică topită… Pare a fi Genul optimist.

Leoaică – femeia va călca numai o singură cută de pe fusta ei cam o jumătate de oră, atâta timp cât soţul ei fierbe de nervi şi are nevoie imediată de ajutor. Până va plesni de răbdare si copilul lor de trei ani şi va alerga el să-şi ajute tatăl. Iar Femeia-Leu va continua să calce doar acea cută. E regină, ce mai! Regina-babă în toate. E atât de captivată de atenţia celor din jur, că şi un banc îl spune în aşa mod ca şi cum ar trece un casting pentru Moldova are talent! Nu dă Doamne să fii soţul unei Leoaice. Aceste femei sunt prietene devotate din cele care te vor scoate şi noaptea din nevoie, însă dacă eşti soţul ei, – eşti un fraier prin definiţie. Deoarece cu un tip puternic ea nu va găsi limbă comună, iar unul slab în fiecare dimineaţă o va servi la dejun. Sentimentele tale n-o interesează. Întâietatea e atât de dezvoltată în ea, că te simţi obligat să te ridici la tribuna ei cu un sendvis profile. Pentru un lucru o poţi lăuda, ea prepară gustos. Şi e foarte creativă la bucate. Dar trebuie să ia aminte, că dacă bea peste limită, din regină leoaică se poate transforma într-o maimuţă. Cu savoare, cu sau fără caşcaval…  Gen Sendvişul managerului general

Fecioară –  Bărbate, ia aminte: femeia asta nu te iubeşte! Chiar dacă vei fi atent cu ea şi îi vei oferi cremă de brânză tartinabilă cu textură pufoasă, să ştii: în inima ei, ea cască. Pentru că Fecioara, în general, nu e în stare să iubească, ea doar pretinde şi cu stăruinţă, că nu poate exista fără tine. Nu ţine cont de compasiune, nici de altruism. Dacă sunteţi prieteni cu o Fecioară, nu înseamnă că aveţi în comun înţelegere profundă şi alte plăceri umane. Nuu, asta înseamnă că are nevoie de tine pentru un motiv oricare. Aruncă o privire: poate te ţine alături pentru că este… profitabil umbrită? Aroganţa merge înaintea Fecioarei. Ai grijă, ea este o actriţă veritabilă, surâde delicat sub nas atunci când cineva o are de proastă. De fapt, are o mână de oţel cu care deţine controlul din jur. Banii şi munca sunt unice lucruri care interesează aceşti pesmeţi zodiacali. Fecioara va fi în căutare a opţiunilor multiple non-stop, doar ca să nu iasă mai înainte de unsprezece noaptea de la serviciu. Weekend? Dar cum să stea fără ocupaţie? Organismul Fecioarei absolut nu agreează alcoolul, cu atât mai mult că ea se luptă aprig pentru sobrietate. Încercaţi să o domoliţi cu un vin de desert sau cel roşu bogat doar în cantitate mică, de altfel, adaugând şi câteva tartine cu sendvişul fotografului, preferinţa domniţei cu ochi de şoim.

Bălănţica-Femeie – un estet- model în toate. Totul în jurul ei trebuie să fie destul de frumos. Dacă e vorba de ea, atunci să fie cu stil, în cazul unui bărbat, atunci să încalţe papuci de 500 dolari. Pentru că nu e indiferentă la ceea ce se vorbeşte despre dânsa, va cumpăra ea papucii pentru bărbat. De obicei, bălănţica alege prima apariţie disponibilă în calea ei şi începe să facă un om din el. Asta ca să nu-i fie ruşine să-l demonstreze prietenelor. Un bărbat pentru o bălănţică e un iepuraş pe care îl alintă. Cu morcoviori şi cremă de brânză cu verdeață, ea tinde să construiască o lume pură cu bărbaţi frumoşi, pentru care se va da în galop pe un cal sau va sări să-l salveze de incendii… Odată convinsă că bărbatul este doar al ei, îl va duce la un dentist. Ca să pună bretele. Bărbatul alături de dânsa trebuie să zâmbească frumoşi, iar pentru asta trebuie să aibă şi dinţi frumoşi. Este Femeia femeilor, – odată atrasă de un bărbat, ea aleargă în duş, apoi la coafor. Flori, şampanie, trabucuri scumpe… Totul începe şi se rezumă la estetică, aşa că şi crema de brânză oferită dânsei, trebuie să fie neapărat frumoasă! Dacă nu face ceva pentru un bărbat, ea nu mai face nimic altceva. Dependentă de companie, a doua zi poate avea remuşcări. Dar nu pentru că o roade conştiinţa, ci pentru că nu a băut paharul cu vin până la fund… Un vin semidulce, în scopuri medicinale, nu strică. Se recomandă cu branza fără mucegai, că nu este estetic…

Scorpioaică – dacă stau undeva zece persoane sumbre şi una dintre ele se mişcă dincolo-încoace privind fiecărui în ochi şi tot încercând să între în vorbă: să ştiţi că este Femeia Scorpion. Dintr-o călătorie pân-la piaţă după cartofi, ea neapărat se va întoarce cu trei contacte şi cunoştinţe noi şi chiar cu un potenţial iubit. Cu o sociabilitate extrem de nivelată, această femeie iubeşte să ajute omul. Dar ajutorul ei are o noţiune cam ciudată. Nu duce nici un lucru până la capăt. Adesea este o fire foarte directă, lipsită de diplomaţie. Pentru a se menţine în formă, nu ar fi rău să bea mai puţin, poate doar spumante în cantităţi mici cu sendviş Delaco a cărei este fan branza. Femeia Scorpie n-are morală. Dacă aduce de pe stradă un animal bolnav, îl spală, îl tratează, dar îi bagă imediat în hrană sendvişul cu care se alintă singură, în loc să cumpere mâncare pentru pisici: „Vrei să trăieşti, vei mânca!” Pisoiul înţelegând mărinimia doamnei, învaţă să mănânce ce i se dă. Şase luni mai târziu, Femeia Scorpioaică ajunge la concluzia că pisoiul e salvat şi va găsi pentru el un alt stăpân…  Curând va salva un vrăbiuţ căzut din copac şi la fel continuă istorioara. Acelaşi lucru este valabil şi pentru apropiaţii ei. Dacă ai nevoie de compasiune, să nu te aştepţi: Femeia Scorpie nu înţelege de ce o lungă perioadă de timp îţi pierzi timpul cu lucruri inutile, în loc să acţionezi concret. Adesea acţionează însăşi sie în ciudă. Poate pleca de la soţ, luând cu sine ambii copii. A suferit, dar nu s-a întors cu toate că el o chema înapoi. Cum să se întoarcă? Dacă face din ciudă apoi să fie până la urmă, ca o piatră pe altă. Greşiţi dacă credeţi că soţul o bătea, pur şi simplu ei ceva nu i-a plăcut. Pe scurt, Femeia Scorpie este o femeie bună, dar tot o scorpie rămâne! Şi de trăit cu ea se poate, doar să nu te aştepţi la sentimentalism excesiv. Şi iubire trebuie sa-i oferi mai mult, precum o cere ea…

Săgetoaică – Femeia este un rău universal. Satana plânge şi se ascunde când o vede. O fiinţă mai intolerantă nu s-a mai văzut. Arde, arde şi nu se stinge până nu prăjeşte totul din jur. Aduce la nebunie pe sine, pe ceilalţi şi din nou… pe sine. Nu o stăpâneşte nimeni, poate dacă ar incerca să mănânce ceva din sendvis cu caviar , mai ştii, se mai schimbă omul… – Ce? – n-ai bani? Du-te şi jefuieşte o bancă! – este în stare să te trimită cât mai departe. Nu eşti de acord cu ea, – nu este problema ei. Te poate suna la trei noaptea ca să te anunţe că are un proiect pentru a deschide o cafenea, doar că are nevoie de investiţii. Cică, lumea trebuie să audă de Republica Moldova! – ”Dacă nu, plec în Italia şi fac „biznes” acolo… ” E specific pentru Săgetător sex feminin să se bazeze pe sine. Preferă vinuri clasice, complexe şi catifelate, – vinurile naturale sunt o sursă de siliciu asimilat, de care are nevoie organismul ei. Abuzând de băutură, se poate trauma. Până la prăbuşirea completă a carierei şi familiei sale. Morala: dacă ţii la sănătatea ta, stai departe de Femeia cu Săgeată!

Capricornică: Femeia acestui semn nu intră în panică, – e numai linişte! Dacă femeia Bălănţică îşi schimbă bărbatul după sine, Capricornica o face astfel: găseşte bărbatul ei şi începe să dezvolte confortul, bunăstarea şi o viaţă liniştită în jurul lui. În principiu, pentru acest scop se potriveşte orice bărbat. Nu are mult timp de gândire, primeşte ceea este şi mai trebuie să lucreze. E una dintre acele persoane care vânde acţiunile mai ieftin. Asta-i imaginea ei asupra lumii. Şi în acest timp cât ea aleargă ca un cal, luptă pentru confortul bărbatului, ăla se relaxează şi începe să se plictisească de atâta confort. Ea suferă şi tolerează, el mai tare înnebuneşte. Femeia Capricorn  începe să se plângă prietenelor despre partea grea a destinului, dar nu se va simţi susţinută. Pân-la urmă, răbdarea crapă şi bărbatul se poate alege cu nişte cornişoare pe frunte. Cu toate acestea, el nu va trage concluzii, căci s-a obişnuit că femeia e paşnică, iar el e o crema de branza!  Din obişnuinţă, femeia Capricorn se transformă din nou în cal… De aceea, este unicul semn din toate zodiile care trebuie să bea în fiecare zi! Însă doar o jumătate de pahar de vin sec cu o tartină cu sendvişul culturistului.

Vărsătorică-Femeie. Bunătatea ei va schimba şi va salva lumea! Ea se întreabă uneori: “Wow, de ce lumea nu e atât de roz?” – Este o fire delicată care se rătăceşte. Opinie? Întrebaţi de soţul ei, el  ştie mai bine. Iată unde el se simte întotdeauna important, – alături de Femeia Vărsător! Singură, ea va merge ca pe degete şi îl va asculta pe tăticu’. Îl va asculta pentru că îi este frică să se adapteze de una singură în toate celea. Dacă va avea noroc la un bărbat bun, lucrurile vor merge excelent. Dacă nu, oricum va privi în gura fiecărui idiot care întâmplător a devenit soţul ei. O fiinţă sensibilă, dar deloc nu este răzbunătoare. Mai mult o interesează floricelele decât această lume crudă cu care se luptă de nevoie. Femeia Vărsătorică iubeşte banii, dar spre deosebire de bărbaţii acestui semn, ea nu e zgârcită. Soţul îi dăruieşte bijuterii şi dacă, din păcate, vine vorba de divorţ, ea se întreabă: ”wow, poate să-i întorc bijuteriile?” Femeia Vărsătorică varsă charm-ul iubirii pe capul bărbaţilor, cedează uşor şi adoră sexul. Este prietenă bună doar cu genul opus, iar prietene ori nu le are, ori ele se simt mereu trădate de ea… O fire creativă, preferă coniacul, dar i se recomandă doar vin sec ca Muscatul, care calmează tensiunea, scoate stresul şi încordarea. Ce să mai zicem de combinaţia Muscatului cu Brânză pufoasă cu somon? Este una de aur!

Peştecuţa- Femeia – simplă, într-o rochită de bumbac, într-o companie de monştri, se face a fi cea mai periculoasă. E foarte cinică şi grea la caracter. Ezită sau se sfieşte atunci când e lăudată, se face indiferentă, în acest timp împroşcând veninul pe ascuns. În sinea ei, se consideră deosebită, primind o plăcere extaziată. De fapt, ea nu simte milă pentru nimeni, nici de sine. Femeia-Peşte e o persoană fără opinie. Adică, opinie are, dar nu a ei, mai corect, nu e clar de unde a căpătat-o. Plagiază ce poate. Dacă şi-a exprimat o părere în faţa ta, – uită! Oricum, mâne va fi altfel. Să discuţi ceva cu o femeie Peşte e o treabă pierdută. Dacă ea vă dă din cap nu înseamnă că e şi de acord. În caz de vă contrazice, nu înseamnă că este împotrivă. În general, nu înseamnă nimic! Dacă ai de propus o călătorie undeva, trebuie să o faci cel puţin cu şase luni, astfel ca ea să gândească bine şi să se obişnuiască cu gândul. Dar şi atunci să fii atent: pentru ei îi este mai uşor să accepte propunerea decât să recunoască că nu are bani, nu va avea concediu sau că ea nu vrea la mare. Şi ea acceptă, apoi te bagă în situaţii proaste…  Este prudentă şi mult gândeşte. Propui o simplă plimbare pe stradă, ea va calcula mult, dacă e necesar. Apoi, dacă nu cumva o paşte vreo primejdie. Va calcula ca un cardinal toate opţiunile până te va face să-ţi ieşi din pepeni. Cu toate acestea nu e în măsură să decidă ceva. Dacă vedeţi cumva că un bărbat fuge urlând şi rupându-şi gâtul, să ştiţi că în spatele lui pluteşte Femeia-Peşte. Să-i insufle soţului să ia o ”vacanţă” scurtă în Afganistan pentru a primi de la stat compensaţie şi subvenţie pe viaţă e o nimica toată. Iată asta e femeie ingenioasă! Dar e o mămică înnăscută, ţine mult la familia ei. Stă acasă la televizor şi aragaz, în acelaşi timp legănând sugarul, cu alt braţ amestecând prăjitura pentru supă… Chiar dacă face carieră strălucită, e de aceea că nu are cineva nevoie de borşul ei. Şi odată măritându-se, ”scuipă” pe prietene, chiar şi pe cea mai apropiată o ţine la distanţă. La mânie poate să-i spună soţului că amantul e mai bun ca el. Se pare, că la femeia Peşte căsnicia durează totuşi mai mult ca la alte zodii, asta pentru că ea adoră să mănânce brânză cu usturoi. În general, tot ce bea şi mănâncă, femeia Peşte transformă într-o masă de sărbătoare cu degustare a vinurilor albe şi roşii. Apa este elementul ei de bază. Adoră bucate alese, vin şi brânzeturi.  Orice-ai spune, dar Femeia-Peşte e o fetiţă drăguţă şi o bună fanbranza

PS: Fiecare zodie cu motto-ul sau!   Si se refera la ambele senuri ))
@@@@@@@
Berbec – „SUNT PE FUGA!”
Taur – „CE-I AL MEU, E-AL MEU!”
Gemeni – „NU TE ENERVA!”
Rac – „O REZOLVAM NOI!”
Leu – „NU-S FRUMOS?”
Fecioara – „SA ANALIZAM…”
Balanta – „NU SUNT SIGUR…”
Scorpion – „MA TEM DE TRADARE!”
Sagetator – „CU MINE VORBESTI?”
Capricorn – ” ASCULTA-MA PE MINE!”
Varsator – „ITI SPUN DREPT…”
Pesti – „DEPINDE…

Articol scris pentru #SuperBlog_2014

#S_Vizitiu

Vânătorul de farmece

Nu este problema mea! Dar iată că la o amică e anume aşa! Îşi cumpără creme de faţă, şampoane, geluri de duş şi parfumuri, iar soţul ei, ca un vânător de farmece cu disperare şi fără ruşine, le foloseşte şi nici nu consideră că e ceva ruşinos! Soţia se supără, devine isterică, dar tace… Că dânsul, sărăcuţul, e foarte impulsiv şi sensibil. Pentru el e normal să nu mai vorbească cu ea o lună întreagă… Ce să facă ea în această situaţie? Hm… Sie îşi cumpără şi lui – nu… Dar el ce să facă atunci? Cineva împarte un gel de duş, cremă, şampon sau are propria spumă, iar dacă i se termină şamponul, se foloseşte de cel al persoanei iubite… Concluzia este una: ori soţul nu dispune de fonduri pentru a le cumpăra, ori e un leneş să le caute prin magazine, fie nimeni nu-i sugerează soţiei să cumpere un cadou soţului, să-l bucure cu prospeţimea fericirii – o soluţie minunată, în acest caz, ar fi macar să-i indice sursa cu farmecul produselor Gerovital H3 men,  de care cu siguranţă are nevoie orice persoana iubită!

Să le procure, să nu cruţe banii, că nu se va dezamăgi nici soţul ei! Iar în locul parfumeriei sale, pe care s-o ascundă bine, să toarne într-o sticluţă de cristal apă chioară, în alta – o moare de pepeni, să le pună într-un loc vizibil, astfel, să-i distragă atenţia odată pentru totdeauna de la lucrurile personale!

Desigur, bărbatul a fost dintotdeauna un vânător, nu doar în junglă sau după căprioare, în special, după femei – iar ultimele preferă vânători ce transpiră a farmec Gerovital H3 Men oriunde ar merge: la serviciu, rendez-vous sau la piaţă! Femeia adoră bărbatul cu aroma lui specifică, proaspăt bărbierit, curat şi bine îngrijit, gustos mirosind şi, în general, să fie un mieluş cuminţel, care ascultă de sfaturile ei referitor la produsele preferate cosmetice, eficienţa lor dovedită de ani de practică şi de utilizatorii mulţumiţi ale cremelor, de altfel, cum sa-şi mai dovedească un bărbat…  masculinitatea lui adevărată!? Care sunt beneficiile produselor? –

– Aminteşte de persoana iubită;

– E plăcut să-l săruţi;

– Adori să stai sau să dormi cu mireasma vânătorului de farmece Gerovital H3 Men :D.

Şi în general, e mai sănătos de trăit! Viaţa continuă cu idei ingenioase fără griji şi probleme!

Articolul a fost scris pentru concursul SuperBlog 2014 editia de toamna ❤

#S_Vizitiu 

Mulţumesc… amantei lui

Am plâns toată noaptea, iar dimineaţa n-am suportat şi l-am trezit… Suntem căsătoriţi de 26 de ani, avem o fiică şi e deja adultă. Multe s-au întâmplat în vieţile noastre, şi toate le-am dus împreună: cu suişuri şi coborâşuri. Un soţ iubitor, un tată minunat. Mereu am avut încredere în el, nici prin gând să-mi treacă să-l schimb cu altul. Dar acum… Nu poate fi el acel om, nu este el aşa! Nu m-a interesat niciodată conţinutul mobilului lui, şi acum, brusc s-a prăbuşit lumea peste mine! – În căutare al propriului meu telefon aruncat undeva prin apartament, am luat mobilul soţului pentru a efectua un apel şi am dat peste nişte mesaje trimise… Nici nu ştiu cum să zic… Le citeam, sperând că nu acesta e telefonul lui, că este o eroare, că e imposibil aşa ceva… Ca de obicei, totul e standard: nu vorbi prostii, tu n-ai înţeles corect… Nu am ţipat, nu am plâns, n-am avut crize de isterie. În acel moment, nici eu n-am înţeles, cum s-a întâmplat că am rămas liniştită (la exterior). În ziua următoare, n-am răbdat, – am înţeles că nu mai pot rămâne şi am plecat de acasă. M-am dus la o terasă, am comandat cafea cu lichior şi m-am gândit mult-mult. Şi-aici, soţul meu a început să mă copleşească cu mesaje, ceea ce nu o făcea niciodată. Un mesaj chiar m-a surprins: Te rog, nu mă părăsi! Ştiam, că va trebui să discutăm şi asta e un fapt. M-am dus acasă. Mi-era tare dureros să-l privesc. Se simţea prost, şi se vedea cu ochiul liber. Era clar, că nu va începe el discuţia, şi am luat eu iniţiativa în mâinile mele… Am auzit acele cuvinte, uitate demult: mă ruga să nu-l părăsesc. Din nou am păstrat calmul, – n-am plâns, n-am făcut istericale… Cum aşa? Nu înţelegeam nici eu. Soţul meu e un om puternic, dar nici eu nu m-am aşteptat la astfel de cuvinte din partea lui. I-am vorbit liniştit, că dacă o iubeşte pe acea femeie, n-are decât să plece şi să fie fericit, eu nu-l voi putea reţine. Nu mă tem să rămân singură, (deşi, în termeni materiail eu depind de el). Iar fiica? Fiica e matură, ea va înţelege. În cele din urmă, am auzit de la el: Iartă-mă, m-am prostit de tot! Şi în clipa următoare, pentru prima dată în căsnicia noastră, în cele 26 de ani, am realizat cât de mult mi-e drag acest bărbat, că viaţa mea se va încheia odată cu plecarea lui, dar nu puteam face nimic. I-am oferit dreptul de a alege: nu o opţiune, fie, – ea sau eu… L-am întrebat: – Ce doreşti tu singur?… Şi el a răspuns: – Tot ce-mi doresc, e să fiu cu tine… Nu ştiu cum s-a întâmplat. Eu şi ei i-am zis, că te iubesc pe tine…

A trecut foarte puţin timp de atunci, şi după toate acestea încă sufăr, mă doare cumplit, visez coşmaruri, dar tot ce pot să spun despre această femeie, pe care eu n-o cunosc şi nici de rău nu vreau s-o vorbesc, voi spune: – Mulţumesc pentru această furtună în viaţa mea! Mulţumită ţie, am înţeles cât de drag mi-e soţul meu! – Mai avem de trecut prin multe, ne este greu, – şi mie, şi lui, dar ne-am salvat familia noastră…
Terminând de scris, am înţeles că plâng, pentru prima dată în această perioadă dificilă, aş putea continua cu o analiză a vieţii, că daca plângeam atunci, că daca strigam şi făceam istericale… Dar, chiar acum a sunat soţul meu şi a zis: – Hai, să bem şampanie? De mult timp nu l-am băut împreună... Şi eu sunt fericită… În odaie doarme fiica, obosită după o distracţie la un club de noapte, soţul meu vine acasă… Toţi oamenii dragi mie: şi părinţii, prietenii – sănătoşi…

Eu sunt FERICITĂ!

De ce ești frumoasă?

Doi marinari au plecat într-o călătorie în jurul lumii în căutare a destinului. Au navigat până la o insulă cu un trib, în care stăpânul era un senior ce avea două fiice: prima – frumoasă. cealaltâ mai mică – nu prea. Unul dintre marinari i-a zis celuilalt:  – Gata, eu sunt fericit, mi-am găsit consoarta şi rămân aici, să mă însor cu fiica seniorului.
– Ai dreptate, fiica cea mai mare a seniorului e frumoasă şi inţeligentă. Ai făcut alegerea corectă, – însoară-te! – Tu nu m-ai înţeles, prietene! Am de gând să mă căsătoresc cu fiica mai mică a seniorului. – De ce, ai înnebunit? Doar ea este aşa… nu prea. – E decizia mea, şi aşa rămâne! – Prietenul s-a pornit pe alte meleaguri în căutarea fericirii sale, iar mirele a bătătorit drumul pânâ la senior, să-i curteze fata. Conform legendei, tribul avea legile lui: Pentru mireasă se cuvenea să dai o răscumpărare de valoarea vacilor. Cea mai costisitoare şi bună mireasă prețuia zece vaci! A condus mirele până la trib zece vaci şi a mers la lider. – Şefule, îţi cer mâna fiicei tale şi dau pentru ea zece vaci! – Bună alegere!- Fu răspunsul: – Fiica mea cea mai mare este într-adevăr frumoasă, deşteaptă, şi merită toate vacile. Sunt de acord! – Nu, şefule! Nu m-ai înţeles. Eu vreau să mă căsătoresc cu fiica ta mai mică. – Tu ce, glumeşti? Nu vezi, că e aşa… nu prea? – Eu vreau să mă însor anume cu ea. – Bine, doar că eu ca un om cinstit nu pot să iau zece vaci, fata nu le merită. Am să i-au pentru ea doar trei vaci, nu mai mult. – Nu, eu vreau sa achit anume cu zece vaci!

S-au căsătorit tinerii noştri! Au trecut mai mulţi ani, şi prietenul cel rătăcitor al eroului nostru, a hotărât să-l viziteze, deja pe nava lui proprie, să afle cum o mai duce cu viaţa… Navigând, s-a oprit de-a lungul ţărmului, iar în întâmpinarea lui venea o femeie de o frumuseţe nepământeană. El a întrebat-o, cum să-şi găsească prietenul. Ea i-a arătat. Veni el si văzu așa imagine: prietenul lui, iar în jurul lui roiesc copilaşii. – Cum o mai duci? – Sunt fericit! – Aici, apăruse acea doamnă frumoasă. – Iată, fă cunoştinţă. Este soţia mea. – Cum? Te-ai căsătorit din nou? – Nu, e aceeaşi femeie. – Dar cum s-a întâmplat, că s-a schimbat atât de mult? – Dar tu întreab-o singur! – S-a apropiat omul de femeie şi o întreabă: – Îmi cer scuze pentru indiscreție, dar eu ţin minte cum erai, aşa… nu prea. Cum de s-a întâmplat că ai devenit atât de frumoasă?

Sunt oameni care știu să-ți facă viața minunată! Există și cei, care trec pe-alături fără să evite să-ți dea un ghiont în suflet… Depinde și de mediu…  Bărbații sunt mai domoliți în astă privință. Așa spun chiar femeile. Ele la rândul lor, nu știu să se jertfească, și nu cedează niciodată, nu vorbesc de mame în sine și atitudinea lor pentru copii săi. Prietenie între femei nu există, poate se întâlnesc uneori, doar de placerea odihnei inimei sale, pe la frigărui și cuconade… Există medii unde nu se leaga relații, știm bine care…  Pentru că râvna lor spre putere și concurență e mai puternică, precum și invidia care nu se mai tratează într-o inimă amorțită… Mă străduiesc de multe ori să înțeleg de ce le este mai la îndemână unora persoane să fie critice și răutăcioase, în loc sa fie drăguțe și amabile, însă nu prea reușesc să găsesc un răspuns normal. Probabil, că nici nu există vreunul. Sau poate că mulți oameni își exprimă frustrările făcându-i și pe ceilalți să se simtă măcar la fel de mizerabil ca și ei, după principiul „să moară și capra vecinului”. Un răspuns scurt ar putea fi: pentru că au fost răniți cândva. Nu se naște nimeni cu răutate, ea vine din suferința proprie… Bine, dar de ce să nu clarifici mai întâi, problema cu persoana vizată, în loc să eviți discuția directă, strigând în gura mare cât de prost e amicul, cel de cândva. O fi ea care se consideră persoana deșteaptă și nu observă ochii ce o râd… Oamenii judecă ceea ce este diferit, ceea ce nu se încadrează în standardele lor de normalitate, dar până la urmă, cine poate generaliza realitatea ? Nu, e ceva abstract. Ceea ce pentru noi e normal, pentru alții e ieșit din comun și invers.

#Svetlana_Vizitiu_Impresii

Ce este Politica?

– Tată, spune-mi ce este politica?

– Lasă-mă să-ți explic prin exemplul familiei noastre. Uită-te aici: – eu câștig acești bani, ceea ce înseamnă că eu sunt Ministerul de Finanțe. – Mama ține casa, ea reprezintă Guvernul . – Bunicul asigură ordinea în casă – el prezintă Sindicatele . – Menajera exercită tot lucrul prin casă – ea este Clasa muncitoare. – Tot ceea ce facem noi împreună – este pentru tine, înseamnă ca tu ești Poporul. Iar frățiorul tău mai mic – este Viitorul. Ai înțeles? – Nu. – Atunci, mergi la culcare.

La miezul nopții fiul se trezește de plânsul frățiorului său (care făcuse o surpriză în pat). El se ridică și merge în dormitor s-o trezească pe mama. După câteva încercări nereușite de a o trezi, fiul a mers la bucătărie unde tatăl făcea dragoste cu menagera, iar bunicul urmărea scena prin gaura lacătului… După ce, fiul plecă în dormitorul lui și continuă să doarmă. În dimineață, el se întâlnește cu tatăl său și-i spune: – Am realizat, tată, ce înseamnă Politica! – Ei bine, spune-mi.

–  Acest lucru, tată, este foarte clar! Politica vine atunci când Ministerul Finanțelor dispune permanent de Clasa muncitoare, și Guvernul în acest timp doarme, nu știu de ce! – iar Sindicatele urmărește dintr-o parte, cu un ochi și tace… Poporul rămâne indiferent și scuipă pe toate, iar Viitorul rămâne în raHat…

Pardon!

#Impresii_S_Vizitiu

Cum sărbătoreau Paștele în comunism

Cum sărbătoream Paștele pe timpuri? În primul râns, era ceva imposibil! În nici un caz sau ”Boje upasi!”! Unde găseau oamenii, pe-atunci vopsea pentru a colora ouăle? Și cum arăta praful ori boiala, se pare că era anilină. În cazul dacă oul pictat crăpa, albușul lui devenea aniliu-toxic, și numaidecât partea otrăvitoare se elimina cu grijă. Ce era important – interzicerea totală a acestei sărbători ortodoxe! ”Subbotnicele” organizate în loc cu o zi inainte de Paști, – era datoria obligatorie a KGB-iștilor și pentru a sta de veghe… Păzea! – urmate de denunțuri istorice în masă. Oricum, cei care au vrut să facă o carieră, la biserică nu mergeau, cozonaci nu coceau, ouăle nu vopseau.

Prin anii 60-80, tatăl meu fiind om de partid (obligatoriu), se ruga în sine la Domnul, iar grijă sărbătorilor de Paști rămînea pe umerii buneilor, la care ne trimitea pe noi, copiii și mămica… Acolo în sat, mergeam la biserică, apoi la cimitir de blajini… Ciocneam cu ouăle colorate și minunate pentru noi. Doar la buneii de la Olișcani, Șoldanești și Varvareuca, Florești, simțeam acea sărbătoare, o atmosfera pascală… La fel, pe-ascuns, după naștere am fost botezați…

Istoric. Prin anii ’20 se făcea tot posibilul pentru a distrage atenția oamenilor de a crea tradiții sau obiceiuri religioase. Educația ateistă persista oriunde. În timpul sărbătorilor conform calendarului bisericesc, se organizau ”paștele comsomolist”, ”procesiunile cruciale comuniste”, iar pentru tineret, în special, – procesiuni cu torțe anti-religioase. În anii ’70 și începutul ’80 în noaptea de Paști, pentru tineri se amenajau săli cu discotecă de noapte, iar cinematografiile distribuiau pelicule (adesea cele străine) la cerințele tovarășilor.

Cimitirul. Blajinul. Obiceiul ”plimbărilor personalizate” la ”cintirim” de blajini, s-a dezvoltat pe timpurile sovietice cam prin anii ’70 pentru a mușamaliza taina sărbătoririlor pascale. Oamenii întrau în panică de frică să nu fie prinși că merg la biserică, pentru a nu pierde locul de muncă, sau să fie exmatriculați de la instituții, fie puteau primi o mustrare de la ”comsorg” sau ”proforg”… Iată și s-a dezvoltat un obicei de blajini, a noua zi după Paști, să sărbătorească cu mîncare și vin la cimitir, dar și să-i pomenească pe morți. Că Blajinul nu era interzis de comuniști, și nu era periculos pentru ideologia comunistă. De altfel, ce mai sărbători, care Paște? – pe-atunci, nu era timp de sărbători! Mare era necesitatea de a obține hrană, îmbrăcăminte, și așa mai departe, cu cozi interminabile!

Istoria confirmă faptul, că în orice perioadă un stat progresează doar atunci când la putere se află SUFICIENTE persoane inteligente pentru a impiedica prostia activă și a nu lăsa să se distrugă ceea ce au dezvoltat cei deștepți… Într-o țară de regresați, prostia umană e la acelaș nivel: în partea de sus se observă o creștere a cotei de criminali corupți, iar restul populației – îi crede cu o simplă naivitate. O astfel de schimbare a mentalității întărește invariabil consecințele distructive ale acțiunilor celor inapți, și întreagă țară ca în săniuță rulează în direcția iadului! 😦

CHRISTOS A INVIAT! ❤

M-aş îmbăta! Dar totu-i bine…

Fetelor, măritaţi-vă în acest an al Calului! Şi ferea de anul ce urmează, – e al Ţapului!

Aud, cineva tot umblă şi scotoceşte în dulapul meu- deschid, iar acolo rochiile mele au ieşit din modă 😦

Bărbaţii la fel au sentimente. De exemplu, atunci cînd simt foame  )

Dacă un bărbat îmi cere numărul de telefon, il dau pe al bunicii mele: în familia noastră toate femeile de pe linia mamei sunt frumoase, iar ea încă şi să vorbească mult… iubeşte! 😀

Bărbatul a spus şi Bărbatul a făcut – sunt doi tipi absolut diferiţi!;

În caz de duceţi lipsă de bani, le puteţi împrumuta oricînd de la lumea voastră interioară bogată… Eu aşa şi fac. 🙂

Mulţumită Facebook-ului, prin fotografii, bărbatul meu a găsit în curtea unui vecin grătarul său!;

Am nevoie de un week-end suplimentar între duminică şi luni!

Înainte de a certa copilul, aminteşte-ţi de sine la vîrsta lui, mîingîie-l pe cap, sărută-l şi… du-te şi bea valeriancă!

Fiu am născut, casă am… Mîine voi cumpăra o lopată, voi planta un copac şi gata, – sunt şi eu Om!;

Într-un divorţ, m-am ales doar cu o ţigaie, mulţumită cărei am obţinut toate celelalte…

Îmi place să-mi actualizez imaginea… Imediat, îmi vin oaspeţii, se tot uită cu grijă,.. dacă m-am îngrăşat? Dacă nu am crăpat de fericire? 😀

Eh, m-aş îmbăta de scîrbă! – dar la mine, totul e bine! 😀

Femeile iubesc cu urechile lor, iar urechile iubesc diamante;

O soţie bună are mîini de aur, iar o iubită – are mîinile în aur!;

În China nu există conceptul „infidel”, există conceptul „a încurcat”;

Dacă acasă n-ai nicio mîngîiere, niciun sex, nici dragoste, – pleacă la servici! Acolo, măcar îţi vor scoate minţile! 🙂

În timp ce dormim, – inamicul nu doarme; aşa că dormiţi mai mult, hărţuiţi-vă inamicul! 😀

Fiecare zi nu poate fi bună, dar este şi ceva bun în fiecare zi!;

Dacă o persoană îşi cere scuze, nu înseamnă că a greşit; Înseamnă, că pentru el comunicarea e mai de preţ ca mîndria;

E greu să fii paranoic, tare dificil! Nu poţi avea incredere în mass-media, e imposibil să crezi în Internet. Sunt nevoită să inventez adevărul ca să-l postez… 🙂

E bine atunci cînd copiii tăi sunt sănătoşi, bine hrăniţi, îmbrăcaţi şi… plecaţi la bunica,  cu dormitul…  😀

Atunci cînd un gînd nu mai încape în creierul vostru, de-a cui nevoie îl mai băgaţi acolo?;

Salvamarul politic care nu poate înota, încurajează cei ce se îneacă cu glume vesele…  )

În timpul iernii am adăugat 15 kg, – ştie cineva, unde pot procura jambiere de leopard?..

Svetlana Vizitiu

 

 

 

 

Dragostea oarbă

Într-o zi, Nebunia își adunase prietenii la un ceai. Au venit cu toții, a fost vesel, distractiv; s-a cîntat, s-a dansat, iar după un desert, Nebunia a propus să se joace lumea ”de-a v-ați ascunselea”: Eu număr pînă la o sută, iar voi vă ascundeți… Primul care va fi găsit, va număra din nou pînă la o sută. Toată lumea a fost de acord, cu excepția Fricii și Lenei. – Unu, doi, trei… – începu să numere Nebunia. Panica s-a ascuns primă, unde i s-a nimerit să fie. Bucuria alergă veselă prin grădină. Tristețea s-a pus pe lacrimi, suspinînd și gîndindu-se la efemeritatea vieții. Invidia se tot agăță de Licărire, și s-a ascuns după stîncile înalte. Iar Nebunia continua să numere. Disperatul dispera, deoarece Nebunia reuși să ajungă cu număratul, la nouăzeci și nouă. – ”Una sută!” – țipă Nebunia.  – M-am pornit în căutare! Prima a fost găsită Curiozitatea, care își scoase capul curioasă, să vadă cine va fi primul găsit.  Agățată de gard, a fost surprinsă Îndoiala, care se tot îndoia, pe care parte a gardului să se ascundă. Și ceilalți au fost găsiți, iar Curiozitatea deodată a întrebat: – Dar unde e Dragostea? – Și porniră cu toții s-o caute. Nebunia, în căutare, s-a rătăcit departe-departe și a nimerit brusc într-o grădină parfumată de trandafiri. În tufișuri s-au auzit foșnete. Nebunia  a extins în părți ramurile roze și a auzit un țipăt. Era Dragostea, spinele rozelor i-au înțepat ochii. Nebunia își storcea mîinile, cerșind și rugînd iertare în genunchi, promițind să rămînă cu Dragostea împreună pentru totdeauna. Și Dragostea a consimțit! 🙂 De-atunci, conform legendei Dragostea oarbă și Nebunia merg împreună… 😀

Dragostea este frica?

La 22 de ani el a întâlnit o fată. Cu o siluetă de invidiat, ințeligentă, educată, ambițioasă, muncitoare, în general – o fată de vis. Au trăit împreună în armonie perfectă, ea îl iubea la nebunie; gata să-l asculte ore în șir… El, singur nu putea să creadă în fericirea ce l-a năvălit brusc, i se părea un vis. Se întâlnea cu ea de un an, treaba mergea spre nuntă, deși, nu planificau să conceapă copii, pur și simplu, nu aveau unde locui. Și-aici, dintr-odată și-a dat seama că încă n-a „burlăcit” pe deplin, doar 23 de ani, și deja cu o femeie pentru o viață? S-au despărțit. Ea, tare a mai retrăit, – plângea, îl suna, îl chema înapoi – el rezistase, pentru că a considerat, că ”așa” e mai bine. Au trecut aproape 7 ani, ea și-a venit în fire, s-a recuperat, acum are alt prieten și trăiesc împreună fericiți. Iar el, în această perioadă, nu și-a mai găsit pe nimeni, locuiește cu părinții, și-a luat o pisică, s-a închis în sine… Rare cunoștințe cu alte fete în acest timp, n-au dus la nimic bun – toate erau numaidecât proaste, needucate, leneșe și brutale. Ocazional, mai dă de imaginile ei de pe calculator sau, pe rețele de socializare, – și începe să-l strângă în piept de durere: atât de mult o dorește înapoi…  Se pedepsește pe sine înșiși, și nu mai poate iubi, a devenit pretențios, avea nevoie doar de ea… Și la 30 de ani deja înțelege, ca a burlăcit ”umblând aiurea”, și a pierdut-o anume ”pe aceea”, – cât de false sunt aceste valori! Acum ar spune la toată lumea, dar știe,ca nu ascultă nimeni, până nu se frige singur… – Iubiți-vă, și legați la timp familiile voastre, și nu-i ratați pe cei de care aveți nevoie, ca peste ani să nu vă simtiți răniți. Gandiți-vă, băieți!

El era un fost ostaș, care a primit o scrisoare de la o femeie, pe care n-a vazut-o vre-odată. De la o fată cu numele Florica. Au corespondat vre-o trei ani. Și, s-a întâmplat ceva. El déjà nu mai putea trăi fără scrisorile ei. S-au îndrăgostit unul de altul, fără să conștiințizeze acest lucru. Războiul în Afganistan era pe fine, ei au stabilit să se întâlnească la Gara Centrală, la cinci seara, și ea i-a scris că va veni cu o floare în păr. Iar pe ostașul nostru l-a surpins un gând; doar el niciodată nu văzu imaginea Floricăi. El nici nu știe câți ani are. Nu știe, dacă e urâtă sau frumoasă, obeză sau slabă. Și iată, că el o aștepta la gară, iar când ceasul a lovit ora cinci, ea a apărut. Era cu o floare în păr. Avea peste șaizeici de ani. Ostașul putea să plece, dar n-a facut-o. Această femeie i-a scris cât el a luptat la război timp de trei ani, l-a susținut și i-a trimis cadouri de Crăciun. Ea merită tot respectul. Și el s-a apropiat de ea, i-a întins mâna și s-a presentat. Și știți ce? Doamna i-a zis ostașului, că el a greșit. Florica era în spatele ei. El s-a întors și a văzut-o. De o vârstă cu el. Era extraordinar de frumoasă… Doamna în vârstă îi explicase, că Florica o rugase să-și prindă floarea. Dacă ostașul pleca, totul avea să se termine. Iar dacă se apropia, doamna în vârstă i-ar fi prezentat-o pe acea Florică reală și i-ar fi povestit adevărul…

Morala : dragostea – este frica. Frica de a iubi, de a-și deschide sentimentele… Pentru unii…

Deschideți-vă inimile!

Svetlana Vizitiu

Revelionul împlinirilor

La o masă de Revelion, și l-am întâlnit într-o companie mare, am observat o pereche care mi-a captivat atenția. Un bărbat  foarte frumos și o doamnă obișnuită, iar el era îndrăgostit, și erau fericiți! La aceeaș masă erau femei singure, care au decis ”cică soția nu e un perete – poți și s-o urnești din loc”. Dintr-o parte, să te uiți, această rivalitate era foarte vizibilă, însă pe mine m-a surprins soția omului: nu tam-tam, – nici o emoție! Ulterior, gazda mi-a relatat povestea lor. El cândva a fost condamnat pentru „marketeering la negru”, a fost închis, și eliberat în ajunul noului an. Nu avea unde să meargă: cu fosta soția divorțase, a schimbat apartamentul, și dusă a fost, departe de el. Era un ger mare, el umbla pe străzi, privea la oameni prin ferestre, care ședeau la masă, si tângea dupa căldura lor sufletească… Din scările blocurilor unde încerca să se încălzească, era alungat de locatari. Se așeza în curtea de joacă pentru copii, pe bănci stabilite nu demult de primăria Chișinău.

Lora venea de la servici, se grăbea acasă… S-a apropiat de el, bănuind, că omului i s-a făcut rău. În aparență, după exteriorul lui, a înțeles totul, în special, a memorizat ochii lui; lacrimile au înțepenit pe genele de gheață. Era el nins împodobit, vânăt, cu mâinile înghețate, fără mânuși, iar tricoul se transformase într-o conductă. Acea iarnă din decembrie era foarte geroasă pentru o țară ca Moldova. L-a luat ea la sine acasă, l-a spălat, l-a hrănit… Apoi, s-au căsătorit. El s-a dovedit a fi o persoană remarcabilă, inteligentă… Iar la masa de Revelion, ridicând un pahar cu șampanie în cinstea ei, a spus, că această sărbătoare pentru el este una specială, pentru că atunci când el îngheța ca un câine lovit și alungat, nimănui netrebuit, pe el l-a salvat, l-a încălzit, l-a adăpostit această femeie, care va fi întotdeauna pentru el cel mai valoros cadou al destinului!

Cineva judecă sau se încruntă. Cineva se bucură. Iar unii stau în golfuri: e realitate sau basm. Până când voi nu veți crede în poveste, în realizarea viselor şi speranţelor, – viața poate fi o „baie” cruntă a Realității! Învățați cel puțin să zâmbiți, fie chiar și unui basm inventat, dar… e din viață, din realitate! Învățați să Credeți! Să fiți pe tot parcursul anului, sănătoși și în vârf pe șa! Fie, ca norocul să fie alături de voi mereu! Alături de prieteni și cei dragi vouă! Să vă meargă traiul în familie! Tot ceea ce-aţi semănat şi nu aţi cules încă, tot ce aţi visat, dar n-ati îndraznit să faceţi, tot ce aţi sperat, dar nu aţi primit, este ascuns în anii ce vin şi aşteaptă să fie căutat cu şi mai mare determinare. Multă sănătate, dragoste, speranţă şi bună înţelegere cu cei din jur!
Un An Nou fericit tuturor! Cu un binecuvântat ”La Mulți Ani”! Pace în suflet! ❤

Svetlana Vizitiu

Maximale… la 40 de grade!

* Nu există poveste mai tristă pe lume, decât Anul nou și ganduri la diete…

* Am inceput pregatirile pentru Anul Nou!!! – am transferat sageata cantarului cu 5 kg in urma!

* Atentiune! Oferta de An nou!! – Ma luati de sotie, si primiti cadou: trei copii si un nepot!!!

* Atunci când discută doi bărbați, fiecare dintre ei vorbește despre sine însuși, iar când discută două femei – ambele vorbesc despre a treia! 😉

* Politicienii sunt precum copiii, – în caz de nu se aud, înseamnă, că iar au făcut vre-o poznă…

* Guvernul la noi, lucrează bine, dar noi trăim rău, pentru că nu lucrăm în guvern!

* Despre inteligența umană – caracteristică: Foarte prost. Se pare, că atunci când părinții nu au gasit în varză copilul, ei au decis să ridice un ciot…

* Oamenii au învățat cuvinte deștepte pe de rost, și a devenit nițel mai greu să determini cine-i idiotul…

* Cînd ești un burlac, toate lucrurile sunt împrăștiate prin colțuri… Te-ai căsătorit, și lucrurile sunt îngrămădite cu acuratețe – nu se știe pe unde.  😀

* Când doi oameni se sărută, ei formează un tunel luung cu două funduri la capete…

* Nu mai am forțe să fiu frumoasă…. – mănânc!

* După 40 de grade,.. viața abia incepe!

* De-a lungul anilor eu fac mai puține lucruri stupide, dar… mai calitativ;

* Cu anii, devii tot mai înțelept, și înțelepciunea ne ajută să înțelegem, că ea Înțelepciunea – nu ne ajută la nimic!

* Nimic nu face o femeie mai obeză decât o prietenă subțirică!

* Noi, femeile, facem foarte ușor dintr-un țânțar un armăsar; dintr-un fleac – scandal, iar dintr-un tont – un bărbat iubit! Vrajitoare, ce mai!.. 😉

* Cu un bărbat trebuie să fii categorică până la urmă, că de altfel îți va roti capul într-atât, că peste noapte te pomenești să fii măritată și… la plită!

* Un tost feminin: Ca rochiile noastre preferate să se potrivească cu dimensiunile noastre!

* Iubirea – asta, întotdeauna e s-o recâștigi înapoi, la poker… 😉

* Eu aici sunt nu pentru bani!…  Iar pe voi eu… nu va iubesc pe gratis! 🙂

* Ce te oprește să fii tu însuți? Eticheta și Codul penal!

* Nu cred eu în Vinerea Neagră pe 13, dar din casă nu ies! 😀

* Prietenii sunt devotați atâta timp, cât ești plin de cadouri! La mulți Ani!

Svetlana VIZITIU

Tradiții de Revelion, primul brad și Perla Ludmilei

Revelionul ramane mereu o curiozitate pentru cineva, pentru alții ca o ciudățenie – se merită amintită pentru fiecare, atât dintr-un motiv, cât și din celălalt. De Anul Nou, fiecare popor are preferintele, mancărurile și obiceiurile sale tradiționale. Sunt atât de specifice, încât un călător care a vizitat Balcanii prin secolul al XIX-lea, spunea că el recunoaște etnia interlocutorului nu doar dupa vorbă și fapte, ci si după ceea ce se mănâncă și cum se joacă. Tradițiile și mâncărurile preparate de Revelion ale unor state din lume: selectate din Internet, –  vă vor suprinde!

In AUSTRALIA, Anul nou debutează pe 1 ianuarie. Moş Crăciun şi Albă-ca-Zăpada sunt nevoiţi să împartă cadourile, fiind îmbrăcaţi în costume de plajă, pe timp cu zăpușeala si arsuri de soare

În ITALIA, sărbătoarea poartă specificul nume de „Capodanno”, iar mâncarea tradițională constă din dulciuri, – de obicei, brioșe sau preparate din paste făinoase, din belșug insiropate  cu miere. Concomitent, tradiția cere ca gazda să arunce pe fereastră câteva obiecte vechi, ceea ce simbolizează despărțirea fără de regret de anul trecut.

La eschimoși, de Revelion, femeia merge dintr-un loc în altul să stingă luminile, care ulterior, se aprind de la o lumină nouă, – ceea ce reprezintă pentru acest popor “un soare nou” … Apropos, ştiaţi că eschimosa este unica limbă pe pămînt, în care nu există cuvântul „Război”?

In GRECIA , la desert se servește o plăcintă delicioasă numită Vasilopita (după numele Sfântului Vasile cel Mare, din prima zi a anului). Atunci când se prepară – se înglobează în conținut un bănuț. Se servește tăiată felii, iar cel care va nimeri în bucata cu monedă, – se spune, că va avea noroc tot anul!

La EVREI, – se numeşte Rosh Hashanah: o perioadă sfântă, când oamenii se pocăiesc pentru păcatele săvârşite şi promit să le ispăşească prin fapte bune în anul care vine. Copiilor se dăruiesc haine noi. Se coace pâine şi se mănâncă fructe. În OLANDA, tradiția nu serbează venirea noului an, ci încheierea anului vechi, pe 31 decemrbie, – cu focuri de artificii și manifestări de paradă. Revelionul există, dar nu ca tradiție, – e ca o modă preluată de la alții. În MAREA BRITANIE este obligatoriu ca în momentul sosirii noului an să se ţină în mâină o monedă, o bucățică de cărbune și alta de sare, – sunt simboluri ale bogăției, de căldură și alimente în casă.

Mâncarea tradițională este „Puddingul”, iar băutura preferată este Whisky (mai ales, în Scoția). În BELGIA, e nelipsită mâncarea de carne cu varză. Tradiția cere ca în timpul mesei de Anul Nou, participantul să țină sub farfurie, sau în mână, o monedă de argint, ca tot anul ce vine, să-i între banii în buzunar. În BULGARIA în ajun de An nou, la brad, – cel mai mic membru al familiei, colindând, – întâmpină oaspeții. Partea cea mai interesantă începe exact la ora 00:00: în case brusc se sting luminile pentru săruturile de Anul nou.

 În SPANIA, conform tradiției, Miezul nopții este marcat cu douasprezece bătăi ale clopotului. La fiecare bătaie, obiceiul cere ca toţi creștinii să mănânce câte un bob de strugure – în total doisprezece boabe, care îi vor ține sănătoşi tot anul. În FRANȚA, este tradițională tarta cu cremă de nuci. În dimineața de 1 ianuarie, copiii primesc câte o pungă cu bomboane. Altădată, familiile înstărite ofereau personalului de casă câte o sumă în bani. În prezent, Anul Nou „cu dar” este perimat. În PORTUGALIA s-a extins obiceiul spaniol de a mânca cele 12 boabe de strugure la miezul noptii, cu diferența că, aici, portughezul le i-a căte două deodată, fiind urcat pe un scăunel, – ca să-i poarte noroc. Și aici, se respectă obiceiul de a arunca lucruri vechi pe fereastră – numai farfurii, alte obiecte fiind excluse. În NORVEGIA se manâncă regeste: fripturi de porc, miel sau curcan, cu mult muștar și cartofi fierți. Multe dansuri și focuri de artificii. În FINLANDA senzația sărbătorii nu este mâncarea, ci Sauna, care se organizează de Craciun, dar continuă şi după Anul Nou. Este răspândit obiceiul ghicitului, în special, ceeea ce ţine de vărsarea cositorului topit în apă: se toarnă cîte o figurină pentru fiecare membru al familiei, iar ultima, pentru spiritul pămîntului, – astfel, se află dacă va fi ocrotită casa. Apoi, în acea apă, fetele îşi clătesc broboadele, după ce le pun sub cap, ca să-şi viseze ursitul  Masa de Revelion nu e mult diferită de a noastră, cea traditională fiind pe bază de ”pește fiert”, afumat sau prăjit. În COREEA, anul nou se numește Saehae, iar mâncarea consacrată este supa de tteok (tteokgook). Tteok este o legumă locală, necunoscută la noi și netradusă în română. Chiar dacă meniul pare foarte modest, coreenii sunt mândri de mâncarea lor festivă. În JAPONIA, noul an (Omisoka) în familie, în mod obligatoriu, se petrece la o masă copioasă, unde se bea numai sake. La miezul nopții, familia pleacă în grup la templu şi asistă la cele 108 bătăi ale gongului. Se simbolizează cele 108 păcate pe care fiecare membru al familiei le-a săvârșit în timpul anului. Ceremonia confirmă iertarea de păcate. În THAILANDA și LAOS, revelionul, denumit Songkran, se serbează neîntrerupt timp de trei zile, începând cu 15 aprilie, după calendarul budist. Este inutil să insistăm asupra meniului, întrucât în acest interval, ai timp să consumi o carte de bucate, aproape întreagă. În CANADA s-a incetățenit sărbătorirea Anului Nou într-un bar. Nu este vorba de un Revelion festiv, așa cum îl știm noi, ci de o simplă întrunire a familiei într-un local intim. Canadienii preferă mai mult un Revelion european, în sânul familiei. În ECUADOR și PERU mâncarea sau masa festivă figurează pe planul doi. Pe prim plan, este confecționarea păpușilor de hârtie, realizate uneori artistic, – e ceea ce reprezintă anul vechi și care la miezul nopții se ard odată cu lansarea focului de artificii. Mâncarea e vegetariană: orice fructe, porumb, grâu încolțit, orez, scorțișoară, petale de flori galbene, toate care aduc noroc. PHILADELPHIA (SUA) este cunoscută în toată America pentru paradele de Anul Nou, un eveniment fastuos cu participarea a peste zeci de mii de persoane, şi pentru care se pregătește cu patru luni înainte. Manifestarea este atât de grandioasă, încât meniul de Anul Nou este trecut pe planul doi, fiind uneori servit chiar la fast-food. În CHINA, oamenii sărbătoresc Anul Nou la sfârşitul lui ianuarie sau la începutul lunii februarie, atunci când pe cer apare luna nouă. Una dintre marile atracţii ale Anului nou este Sărbătoarea Lanternelor, o procesiune cu mii de lanterne feeric colorate care luminează calea anului ce vine. Chinezii cred că anul nou este însoţit de spirite rele, pe ei le sperie cu pocnitori şi petarde.  În RUSIA, mâncarea tradițională este purcelul de lapte fript întreg la cuptor, și nelipsita băutură alcoolică Vodca.

În ROMÂNIA, niciodată nu lipsesc șarmalele și piftia. Prin părțile Moldovei, șarmalele se servesc cu smântână, iar piftia, numită și „răcituri”, se inobilează negreșit cu mujdei.

În REPUBLICA MOLDOVA, nici arta culinară și nici obiceiurile de Revelion nu sunt altfel, decât dincoace de Prut, dar și tradiționale șampanie la gongul președintelui de stat și Olivier salată, împrumutate de la ruși, la fel, persistă. Colaci împletiţi ca la țară se procură la Franzeluța, însă mulți ”visează” la acel colac, ca la bunica de la sat! Mai ales, măliguță din porumb, cu brânză de oi și mujdei cu nuci sunt și vor fi binevenite mereu, chiar și de revelion, precum și la orice sărbătoare. Rămân tradiționale:  „Semănatul”, „Pluguşorul”, „Plugul cel Mare” şi ”Vasilică” sunt cele mai importante texte „magice”, care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică. De asemenea, în categoria manifestărilor colective bazate pe principiile ”magiei primei zile” se integrează şi textele ce se urează pentru bunăstare fizică şi materială a individului: „Sorcova” sau colindele de Sfântul Vasile!

Dacă vrei să ai noroc, nu arunca nimic din casă în prima zi a Anului Nou, – nici măcar gunoiul! Și e bine, oaspeții să între în casă: nu să iasă! 😀

În general, se spune că, în noaptea de Anul Nou este de bun augur să ai bani în buzunar, altfel vei avea ghinion tot anul. La capitolul finanțe, e de bine să nu ai datorii la sfârșitul anului, altfel, poți avea datorii tot anul. Acel obiect pe care îl ai în mâină de Revelion, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieții tale în anul care vine!

Imaginile au fost filmate la Centrul de vesela „PERLA” din Chisinau, str.Pușkin 56/1, cu permisiunea amabilă a Doamnei ‎Ludmila Stetco, managerul si generatorul de idei al acestui salon excepțional și formidabil, –  cu cadouri si minuni, cu pahare şi tacâmuri, care cu siguranță vor surprinde prietenii și cei dragi vouă!

        Istoric: În milioane de case din lume, bradul se află în centrul sărbătorilor de Crăciun şi este asociat cu bucuria de a primi daruri, cu iubirea şi familia. Despre împodobirea lui şi magia sosirii lui Moş Crăciun sunt legende, tradiţii şi mode în toate culturile. Dintotdeauna, plantele şi copacii care îşi păstrează frunzele verzi şi iarna au însemnat pentru oameni un simbol al vieţii. Anticii egipteni credeau că Soarele este un zeu şi atunci când iarna, el se îmbolnăveşte şi îşi pierde din strălucire, iar în semn de venerare a zeului-soare Ra şi ca simbol al triumfului vieţii asupra morţii, împodobeau şi aduceau în casele lor crengi verzi de palmier. Bradul mereu verde a fost omagiat şi de vikingii din Scandinavia, care îl considerau un simbol al zeului soarelui Balder, iar druzii din nordul Europei îşi decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc, în timpul ritualurilor de iarnă. O legendă spune că Sfântul Bonifaciu, cel care i-a convertit pe germani la creştinism, se afla în Turingia prin anul 720, şi trecând pe lângă un grup de oameni care venerau un stejar, a fost foarte supărat de acestă practică păgână şi a lovit copacul cu un topor. În interiorul său crescuse un brad, iar Bonifaciu a crezut că este o minune şi a interpretat forma sa trunghiulară ca fiind  Sfânta Treime. Vestea s-a răspândit şi bradul a devenit un simbol al credinţei creştine şi al Crăciunului în Germania. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al Pomului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar, şi în vârf au pus o lumânare care reprezenta Lumina Lumii.

• Primul brad artificial a fost fabricat în Germania. Bradul a fost făcut din pene de gâscă şi a fost vopsit în culoarea verde pentru a-i da efectul de brad de Crăciun. Actualii brazi artificiali sunt realizaţi din material plastic.
•  Primul brad care a fost împodobit în România a fost la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.
• Primul brad împodobit vreodată a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa. Abia în anul 1605 bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri. În 1611, la Breslau, Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
• În Statele Unite ale Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.

Brazii de Crăciun au devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată ţara. (inet)

Svetlana Vizitiu

Totul e încă înainte! Maxime

Un copil, la grădiniță, încearca să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invers…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o data s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă … Să plangă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Şi acum, unde îţi sunt mânuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pierd…

* De An Nou trecut, am refuzat de Olivier; în acesta voi încercă să mă abțin de mandarine: e necesar să aflu, de ce mă simt atât de rău de 1 ianuarie…

* Eu aparțin acelei generații, care cu creionul desena liniar pe marginile caietelor în linii și în pătrățele… Cât de ușor era înainte: luai un ziar si mergeai la WC… Iar acum, de parcă mergi într-o expediție acolo: laptop, iPad, două telefoane mobile…  🙂

* Adesea un prieten îți oferă nu mâina, ci o labă!

* Judecând după faptul, că magazinele noastre sunt inundate cu produse ”identice naturale”, autoritățile aprobă și consideră acest lucru absolut normal! Ar fi corect, și în concordanță cu privirile lor, să se permită cetățenilor să achite astfel de produse cu bani foarte asemănătoare cu cele autentice!

* Mai bine să faci ceva frumos, decât să vorbești frumos.

* Înzadar credeți, ca înțelepciunea este privilegiul celor mai vârstnici: un nemernic nici cu anii nu devine un înțelept – el devine un dobitoc bătrân…

* Unica mea vină: trei sferturi din viața mea am crezut că totul e încă înainte!

* Șeful vine la serviciu în noul său BMW șik… – Frumos automobil –  a spus poporul. – Ei, bine! – a spus șeful, observând admirația celuilalt… – Muncește, în continuare, fără să-ți jelești brațele și să-ți economisești timpul, și – în cel mai scurt timp, eu voi avea o rablă și mai abruptă!

* O femeie știe mereu ce să întrebe atunci cand nu știe ce să răspundă! 

* Apofeoza lenei masculine – e să mănânce supă direct din castron fără să-l scoată din frigider!

* Dacă doriți să induceți un paranoic în boli, – de fiecare dată când el întră în odaie, spuneți-i: ”Dar noi, tocmai despre tine vorbeam!”

* Ar fi bine de cu seară să pui la încărcat un portmoneu: dimineața te scoli, și – e plin-bucsit cu bani!

* Aveți deja 40 de ani? Vreți să vă fie admirată mereu tinerețea? – Spuneți, ca aveți 60!

* Cine lasă o viață în urmă, acela nu moare.

* A sosit un moment ciudat al anului: dimineața-i noapte, seara-i – noapte…. Iar ziua eu lucrez…  😦

* Persoanele cele mai vesele – au și cel mai trist suflet..

* Studenți, înscriși la Medicină, – studiați, vă rog!

* Unicul loc, unde ești așteptat, crezut, iubit și iertat – e casa în care locuiesc părinții tăi!

* Mi s-a spus, că trăiesc în lumea fanteziilor mele… Mai să cad de pe scaun!.. 🙂

* Svetlana Vizitiu

Fiicei de la mama

”Salut, mămico! Suntem în decembrie, și deja au trecut luni de zile de când nu ne-am văzut… Am fost tare fericită să citesc scrisoarea ta. Sper, că într-adevăr, ești bine. Tata spune, că ești tare ocupată, deoarece ai foarte mult de lucru. Chiar mă bucur. Dar sper, să ne vedem în curând! Anul nou vom întâlni împreună, așa-i, mamă? Îți imaginezi, astăzi, din nou am început sa cânt la pian: este pentru prima dată de când voi cu tata v-ați despărțit…

Mamă, de ce l-ai lăsat? Acum, trăim cu noua lui soție. Nu-mi place de ea: se machiază strident și merge toata ziua la magazine, face shopping… Și tot timpul îi spune lui tata: ”Draga, am nevoie de o geantă nouă”…

Mi-e dor de tine, mamă. Cu toate că știu, că tu lucrezi, te stărui mult, și o faci pentru mine. Pentru tata. Iar Ea nu face nimic… Întoarce-te, te rog, la tata. Nu mai rezist fără tine… Tata mi-a luat un câine. Mai ții minte, cât m-am rugat să-l avem? Iată, că în sfârșit îl am! Sunt foarte fericită! Tata a spus, că este un cadou de la el și de la tine, împreună. Mulțumesc! Te iubesc, mamă, și aștept să ne vedem în curând!

A ta, Steluța.”

19 decembrie, ora 17.00 (tatăl Steluței către fosta soție)

– Bună, draga mea! Îți duc dorul. Nici nu-ți imaginezi, ce se întâmplă, aici, la noi… Steluța întreabă tot mai des de tine. Nu știu ce să-i mai spun. M-am căsătorit… Iartă-mă, pentru acest fapt, dar bani nu avem, iar ea e bogată… Și pe fiica noastră o iubește, doar că Steluța nu vrea să o vadă… Îți duce mult dorul…

Este atât de josnic să te căsătorești pentru bani, dar tu mă vei înțelege, eu știu. Am făcut-o doar de dragul fiicei. Fiica noastră. Ea ți-a scris din nou o scrisoare… Și, din nou, am fost nevoit să mint, că-i vei răspunde în curând… Am obosit sa tot imitez semnătura ta. Dar nu pot încă sa permit să afle, că nu mai exiști… Nu va rezista. E micuță… I-am cumpărat un câine, pe care l-a visat mereu. Acum, pare fericită. Numai cu serile, atunci când merg în odaia ei să-i urez ”Noapte bună”, ea stă pe pervazul ferestrei, mângâind câinele, și-i tot șoptește: ”Curând vine și mămica, mai rabdă nițel, și te voi presenta”…

Și-a aplecat capul și a izbucnit în plans. Apoi, și-a șters lacrimile și a plecat să scrie… un nou răvaș… ”Fiicei de la mama”

Distribuie

Ce-i mai maret in om e – Sufletul! Inca nici unul care a scuipat in el – n-a ratat!

Cei inteligenti, nu atat cauta singuratatea, pe cat evita situatii create de nebuni.

Niciodata sa nu confundati a mea personalitate cu atitudinea mea fata de voi! Caracterul meu depinde de mine, iar atitudinea – de voi… 😉

Iubitul meu zice, ca de cand s-a insurat, are ceva cu ochii; el nu mai vede banii… 

I-am scris unuia un statut: ”Nu ma mai iubesti?” Da cine-i el, idee n-am! Si-acum, toti cei mii de prieteni ai lui au venit sa ma vada… Si sotia lui… Simt eu, ca barbatelului azi, ii va fi distractiv…

Cei mai buni profesori – sunt barbatii! Nimeni altii, decat ei, nu sunt capabili sa invete femeia sa se bazeze doar pe sine!

Stiti, de ce Dumnezeu a creat mai intai barbatul, apoi, femeia? Doar mai intai, se face o schIta, apoi – o CAPODOPERA!

Uneori imi zic: eh, sunt satula si as scuipa pe toate, m-as aseza in masina si as pleca departe-departe… Una ma opreste; n-am masina

Bine e sa fii o femeie frumoasa! dar, e mai bine sa fii cea iubita!

Nu suferiti, ca nu va apartin: cel carui apartin sufera si mai mult!

Credeti, ca cele mai importante cuvinte sunt: – EU TE IUBESC? Gresiti… AM NEVOIE DE TINE! Iata, care sunt cuvintele!

Iata, citesti, uneori, stirile si te nedumeresti… Fie, parlamentarii nostri nu au cu ce se ocupa; fie, ei intr-adevar, nu inteleg ce creaza; fie, ei chiar foarte bine inteleg, in acelas timp, posedand interesele sale modeste, departe de nevoile noastre si ale voastre…

Tata, de ce oficialii nostri merg doar in masini externe? – Judecand dupa toate, se pare ca ei asa si nu se pot determina: care-i Patria lor natala…

Trei zile am urmarit un musuroi de furnici! Nici sedinte cu planificari, nici intalniri, nici volante… Cel mai important – TOTI LUCREAZA!

Femeilor, aveti grija de barbatii vostri! Folositi-va de cei straini!

Vrei sa vezi zambetul Monei Lisa? Intreaba-ti sotia: ”Unde-i salariul?”

E stupid sa te razbuni pe omul, cu care si asa esti nevoit sa traiesti mai departe…

Ce înseamnă o Ţară fără viitor?

O Ţară fără viitor – această e o țară, în care
– Ministrul Sănătății, precum și toți miniștrii, întotdeauna se tratează în străinătate ;
– Ministrul Economiei, precum și toți miniștrii, îşi păstrează banii exclusiv în străinătate ;
– Toţi ceilalţi miniștri își trimit copiii să studieze numai în străinătate;
– Toţi aceşti miniștri, pur și simplu, copie stilul de viață al președintelui și al prim-ministrului țării

– Justiţia scuipă în Constituţie, iar toate procesele legale le câştigă Banul!

Nocturne maxime

*O femeie poate iubi intr-atat, ca si cum nu va disparea niciodata. Dar s-ar putea sa vina o zi, in care ea va pleca astfel, de parca nici nu l-ar fi iubit niciodata

*Atunci cand a cerut-o in casatorie, ea a cazut de pe scaun, a sarit pe pat, vre-o 15 minute alerga prin casa de fericire, si apoi, i-a zis: – Ma mai gandesc…

*Ne-am certat cu iubitul, sed eu si plang in microbuz, si dintr-odata… un baietandru de 5 anisori care statea prin apropiere, s-a uitat in ochii mei si a intrebat gingas: ”Plangi, pentru ca esti grasa, da?”

*Sa fii o femeie inteleapta – e o munca enorm de grea! De aceea, uneori, este necesar sa iei o pauza de week-end, si sa te prostesti pe deplin! 🙂

*Am mers la gradinita, am vrut la scoala. Am mers la scoala, am vrut la USM. Am mers la USM, am vrut la lucru. Am mers la servici, am vrut sa ma marit. M-am maritat, acum, stau si ma gandesc: ei, cu ce era atat de rau la gradinita?

*Asaa vreau sa ma indragostesc! – dar sotul e impotriva.

*Maturitatea este varsta, la care noi, inca mai suntem tineri, dar cu mult mai mari dificultati…

*Nu e nevoie de timp ca sa cunosti pe cineva, ci de profunzime in gandire!

*Exista doar o clipa intre Trecut si Viitor: anume Ea si se numeste Viata!

*Ma uit, fiecare isi cumpara cate ceva: care vila, care smarthfone…. Ia, ma duc eu dupa paine!

*El a schimbat toate numerele de telefoane, a vandut apartamentul, a schimbat adresa, a facut tot posibilul, ca ea sa nu-l mai gaseasca! – Si ea? – Si ea nici nu-l cauta!

*Ieri am adormit in odaia fiului… Dimineata, ma uit, un sms de la sot – 01.22: Unde esti, draga mea?… 03.15 – Unde esti, bla-bla @@@? 03.25: Am gasit! Dormi, scumpa mea!

*NU trebuie să ţinem cont de prejudecăţile altor persoane, niciodată; pentru că nu trăim cu nimeni, şi dacă, astăzi, suntem noi subiectul de discuţie; mâine, oamenii, cu siguranţă vor avea alt subiect…

*NU conteaza, cati ani are copilul dvs: 3 sau 24, sau 35, si nu conteaza, unde a plecat; la gradinita, la magazin sau la bar; – inima intotdeauna nu va sta in loc, – va veti calma, doar atunci cand bastardul asta de fiu al tau va dormi acasa!

*Prostia incepe acolo, unde se developeaza incapatanarea, aroganta, mandria trufasa… Iar cei inteligenti, invariabil, sunt limitati intr-o serie de lucruri… Ca de obicei.

*Anii zboara precum randunele… Varsta femeii depinde de spiritul ei. Poti fi tanara la cinczeci. Dar si batrana, la douazeci!

*Un tanar isi motiveaza iubita sa slabeasca, achitandu-i pentru fiecare kg aruncat cate 100 de euro! Asa preturi nu-s nici  pentru pentru slanina… la Monte Carlo!

*Am cumparat fiicei un set de cosmetice „Little Fairy”, iar soțul a chicotit și a izbucnit: Da’ tie, ce ti-ai luat, „Experimental Witch”?

*De Luni: la serviciu, ca un sigiliu – abia reusesti sa mergi; iar de la servici: ca o caprioara, zbori, de nu mai ajungi…

*Prima regula a curateniei de fiecare zi: e sa te rupi pe sine de la calculator!

*Cu cât e mai puternică și strălucitoare o personalitate, cu atât mai multe câini latră la ea de indignare și invidie

*Rog pe acei care pleaca din viata mea: –  Inchideti, va rog, gura!

Svetlana Vizitiu

Unde-i trupul?

Fata zbura cu limuzina ei, sub 260 km/oră, și când a fost oprită pe șosea de polițistul de trafic, a aterizat calmă și indiferentă…

– Ești nebună, ce-i cu viteza asta? Arată-mi actele tale!

– Nu le voi arăta, sunt false!

Polițistul revoltat: – Așa deci, iesi din mașină!

– Nu pot ieși, am buzunare pline cu droguri, mă tem, să nu se împrăștie!..

Polițistul transpirase de furie: – Deschide portbagajul!

– Nu voi deschide, am acolo un mort deja de o săptămână, aduce un iz ingrozitor!

Polițistul a chemat echipa cu întăriri. Acei au venit, au scos nebuna din mașină: mâinile pe capotă, – acte în ordine, droguri nu-s, potbagajul e pustiu…

Polițistul întreabă de polițist: – Tu ce tot îndrugi: Unde-s droguri, unde-i trupul?…

Iar nebuna a zâmbit ironic și a mai adăugat: – Da, da, ascultați-l mai departe pe acest încornorat! Acuș, va mai spune, că am condus la viteza de 260 km/oră!..

😀

Logică feminină. Maxime.

Iată, vine în întâmpinarea mea omul, care mă face sa-mi pierd mințile… Doamne, el mă privește! Ia, să mă prefac eu. că nu l-am observat!

Banul strică bărbatul; de aceea, alături de el trebuie să fie o femeie, care să-l ferească de deochi!

Toți banii din lume, nu poți să-i câștigi! Oricum, o parte din ei, trebuie să furi… 🙂

Conșțiința au inventat-o persoanele rele, pentru ca să le chinuie pe cele bune… 🙂

Atunci când statul vrea ceva de la tine, el însuși se numește Țară!

Norodului nostru atâta i s-a promis, și lui mereu îi pare insuficient!..

Eternă problemă a femeiei; atunci când faci cunoștință cu un bărbat, cum să distingi omul bun de cel rău, dacă ambii vor de la tine una și aceeași?

Când ți se spune. că ești cea mai bună, cea mai frumoasă: înțelegi, că undeva a fost o concurență

Când mergi pe capuri, ai grijă să nu te luneci pe chelie

Practica – un lucru care funcționează, dar nu este clar cum; Teoria – asta e când totul e clar, dar nimic nu funcționează… Totuși, uneori teoria se imbină cu practică: atunci nimic nu funcționează și nimic nu e clar!

Jocuri incitante ai tinerilor din Moldova: Încearcă să nu degradezi, atunci când te înconjoară doar stafii; Caută una normală. printre sute de curve!; Caută un loc de muncă! Apropos, nu avem nevoie de Diploma ta de rahat!

Dacă ai devenit brusc rău pentru cineva: înseamnă, că l-ai supraîncărcat cu bunătatea ta

Uneori, doar ratând, – ințelegi, cât de bine ai reușit…

Săgețile ceasului fug doar înainte, pentru că trecutul deja nu mai contează…

Dacă  doriți să atingeți frumosul, puteți să mă atingeți pe mine 😀

Svetlana Vizitiu

Însoară-te cu o moldoveancă

– Izzy, dragul mamei, cât ești tânăr, asigură-te că te vei căsători cu o femeie-evreică! Ea îți va naște copii înțeligenți, deştepţi, frumoși, îți va asigura un cont bancar și conexiuni necesare…

– Ei, mamă, ce are una cu alta?  E  atât de important? Şi apoi, ce va urma?

– Apoi, copiii tăi vor crește… Iar tu… vei divorța și te vei căsători cu altă femeie, una rusoaică sau ukraineankă; – ele sunt tare amuzante și preferă sexul:  tu vei avea şi ceva ani în plus, ca să te odihnești și să-ți continui viața fără griji!

– ??! –

– Doar că apoi, dragul mamei, numaidecât să dai la divorţ și să te însori cu o Moldoveancă!

– De ce? de-a cui nevoie? Au ele, moldovencele, ceva mai special ca altele??

– Eeei, Izzy! Dacă ai ști tu, cum mai au ele grijă de morminte!..

😀

SVizitiu

Astăzi n-am făcut nimic ori Cred că sunt însărcinată

Dragi prieteni, omuleți și bărbați, bucuraţi-vă mereu femeile şi fetele voastre dragi! Şi, fiţi fericiţi! O scurtă, dat foarte importantă şi frumoasă povestioară reală. Acordaţi-i, o clipă pentru a reflecta, din timpul vostru preţios...

Un bărbat s-a întors acasă de la serviciu și și-a găsit cei trei copii afară jucându-se, încă îmbrăcați în pijamale.

Erau murdari, înconjurați de pachete goale de alimente livrate la domiciliu.

Portiera mașinii soției sale era deschisă.

Ușa din față a casei era deschisă.

Câinele dispăruse, nu venise să îl caute.

Intrând în casă, a găsit din ce în ce mai multă dezordine.

Lampa din sufragerie era arsă, covorul era rulat și lipit de perete.

În sufragerie, televizorul urla la un desen animat oarecare, iar podeaua era plină de jucării și haine împrăștiate.

În bucătărie, chiuveta era plină de vase, pe masă era încă micul dejun, frigiderul era deschis, pe jos era mâncare de câine și chiar și un pahar spart pe masă.

Ca să nu mai spunem că în ușă era o grămadă de nisip.

Speriat, a urcat scările, ferindu-se de jucăriile împrăștiate și de hainele murdare.

Soția mea e bolnavă? s-a gândit el. S-a întâmplat ceva grav? Apoi a văzut un șuvoi de apă care curgea pe podea, venind dinspre baie.

Acolo a găsit mai multe jucării pe jos…

Pasta de dinți fusese folosită și lăsată deschisă, iar cada de baie se revărsa cu apă și spumă.

În cele din urmă, când a intrat în dormitorul cuplului, și-a găsit soția încă în pijamale, în pat, întinsă și citind o revistă.

Se uită la ea complet confuz și spuse: „Ce naiba s-a întâmplat aici, acasă?

– Ce naiba s-a întâmplat aici, acasă, de ce atâta mizerie?

Ea a zâmbit și a spus:

– În fiecare zi, când te întorci de la serviciu, mă întrebi:

La urma urmei, ce ai făcut toată ziua acasă?

– Ei bine… Astăzi nu am făcut nimic…

 Și încă una, foarte interesantă și emoțională....

– Ei bine, fetiţa mea, ce-i cu tine, azi?

– Nimic, aşa eu…

– Şi daca, sincer?

– Înţelegi… Cred că sunt însărcinată!

Tipul a zbughit-o din odaie, fără să spună un cuvânt… Fata s-a lăsat la podea, înţelegând, că acesta-i sfârşitul, şi s-a scufundat în plâns: lacrimile curgeau în şiroi… N-a ştiut, cât timp aşa a suferit: de odată, s-a auzit soneria la uşă. Ştergându-şi ochii, ea a deschis uşa.

Ţinând în braţe un buchet mare de trandafiri roşii, el a rostit:

– Dar tu, nu ştii, cine va fi, o fetiţă sau băieţel? De ar fi băiat; aş juca cu el fotbal, cu toate că, mai bine e să fie fetiţă: va semăna cu tine, şi va fi la fel de frumoasă!

Iar părinţilor le vom spune împreună!!

😀

Svetlana Vizitiu

Maxime: Iată fericirea!

Frumuseţea femeiască, bărbaţii noştri moldoveni o măsoară după Angelina, Monica, Jenifer… 🙂

V-aţi gândit vre-odată, că prietenii adevaraţi – nu-i verifici prin pahare băute la o masă, ci prin ani, susţinere, tristeţe, înţelegere?

Prietenii sunt întotdeauna… un pic delicaţi. Şi mai au tendinţa de a ridiculiza. Cam obositor, uneori. La fel ca loialitatea şi certitudinea. 🙂

Dimineaţa te trezeşti şi-ţi dai seama, că pentru o fericire deplină, ai de toate! – Prieteni şi cei dragi, ei sunt în siguranţă şi sănătoşi, – e de ajuns, nu? Se merită să învăţăm să-i apreciem. Să apreciem – la timp!

Unde pleaca copilăria? Da, niciunde! Pur şi simplu, se ascunde! Şi-apoi, la bătrâneţe, cand… te asaltează! 😀

Uneori, te gândeşti: Iat-o, aici, e Fericirea! Dar nu, din nou, e ea – Experienţa!

Nciodata să nu-ţi pară rău de ceea ce-ai facut, dacă în acest moment eşti fericit!

Neamţul are o soție și o amantă. Își iubește soția. Francezul are o soție și o amantă. Iubește amanta. Evreul are o soție și o amantă. Iubește mama. Rusul are o mamă, o soție și o amantă. Iubeşte vodka. Moldoveanul are de- şi pe toate. Nu apreciaza nimic!..

Ajutaţi-ma, să găsesc 30 bucăţi de nurcă, 5 de samur, 3 de vulpe, – vine iarna şi n-am blană! în schimb, eu va promit, să vă găsiţi motanii, să vă indic talente moldoveneşti, să vă dezleg cuvinte incrucişate, să vă construiţi o fermă şi alte prostioare! 😀

Să te regăseşti pe Internet, e mult mai uşor decât în viaţă reală. Şi dacă te simţi fericit; de ce, nu?

Atunci când la o femeie, argumentele ajung la finiş, – ea se va simţi obligată să-ţi spună: Că… nu se poate aşa, cu o doamnă! 🙂

Nu credeţi celor, ce vă spune un bărbat. Uitaţi-vă, pur şi simplu, ce face el, cu ce se ocupă. Se întâmplă, după cuvintele lui – e un Leu, iar în realitate – e o hernie! 😉

Cel mai probabil, că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, ca să nu asculte de sfaturile ei… Păcat, ar fi un motiv bun… 🙂

a zâmbit în serios, Svetlana VIZITIU

Bunicuţa şi banii

O poveste care a atins sufletul: te ajută să înţelegi, cum este ea, viaţa unei persoane în vârstă în societatea de azi…
O bătrânică îşi ducea traiul în blocul din vecinătate. Soţul ei a murit, sapte ani în urmă, iar acum doi ani, într-un accident rutier au fost zdrobiţi fiica ei, ginerele şi cei doi copii ai lor… Pe uşa de la întrare în blocul, în care ea locuia, era afişat un anunţ: „Am pierdut 100 de lei; cine găseşte, va rugăm, să reveniţi în apartamentul 39: Pensia e mică, pentru pâine nu ajunge”. În acel apartament locuia acea batrânică. Omul a citit, a scos din portmoneu 100 de lei şi s-a ridicat la etajul 5. Când i-a înmânat banii, bătrânica a izbucnit în plâns. „Dumneata eşti al doisprezecelea om, care îmi aduce banii. Îţi mulţumesc mult”. Omul a zâmbit, şi era deja în lift, atunci când bunicuţa i-a spus: „Nepoţele, rupe anunţul cela de la uşă, nu eu l-am scris…”
Bătrâna stătea şi plângea… Bunătatea şi compătimirea oamenilor insuflă speranţă şi încredere…

Nici prin gând să-i treacă, să rupă anunţul cela: Omul plângea şi el.

SV

Maxime de toamnă. Zâmbiţi cu copilul din voi!

* Primavara a întarziat! Vara a întarziat! Doar toamna – bastardă punctuală!

*Dacă vi-e frig – comportaţi-vă mai fierbinte! 🙂

* Înainte, oamenii se salutau ridicand pălăria… Acum, scot o cască din ureche, iar într-un semn de respect deosebit, scot ambele căşti…

* Merg eu, azi, în piaţă, şi observ prin pavilionul de carne, aleargă o femeie încarcată cu sacoşe grele; şi, brusc, vede ea un cap mare de porc. Se opreşte, se uită indelung la el şi rasti: ”La naiba, am uitat sa cumpăr sotului ţigari!” 😀

* Am văzut într-o farmacie; la o cutie cu 12 prezervative, un cadou alipit – şerveţel igienic. Nu m-am abţinut şi am întrebat vânzătoarea, pentru ce-i şervetelul? Replica ei m-a ucis; ”De sters sudoarea de pe frunte!” 😀

* Judecand după vreme, toate zilele senine au luat cu ei însisi… prezentatorii tv meteo;

* Vă puteţi asigura cu un caracter dur şi să zâmbiţi prin durere, să vă rugaţi sau să meditaţi – oarecum, starea voastră interioară, cea sufletească,- va fi divulgată de ochii dv; de conversaţia sau munca voastră;

* Femeia – e ca şi procuratura: mai întâi te porneşte, te excita, apoi, şi de libertate te privează;

* Un bărbat – ăsta-i omul, care împarte florile în doua categorii: trandafiri şi ”ălea cum se numesc?’;

* Sa te recăsătoreşti, e ca şi un film în reluare; povestea deja e cunoscută, dar tot e interesant şi te intrebi, cu ce va rezulta..?;

* În timp, ce tot masori de şapte ori, cineva deja a rupt-o… S-a stabilit „câineste”… A schimbat cu locurile… a rearanjat,… a luat ceva străin… şi… se simte fericit!;

* In 2006, mi-a fost ”confiscată” o biobibliografie originală, iar în 2012, alte persoane au luat cu ea un premiu de stat;

* Amintiti-vă cele doua fraze, care vă vor ajuta să deschide-ţi mai multe uşi în viaţă: ”înspre sine” şi ”de la sine”;

* Când eşti trădat, e ca şi cum ţi s-au rupt braţele; poţi sa ierţi, dar nu mai poţi îmbraţişa;

* Ca sa te întelegi pe sine, – primul lucru de care aveţi nevoie, e să-i împrăştiaţi pe cei, care deja s-au înţeles pe sine şi, se „bagă” să-i înţeleagă pe alţii;

* Mă întreb, de ce oamenii cred ca sunt invizibili, atunci cand scotocesc prin nasul lor, in maşină?;

* Fericirea este o trasătură de caracter: Unor persoane li-e specific, să aştepte mereu; pentru alţii,- să fie permanent în căutare, şi, în cele din urmă, există persoane, care o găsesc peste tot!;

* Banii aduc răutati… Fericirea nu constă în bani… Cine e tare cu spiritul, acela e şi bogat… Ce altceva ar putea sa mă calmeze, până primesc leafa? 🙂

* O femeie adevărată, nici cu un soţ nu se va strica 🙂

* Cu cât mai mult înaintează cu vârsta un barbat, cu atât mai multe femei l-au obijduit, şi să raspundă pentru toate, e nevoită… actuala lui femeie;

* Uneori, doar te-ai pus pe gânduri ori ai tăcut pe-o clipă, şi pe tine, deja, nu te-au înţeles corect;

* Pentru a mă contacta, aveţi un telefon, skype, e-mail, poşta, porumbei, Facebook etc. Pentru a nu mă contacta, aveţi nevoie de… un cap;

* O femeie proastă, îşi ţine bărbatul de gât; cea inteligentă, – de mâini; iar cea înţeleaptă, în general, nu-l ţine;

* La femei nu exista reguli,- ele depind de starea lor de spirit! 😀

* Şi la bucurie, şi la durere, oricare n-ar fi stresul, – ţineţi-va în frâu creierii, lingvistica şi greutatea !

* Daca omul iubeşte,.. el se va întoarce? A raspuns acel deştept: Dacă omul iubeşte, el nici nu va pleca!

* Eu n-am dusmani; ei mă au pe mine…

Svetlana Vizitiu

Justiţie moldavă – 50 reguli de aur

50 DE #REGULI_DE_AUR

1. Nu dați niciodată mâna cu cineva fără să vă ridicați în picioare.

2. În cadrul unei negocieri, nu faceți niciodată prima ofertă.

3. Dacă ți se încredințează un secret, păstrează-l.

4. Întoarceți mașina pe care ați împrumutat-o cu rezervorul plin de benzină.

5. Faceți lucrurile cu pasiune sau nu le faceți deloc.

6. Când dați mâna, faceți-o ferm și priviți-i în ochi.

7. Experimentați călătoria singur.

8. Nu refuzați niciodată o bomboană de mentă, motivele sunt evidente.

9. Ascultă sfatul dacă vrei să îmbătrânești.

10. Mergeți la prânz cu noua persoană de la birou.

11. Când îi scrieți cuiva supărat, terminați și recitiți, apoi ștergeți și repetați.

12. Nu vorbiți despre muncă, politică sau religie la masă.

13. Fiți corecți, apărați-i pe cei care sunt abuzați fără a fi abuzivi.

14. Scrieți-vă obiectivele și apoi lucrați pentru a le atinge.

15. Apărați-vă punctul de vedere fără să jigniți sau să insultați, fiți toleranți și respectuoși față de ceilalți.

16. Sunați-vă și vizitați-vă părinții, copiii, rudele și prietenii, nu pierdeți timpul așteptând ca ei să o facă primii.

17. Nu regretați niciodată nimic, învățați din orice.

18. În momentele sau zilele de singurătate, relaxați-vă, bucurați-vă și învățați.

19. Onoarea și loialitatea sunt elementele de bază ale personalității tale.

20. Nu împrumutați bani cuiva despre care știți că nu vi-i va da înapoi.

21. Credeți în ceva.

22. Fă-ți patul când te trezești dimineața.

23. Cântă la duș.

24. A avea grijă de o plantă sau de o grădină.

25. Privește cerul ori de câte ori poți.

26. Descoperă-ți abilitățile și explorează-le.

27. Iubește-ți munca, sau las-o baltă.

28. Cereți ajutor atunci când aveți nevoie de el.

29. Învățați o valoare cuiva, de preferință un copil.

30. Apreciați și mulțumiți tuturor celor care vă întind mâna.

31. Fii bun cu vecinii tăi.

32. Faceți ziua cuiva mai bună.

33. Concurează-te cu tine însuți.

34. Oferiți-vă un cadou cel puțin o dată pe an.

35. Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră.

36. Salutați întotdeauna cu un zâmbet.

37. Gândiți repede, dar vorbiți încet.

38. Nu vorbiți cu gura plină.

39. Lustruiește-ți pantofii și taie-ți unghiile.

40. Nu vă dați cu părerea despre subiecte despre care nu știți nimic.

41. Nu maltratați niciodată un animal.

42. Ridicați-vă vocea în fața nedreptății.

43. Nu ratați niciodată o ocazie minunată de a rămâne tăcut.

44. Recunoașteți pe cineva pentru eforturile sale.

45. Fii umil în fața a orice.

46. Nu uitați niciodată de unde veniți.

47. Călătoriți ori de câte ori este posibil.

48. Dă-te la o parte.

49. Dansați în ploaie.

50. Caută-ți succesul, fără să renunți.

surse carti inet #SVizitiu

 

Cei mai buni se fac singuri

Ea stătea în tren şi se uita prin fereastra vagonului. Iar el a întrat în cupe-ul ei. – E căsătorit, – s-a gândit ea. – Are vre-o 35 de ani, – constată el. Prin fereastră înflorea o primăvară: o zi perfectă, ca cea din vis. – El e frumos, – surprinse ea. – Cât e de drăguţă. – s-a gândit şi el.

Dar viaţa asta, – ea e săracă în evenimente. Cu oameni indiferenți, fără curaj și iniţiativă… El s-a ridicat şi a ieşit pe platformă. – Ce păcat! – s-a amărât ea. – Ce păcat! – atât a reuşit şi el. Și acasă, fiecare aparte strângând în palme câte un pahar cu vin, au pornit să asculte preferatul lor „Vals” Doga. –

Singurică. – se gândi ea. – Singur din nou, – gândise el în depărtare, şi goli păharul…

Dar cei ce se despart unul de altul? – Îşi zic: Timpul tratează… – Să nu facem din asta nonsens! Că nu vei uita niciodată omul, pe care l-ai iubit cu adevărat, şi care îţi spunea cuvinte sincere! Uităm de cei, cărora nu le-am aparţinut niciodată.

Iată așa, dispar persoanele din visele noastre: Stau închişi în casă şi aşteaptă să le cadă fericirea în cap! Ca o pomană. Cei mai buni se fac singuri şi nevăzuţi, de frică şi lene! Nu vă grăbiţi să ardeţi punţile, ele încă vor dovedi să se prăbuşească! Este suficientă o privire, o mângâiere şi o atitudine grijulie… Viaţa e scurtă! Deschideţi-vă porţile! Deschideţi-vă inimile! 🙂

Pentru azi, ajunge!

– Uneori, oaspetii vin ”atat” de brusc, ca nu reusesc sa ascund tot ce-i mai delicios.

– Personal, intotdeauna impartasesc frustrarile mele cu inamicii; doar ei stiu, cu adevarat, sa ma asculte

– Si ma uit eu in ”gura” calului donat, si mai arunc un cuvant din cantec, mai hranesc privighetori cu fabule, si fara silinta mai scot un peste din iaz…  Ma razvratesc impotriva unui oarecare sistem… Vin!

– Am vrut sa fac cea mai mare greseala din viata mea, dar,.. parazitul, nu i-a ”trubka” !

– Doar 26 de litri de bere, acopera nevoia umana de calciu… pe zi! Alimentatie sanatoasa – e atat de simplu!

– Deficitul de cunostnte poate fi oricand inlocuit cu… fundul…
Improvizati!

– O fata poate sa bea o sticla de whisky, doar cu o punga – sa doboare la pamant un baiat; sa mearga singura acasa pe o strada intunecata… Dar se duce la veceu, cu o amica

– Femeile, spre deosebire de barbati, nu se agita de la cadouri – diamante, ca diamante; blana ca blana; masina, – si mai minunat! Asta, doar barbatii se agita cand nu le convine culoarea sosetelor cadonate.

– Iata, cand imi voi intalni Printul,- ma pun pe o dieta! iar acum, sa ma scuzati. N-am nici un motiv!

– Din nou, nimeni n-a varsat cafeaua pe mine; In rutiera, nu m-a facut nimeni cățea; De sarbatori, nu mi-a dat nimeni ”la bot”… Lumea e atat de indiferentă…

– Eu arat foarte tanara in imagini, mai ales, in cele vechi…

– Doar pesimisitii plang ”pe umar”. Optimistii plang in decolteu… 😀

Ai grijă ce-ţi doreşti

El işi ura soţia. O ura! – Au trăit împreună 15 ani: o vedea în fiecare zi, dis-de-dimineaţă, doar că în ultimul an, au început să-l irite cumplit „drăcoveniile” soţiei şi obiceiurile ei sălbatice. Mai ales, una din ele: atunci când, abia trezindu-se, ea îşi întindea braţele şi îi zicea: „Bună dimineață, Soare! Azi, va fi o zi minunată!” – Părea, să fie o expresie obişnuită, însă mâinile ei dolofane, faţa ei somnoroasă, – totul îi provoca dezgust.

Ea se ridica din pat, trecea de-a lungul ferestrei, şi câteva clipe privea în depărtare… Apoi, dezbrăcă cămaşa de noapte, si dezgolită mergea la baie. Anterior, încă de la începutul căsătoriei, el îi adora exteriorul, admita libertatea ei cu apucăturile-i desfrânate. Şi cu toate că corpul soţiei, în continuare, era în formă, nuditatea ei îi provoca furie… Într-o zi, el chiar izbucni şi a vrut s-o împingă, ca să-i trezească procesul de „deșteptare”, însă a adunat toată puterea furiei în pumni, și doar s-a răstit brutal la ea: – Trezeşte-te, femeie, eu sunt deja sătul de tine!

Doar că nu se grăbea să traiască după voia soțului, ea era la curent de povestea lui cu ”cealaltă”, și o cunoștea pe fata, cu care soţul ei se aventura de trei ani…

Se simțea atât de singură.

Doar că timpul aspiră rănile orgoliului, şi a lăsat în urmă un traseu trist al inutilităţii sale… Îi ierta soţului agresiunile, lipsă de atenţie, dorinţa lui de a retrăi anii de tinereţe. Însă, nu-i permitea s-o deranjeze, să trăiască precum dorea ea să înţeleagă orice moment…

Astfel, a decis ea să-și continue viața… de când a aflat că este bolnavă incurabil. Boala o rodea de câteva luni şi în curând… o va doborî. Primul impuls, a fost de urgenţă să povestească despre boală. Tuturor! Pentru a reduce tot adevărul fără milă, împărţindu-l în mici fragmente şi împărtăşindu-l rudelor și prietenilor… Cele mai grele clipe, ea le supravieţuise vis-a-vis de conştiinţizare a morţii sale iminente, și, în al doilea rând, –  ea a decis ferm să păstreze tăcerea. – Nici mamei, nici fiicelor, nimănui… – Discreţie absolută. Doar câteva colege cunoșteau toată drama, şi că în loc de deplasări, ea pleca la tratament și primea doze de radiație la Spitalul Oncologic din Chişinău…

Viaţa ei se scurgea, şi cu fiecare zi în ea se năştea înţelepciunea unei persoane cu posibilităţi de a contempla. Îşi ”petrecea” singurătatea într-o bibliotecă din centrul capitalei, unde și lucra, la o jumătate de oră distanță de casa ei. În fiecare zi, urca coridorul îngust între rafturi semnate de un bibliotecar în etate: „Misterul vieţii şi al morţii”; în căutare a unei soluții, din care părea că se vor găsi toate răspunsurile…

El venise la amantă, acasă, unde totul i se arăta luminos, cald şi drag. Se întâlneau de trei ani, şi în tot acest timp o iubea cu o dragoste anormală. Era gelos, o umilea şi era umilit, și credea, că nu mai poate respira departe de acest corp tânăr. Astăzi, a venit aici fiind ferm convins, că va divorţa: – De ce să se chinuie toţi trei, el nu-şi iubeşte soţia, cu atât mai mult, că o urăşte! Iar aici, el va trăi un alt mod de viață fericită. A încercat să resimtă din nou sentimentele din trecut pentru soţia lui, dar n-a izbutit. În acest moment era convins, ca ea l-a enervat chiar din prima zi de când s-au cunoscut. A scos din portmoneu o imagine cu soţia lui şi a rupt-o în bucăţele…

S-au înţeles să se întâlnească la restaurantul Sănătatea, tot acolo, unde nu demult au sărbătorit cei 15 ani de cășnicie. Ea a venit prima. El, înainte de a veni la întâlnire, a trecut pe la casa lor, pentru a căuta actele necesare pentru divorţ. Fiind într-o stare oricum iritată, el a smuls părţile interioare ale sertarelor şi le aruncă pe jos. În una din ele găsi o mapă albastră sigilată, pe care n-o văzu înainte. A rupt banda lipicioasă de pe dosar, pentru a afla conținutul lui. Se aştepta la un ”compromat” din partea soţiei, apoi descoperi numeroase învestigații, extrase şi certificate semnate de medici pe numele soţiei. Bănuiala l-a străpuns cu o scânteie electricâ, şi un fir rece a prelins pe spatele lui… – Bolnavă incurabil! – Doamne! – Apoi, s-a băgat în laptop on-line, a dat diagnosticul în căutare, și pe display au apărut cuvinte îngrozitoare: „De la 6-18 luni”. Iar dosarul indica deja jumătate de ani de investigaţii și tratamente…

Ea l-a aşteptat timp de o oră. Telefonul lui nu răspundea. A achitat nota şi a ieşit din restaurant. Era o vreme frumoasă de toamnă, soarele nu mai frigea ca de obicei, dar îi încălzea sufletul:„Cât de frumoasă e viaţa, şi cât de bine e pe acest sol, alături de oameni, soare, verdeață...” Pentru prima oară, de când aflase de boală, ea fu cuprinsă de un sentiment de autocompătimire. A avut puterea să ascundă acest secret teribil, pentru ca să nu sufere nimeni, -rudele, prietenii. Mai ales, că această viaţă va rămâne în curând doar o amintire… Mergea pe stradă şi urmărea, cum se bucură ochii oamenilor, – pentru ei toată viața este înainte: numaidecât, iarna, apoi și primăvara! Nu-i va fi dat mai mult să experimenteze sentimente asemănătoare! A izbucnit în plâns…

El se tot plimba prin odaie: pentru prima oară în viaţă, simţea acut, aproape fizic, efemeritatea vieţii. Își aduse aminte de soţia lui tânără în acel moment, când abia s-au cunoscut şi erau cuprinși de iubire și speranţe. Doar a iubit-o mult atunci,  şi de ce era convins că nici acum nu simte ceva? I s-a părut, că acești 15 ani nici n-au existat. Totul e încă înainte: viaţa, fericirea, tinereţea…

În următoarele zile, el a iubit-o și a îngrijit-o ca pe timpuri, era cu ea 24 de ore, zi și noapte, – și resimțea o fericire fără precedent. Avea o frică enormă, că va pleca, şi era gata să-şi dea şi viaţa, numai s-o salveze. Şi dacă cineva era să-i amintească, cât de mult îşi ura soţia o lună în urmă, ar fi răspuns: „Nu eram eu acela!” A văzut, cât îi era de greu să suporte durerea, cum plângea nopţile, crezând că el doarme. Înţelegea, că nu există pedeapsă mai mare decât să-ţi cunoști clipa morţii tale. Vedea, cum ea se luptă pentru viaţă şi se ţinea de orice speranţă delirantă…

Ea a murit două luni mai târziu, în decembrie. El a presărat tot drumul întins cu nea, de acasă până la cimitir, cu flori. A plâns ca un copil; iar atunci când coborau sicriul, a îmbătrânit cu o mie de ani!

Acasă, sub perna ei, el a găsit o notiţă, cu o dorinţă scrisă de ea în ajunul Anului nou: „Să fiu fericită cu El până la sfârşitul vieţii mele”. Se zice, că toate dorinţele de revelion se împlinesc. Aparent, e adevărat, pentru că în acel an el scria: „Să fiu liber”. Fiecare a primit ceea, ce părea să fie un vis… A început să râdă tare, urlând isteric, şi a rupt notiţa cu dorinţă în bucăţele…

(În memoria Irinei A.)

Svetlana Vizitiu

Distribuie

Era fericit: se întâlnea cu prietena lui timp de un an, şi au decis să se căsătorească. Părinţii le ajutau prin toate mijloacele posibile, iar prietenii îi sprijineau. Dar iubita lui? Iubita era ca o poveste! Unicul lucru care îl nedumirea şi îi provoca amărăciune – era sora miresei. Acea domnişoară de doar 20 de ani, purta fuste-mini şi tricoiuri strâmte cu decolteuri adânci. Mereu se apleca atunci, când era alături de el şi-i demonstra… chiloţeii. El era convins, că nu e ceva accidental, căci ea făcea acest lucru doar în prezenţa lui.

Legenda e una: Intr-o frumoasă zi, sora miresei l-a telefonat şi l-a rugat să vină să vadă invitaţiile la nuntă. Când a ajuns acolo, ea era singură. I-a zis, că în curând el va fi căsătorit, că are sentimente şi dorinţe faţă de el, şi pe care nu le poate depăşi. A adăugat, că vrea să facă dragoste cu el, numai o singură dată, înainte de căsătoria lui cu soră-sa. Era atât de surprins şi nu ştia, ce să răspundă. Îi mai zise: – Mă voi ridica sus, iar tu, dacă doreşti, urmează-mă, si voi fi a ta! – Cât  urca ea pe scări, el era şocat şi înţepenit de uimire. Fata ajunse la etaj, se dezbrăcase şi aruncase lengeria în faţa lui. El a stat o clipă, după ce se s-a îndreptat direct la uşa din faţă.

A deschis-o, a ieşit şi a mers în direcţia, unde parcase maşina lui. Spune lumea, că viitorul lui socru stătea în stradă, – cu lacrimi în ochi, l-a îmbrăţişat şi i-a zis:  Noi suntem foarte fericiţi, – ai trecut micul nostru test. Acum ştim, că nu există bărbat mai potrivit pentru fiica noastră! Fii binevenit în familie!

😀

Fetiţa tatei

 Într-o zi, tatăl şi-a pedepsit fiica lui de trei anişori, doar pentru că a stricat o rolă de hârtie dintr-un ambalaj auriu. El o ducea cam greu financiar, şi era nevoit sa facă economii. A fost foarte supărat, când micuţa lui a încercat să decoreze o cutie preţioasă pentru el, şi fără vre-un motiv intemeiat. În ciuda acestui fapt, în dimineaţa următoare, micuţa fetiţă i-a adus tăticului un dar. I-a spus:

– Asta e pentru tine, Tăticule! – El s-a cam fâstâcit, era descurajat de faptul, că în ajun a strigat la ea. Dar, indignarea a izbucnit din nou, atunci când a constatat că cutia era pustie. S-a adresat la fiica lui:

– Tu nu ştii, că atunci când prezinţi un cadou, se presupune, că şi cutia trebuie să aibă un conţinut? Şi tu, îmi oferi o cutie pustie! Buimăcită, micuţa lui fetiţă s-a uitat la el cu ochii plini de lacrimi:

– Tăticule, ea nu e pustie! Eu am umplut-o cu săruturile mele. Sunt toate ale tale, Tăticule!

Tatăl fetiţei a rămas surprins… A îngenunchiat în faţa ei şi a cuprins-o cu blândeţe, implorând-o să-l ierte…

De-atunci, tatăl fetiţei păstra de mai mulţi ani acest cadou nepreţuit lângă patul lui. Dacă avea vre-o problemă, sau ceva nu se lega în viaţa lui, – el îşi amintea de darul fiicei sale, de săruturile şi dragostea ei pentru dânsul…

Fetiţa tatei… Darul, dragostea şi lacrimile ei... Sunt mult mai importante, decât toate necazurile, averile materiale şi certuri pentru nişte fleacuri. Nu prea des, ne gândim noi doar la beneficii materiale? Uităm, să ne acordăm reciproc ceva ce este mult mai de preţ şi mai valoros, – Iubire, Căldură, Săruturi şi Zâmbete?

În viaţă trebuie să alegi dragostea, fără ea nu contează nici banii. La un moment dat, dacă nu există dragoste, ne simțim pustiiți, căzuți în prăpastie. Trebuie să lupti pentru un sentiment pur, indiferent de consecinţe. Acea dragoste să nu te schimbe pe tine ca persoană, niciodată, şi cel mai important lucru este: Să nu-ţi pară rău mai tarziu de ceea, ce n-ai făcut, sau – ce ai facut. Niciodată NU trebuie să ţinem cont de prejudecăţile altor persoane; pentru că nu trăim cu nimeni altcineva decât cei dragi nouă, şi dacă, astăzi, suntem noi subiectul de discuţie; mâine, oamenii, cu siguranţă vor avea un alt subiect…

                   Acum vă recomand o carte minunată, vedeți un fragment:

Familia a venit la restaurant pentru prânz. O chelneriță a luat comanda unui adult și apoi a apelat la fiul lor de șapte ani.
– Ce vrei să comanzi? Băiatul s-a uitat timid la părinți și a spus:
– Aş vrea un hot dog. Chelnerița nu reuși să scrie comanda, atunci când imediat a intervenit mama:
– Gata cu hot dog-ii! Adu-i o friptură cu piure de cartofi și morcovi. Chelnerița i-a ignorat cuvintele.
– Vrei un hotdog cu muștar sau ketchup? – l-a întrebat pe băiat.
– Cu ketchup.
„Vin într-un minut”, a spus chelnerița și s-a dus la bucătărie.
S-a stabilit o liniște uimitoare la masă. În sfârșit, băiatul s-a uitat la cei prezenți și a spus liniștit:
– Ştiți ce? Ea crede că sunt adevărat! Real!
Anthony de Mello, „Când Dumnezeu râde”

Impresii de Svetlana Vizitiu

Nimeni nu mă iubeşte

Într-o zi, o tânără arogantă aștepta zborul său în sala de așteptare a unui aeroport. Pentru că trebuia să aștepte mult timp, a decis să cumpere o carte și niște biscuiți; s-a așezat ca să se odihnească și să citească în liniște.
Pe scaunul de alături era o doamnă în etate, care citea o revistă, iar între ele se afla un pachet de biscuiți… Atunci când fata a luat primul biscuit, doamna a luat și ea unul. Fata s-a simțit indignată, dar nu a spus nimic. S-a gândit doar: „Ce obraznică este bătrâna asta; dacă aș fi mai curajoasă, i-aș spune o vorbă două și chiar aș insulta-o!”.
De fiecare dată când lua un biscuit, doamna lua și ea unul, ceea ce o făcea pe fată să fie și mai indignată, încât nu se putea concentra sau reacționa.
Când a rămas doar un singur biscuit, s-a gândit:”Ce va face acum această bătrână profitoare?”
Apoi, doamna a rupt ultimul biscuit și, cu un zâmbet pe jumătate, fără să-i spună nimic fetei, i-a lăsat o jumătate de biscuit.
O, nu, deja e prea mult! – Fata era furioasă, supărată de o astfel de situație, nu a mai putut suporta, a luat jumătatea de biscuit și a aruncat-o la picioarele bătrânei spunând: „bătrână nerușinată, ți-e foame, asta ești… o obraznică”. Doamna a ascultat-o, și-a plecat capul și n-a spus nimic…
S-au ridicat amândouă și au mers – fiecare în propria zonă de îmbarcare, căci aveau zboruri diferite și, evident, mergeau spre destinații diferite. În timp ce se îndrepta spre zona de îmbarcare, scripată de situație, fata se tot strâmba din nas din cauza furiei căpătate. Și-a închis cartea, a luat lucrurile și s-a îndreptat spre îmbarcare. Când s-a așezat în avion, s-a uitat în geanta ei și, spre surprinderea ei, găsi pachetul de biscuiți, neatins și nedeschis.
S-a simțit atât de rușinată! Fața ei a căzut și i-a părut atât de rău pentru doamna încât izbucni plâns. A realizat cât de mult greșise – a uitat că avea biscuiții în geantă!
Doamna își împărțise cu ea toți biscuiții, fără să se simtă indignată, nervoasă, consternată sau supărată. Dar, nu mai era la timp și nu avea nicio șansă de a explica sau de a-și cere scuze.
A avut timp să raționeze: de câte ori în viața noastră tragem concluzii pripite când ar trebui să ne uităm mai bine?
Câte lucruri nu sunt exact așa cum credem noi despre oameni?
Și și-a amintit că există câteva lucruri în viață care nu se întorc:
O piatră, după ce a fost aruncată.
Un cuvânt, după ce a fost rostit.
O oportunitate, după ce a fost pierdută.
#Timpul, după ce a trecut.
Să medităm înainte de a acționa și de a jigni pe cineva.
Înainte de a-ți crea o părere despre cineva sau ceva, fii convins de situație pentru ca nu cumva să faci rău cuiva…
Nu merită să te faci de râs, să regreți și să fie… prea târziu!

                                                                      Ne place sau nu, – e dificilă întrebarea… 🙂

                                     o altă pildă

Un om bogat l-a întrebat pe amicul lui:

– De ce sunt acuzat de lăcomie, pe când se ştie, că am dat ordin ca după moartea mea, toată bogăţia să fie transferată pe caritaţi de binefacere? – Ca răspuns, – a spus prietenul, – îmi voi permite să-ţi povestesc despre cum o scroafă i s-a plâns unei vaci, de atitudine negativă la adresa sa:”Oamenii mereu vorbesc despre bunătatea şi ochii tăi blânzi. Desigur, tu le oferi lapte şi unt, doar că eu le dau mai multă carne, şuncă şi costiţe, piele şi barbă, chiar şi picioruşele mele, pentru răcituri… Totuşi, nimeni nu mă iubeşte; de ce oare?”

Vaca s-a gândit pentru o clipă, şi a răspuns: – „Poate e pentru că eu le ofer totul, fiind încă în viaţă?”

S. Vizitiu Impresii

Dar să gândească?

O legendă ne spune, că după Dumnezeu, noi, in primul rînd, suntem îndatoraţi Femeii: Ea ne dă viaţă, ulterior, redă sensul acestei vieţi… Atunci, când Dumnezeu a creat femeia, El a lucrat indelung a 6-a zi. Îngerul a întrat şi l-a întrebat: „De ce, pierzi atâta timp pentru acest lucru?” Domnul a răspuns:” Priveşte toate specificările, pe care eu trebuie să le repect pentru a o crea: Ea trebuie să fie uşor de spălat, dar nu din plastic, să dispună mai mult decât de 200 de particularităţi ale mişcăriilor, care în acelaş timp să fie şi graţioase; să se vindece, când e bolnavă; să lucreze 18 ore pe zi. Ea trebuie să aibă doar două mâini, dar să fie capabilă să îmbrăţişeze mai mulţi copii, – într-atât, ca să le treacă orice durere, – fie, genunchiul rănit, sau cea de suflet”. Îngerul a fost impresionat: „Şi acesta este modelul standard? Asta e imposibil! Prea multă muncă pentru o zi. Seteaz-o pentru mai târziu”. „Nu” – a spus Domnul. „Am s-o termin astăzi, şi ea va fi preferata mea”. Îngerul s-a apropiat şi a atins femeia. – „Doamne, dar e atât de moale”. – „Da, este moale, dar, de asemenea, am făcut-o foarte tare. Nici nu-ţi poţi imagina, câte poate ea să îndure şi să depăşească. Pare fragilă, dar are puteri enorme”. – „Dar să gândească, poate?” – a întrebat îngerul. Domnul a răspuns:”Poate, nu numai să gandească, dar şi să convingă”. Îngerul a atins obrazul femeii: „Doamne, pare să aibă un defect, – curge”. „Nu e defect, sunt lacrimi” – l-a corectat Domnul. -„Pentru ce sunt lacrimile?” – a intrebat îngerul. – „Ele exprimă tristeţea, dragostea, singurătatea, suferinţa şi mândria ei”. Îngerul a fost într-adevăr, foarte impresionat: „Doamne, eşti un Geniu! Te-ai gandit la toate. Femeia este, într-adevăr, ceva minunat”. – „Oh, da!” – a răspuns Dumnezeu. „Ea are puteri, care pot surpinde orice bărbat. Ea poate sa zâmbească, atunci când vrea să plângă. Să fie veselă, când, de fapt, este speriată. Ea va ajuta pe altul, atunci când singură are nevoie de ajutor. O simplă privire a ei este în stare să înfăptuiască ceea, ce nu-şi poate permite un bărbat…„Îngerul nu putu să rostească un cuvânt: era şocat. Apoi, Domnul a oftat: „Dar, are ea un lucru, care nu e deloc normal. Un dezavantaj, un neajuns, care doar ea poate să repare, dacă doreşte să nu-şi ruineze viaţa”. – „Ce este, Doamne?”

– „Ea nu ştie de propria ei Valoare„.

Un apel de la fiică

Alături de taximetrist se aşezase o doamnă, cu un enorm  buchet de lalele: puţin fardată, strângând nervos tivul rochiei…  – „Vă rog, grăbiţi-vă, eu întârzii!” – Probabil, la o sărbătoare, la cineva? – „Da, la fiică mea, la ziua ei de naştere! Azi, face 25 de ani și mă aşteaptă la ora trei.” Ceasul arăta  ora 14.40.  – Atunci, să ne grăbim, ca să nu întârziem, – spune-ţi adresa. – „E aici, nu departe, la cimitirul Doina, vă rog…” şi s-a uitat la şofer cu ochi înlăcrimați plini de durere și amărăciune! Surprins, el o privi atent, dar n-a zis nimic, – o asculta pe această femeie, ce continua să vorbească… El simţi un nod în piept, mai să izbucnească în plâns. – „Înţelegeţi, Lorinuţa m-a lăsat o lună în urmă, iar ieri, mă sunase şi mi-a spus: mamă, dacă ţi-e atât de dor de mine, vino la petrecere, de ziua mea de naştere!

Vom sta împreună şi vom discuta ca  înainte!” – Pe chipul femeii apăruse un zâmbet cutremurător: – „Ea mă aşteaptă!”

Era foarte cald, iar pe străzi, aglomerație, ambuteiaje… – Ma tem, ca n-am să reuşesc la timp, –  a zis taximetristul. – „Nu e straşnic, de-aici nu e departe, voi merge pe jos! – A coborât din maşină, şi a păşit vioi în direcţia cimitirului, dispărând de după colţ… Ambuteiajul s-a rărit, parcursul maşinilor reîntrând în normă, şi şoferul de taxi s-a pornit mai departe. Ajungând la un colţ de lângă cimitir, el văzuse flori împrăştiate în mijlocul şoşelei… Recunoscu florile din acel buchet al doamnei. A fost un accident teribil, şi lovită mortal anume acea femeie! Doar vântul adia prin părul şi florile din braţele ei.

Omul s-a uitat la ceas: era exact ora trei. A reuşit, totuşi… – s-a gândit el…

Preţuieşte timpul tău…

A acumulat un om o avere de milioane… Şi a hotărât, în cele din urmă,  să-şi ia un an de odihnă şi să trăiască în lux, pe cât îşi poate permite din banii agonisiţi. Să mai uite de muncă… Dar, tocmai înainte de a începe pregătirile, îngerul morţii s-a coborât la el. Fiind un expert în târguieli, el a decis să convingă moartea, cu orice preţ, să-i vândă ceva timp din viaţă:

– Dă-mi măcar trei zile de viaţă şi poţi lua o treime din avuţia mea. – Îngerul nu era de acord. – Bine, atunci îţi ofer două, nu, chiar trei milioane! Dă-mi doar o zi, ca să mă bucur de frumuseţea pământului şi să-mi vizitez familia, oamenii dragi pe care n-am reuşit să-i văd timp îndelungat, fiind mereu ocupat din cauza funcţiei mele,  

Îngerul era de neînduplecat. Atunci, a început omul plângând să-l implore, să-i dea măcar două minute, pentru a scrie fiului său un răvaş de adio. Această dorinţă i-a fost acceptată.

„Preţuieşte timpul tău, fiule – scria el. – Cu toate milioanele mele agonisite, eu n-am reuşit să-mi cumpăr nici măcar o oră din viaţă”…

#Svetlana_Vizitiu

#Chisinau_Albisoara

Sunt acasă, mamă!

Mama îi cumparase o bicicletă. Tot sărea în jurul ei ca un copil. El şi era un copil pe-atunci, de şase ani. După ce îşi calmase bucuria, o mulţumi timid. Mama încercă să-l alinte, să-l cuprindă, însă el o refuză. N-a fost niciodată afectuos, încă din copilărie. „Cine te va mai îmbrăţişa, dacă nu eu?”- îl întreba zâmbind mama, mângâindu-l pe cap. -„Fetele! chiar şi Eva mă sărutase, ieri…” Rupându-se din îmbrăţişarea ei, a alergat la băieţii din curte, să-şi împărtăşească vestea cea mare. Era un copil năzbâţios, juca fotbal sau „de-a hoţul” în ascunziş; iar pentru o jumătate de ciocolată cerea fetelor să-i demonstreze buricul, şi pentru una întreagă, să-l atingă… Acum, se ascunde nu de Lenuţa sau Radu, acum fuge de cărţi, de profesorul de la universitate. Deja şi copacii nu par atât de mari, şi nici picioarele lui caraghioase în pantofii de mărimea 44. Câteva amintiri… Îşi aminteşte lacrimile lui: Mama a scos o curea, iar el o ruga să nu-l bată. Pentru că furase nişte jucării, pentru că venise miliţianul. Iar mama îl mustra, că se străduie să nu-i lipsească nimic, că-i cumpără de toate ce are nevoie: „De ce l-ai lovit pe Radu cu cărămida în cap? Cum de ai putut s-o tragi pe Eva de păr? Doar e fetiţă!”. Astfel, ca pedeapsă, atunci, a fost încuiat în casă. Apoi, toată lumea s-a împăcat, timpul le-a mai domolit pe toate. – Eh, copilărie! Da, lucrurile s-au schimbat. Azi, le priveşte din alt punct de vedere. Mult mai matur. Miliţianul a devenit poliţai. Lenuţa şi Eva au schimbat formele lor de copile. Barterul cu ciocolata nu mai merge. Dar şi preferinţele băiatului s-au schimbat: în loc de îngheţată sau limonadă, bea bere şi rachiu. A devenit responsabil pentru acţiunile lui. Luase şi o pauză academică, ca să nu fie exmatriculat. Ca în gluma ceea: „De ce, ai divorţat? Nu prepara gustos?.. – Ba nu, pentru absenţe!” Pentru toate faptele trebuie să plăteşti! De sinestătător. Iar iată aici, băiatul nu dorea să se maturizeze. E adult, deci, şi singur va rezolva problemele lui; va bea cu cine doreşte, va veni la ora care-i convine… A crescut într-atât, că poate fără un junghi de conştiinţă să dea un telefon şi să-i vorbească, astfel: „Hei, maman, auzi,  – dă-mi două sute!”. I-a dat. A mers la Eva la zi de naştere. – „Când te întorci?”. – „Nu ştiu, mamă. Poate mâine, poate poimâine, şi nu singur. Cu Lenuţa”. S-a întors peste două zile cu ea, direct – în bucătărie. Mama nu era acasă. „Ra..at, nici mâncare nu mi-a lăsat, greu de presupus.” Apoi, observase o notiţă: „Sunt în deplasare, – revin joi. Banii sunt în noptiera mea. Să fii cuminte, fiule!”. A mers,  ba nu,  a zbughit-o dintr-o fugă la noptieră. Făcu ochi mari: Azi, e duminică. Câte 300 de lei pe zi: până seara de joi! – „Lenuţo, trăim!”

-Noroc, maman! Ce mai faci? – Dar tu? – E totul normal. – Mamă, o ştii pe Lena. Ap, să ştii, că de azi, ea va locui cu mine, în odaia mea!… – Lenuţa apăruse la timp, şi l-a salvat de întrebări inutile. Dimineaţă. – „Noroc, tanti Catea!” – simulase Lenuţa un zâmbet. – „Maman, noi am plecat la o plimbare!” – „Când mă întorc? Nu ştiu.” – „Gata, mamă, n-am timp de discuţii acum…” – Bani? pentru ce anume? – „Hai, lasă mamă, prefăcătoria. Nu mă întrebai nicodată…” – „Nu, mamă, nu-s narcoman”. – „Nu-mi dai? Nu trebuie! – Eu plec de acasă!” – Mănâncă măcar, înainte de drum, – l-a ironizat mama. „Da du-te…tu”, – a trântit fiul uşa…

Strada l-a cuprins cu fluxuri de ploaie. Umed, rece, cu toate că e vară. Avea el o ciudă pe Lenuţa, ce să mai zică. Da, mamă e un pic cam dură, dar de ce să plece, atunci când are nevoie de cel mai mare sprijin. Se supărase şi pe mamă. Va merge la prietenii lui, dar şi cei dispăruseră, anume când el a rămas singur, fără bani şi acoperiş; acolo, unde tuturor, le plăcea să bea bere şi să se distreze…

Închiriase peste un timp un apartament şi, curând, se împăcase cu Lenuţa lui; i-a zis, ca s-a angajat la MOLDEXPO, ca asistent la un pavilion, cu un salariu normal: pentru o cină la lumina luminărilor e suficient. S-a restabilit şi la universitate. Ce n-ai zice, dar are multe de recuperat. Greu a fost cu lucrul, toate agenţiile angajau doar persoane cu studii… Iar fără relaţii – nicăieri! Toate au revenit în ritmul lor: a fost nevoie de jumătate de an… O plăcea pe Lenuţa: si mirosul de păr, timiditatea ei, zâmbetul…  Recent, s-a întâlnit la câteva beri cu un prieten, care i-a zis, că l-a căutat mama. – „Eşti un prost, răspunde-i măcar, doar retrăieşte şi suferă…”  -„Ce ai vrut, mamă? De ce nu mă laşi în pace?”… -„Iartă-mă, fiule, dacă te-am obijduit cu ceva, îmi pare rău. N-ai uitat, că mâine e ziua ta de naştere? Vei veni? Poţi să vii şi cu pasia ta…” Şi-a zis, că totuşi, nu este el atât de insensibil… S-a abţinut de brutalităţi.

Fu cuprins de amintiri: – „Andrei, te felicit, fiule. Azi, împlineşti 18 ani. Ai devenit adult, şi, cu toate că locuim separat, iţi duc dorul. Nu mă întrerupe, te rog. Nu vreau să te agăţi de drumuri, iată, cadoul meu. Îmi exprim toată dragostea mea pentru tine!” Şi-i oferi o pereche de chei. De la un apartament. La aceeaşi scară, alături de ea. El privise oaspeţii cu un nod în gât: lacrimile au început să-l adape: „Mă iertaţi, revin acuş”. Ieşi la balcon, să fumeze o ţigară. „Îţi mulţumesc, mama!” –  spuse el sec, ca de obicei. S-a mutat. Finişa studiile din anul trei, avea un loc excelent de muncă, apartament propriu. Fata, pe care, se pare că o iubeşte cel mai mult pe lume; e asigurat cu de toate: ce mai putea să dorească el la 20 de ani? În ultimii doi ani, aproape ca nici nu discutase cu mamă-sa, doar despre lucruri mărunte. Simţea, că e mai liniştită, ştiindu-l alături, în vecinătate. – „Noroc, mamă, ai ceva de mâncare?” – alergă flămând la bucătărie. – „Dar ce, a Ta nu prepară?” – „Mamă, să nu întindem aceeaşi coardă veche!”

În ziua, când a fost anunţat, că mama suferise un atac de cord, el a lăsat totul baltă: amânase o călătorie de afaceri. Medicul i-a spus, ca mama are membrele paralizate, şi este greu de prognozat cât timp va trăi.  S-a trezit şi a început să plângă… – „Spune-mi, fiule, ce-i cu mine? De ce nu mă pot mişca? „- „De oboseală, mamă… Nu plânge. Medicul a zis, că totul va fi bine, te vom „restaura” noi! Ai nevoie de odihnă, aer curat, tratamente fizice… Vom merge la vilă, te refacem noi!” – „Doar că, te rog, fără Lenuţa”. – „Mai vorbim, mamă!”

Un fost coleg de clasă al mamei, actual director al băncii în care el lucrează (multumesc mamei, a vorbit pentru el) le donase un cărucior cu roţile. Acelaş director i-a dat liber de la servici şi i-a permis, să-şi îngrijească mama, atâta timp cât e nevoie. A vorbit şi cu o soră medicală să vină la domiciliu, să facă toate procedurile necesare: înjecţii, perfuzii, masaj… Cu o vecină vorbise,  s-o urmărească ziua, cât va fi el la serviciu. – „Lenuţa, şi tu la fel, împlică-te, ai grijă de mama, în lipsa mea, şi, te rog, să nu vă certaţi!”

– „Mamă, trebuie să plec, pe o lună, cu serviciul. E o afacere foarte importantă. Tu, n-ai voie să retrăieşti, şi cu Lena, să nu vă certaţi: ea rămâne să aibă grijă de tine.” -” Fiule, nu e potrivită ea pentru tine…” – „Mamă, gata, să nu începem… Mă voi descurca cumva şi singur…” O sarută pe obraj şi fugi la aeroport. – „Şi ţie, reuşită în toate: să te ajute Dumnezeu!” Rămăsese ultimă sedinţă. Se pregătea să se întoarcă din deplasare. Se simţea ciudat: avea un sentiment neplăcut, iar inima pulsa tot mai tare. Telefonase acasă. Femeia care avea grijă de mama lui, i-a spus, că-i puse o şeringă şi a adormit, totul parcă e în ordine…

În această seara va zbura acasă: terminase lucrul de-o lună. Se bărbierise, se pregătea să i-a o gustărică. Sună telefonul, era femeia ce avea grijă de mama: Suferise al doilea atac de cord… Au luat-o medicii la spital.  A dat fuga la aeroport… Din cauza timpului, zborurile au fost amănate. În sfârşit reuşise să ajungă acasă. – „Cum s-a întâmplat?” – „Andrei, n-am vrut să-ţi spun, dar ea era la fereastră, respira la aer curat. M-am apropiat s-o acopăr cu o pătură, să nu răcească. Iar jos, la scară, s-a apropiat o maşină: Lenuţa ta se săruta cu un bărbat… Doar atâta a reuşit să zică: uite, am spus doar, că nu e potrivită pentru fiul meu, şi i s-a întretăiat respiraţia. Am culcat-o şi am chemat ambulanţa. Până la sosirea ei, i-am făcut o şeringă.” Se deschise uşa şi întrase Lenuţa, cu un zâmbet: „Salut, Andrei, n-ai putut să telefonezi?” – Îi trase o palmă. Mai încercă, dar fu oprit de îngrijitoarea mamei. – „Cara-te din casă! Ai doar o oră, să-ţi strângi lucrurile!”

Cel mai greu a fost s-o înveţe să mănânce: ea își făcea griji că fiul e nevoit să-i schimbe pamperşi… Se ruşina, şi se încăpăţâna din acest motiv să i-a ceva în gură. Acum el avea grijă de mama. Ea nu putea vorbi; tot încerca să-i spună ceva „css-csss”, şi el nu reuşea s-o înţeleagă. O privea în ochi, şi încerca să ghicească ce doreşte. Ziua, mai mult dormea. Vecina are grijă de ea ziua, nu face un pas de lângă patul ei. Alerga acasă, la mama. „Css, css”. Acuş, mamă, vin. O schimba, o hrănea. Iată, punem şi televizorul. Îi plăcea sa privească seriale. Ea privea seriale, el o privea pe ea. Doamne, cum a mai schimbat-o boala! Acum trei luni femeia asta de patruzeci si doi ani radia frumuseţe şi energie. Îmbujorată, cu siluetă. Aşa şi nu s-a mai recăsătorit după moartea tatei. El chiar il învidia pe directorul băncii, care încerca s-o cucerească pe mama lui. Iar acum, pătura ascundea trupul unei bătrâne încreţite. Şi-a pus capul pe pieptul ei, şi – mâna mamei pe capul lui. Avea un dor de mângâierea ei.  Adormea. Visa copilăria. Cum a căzut din copac, iar mama i-a alinat durerea. Aceste mâini, care l-au mângâiat toată viaţa, şi el nu le-a preţuit. Cât de mult ar fi vrut el să-i scoată ghimpele din inima ei. Se trezise de zgomotul televizorului. Încet, să nu-şi trezească mama, a mers la bucătărie, să bea un pahar de apă. Se întorsese, se aplecase s-o sărute pe frunte. Vântul rece, spărgând fereastra, imediat răcise odaia. Faţa rece cu un zâmbet îngheţat. Vântul de noapte îi zburdă părul…  Cimitirul, cuvinte de adio…

Lumea spune că dragostea doare, dar nu este adevărat. Singurătatea doare. Să pierzi pe cineva doare cumplit. Confundăm toate acestea cu dragostea, dar, de fapt, dragostea este singurul lucru în lumea asta care poate stinge durerea și datorită căreia te poți simți din nou minunat. Dragostea este singura care nu doare… –  Se trezise din amintiri… A ridicat ochii umeziti: – „Priveşte, mamă, aceşti bravi copilaşi. Precum şi ai dorit tu cândva: Am un băieţel şi o fetiţă. Soţia mea Râluca, această curte scăldată în soare. Ascultă! Ai auzit? Era visul tău, să ma vezi fericit. În sunetul valurilor, strigăte de pescăruşi. Era visul tău să avem o căsuţă pe malul mării: acum am de toate, doar tu îmi lipseşti.  Mi-e dor de tine, mamă! Pentru un moment, i s-a părut, că stă în faţa mamei şi ea îl privea, la fel, cu ochi fericiţi…

Soarele a aprins solul. Şi-a amintit de Gabriel Garcia Marquez „Omul n-are legătură cu pământul, dacă în el nu zace trupul lui„.

Doamne-Dumnezeule! Un veac de singurătate a trecut. „Am revenit la patria mea. Despre care nu am uitat şi nici nu voi uita. La pământul, în care zac părinţii mei„…

Un sentiment cald s-a răspândit prin tot corpul, când a deschis poarta. A întrat, s-a aşezat pe scăunel: „Bună ziuă! – Sunt acasă, mamă!”

Svetlana VIZITIU

(Din fapte reale)

Cu timpul vei înţelege

El a inceput s-o aprecieze, după ce a pierdut-o. Era gata să urnească şi munţii din loc, doar ca s-o obţină înapoi… Ea trăia deja cu altul, care a ajutat-o să uite trecutul. Doar că nopţile, la fel, se trezea din somn cu lacrimi, când îl visa. Tare l-a mai iubit; nici acum, nu mai putin. Şi iată că, într-o zi, s-au întâlnit din întâmplare. El a văzut, că era însărcinată, şi inima i s-a strâns în piept de durere. Doamne, cât doare! I-a vorbit ea incet: „Sunt gata să te iert, cu o condiţie” – Care? – a intrebat-o el. – „Dacă mă primeşti cu copil străin, şi-l vei iubi ca şi pe al tău propriu…” S-au urmărit unul pe altul câteva minute, cu lacrimi în ochi… După ce, el a zis: „N-am să pot, cu toate că te iubesc foarte mult…”

Cu timpul, vei înţelege, ce înseamnă, într-adevăr, o iubire adevărată, – a spus ea şi a plecat…

A murit la naştere, împreună cu copilul. Şi doar la înmormântare, tipul care era cu ea, a mers la el şi i-a turnat un pahar. – Bea până la fund, – i-a spus, – Copilul era al tău, prostule! Am iubit-o mult şi eram de acord să cresc un fiu străin…”

SV

Şi mânca dintr-un bol de lemn

Trăia un bătrânel, şi când rămăsese singurel, nu mai găsea puteri să se ingrijească. Aproape orb, cu mânile tremurânde,  cu un mers instabil. L-a luat fiul  la sine acasă, la soţie şi fiul lor de patru ani. În fiecare seară, se adunau în familie, la masă, doar că starea batrânului transforma cina într-un proces cam greoi pentru el: mânca cu zgomot, băutura din pahar se vărsa pe jos etc. Iar fiul şi nora se supărau din toate. „Suntem obligaţi să facem ceva. – A decis fiul batrânului. – M-am săturat de laptele permanent vărsat pe jos, de zgomotele şi mestecăturile constante în timpul mâncării, şi de feţele de masă murdare în urma lui…” Au pus o măsuţă într-un colţ, şi-acolo, bătrânul servea cina. Şi şedea el singurel, în timp ce ceilalţi se adunau la masă mare. Iar după ce stricase şi câteva farfurii de porţelan – au început să-i servească cina într-un bol de lemn. Privind atent bătrânul – puteau, uneori să observe o licărire de lacrimă amară, în colţul ochiului. În ciuda acestui fapt, unice cuvinte adresate bătrânului erau cele de ocară, atunci când, mai scăpa el pe jos vre-o furculiţă sau cele de-ale gurii. Iar fiul lor cel micuţ urmărea situaţia în tăcere… Într-o zi, înainte de masă, tatăl a văzut, că fiul lui se juca şi bătea în podea cu o bucată de lemn. Zâmbind, s-a interesat, cu ce e aşa de ocupat. Şi băieţelul i-a răspuns inocent: „Eu fac un castron de lemn pentru tine şi mama, ca să aveţi din ce mânca, când voi fi mare.”

(adaptare dupa Lev Tolstoi)

Iubiţi-vă părinţii

Se certase rău cu părinţii: dorea să plece la o petrecere cu prietenii ei, iar părinţii îngrijoraţi, nu i-au permis. Atunci, a întins-o cu furie în dormitorul ei, trântind uşa: a decis cu hotărâre să se strecoare din casă afară, şi să meargă la petrecere, – da, fără permisiunea părinţilor! Zis şi făcut. La petrecerea din casa prietenilor facu cunoştinţă cu un tip mai în vârstă ca dânsa: vorbiseră puţin, şi a constatat că e foarte atractiv. El a făcut-o să zâmbească, să uite de ”necazurile” de-acasă… Tipul băuse cam mult, şi totuşi, când i-a propus să meargă la o altă petrecere, ea a fost imediat de acord. După ce au ieşit din casă şi s-au apropiat de maşină, tipul s-a împiedicat. A observat, că este foarte beat, au apucat-o îndoielile, dacă merită să meargă cu el. Tipul pufnise în râs, numind-o „prostuţă”,  şi cuprinzând-o de umeri, porni motorul, accelerând cu viteză pe autostradă. Fata îi ceru să mai încetinească, el însă, nici nu s-a uitat în partea ei. Şi, dintr-odată, ea a fost orbită de farurile maşinii ce venea din direcţia opusă. Întâmplător, tipul s-a accidentat, izbind o altă maşină în trafic, cu atâta putere, că ea nici nu reuşise să strige de spaimă… Când a deschis ochii, se văzuse pe un pat din spital. Grav rănită, nu putea să mişte braţele şi picioarele. Asistenta medicală îi spuse, că ea supravieţuit unei coliziuni frontale. Fata s-a interesat, ce-i cu tipul, care conducea la volan, şi dacă e grav rănit. Asisenta:- „El a murit pe loc, la impact”. Iar când a întrebat şi de ceilalţi pasageri din alt vehicul, – asistenta i-a răspuns, că şi ei au decedat… Fata a izbucnit în plâns. Trupul îi era cuprins de atâta durere, şi vinovăţia îi rodea sufletul. A înţeles, că moare. Şi din răsputeri, ţinând asistenta de mâină, a rugat-o să le transmită părinţilor ultime cuvinte: „Spuneţi-le, că-mi pare rău” – a şoptit ea. „Îmi pare tare rău, că nu i-am ascultat şi, mai spuneţi-le, că-i iubesc mult… Vă rog, vă rog, să le transmite-ţi… Aşa-i, că le veţi spune?” Sora medicală nu i-a mai răspuns, doar îşi plecase capul… Câteva minute mai târziu, fata decedase. Un medic care le urmărea din apropiere, a întrebat-o, de ce nu i-a răspuns fetei la ultima întrebare. „Nu ştiu, ce să vă spun…” –  a oftat asistenta. „N-am îndrăznit să-i zic, că persoanele decedate din acea maşină, erau chiar părinţii ei”…

SVizitiu

Du-te şi leagă o păpuşă!

 Secretul unei vieţi fericite în familie: soţ şi soţia au trăit împreună 60 de ani. Fără secrete unul faţă de celălalt, doar unul… avea ea, femeia omului. Pe raftul de sus al dulapului, ţinea ea ascunsă o cutie de pantofi, de care bărbatul ei habar n-avea. Îmbătrânită şi sleită de puteri, a decis ea să i se destăinuie, şi l-a rugat să-i aducă cutia. Când acesta aduse şi deschise cutia, – în interiorul ei a văzut două păpuşi, foarte frumos croşetate, şi… 25000 de dolari. – Ce-i asta? – a intrebat uluit soţul.  – Ştii, înainte de nunta noastră, bunica mea iubită, mi-a descoperit secretul fericirii unei vieţi de familie. Ea mi-a zis: „Dacă te vei supăra pe soţul tău, – niciodată nu-l susţine în ceartă, dar du-te şi împleteşte o păpuşă”.

În ochii soţului au sclipit lacrimi, în cutie erau doar două păpuşi… Apoi, a întrebat-o: „Spune-mi, ce-i cu banii ăstea? Doar nu le-ai strâns din cei, de cheltuială pentru fermă?”

– Le-am agonisit, vânzând păpuşi…

Aroma divinului: Churchill şi Stalin

”Niciodată nu întârziaţi la prânz, fumaţi trabucuri de Havana şi beţi coniacul armenesc!”, – sunt cuvintele celebrului Sir Winston Leonard Spencer Churchill. 

Winston_Churchill era foarte atasat de coniacul armenesc și zilnic (!) bea câte o sticlă din celebrul „Divin„: în 1949,  la celebrarea celor 75 de ani ai lui, Stalin i-a trimis un cadou cu 75 de sticle. Acest dar îi placuse atât de mult, încât Churchill regreta că nu împlinise… 100 de ani. Dar, într-o zi, el a constatat, că băutura lui preferată a pierdut ceva din aroma de odinioară, şi și-a exprimat nemulțumirea față de Stalin. S-a dovedit că maestrul Margar Sedrakian, anume cel care era angajat în amestecuri de arome Divin”, a fost exilat în Siberia. La cererea lui Churchill, maestrul a fost revendicat la locul său de muncă și… restaurat în partid. Iar Churchill, din nou obţinuse marea placere de la băutura lui favorită. Ulterior, lui Sedrakian i s-a conferitit titlul de Erou al Muncii Socialiste.

Iată, aşa a fost salvată o viaţă de om!

`a fost uimită  Svetlana_Vizitiu_Impresii_blog

Viaţa în familie: Speranţe şi împliniri

SOŢIA:Te numeşti diferit. Ai diferite specialităţi, înălţime, ochi… Despre tine se zice, că eşti capul familiei, pilonul ei. Despre mine – că-ţi voi fi consoartă, susţinere şi consolare. Se zice, că urmează să ne împărţim toate bucuriile şi tristeţile, reuşitele şi înfrângerile… Că vom avea o cale comună, interese comune, scopuri comune, griji comune, conturi comune, gânduri comune, avere comună…  Vom comanda buchetul de nuntă şi vom alege martorii. Cu un aer important, vom întocmi lista invitaţilor. Vom mânca şi vom bea, vom cânta şi vom dansa. Vom pleca în călătorie de miere, apoi, ne vom întoarce în al nostru, aşa numit, cuibuşor: o noţiune întocmai potrivită, având în vedere, dimensiunile odăiţei noastre dintr-un cămin social.Şi-apoi? – Apoi, vom lua împreună dejunul, vom bea cafeaua, urmărind, pe furiş, ceasul, – să nu întârziem la serviciu… Iar seara, ne vom relata unul altuia, detaliile ocupatiilor noastre de zi. Ulterior, vom face planuri mari pentru viitor, imaginându-l luminos şi minunat. Apoi, va apărea copilul. Tu vei aduce pătucul, donat de prieteni, vei aspira praful în odaie, vei cumpăra Heres şi bomboane. Rudele vor servi de-ale mâncării, vor bea şi vor pleca, rumeniţi şi mulţumiţi, – fie de băutură, fie, impresionaţi de amintiri despre propria noastră apariţie pe lume: pe-atunci, când şi ei erau tineri. Iată, că vom rămâne singuri. Eu voi alăpta copilul, voi spăla pelinci, voi prepara de-ale gurii. Iar tu – vei pleca la serviciu. Copilul va plânge, va răci şi va tuşi. Te va deranja să dormi. Şi – pe mine, la fel; însă, tu lucrezi, iar eu stau acasă. Într-o dimineaţă, nu-ţi vei găsi o cămaşa călcată şi, furios, vei striga la mine, apoi, trântind uşa şi plecând. Iar eu voi plânge. Dar şi asta va rămâne în urmă. Se va naşte al doilea copil. Şi el, la fel, va plânge nopţile, va strănuta şi va tuşi, va învăţa să meargă şi să vorbească. În acest timp, acel mai mare va pleca la şcoală. În prima zi de şcoală, tu îi vei face poze, pe care nu le va vedea nimeni, deoarece, vei uita să dai pelicula la developare. Ca urmare, voi găsi eu un serviciu, care nu-mi va lua din zi mult timp. În special, pentru copii. Tu, te vei cufunda în lucrul tău. Mereu, ne vor lipsi finanţele. Şi tu, vei începe să te iriţi: într-o zi, mă vei întreba supărat, pe ce îmi cheltui banii. Pentru a menţine pacea în familie, voi începe să i-au cu împrumut şi să întorc datoriile, fără să-ţi dau de ştire. Se cam îndesesc neînţelegerile şi certurile: „iarăşi, vesela e murdară”, ”cine „aşa” educă copiii”, ”veşnic, n-are cine arunca gunoiul”… De la servici, vei începe să revii „extenuat”. Într-o seară, întrând în casă, fără să-ţi lepezi paltonul, te vei porni direct la bucătărie şi cu o faţă încruntată, vei arunca o privire în frigiderul pustiu, ş-apoi, demonstrativ, te vei întinde pe o canapea, cu un ziar.
Iar eu – în grabă, agitată, sperând să reuşesc să-ţi prepar ceva de-ale gurii, să lichidez această ruşinoasă scăpare, şi, de supra tensiune, îmi voi descărca furia asupra copiilor. Treptat, voi începe să ascund lacrimile de tine. Îţi voi exprima la „nervi,” realităţi amare, pe care, cu timpul, le-am conştientizat. Voi învinui părinţii tăi de toate problemele noastre, iar tu – pe cei ai mei. Ne vom urî, pe parcurs, unul pe altul pe- o oră, o zi, o lună… Oricum, într-o duminică, ne vom porni pe-al nostru vechi itinerar, la ţară, şi ne vom ierta unul altuia toate păcatele. Şi va începe o dungă luminoasă.
La o aniversare nupţială, vom bea o sticlă de şampanie. Într-o zi, însă, nu-mi voi mai stăpâni nervii, din diferite motive: neplăceri la serviciu, boala copilului, veşnică îmbulzeală în autobuz şi, pur şi simplu, de oboseală… Iritată şi îndurerată, îţi voi face observaţii; că nu faci nimic prin casă, că ai fi putut să cumperi măcar o pâine… O mică scânteie va provoca focul cel mare. Voi începe să-mi deplâng soarta şi viaţa ratată. Pentru toate păcatele să dau vine pe tine. Copiii se vor potoli, urmărindu-ne cu atenţie şi îngrijorare. Tu vei ieşi, adeseori, din casă: să te răcoreşti şi să te calmezi. Eu, voi bea valeriană. Voi face alarme cu planuri de răzbunare. Şi fiecare din noi va aştepta, ca celălalt să se căiască, topind gheaţa tăcerii. Ceea ce şi se va întâmpla: următorul guturai al unuia dintre copii, ne va impune să ne împăcăm. Copiii unesc părinţiii mai puternic ca verighetele (printre altele, tu pe-a ta ai reuşit s-o pierzi a doua zi după nuntă!). Aşa, vor trece anii. Iată că, într-o bună zi, mă voi trezi la realitatea mea şi ceva mă va pune pe gânduri: de ce, mă rog, eu trebuie să-ţi fiu consoartă? De ce, să gândesc la fel ca tine? De ce, să-ţi fiu eu consolare?

Dar eu, eu n-am nevoie de consolare? Treptat, mă voi convinge, că viaţa noastră putea să ia o altă întorsătură… Că am ratat ceva din momente importante. Îmi voi da seama brusc, că copiii cresc, iar noi îmbătrânim. Mă voi jeli, mă voi plânge de milă. De mine, ş-apoi, de tine. Sunt încă în stare să-mi păstrez şi să realizez visele şi ambiţiile, dar din lipsă de iniţiativă, nu mă voi apuca de realizarea lor. Îmi voi depune toate speranţele pe copiii noştri… Nu ştiu, cum vei deveni. Probabil, vei începe tot mai des să-mi-o indici ca exemplu, pe colega ta , care le reuşeşte pe toate. Vei începe, pe străzi, să admiri siluete graţioase ale tinerilor fete.
Şi supărat, să te încrunţi, când vei observa cărunţeala părului meu, mai şi ascultând pe săturate plângerile mele pe durerile din spate. Desigur, îmi voi colora mai des părul, şi stărui-mi voi, cât mai rar să mă supăr. Încleştându-mi dinţii, să rabd durerile din spate. Mai târziu, însă, voi fi sătulă până-n gât de toate, ca şi cum te-aş privi cu alţi ochi. Voi observa, că şi tu, la fel, ai încărunţit, chiar te-ai îngrăşat… Voi descoperi calităţi neplăcute în caracterul tău. Ca urmare, monotonia ultimului microibuz, ne va întoarce unul la altul. Copiii vor lipi fisurile. Uneori, chiar mă voi ajusta, singură pe sine: şi ce, mă rog, îţi mai trebuie? De ce mereu eşti nemulţumită? Soţul nu fumează, nu bea, salariul ţi-l dă în întregime, nu e un fluieră-vânt, doar că uneori, mai roteşte gâtul după tinerele. Este un ajutor bun prin casă, de acest fapt nu mă dezic. Mama mă va contrazice, categoric: „Trebuie, numaidecât, să-ţi reeduci soţul”. Eu, probabil, voi răspunde, că mai bine, mi-ar împrumuta ceva bani. Nimeni, încă n-a reuşit să-l schimbe pe altcineva. La urma urmei, în viaţa noastră au fost atâtea clipe minunate. Ti-aminteşti?  Şi tu, îţi vei aminti. Neapărat îţi vei aminti…

SOŢUL: Tu ai diferite nume. Diferite specialităţi, ochi, parul… Despre tine se zice, că-mi vei fi: consoartă, sprijin şi consolare. Despre mine – că voi fi capul familiei, pilonul ei. Se zice, că vom împărţi în jumătate bucuriile şi tristeţile noastre…  Vom comanda un buchet şi ne vom alege martorii. Tu vei fi cea mai frumoasă mireasă. Eu mă voi simţi oribil şi stângaci, în costumul meu nou şi cu cravată. Apoi, vom pleca în luna noastră de miere. Cu nişte aere îndrăzneţe, le vom băga sub nas paşapoartele noastre, administratorilor hotelieri. Vom risipi toţi banii câştigaţi. În final, ne vom întoarce în al nostru, aşa-zisul, cuibuşor de familie. Dimineţile, înainte de a pleca la serviciu, ne vom bea cafeluţa, uitându-ne pe furiş, la ceas. Iar serile, ne vom povesti, ce-a fost ziua, şi ne vom face planuri pe viitor, desigur, imaginându-l luminos şi fără nori. Apoi, va apărea al nostru prim-născut. Tu îl vei dădăcil, iar eu – voi pleca la serviciu. Copilul va: plânge, mânca, dormi, adăuga în greutate, răci, strănuta, tuşi… Şi eu nu voi dormi îndeajuns. Tu – la fel, doar că eu lucrez, iar tu, stai acasă. La serviciu, eu voi dormita. Nu-mi voi îndeplini sarcinile. Voi amâna afacerile pe: mâine, poimâine, săptămâna următoare. Până când şeful mă va anunţa, că aşa treabă, nu mai merge. Voi suferi groaznic. Însă curând, îmi voi veni în fire.

Viata in familie. La etate. Pictura in ulei de Svetlana Vizitiu, Chisinau

Mă va apuca vârtejul vieţii de toate zilele. Tot mai des, mă voi întoarce târziu acasă, după şedinţă ordinară. Flămând şi obosit. Şi, după cină, acasă, voi întocmi raporturi. Voi organiza cursuri pentru tineret. Voi face cercetări. Voi prelucra chestionare. Voi conduce seminare. Voi dormita la şedinţe. Voi scrie referate. Voi „scutura” din şefi o locuinţă nouă. Voi scălda copilul. Te voi duce la clinică. Voi repara robinetele din baie. Voi lipi tapete. Voi repara maşina de spălat. Printre altele, eu voi continua să câştig bani. Într-o dimineaţă, voi merge la serviciu intr-o bluză necălcată. Lavuarul va fi împlut cu veselă murdară. Urna  e mereu, supraîncărcată cu gunoi. Lenjeria, înmuiată de două zile, la spălat, e neatinsă. Şi toţi ciorapii mei, aruncaţi la spălat. In sfârşit, voi exploda: la urma urmei, tu stai acasă! Ai destul timp, să menţii ordinea în casă. Eu îţi voi spune direct, tot ce gândesc… Apoi, se va naşte al doilea copil. Şi el va plânge nopţile. Va strănuta şi va tuşi, va face primii paşi şi va pronunţa primele cuvinte. Unica noastră odaie va deveni strâmtă. Voi fi nevoit să scriu cercetările mele ştiinţifice la bucătărie, unde stă şi televizorul, şi de la care tu nu-ţi poţi rupe privirea. Mereu, îmi vei face morală, cică, e din cauza mea, că trăim în gaura asta. În curând, şi tu te vei angaja la serviciu. Vei pleca în deplasări. Vei avea prietene. Vei începe să-mi povesteşti bancuri despre soţi-neghiobi.
Eu îţi voi răspunde cu bancuri despre soţii-scorpii. Într-o zi, după o zi ordinară şi încordată la serviciu, mă voi întoarce acasă supraobosit şi mă voi întinde pe o canapea, să mă odihnesc. Iar tu, nemulţumită, vei rosti, că puteam să cumpăr măcar o pâine. Cică, nu avem nimic la cină. Atunci, şi eu mă voi exprima dur: C-ar trebui să-ţi mai ţii nervii în frâu. Că eu muncesc, fără să mă compătimesc şi de serviciul meu depinde bunăstarea noastră. Iată, că colegii se descurcă cu treburile lor casnice, fără ajutorul cuiva: îşi fac doar serviciul lor, iar eu trebuie să mai lucrez şi pe-acasă, legat cu treburi până-n-gât! Mă întorc târziu şi nu mă mai satur de somn. Uneori, nu reuşesc nici să i-au prânzul. Iar tu cheltui banii pe nimicuri.
…Că, e timpul să facem ordine în bugetul familiei. În general, voi spune tot ce gândesc despre tine. Ca răspuns, vei dezlănţui o avalanşă de reproşuri. Eu, nu voi rezista şi voi pleca, trântind uşa. Nu ne vom vorbi o săptămână. Sau, o lună întreagă. Vei fi îmbufnată şi, pe ascuns, vei plânge. Tăcerea ta îmi va provoca mustrări de conştiinţă: „Mi-ai distrus viaţa!”. Însă, eu nu voi ceda. Am şi eu mândrie la urma urmei. Următorul guturai la cineva din copii ne va împăca. Mă voi gândi: ce susţinere şi consolare pot avea din partea ta, dacă de toate problemele mă învinuieşti doar pe mine? Dacă eşti atât de ingenioasă, de ce nu întreprinzi singură ceva? De ce nu câştigi pentru apartament? Voi fi indiferent la plângerile tale pe durerile din spate. Nici pe tine nu te atinge hipertonia mea. Tu vei începe să-ţi lauzi cunoscuţii, care „s-au aranjat în viaţă”. Să-i defineşti „bărbaţi adevăraţi”. Să le cânţi difirambe. Eu voi remarca, că cu toate iscusinţele tale, nu vei reuşi să ascunzi cărunţeala din părul tău. Tu nu-mi vei rămâne îndatorată, şi-mi vei reproşa neglijent, că şi eu am îmbătrânit. Dar în adâncul sufletului voi fi sigur, că noi suntem la fel, ca înainte. Obiceiurile noastre de zi cu zi, ne va întoarce unul la altul, in braţe, în fiecare seară. Neînţelegerile şi sabotările se vor ivi şi vor dispărea, în genul cometei Galeia, însă, cu mult mai rapid. Mă voi obişnui. La fel te vei deprinde şi tu. Dar într-o zi, mă voi întoarce noaptea, târziu, fără să te previn de întârziere. Mă vei întâlni, cu lacrimi. Te vei arunca la pieptul meu: „Eşti viu!”. Voi încerca să te calmezi. Fără să-ţi reproşez, că şi tu, uneori întârzii şi nu mă previi din timp. Din bucătărie va veni aroma gustăricăi mele preferate. Copiii vor dormi liniştiţi, sătui şi îmbăiaţi. În acest moment, cuprins fiind de emoţie, mă va inunda sentimentul fericirii şi o adâncă recunoştinţă faţă de tine. Pentru tot, ce-a fost bun între noi. Şi te voi iubi, la fel de puternic, precum şi în adolescenţă. Pentru mine vei fi cea mai frumoasă, cea mai blândă, cea mai dorită. Voi fi fericit, că-mi eşti alături. Probabil, că voi vorbi doar în gând… Dar, tu vei simţi. Neapărat, vei simţi… ❤

Svetlana VIZITIU