Un sfat pentru părinți și profesori

Ieri am avut un incident neplăcut într-un microbuz de rută, eu ocupând un loc pe scaun, ca urmare alte persoane foarte tinere întră în mașină, și toți ca unul au început să bifeze în mobilele lor performante deasupra capurilor celor care ședeau pe scaun. Am atenționat un tânăr să închidă mobilul, căci microbuzul era supraîncărcat și este greu să respiri, cu atât mai mult cu ZECI de mobile deschise în acel moment. – Care e problema? – mă întrebă tânărul indignat. – Radiația, domnule! – Ce altceva ar fi mai clar pentru ei? (Eu chiar îmi fac griji pentru sănătatea mea și a celor din jur 😉 – și special, niciodată nu voi include internetul în mobilul meu! Pentru lucru folosesc laptop-ul, – doar acasă sau la serviciu)…  Tinerii au surâs ironic. Am repetat a doua oară, – băiatul a inchis mobilul, ocupând și el un loc eliberat pe scaun. Ceilalți  – zero atenție, continuând să butoneze mobile pe capurile persoanelor de-alături. O tânără prezentă și ea la această scenă a ocupat locul tânărului cu care am vorbit, și din nou a început să butoneze în smarth-fonul ei. Indiferență totală pentru cei din jur, și de ce ar trebui să-i pese?

Catârul din mine n-are margini, – îi repet domnisoarei același lucru: să închidă mobilul, căci are tot timpul să-l utilizeze în afara transportului urban. Fata și fratele ei râdeau, iar mama lor a început să mă pună la punct ca să las tinerii în pace… Nu voi continua cu redarea scenei de mai departe, doar am atenționat-o că pe parcursul anilor va realiza și ea cum… vom crește monștri, care o vor ironiza nu doar pe dânsa, mama ”lor”… Vedeți și voi,  atunci când sunteți prezenți la asemenea scene, cum vă simțiți când cineva ”urlă” la telefon veșnic în transportul urban? Mai aduce cineva aminte de Cultură și Educație? Mai bine ar cânta radioul…. 😀

Ce n-ați spune, dragi cititori al blogului meu, eu sunt ferm convinsă în atitudinea mea față de această problemă publică, m-am și informat intensiv, și am extras strictul necesar din sursele mai mult nipone, cu specialiști în domeniu, – anume pentru promovarea sănătății oamenilor care nu cunosc multe lucruri utile. Dacă nu pentru voi, atunci poate pentru urmașii voștri să vă faceți griji? Îmi pare rău de promovarea Wi-Fi în transportul public urban: observ tendința copiilor de a nimeri în troleibuz, din acest simplu motiv să joace cu mobile stricându-și vederea și mințile, și nervii ai celor de-alături. – Primărie, la ce te-ai gândit cu această ”caritate”? Tinerii de astăzi nici nu știu, că pot oferi locul persoanelor în etate sau celor cu dizabilitate.

Nu fiți indiferenți, – interveniți cu restricții în ceea ce ține de educația copiilor, o spun din experiența mea proprie, că și eu am întârziat cu aceasta… mulțumită internetului și telefoniei mobile, doar pentru că n-am fost informată la timp și am ratat timpul necesar, iar acum regret mult, pentru că toate s-au răsfrâns asupra fiului meu, din cauză am avut de suferit împreună de dependența lui de Internet, – pentru că n-am știut cum să-l opresc la timp, iar acum e mare și nu mai pot face nimic… De ce n-am dat și eu peste o nebună ca mine într-o rută din microbuz, să mă pună la punct la timpul necesar, poate aplecam urechea și mă puneam pe gânduri?

Aș da un sfat părinților și pedagogilor să blocheze site-rile și jocurile computerizate din internet pentru copiii lor, iar școlilor – să înlocuiască computerul cu jocuri active reale.

Părinților: Voi puteți să faceți totul la alegere, – să blocați programele și jocurile de calculator, care distrag atenția copilului de la teme pe acasă, instalând programe cu interdicții care limitează descărcările de file-uri din Internet. În ce privește școala, aici este necesară înlocuirea preventivă (profilactică). Pentru a trezi interesul unui copil în implicarea activității viguroase, cărți de tipar, sport, muzică, șah, victorine, biblioteca etc, ar fi bine de proiectat programe care ar distrage atenția de la calculator și jocuri internautice, de la dorința copiilor de a sta permanent pe rețele de socializare, iar mobilele să fie strict interzise la fel ca fumatul în public, nu doar pentru copii! 🙂 Zâmbesc, știu, că este din sfera visurilor deșarte… Și, totuși sper… 

Internetul, ne previne deja nu primul an despre pericolul lui, și oferă detalii în amenințarea lui pentru sănătate. Profesorii ar trebui să fie atenți la aceste informații pentru elevii lor, și să acționeze împreună cu părinții în unanim în această problemă, care devine din ce în ce mai dăunătoare pentru sănătate. Important, să dorești să ții cont de aceste informații și să nu rămâi indiferent pentru sănătatea celor din jurul tău!

Mâine, ca și în fiecare an de 1 septembrie, e prima zi de școală, cu sărbătoarea elevilor și profesorilor, cu noi speranțe și dorințe, și din nou cu griji noi pentru odorașii părinților, care vor dori în continuare să fie într-un pas și la curent de tot ceea ce fac copiii lor; ar fi bine, să găsească un mod de comunicare strict la oră programată din timp, și doar, în caz de pericol pentru sănătate sau viață, să deschidă telefonul mobil… Comunicare reală e mult mai importantă, privind în ochii și sufletul celui drag.

Iar astăzi, e Ziua Limbii Materne! – Îndrăznesc, să verbalizez în scris despre tot ce ne doare și – la ce ne poate ajuta Cuvântul! Felicitări și – Doamne Ajută! ❤

O seară cu Doruleț. La sanatoriul Codru, Hirjauca, Calarasi

 

Uneori avem nevoie să ne oprim din mers, să privim în jurul nostru și să ne autoanalizăm, să ne intelegem și să ne bucurăm dacă am devenit mai frumoși pe interior, sau să vedem ce trebuie să îndreptăm, dacă am simțit un gol în suflet, fie am devenit tristi sau respingători pe interior. Călătoria sufletului este lungă și partenerii de drum… nu vom fi decat noi inșine, căci atunci când plecăm de acasă, sinele cei vechi pleacă pentru a ne regăsi pe noul din noi.. De aceea, avem nevoie de emoții, sentimente noi, eu mă refer la cultură, educație și tradiții inspirate din popor, pe care le poți aprecia neapărat ieșind din casă fie și pentru o săptămâna. Lumea se schimbă precum și istoria, dar tradițiile naționale vor rămâne mereu în sufletele nosatre, de aceea ne întoarcem la ele în orice colț al lumii, cu dorul de casă de oamenii noștri dragi… Am avut o mare plăcere să ascult recent note nostalgice muzicale, dar mai pe înțeles: Pe 23 august Ansamblul folcloric „Dorulet” de la sanatoriul ”Codru”, Hîrjăuca, Călărași, Republica Moldova, – a venit cu un nou repertoriu, de această dată cu romanțe specifice emoțiilor moldovenilor, la fel cu cântece folclorice caracteristice zonei de centru a Moldovei, care sunt utilizate și în prezent de sarbatori tradiționle moldovenești.”Doruleț”, ansamblul folcloric,
În componență: Svetlana David, Elena Costin, Angela Melnic, Vera Caraman, Galina Mereuță, Raisa Rusnac, acordeonistul Alexandru Gheoghelegiu, pianistul Mihai Dragoș. De obicei, la stațiunea balneară Codru au loc diferite manifestații culturale pentru cei care merg la tratament. Cântă invitații de onoare, dar și angajații împreună cu cei care vin aici la odihnă. Sunt interpetări de romanțe deosebite cu doamne deosebite! Pe bun merit, de admirat și de ascultat. Poate vă treziți și voi la un moment de dor și de tristețe?

Felicitări și baftă în continuare în tot ce faceți, Doamnelor din ”Doruleț”, pentru oamenii și cultura noastră. Bravo! Și pentru cei care duc dorul de casă anexez link-uri de la eveniment:

Obiective turistice:
-In Hirjauca se gaseste unul din cele patru sanatorii din Republica Moldova: Statiunea balneoclimaterica Codru cu cei mai buni profesioniști în domeniul sănătății și artiști de valoare, promotori ai muzicii naționale:

 
-Muzeul “Casa Parinteasca”care deserveste pacientii sanatoriului si vizitatori nationali si internationali cu un program de excursii locale , traditii si obiceiuri culinare dar si un program folcloric sustinut de ansamblul “Dorulet”
-Manastirea Hîrjauca – una din cele mai vechi si importante manastiri din Basarabia, construita in anul 1740, la poalele unui deal, care o inconjoara din trei directii.
-Biserica de lemn din s. Palanca este considerata cea mai veche de acest fel din Republica Moldova (sec. XVI).

Imagini, text de Svetlana Vizitiu

Text preluat in volumul ~Personalitati si recenzii literare~ /2023

Tatiana Dodon: pensie mică, scumpete mare

Am rămas înmărmurită, nu-mi venea să cred ochilor… Dacă ar fi fost cineva din America sau Europa, aș fi mers mai departe în drumul meu. Dar aici… Cine n-are (b)ani, să și-i facă! – O Moldoveancă… Astfel, precum este tânăra și neobosită cu sufletul Tatiana Dodon. Să știe toți moldovenii, și nu numai, că și cei ca ea nu rămân în urma tinerilor, la 81 de ani pe care-i va rotunji în două zile, pe 23 august!

 Am fost surprinsă, mergând la sport, să văd atâta energie ce venea de la această Doamnă. Am întrebat-o, dacă se simte bine. -”Ba, sunt fericită! Iată, am și eu grijă de oasele mele”. ”Nu mă plictisesc, doar că oamenii sunt mai discreți, nu ca pe vremuri, – acum nu prea ai cu cine vorbi, mai ales, că de noi, cei bătrâni, oamenii se cam feresc…” – Poate spuneți câteva cuvinte moldovenilor, sau ce doriți să audă ei de la dumneavoastră? – ”Ce să spun, eu sunt de la ”Chișinău, Ciocana, Milescul Spătarul, ”3”, ap… (o întrerup, că de nr apartamentului nu este nevoie),  fac 81 de ani la 23 august, ”sobes-ul” mi-a dat foaie de tratament la sanatoriul Codru, pe care o aștept de patru ani. Am copii, nepoți, strănepoți. Banii nu ajung nici lor. Dintr-o pensie de o mie de lei, nu pot achita nici facturile… Ce să faci, cui să te plângi, că nu ascultă nimeni”…  Continuarea ascultați în filmulețul de mai jos…

La Mulți ani înainte, Doamnă Tatiana Dodon, să vă dea Domnul multă sănătate, energie în continuare, ani de viață plini cu bucurie, și o pensie cât mai mare de la guvern, și dragoste de la stră-strănepoți…

P.S. Recent, mi s-a plâns că domnul director de la casa de cultură de la sanatoriul Codru nu i-a permis să între în sală să-l asculte pe cântărețul Nicole Palit, că tare îl mai admiră și-i place cum cântă, dar nu avea cei 50 de lei de bilet… L-a rugat mult timp pe domnu’ director, dar acela i-a zis, că ”are și el un tată bolnav” și… nu i-a mai dat voie să între în sală, cu toate că erau multe locuri libere  😦

Dar, cel mai important, a doua zi, Doamna Tatiana Dodon ne-a surprins cu o voce de cor bisericesc – ”Maica Domnului” închinare Domnului, – vă propunem să o ascultați:

Esti stângaci? Ai o problemă: Ziua Mondială a Stângacilor

În toate timpurile, atitudinea pentru cei stângaci a fost una ambiguă. Tratată cu suspiciune, stângăcia se considera un defect enorm, una dintre semnele vrăjitoriei, şi de aceea, persoanele stângace erau bătute, marcate pe viaţă. Li se interzicea chiar să dea probe în instanţă de judecată. Potrivit unor înregistrări istorice, rolul decisiv în decizia judecătorilor în arderea Ioanei d’Arc a fost anume faptul că ea era stângace. Nu le era uşor nici femeilor japoneze, – soţul putea să dea la divorţ, dacă afla că ea este stângace… În Biblie mâina dreaptă se menţionează de 100 de ori în context pozitiv, în acelaş timp, ce braţul stâng este menţionat doar de 25 de ori şi numai, în contextul negativ.

Eu mă luptam cu sora mea stângace în copilărie, atunci când ea scria cu mâina stângă, şi chiar o loveam cu rigla peste degete! Nu ştiu, de unde am căpătat pe-atunci, asemenea ştiinţe care interziceau utilizarea mâinii stângi în munci, considerate normale pentru cei care mâinuiesc cu dreapta? Probabil, am auzit de la cineva şi s-a copt în creieraşul meu putred noțiunea unei crime de a lucra cu stânga! Fapt, e că surioara a suferit mult în urma învăţăturii mele, se pare, că nici în prezent nu mă iartă… Acum, dragă mea surioară, te rog, să mă ierţi, şi te felicit din toată inima, cu siguranță, să rămâi aşa stângace și dulce precum eşti. Eşti prea bună pentru această lume cu dreptaci inconfortabili! 😀

Istoria demonstrează, că cei stângaci au parcurs o lungă perioadă plină de dificultăţi şi greutăţi înainte de a fi recunoscuţi ca egali celor dreptaci. Dar, există şi unele avantaje: forţaţi să se adapteze conform regulilor unei societăți ’’drepte’’, stângacii sunt nevoiţi să-şi dezvolte ambele mâini, în timp ce ”dreptacii” folosesc doar mâina dreaptă. De aceea, mulţi stângaci au un avantaj mai mare şi ating succese semnificative în anumite sporturi. Stângacii, – jucătorii de tenis, scrimeri, boxeri, luptători etc nu sunt deloc agreaţi de concurenţii dreptaci, – cu ei este foarte inconfortabil de luptat

Ziua Mondială a Stângacilor – o sărbătoare neoficială dedicată persoanelor, de preferinţă, care folosesc mai mult mâina stângă. Pentru prima dată, această zi a fost marcată la 13 august 1978 la iniţiativa unei asociaţii Lefthanders International. Potrivit altor surse, Ziua Stângacilor a fost marcată la 13 august 1992 la iniţiativa Clubului Stângacilor britanici creat cu doi ani mai înainte. Mişcarea stângacilor a început în 1980 de la o grevă în apărarea unui poliţist Franklin Uinborn, care a fost demis din funcţie pentru că nu purta conform statutului un toc pe partea dreaptă, ci pe stângă, deoarece era stângaci, şi astfel, lui îi era mai uşor să poarte pistolul. Ca urmare, s-a pornit și campania în susţinerea lui Robert Green, care lucrând la poştă, sorta plicurile cu mâina stângă, ce de loc nu i-a plăcut șefului, care îi porunci să lucreze cu dreapta. Green a primit-o ca insultă personală şi a mers la tribunal.

Sărbătoarea stângacilor din 13 august anual a fost creată nu numai pentru a bucura persoanele stângace, dar şi pentru a atrage societatea atenţia la problemelor lor. Credeţi că este uşor să trăieşti într-o lume în care totul este adaptat pentru dreptaci? Încercaţi să răsturnaţi toate obiectele invers, şi veţi înţelege, cum le vine celor stângaci într-o societate modernă! Cel mai probabil, veţi simţi greutăţi enorme cu cele mai simple lucruri. Încercaţi, dacă sunteţi un dreptaci, să încheiaţi cu mâina stângă nasturii la pantaloni sau câmaşă. Nu e de mirare, că cei stângaci primesc mai multe leziuni legate de muncă, în plus, la ei mai des se dezvoltă și boli ale sistemului muscular, deoarece instrumentele şi echipamentele sunt perfectate pentru cei care mâinuiesc cu dreapta.

Astăzi, față de persoanele stângace atitudinea a devenit mai tolerantă. De fapt, cei stângaci şi dreptaci diferă unul de altul nu doar prin faptul cu care mâină scriu sau mănâncă. Stângacii reuşesc în meserii creative. Cercetările moderne demonstrează că stângacii se descurcă mai bine în gândire divergentă, – tot mai mulţi sunt predispuşi la alegerea unei meserii în domeniul artelor sau muzică. La stângaci, sunt mult mai pronunţate calităţile specifice: mai maleabili, excitabili, predispuşi la accese emoţionale şi modificări bruşte ale dispoziţiei. Anume acesta este motivul că printre artişti (actori, compozitori, poeţi şi pictori) sunt o mulţime de stângaci. Dar, studiul în ştiinţe exacte, de regulă, stângacilor li se dă cu greu.’’Faimosul stângaci’’ Leonardo da Vinci scria toate notiţele sale de la dreapta la stânga, în așa mod, că le puteai citi doar cu ajutorul unei oglinzi.

În ciuda numărului mare de studii în acest domeniu, cercetătorii nu au un răspuns exact la această întrebare. Se pare că rezultatele acestor studii indică la un complex de interacţiuni de genuri şi mediul de educaţie. Un ’’gen stângaci’’ aparte încă nu s-a descoperit, dar s-a observat, că la majoritatea stângacilor, și rudele sunt stângace.

Ca să afli, dacă copilul este stângaci sau dreptaci, se poate încă din copilărie primară. Fiind plasat pe burţică, copiii care reiese că sunt stângaci, de regulă, întorc capul spre stânga. Poate fi doar o coincidenţă, dar oamenii de ştiinţă observă tot mai des repetarea aceastei tendinţe. La fel, precum că stângăcia se moşteneşte. Ca exemplu, în familia regală britanică există o întreagă linie de stângaci: Regina Mamă, Regina Elizabeta a II, Prinţul Charles şi Prinţul William. Persoanele cu mâina stângă dominantă, mai mult îşi fac griji pentru erorile lor şi sunt mai sensibili la critici.

Alte personalităţi stângace cunoscute sunt: Gaius Iulius Cezar, Alexandru cel Mare, Ioana d’Arc, Napoleon, Winston Churchill, Fidel Castro si Mahatma Gandhi. Doi dintre cei mai mari jucători al secolului trecut – Pele și Maradona – fotbalişti stângaci; Ronald Reagan, George HW Bush, Bill Clinton si Barack Obama: cei mai faimosi presedinti americani moderni

Şi un aperitiv amuzant pentru voi, stângaci şi dreptaci! ”Soţia este în spital, foarte grav bolnavă. Soţul stă în apropiere. Ea murmură în şoaptă: – Dacă voi muri, te vei însura din nou? – Poate… Într-o zi depărtată. – Şi tu ai s-o aduci în casa noastră? – Nu ştiu, posibil… Doar va fi soţia mea… – Şi ea va dormi în patul nostru? – Probabil… Totuşi, va fi soţie, nu? – Şi ea va juca cu paletele mele de golf? –  Ba nu! Ea e stângace…”

La Mulţi ani, dragă mea surioară stângace! Eu te iubesc! – La mulţi ani tuturor Stângacilor! Batfă în toate şi să ţineţi mereu cu pasul în … dreapta! 😀  ❤ 

O zi de urgență la spital

Astăzi, fiul meu a fost luat de urgență la un spital. Problemele s-au început în secția de așteptare a pacienților. Medicii roiesc unul după altul în verificarea numelor noilor sosiți, dispar rapid, fie sunt preocupați de scrierea foilor de boală cu investigații de analize și tratamente. Impresia stupidă, că aceste rapoarte le i-au o grămadă de timp, și pentru pacienți nu le rămâne timpul necesar, – persistă incontinuu, or, numai eu așa cred? Iată așa, primul medic, a scris ceva în hârtie, apoi a dispărut. Fiul meu geme de durere, vine medicul, scrie îndreptare la UZI. O problemă grandioasă pentru mii de moldoveni, și pe care guvernul nu o mai rezolvă, de fapt, toate legile și hotărârile sunt împotriva drepturilor omului, decisive nu în apărare, din contra… Fiul meu nu dispune de poliță de asigurare, are 21 de ani, lucrează din când în când, nu are un loc stabil de muncă, deci, nici poliță, pe care nici un patron nu dorește să o perfecteze în mod legal. Statul, fie, guvernul cunoaște acest lucru, dar închide ochii, – atunci ce ne rămâne sa facem, nouă, bieților cetățeni supuși? Să achite cele circa sașe mii, de unde dacă ești șomer? Deci, nici să muncim normal, nici salariu, dar să achităm polița în mod obligatoriu, altfel, ești amendat, pus la răcoare etc… Guverne, înțelegi unde bat eu? La neputința ta de a stabili ordine în această țară. Vor fugi toți, și cu cine vei rămâne?

Fiul meu, în continuare, geme de durere. UZI demonstrează, că totul e curat, Slava Domnului, de aceea, nici n-am regretat cele 181 de lei, la început, achitate pentru investigare doar la rinichi… La casă, casierița preocupată cu discuția la mobil, mi-a spus să aștept ”zece minute”. Aștept. Deci, ar trebui sa urmeze analiza sângelui și a urinei… Două ore, se pare că medicul uitase de noi… Observ primul medic or tot el, asistentul medical, – déjà fără halatul alb, cu un geamantan pe umeri, se pornește cu ”la revedere”… Îl opresc, întreb, ce facem mai departe, de ce nu dau rezultatele, sau, să-i facă ceva contra durerii. Ah, da, s-a amintit, se apropie de o asistentă, îi spune ceva, și pleacă, căci, orele lui de serviciu, pe azi, s-au terminat! Apoi, o asistentă ne spune să așteptăm rezultatele. Apoi, că trebuie să vină medicul. Acela vine, și la fel, ne spune să așteptăm. Fiul geme. Achităm 45 de lei pentru șeringa de sânge din venă. Așteptăm. Oamenii în halate albe, albastre, verzi, roiesc în continuare, ca niște albinuțe, unul după altul, întrând, ieșind… Achit consultația medicului 20 de lei… Fiul geme…În tot acest timp, curente de aer prin toate coridoarele spitalului, în salonul pentru bărbați și condiționerul în funcție… Eu încep a strănuta, să suflu în salfeticuță. Și să alin durerile fiului meu, masându-i spatele încetișor.  Apoi, vin alți doi medici, spun că rezultatele îs foarte rele, că fiul trebue urgent internat… Eu sunt de acord, iar fiul refuză, ținând cont, că e prea scumpă internarea de zi cu zi… Apoi, un omuleț bun în halat alb, după ce i-am spus, că și sora mea e medic de categorie superioară, care întreabă de acțiunile lor de mai departe, se face interesat de boala fiului meu, și îl trimite să i se facă o șeringă contra durerii, și chiar a mers personal cu el, să treacă fără rând. Îi mulțumesc mult pentru acest lucru. Aștept la registratură. Vine fiul și cere zece lei, că trebuie să achite pentru înjecție. Durerea parcă s-a mai diminuat, el vine peste vreo zece minute și spune, că asistentele s-au încuiat, și el nu le poate da cele zece lei ))) Banii rămân la registratură, ca apoi să ia adresa la asistentele încuiate în biroul lor.  Așa deci, fiul refuză spitalizarea, mai departe, aflăm, că analiza de sânge a fost confundată cu a altui pacient, că la sânge e tot bine. Doar cea de urină a demonstrat, că a fost o ”pietricică”, bat-o vina… Și badaprosti, a avut doar o pietricică, care a ieșit benevol și fără intervenția medicilor… Ca prin minune, de aceea și a gemut fiul meu de durere…

A rămas să ne continuăm tratamentul la domiciliu… Doamne ajută! Și în continuare, atâtea impresii rămase, cu dezamăgiri în societate noastră, în medici indiferenți, care muncesc ca roboții la sens direct, dar déjà nu mai simt nimic, obișnuiți cu durerea oamenilor în fiecare zi, și nicio lege nu mai contează în mod obligatoriu…. Credeți că eu dau vina pe medici? Nu! Am redat o zi din viața lor și a noastră. Cea obișnuită a moldovenilor de rând. Dar cu o durere în suflet, persistentă pe viitor. Cu o ciudă pe alți oameni, care nu au nicio legătură cu istoria de azi… Bine, se tratează fiul meu, dar mai departe rămân cu o frică în sân, eu nu voi mai fi, ce va face el mai departe, de unde bani pentru tratamente, pentru poliță de asigurare? La bursa muncii, ești obligat să treci niște cursuri de trei luni, și capeți o poliță de șomer. Unde e logica, vă bateți joc, țară degradată?

Până la anul viitor, locuri de muncă nu mai sunt, și cine știe, dacă și la anul vor fi? Sănătatea contează, dar pentru cine? Doar pentru părinți și copiii lor, că străinului de străni il doare în cot. Aha, și guvernul a obligat ”farmaciile” să schimbe politica lor de jefuiere a clienților, și tot așa, an de an, prețurile cresc și mai mari! – Verso și vezi, statule, nu schimba legile doar pe hârtie, mai trăiește cu noi în rând și ”rugumă” faptele reale! Poate sunt și eu de vină cu ceva, accept atunci sugestii și propuneri cu plăcere, dar rămân o mamă șocată de atitudinea și mentalitatea moldovenilor… Desigur, nu suntem unicii pacienți, de aceea și pledez pentru toți care se întreabă ce să facă în aceste cazuri când nu pot disponibiliza de dreptul lor de a fi sănătoși?

În interior, demnitarul  simte o mare compasiune pentru cei săraci, vulnerabili, pentru tot soiul de nevoiași. Este un lucru bun. Dar rezultatul acestei compasiuni vine oare dintr-o acțiune făptuită nu doar teoretic? ”Transmite-ți acestor sărmani, bătrâni, copii că eu mă gandesc la ei”? Dacă e așa, atunci cine are nevoie de gândurile, cuvintele tale, omule? Copiii mor în fiecare zi din cauza că milioane de oameni își spun sie, că să-ți faci griji, să retrăiești pentru sărmani este la fel de bine, ca și cum să faci real acest lucru. Un mecanizm al lăuntricului controlat de partea leneșă a creierului nostru, care ne protejează de acțiuni reale. Ai privit un clip video despre un sărman copil, și crezi că gândul tău cel bun este de-ajuns? În van! Oamenii mor în fiece zi, și tu ce faci? Și ce a făcut societatea cu asemenea gânduri? Mergi și investighează cazul, află de ce anume au nevoie, și ajută-i! Oamenilor le pasă doar de ceea ce pot obține din voi. Iar dacă nu se poate obține ceva, se fac nu doar indiferenți, – ironizează și nu lasă nicio speranță la schimbări pozitive în această societate bolnavă…

❤

Impresii din lucruri mărunte

De la balcon… Jos, pe un teren se plimbă o familie cu un câine… Părinţii, cam de 40 de ani, fiica lor – de circa 15 ani. Câinişorul face ’’kaka’’ pe iarbă, şi mama adună rezultatele într-un pacheţel. Apoi îl aruncă într-o urnă. Chestia nu e în ceea, că am văzut ceva real, şi pentru prima dată în Chişinău.

Eu la copil m-am gândit. Iată, ei se plimbă, discută în rusă, şi fiica se uită cum mama adună fecaliile câinelui. În ciuda limbii ruse, acest adolescent, atunci când va creşte mai mare, cu lumea rusă categoric va fi incompatibil. Nu poţi să strângi după sine şi să strigi: Rusia e o ţară măreaţă. E un antagonism de apă pură, excludere fizică. Persoanele, care strâng pe stradă rahatul după câinii lor, niciodată nu-l vor chema pe Putin, nu vor parca pe trotuare sau la staţii, şi nu-şi vor vinde voturile pentru două sau mie de lei la alegeri. Iată aşa mărunţişuri. Adică, procesul merge. Trebuie să mai aşteptăm un pic. Şi, noi, desigur să corespundem cerinţelor necesare, să respectăm valorile morale şi culturale. Europa nu e o plimbare dus-întors.  Iată aşa, impresii cu lucruri mărunte ale vieţii

Am o Întrebare pentru fermieri, țărani, cei care cresc găinuşe – prepeliţe, pătrunjel-mușețel, și chiar muștar. Aveți nevoie de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare? E util pentru ceva? Ei bine, puii mai bine se ouă, sau o vaca se mulge mai repede? e doar una din ministere, mai sunt şi altele ca cele ale Sănătăţii, Sociale, Culturii, Educaţiei…

Se spune, că înainte de moarte nu te mai saturi să tot respiri din aromele naturii, dar să încerci să munceşti şi să câştigi pentru următorii doi ani înainte de a stabili careva reguli sau a întroduce unele legi, – este chiar foarte posibil… Lăcomia – este un sentiment tare dur. Anume ea, lăcomia, învinge frica, şi nu Dragostea pentru oameni, cum cred or încearcă să ne facă să credem, unii romantici demnitari…

Nimeni, nici pe gratis nu are nevoie de lumea ta interioară… Pentru majoritatea contează doar să fii frumos îmbrăcat, să mirosi plăcut şi… să nu te bagi în discuţie cu problemele tale personale…

Pur şi simplu, aşa, să te rupi şi să mergi să ucizi, să furi, sau să loveşti în neamul tău doar pentru că a spus-o cineva din mass media sau din cutia TV… Dintr-o cutie, care a minţit ultimii 25 de ani, aceasta ne vorbeşte despre o puternică degenerare genetică…

Sasha Obama, fiica presedintelui SUA, Barack Obama, cea de 15 ani, și-a găsit un loc de muncă la un restaurant cu bucate de pește…

N-am înțeles… La ei nu se cuvine, ca pe un copil de președinte să-l aranjeze în guvern, să-l trimită la Senat sau Congresul din partidul președintelui? stranii oameni, ciudate persoane…

Citesc la un amic virtual despre oameni ”răi”. Lumea tot vorbește despre oameni răi… Mă întreb, dar tu te consideri ”rău”? Eu insist, – nu există oameni răi, ci doar cei nefericiți, nenorociți de viață, de boli, de stat, de guvern, de lipsă de bani și ajutor social, și cel mai grav: de decesul celor dragi… În cele din urmă, dacă crezi, că în fața ta e unul ”rău”, trebuie să știi, – el are nevoie de ajutorul tău! Ajută-l, oferă- susținerea ta, om bun!

Un bine nu se face pentru bani, sau reiting. Adevărul e că binele se face pentru Dreptate!

Donez trupul meu științei. Pentru viitorii oameni de știință, ca ei să știe cum arătau oameni fără tatuaje… Este interesant să ne numărăm )) …

Bunica nici nu mai spera, că nepoţelul o va vizita, dar aici, în bucătărie, brusc a apărut un pokemon foarte rar… Eh! Vârsta e doar o stare de spirit! 😀

❤

Silviu Fusu, omul surpriză la Clubul ”Impresii din viata și cărți”

Este uimitor cum un moment atât de sensibil ne poate emoţiona profund şi ne oferă o lecţie de viaţă adevărată. Silviu Fusu. O prezenţă naţională, care a acceptat provocarea de a ne împărtăşi experienţa pe care a trăit-o la rândul său. Protagonistul a impresionat publicul prin istorii de viaţă, confesări sincere, cu reuşite şi dezamăgiri, cu recitaluri mult aplăudate… Evenimentul Clubului de elite ”Impresii din viata si carti” în cadrul Sediului Central BM ”B.P.Hasdeu”, cu protagonistul nr 61 – Silviu Fusu și moderatoarea poeta Lilia Manole (care a venit special din or. Bălţi), – ne-a dezvăluit abilităţi şi aptitudini ale unor persoane de la care ne-am fi aşteptat, dar şi ne-au surprins de această dată. Judecând după reacţia publicului, şedinţa clubului s-a dovedit a fi reuşită. Le mulțumim tuturor participanţilor pentru tot ce au făcut să fie evenimentul de succes, cu discuţii captivante, să ne bucurăm că încă mai există astfel de oameni interesanţi şi devotați oamenilor. Le transmitem multă sănătate, bucurii, liniște sufletească și tot binele din lume. La mulți ani, Domnule Silviu Fusu! Tuturor oamenilor de pe Pământ le doresc Pace şi inimi curate. Şi, ca astfel de talente în viaţă să raspândească Frumuseţea pe Pământul Moldova! (Svetlana Vizitiu)

Vă propunem să vizionaţi filme video, dar şi sa deschideţi acest album direct în sursă: «Carizmaticul Silviu Fusu la Clubul de elite ”Impresii din viată si cărţi”»

‘‘Stimata doamna Svetlana Vizitiu!Va multumesc din suflet din partea mea, a fiicei mele si a tuturor prietenilor mei pentru seara de ieri de la Biblioteca B.P.Hasdeu!Exprim profunde multumiri doamnei Directoare si asistentilor Domniei Sale, care ne-au ajutat la derularea acestui eveniment cu n.61 – Silviu Silvian Fusu la 50 de ani de activitate artistica!

Referinţele fanilor şi ale prietenilor:

‘‘Fraţi, am fost, suntem şi vom fi! Numai dacă nu vom uita cine suntem. Lecţia de astăzi, aidoma unui vertignos fluviu, ne-a demonstrat un mult durut adevăr. Durut, dar tămăduitor. E timpul să ne iubim mai mult, e timpul să nu ne dispreţuim şi e timpul să venim acolo de unde suntem. Nu avem nimic cu alte popoare. Poporul nostru a fost dintotdeauna, milostiv, prea milostiv. Şi nu a uitat niciodată, că are o povară, numai una, cea a bunătăţii. Mult prea înţeleptul regizor, Om de teatru, personalitate emblematică în cultura noastră naţională, domnul Silviu Fusu, ne-a luminat şi ne-a tămăduit sufletele. Azi şi pentu totdeauna. Exemplu viabil, Domnia Sa crede în artă, crede în teatru, or, însuşi sufletul său locuieşte în teatru. Credinţa Dumneavoastră, distins Domn Silviu Fusu se raportează la geniala muncă a unui Sisif. Nu ne vom lăsa să ne dezmoşteanească cineva de o cultură şi de un teatru, vom aduna picătură cu picătură, lumină din lumină, ca etnosul acestui neam să nu fie călcat şi umilit, ca substanţa poetică a Creatorului să ne cucerească şi mai mult.Vă doresc, din suflet, inspiraţie şi credinţă!!” – Lilia Manole

Foto de Alexandru Statnîi

„Silviu Fusu pentru mine reprezintă omul surpriză care oferă impresia a unei punți de nădejde dintre generații. Un personaj expresiv cu o biografie bogată în spate și în viitor. Ii doresc multă sănătate și entuziasm pentru a dezvolta teatrul independent și multe alte proiecte. Sper să mai am ocazia să realizez filmări cu dumnealui fiindcă e fototelegenic și îi apreciez carisma și receptivitatea” – Alexandru Statnîi

”Am participat la ședința Clubului de elite (02.08.2016) dedicată celor 50 de ani de activitate în domeniul culturii și artei naționale a regizorului și actorului Silviu Fusu. Am rămas impresionată de dorința fiecărui: să ne cunoaștem mai bine valorile care sunt printre noi, fiindcă până la urmă, tot noi ne vom scoate din nevoi. A fost o întâlnire de suflet cu amintiri frumoase, însoțite de poezii și cîntece” – Lidia Noroc-Panzaru.

„Astazi am asistat la un eveniment deosebit, o noua sedinta a Clubului cu renumitul Regizor si actor, Silviu Fusu. Pentru mine aceasta intalnire a fost una pe care am asteptat-o cu multa emotie si care mi-a incununat pe deplin asteptarile. Cele aproape trei ore s-au scurs pe neobservate gratie personalitatii Dlui Fusu, acestui mare talent al neamului nostru, acestui filosof si patriot. M-am prins asupra gandului ca in continuarea sezatorii mi-as fi dorit sa putem viziona o versiune televizata a unui spectacol cu participarea domniei sale sau macar a unor fragmente din cele disponibile in arhiva TVM, dar pentru aceasta s-ar cere mult mai mult timp. Moderatoarea intalnirii de azi, Dna Lilia Manole a avut o mare provocare, or nu este deloc simplu sa te pregatesti pentru a prezenta o asemenea personalitate. Trebuie sa citesti mult, sa studiezi biografia si etapele carierei persoanei pe care o prezinti. Dnei a facut fata acestei provocari in cel mai bun mod. Felicitari! – De asemenea, as dori sa mai fac o mica remarca: cu parere de rau, lumea noastra nu are capacitatea de a asculta atent si de a nu intrerupe interlocutorul pana cand acesta nu isi termina discursul. Observ acest lucru la orice pas si la mai multa lume. Cred ca ar trebui sa educam o calitate care se cheama: rabdare si respect fata de vorbitor, intr-un cuvant, cultura ascultarii.”  – Ala Pinzari

‘‘Siviu Fusu … la 50 de ani de activitate… M-am prins cu gîndul că acest Om cu merite aşa şi nu a fost luat în seamă de autorităţi… – De ce, Doamne? – Аndrei Covrig 

Ronin Terente – ”Deschizi un teatru și într-o zi ești scos din el, faci un spectacol revoluționar pe care alții și-l asumă, scrii sonete pe care nu ți le citește nimeni, ai copii care te lasă singur, educi generații de artiști care nici nu-ți dau bună ziua când te văd, faci o tabăra de creație pentru care nu găsești sponsori, trăiești de la o pensie la alta, ești un mare artist într-o țară care la „””” a văzut artiștii, într-o zi mori și abia de găsești câteva rânduri într-o revistă, pe care nimeni nu o citește, despre tine. Odihnă plăcută tovarășe Silviu Fusu…” / 28 aprilie 2022/

Valentina Ciobanu: DISTINSĂ PERSONALITATE DE CULTURĂ …  SILVIU SILVIAN FUSU. O lecţie de viaţă, un bilanţ, 50 ANI de activitate, Jubileu. Om luminos, plin de bunătate şi pasiune, pe care o împarte din belşug semenilor săi pe parcursul vieţii. A trecut prin momente de mari sacrificii. A luat-o mereu de la capăt şi- a rezistat. Fenomenal, ce voinţă. Admiraţie pentru puterea şi dragostea de a păstra credinţa, cultura şi istoria poporului nostru.

Silviu Fusu: Director-fondator, director general si director artistic. Regizor sef din 1987 până în prezent la Teatrul Epic de Etnografie si Folclor „Ion Creanga”, Chişinău, Republica Moldova.

https://www.facebook.com/events/1596683360660044/

https://www.facebook.com/silviu.fusu

Filme, imagini – Svetlana Vizitiu, Clubul IVC

          Date biografice: Regizorul Silviu Fusu s-a născut în 1953 în satul Parcova, raionul Edineț. În 1975, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova și în 1983 Institutul de Artă Teatrală din Moscova, specialitatea regie.

    A fost director artistic al Teatrului epic pentru tineret (1984-1985) și director artistic al Teatrului epic de etnografie și folclor ”Ion Creangă” (1987-1990, 1996-2003). De asemenea, a fost director general al Companiei Teatrale Române ”Spațiul mioritic” din Ploiești (1991) și director general al Centrului Teatral ”Mesagerii lui Zamolxis” din București (1993-2003).

    A montat spectacole în teatre din R. Moldova, Belarus, Canada, România, Rusia și Ucraina. În calitate de scenarist, regizor și scenograf a realizat peste 200 de proiecte, cele de referință fiind: ”Cercul” după W. Shakespeare, Sofocle și Euripide, ”Și dragostea coboară seninul în om” după M. Eminescu și V. Micle, ”Frunza de la urmă” de A. Ciubotaru, ”Despot Vodă” de V. Alecsandri, ”Micile tragedii” de A.S. Pușkin, „Osia dorului” de I. Vatamanu, ”Casa Mare” de I. Druță, ”D’ale carnavalului” și ”O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale ș.a.

Silviu Fusu este membru al Uniunii Teatrale din Moldova (1986) și membru al Uniunii Teatrale din România (1992).

A fost laureat al mai multor premii naționale și internaționale, ex-director artistic al Teatrului epic pentru tineret și al Teatrului epic de etnografie și folclor ”Ion Creangă”

Regizorul Silviu Fusu s-a stins din viață pe 27.04.2022 la vârsta de 69 de ani.