Nicolae BĂLȚESCU „Purtăm din facere imboldul revenirii” /recenzie literară/

„Iubirea Dumnezeiască a rămas neînțeleasă pe această stea albastră…”

Definitoriu ar fi ceea ce e bine scris plantat în memoria liricii. Lirica existențială a poetului basarabean Nicolae Bălțescu, demonstrează preocuparea autorului pentru problematica filozofică a relației omului cu Dumnezeu, o poezie interesantă a zborului sufletesc către lumină. Autorul aduce oscilaţia dintre linişte şi furtună, în poemele sale, într-o peisagistică unde sufletul se deschide de la sine; se găseşte ancorat în propriile sale simţiri cu care împreună, se frământă și luptă pentru împăcarea celorlalți… Vorbește despre credință, speranță și prostia umană… O poezie a luminii, că lumea poate si trebuie sa revină la cele sfinte! Astfel caracterizează critica de specialitate creația poetică a lui Nicolae Bălțescu – medic si poet, autorul cărții de versuri, intitulate sugestiv „Purtăm din facere imboldul revenirii”.

„Lumea a fost plăzmuită în cuvânt și în Iubire. Lumea s-a născut într-o poveste și Codul ei vibra în Nemurire.”/p.11/

      Volumul reprezintă un dialog poetic, care învinge distanțele și cu siguranță va învinge și timpul: este structurat în opt capitole: Gânduri; Cele zece Porunci; Purtăm din Facere imboldul revenirii; Femeie trebuie să urci!; Iubire pământească; Imagini; In Memoriam Leonida Lari; Eseuri.

Un om integru, poetul este apărătorul tuturor lucrurilor bune într-o lume strâmbă, incapabilă de a primi frumosul. Durerea răutății unora dintre semenii noștri, a urii, a neînțelegerilor este aspru pusă la zid de acest militant pentru bine, pace, liniște și iubire.

     Iubirea față de Dumnezeu se întâmplă categoric înainte de a fi în cele din urmă, divină… Iubirea lui Dumnezeu neînțeleasă de noi pe această pământ… Conştientizarea condiţiei omeneşti este gravată; Respectând valorile, bunul simț, educația strânsă de-a lungul timpului, autorul ne oferă o paletă de poezii care înnobilează și dă viață și îndemn în a-i da slavă lui Dumnezeu, în așa fel încât să fie „Trezește-te, lume”: „Rătăciţi, pământenii, bezmetici, legaţi de pământ,/Înlănţuiţi, zăvorâţi, închişi ca într-o cetate,/Pe deplin limitaţi de spaţiu, de timp,/Nu mai puteau înţelege calea spre Infinit, Eternitate:/Voinţa curată devenise prea slabă în răstimp.

Întunericul totul sufoca pe Pământ,/Omenirea cu o viteză nebună aluneca în abis/Şi nu mai putea să găsească calea spre Puritate, Lumină:/Dorul de Înalt nu le apărea nici în vis,/Salvarea umanităţii era în Puterea Divină.

Dumnezeu privi îndurerat nesăbuita Lume în rătăcire./De dragul ei, în Marea Lui Iubire, trimise pe pământ/Colacul izbăvirii – Însăşi Iubirea, devenită Viu Cuvânt,/Să spargă zidul întunecat, să aducă mântuire,/Să redeschidă calea spre iertare şi Paradis.” / (fragment)/

Sau: „Omul singur şi-a provocat, cu obstinaţie, această izgonire./ Nevrednic să primească, smerit şi simplu, Graţia Divină…” /din „Aroganța”/

      La începutul anilor ’90, când a revenit în ţară, Nicolae Băltescu a fost alături de poeta-martir Leonida Lari, care a fost şi verişoara lui. Au lucrat împreună la Glasul Naţiunii, a susţinut-o, încurajat-o, şi a protejat-o întotdeauna, pe cât era în stare să o facă. „Leonida Lari-fiinţă receptivă, sosită din Netimp,/Departe de minciună, de nedreptate… (din poezia „La moartea Leonidei”) i-a marcat destinul de poet: „Din cenușă precum Pasărea, sclipitoare, / Cu iubirea ta, vei renaște în Iubirea Lui, /Vei reveni într-o Lume Nouă, în Răsăritul / Nou de Soare, Zâmbitoare, într-un alai/ De Lire și de Muze…”

     Plenitudinea sufletului său îndurerat se revarsă și asupra semenilor săi. Sunt evocate figurile părinților săi, ale rudelor, prietenilor, familiei și ale omului iubit. Autorul nu a uitat nici de dragostea de țară, de tradiții și obiceiuri, de frumoasele sărbători care încununează sufletul românului adevărat. Ne dezvăluie lumea lui interioară – o lume concentrică circulară, în care păstrează comori nebănuite, ivite de sub pana sa îndrăzneață. Sufletele umblă ca și cum desculțe, scriind împreună povestea lor în cartea emoțiilor. Chiar dacă dorul nu are somn, autorul merge pe drumul destinului, căutând să compună romanțe soției sale, pe care să le cânte o viață întreagă. Poetul vorbește cu mama, care îi poartă amintirile, gândurile și dorul, acolo unde doar inima și intuiția pot ajunge:

„Pare că nu demult a fost, mai ieri./Măicuţa mea, de tot îmi este dor:/Mâinile tale moi, ce-mi alinau dureri,/În braţe mă ţineau atât de iubitor,/Îmi alungau tristeţea primelor căderi./Măicuţa mea, pare c-a fost mai ieri… /din „Mi-e dor de tine, mamă”/

     Cultivând cu precădere o Poezie în vers clasic, versurile sale sunt puternice, cu ecouri în sufletele lectorilor săi, imprimându-le acestora trăirile sale și îndemnându-i să trăiască cinstit și în spiritul Cuvântului. Autorul privește viața ca și Poezia în ansamblul ei, identificându-se cu frumosul din ea:

Imn Poeziei (fragment): „Poezie, ritm al adevărului,/Iubirii şi dreptăţii în cuvinte,/Predecesoare a simţirii/Şi mladă a desăvârşirii!/Poezie, eşti prima dimineaţă/A lumii şi a omenirii,/Eşti grai de suflet,/Muzică sublimă/În veşnicul veşmânt/Al purităţii din Olimp,/Calea în transcendent,/Culoarea exprimării/Ce-i dincolo de spaţiu/Şi de timp.”

       O căutare continuă, de adevăr, de sine sau de celălalt, într-un Eden presărat cu elemente stilistice din natură sau cu precădere nocturne precum în poezia „Tablou nocturn”/p.188/: Ceața amurgului, Luna naște un miracol, Paradisul nocturn și mâhnit, Misterul de umbre și raze, Muntele minune, palat de argint, Codrii-arbori cu plete, etc.

Sau, „Seara la sat” : „Seara e-n sat, vine amurgul risipă, / Soarele roșu-jăratec nostalgic se lasă-n apus./Ultimul suflu al zilei se grăbește să-l ducă/ În veșnicie, ce astăzi s-a-nscris și s-a spus. / Umbrele lungi închid pleoapele zilei încet,.. / p.186, fragment/

În „Luciferice flori” autorul reflectă trăirile profunde, deosebit de cel al altor poeţi. Starea spiritului omenesc este aşternută pe filele cărţii, astfel, citind această poezie în lumea celor ce sunt de partea dreptăţii, o poezie pătrunzătoare, clară, născută din iubire de patrie şi crezul în divin, se face scrisă, citită, fără pauze de gândire, și nu e niciun cifru, ci un aşternut liber pentru cuvinte aduse de un adevăr înţeles:

„Depărtări enorme ne despart de Sfântul Dumnezeu… / Acolo, în Plan Divin, e cu neputinţă să apară gândul rău” sau:

„Să-ţi spun deschis ce sunt batjocura şi îndoiala,/Prin prisma Adevărului privite? Nimic nu sunt,/Decât dorinţe exprimate! Neîncrezătorul spune,/Complet inconştient, exact ce îşi doreşte, lasă/Lăuntricul său pradă cătăturii, voit şi-l dezgoleste…/Doar şi în negare, şi în apărare se află răsădite/Adânc dorinţe ascunse, foarte uşor de cunoscut…/E trist şi dureros când dezveleşti mereu în semeni/Numai mizerie şi multă nepăsare, în suflete enormă/ Degradare.” / din „Batjocură și îndoială”/

    Volumul se termină cu eseuri precum niște valuri concentrice, care sfidează singurătatea, care se regăsesc în trăirile trezite, în proză și versurile încă nescrise. Un continuu flux și reflux de gânduri, de lumi paralele, prin care dialogul devine insistență, ritm lăuntric, revărsându-se către cititor, acaparându-l. Uneori pesimist, alteori optimist, poetul crede și speră… Ecourile vin și pleacă, într-o discursivitate lăuntrică, abisală, cu reverberații în universul idilic, atât de delicat, dar durabil construit de cei doi: autorul și moldovenii…

„O viață de-o zi are aici, pe Pământ. Doar o zi! / Dar câtă smerenie, dragoste, tihnă în splendida Floare! / Ea știe că ziua va trece și va muri, / Nici urmă de dor, de tristeți în priviri, doar candoare.” fragment, /N. Băltescu/

  Referințe literare la cartea autorului:

Mariana Gurza:„ Iubirea divină și iubirea pământească sunt cele două constante ale volumului. Dacă a versificat decalogul ,,prin care Dumnezeu prin Marea Lui Iubire ne-a arătat exact Calea Revenirii, Calea ce ne conducea spre Eternitate” prin iubirea pământească, a cântat femeia. ,,Iubire pământească în care sunt redate trăirile, sentimentele omului față de femeie. Frumoase sentimente, frumoase trăiri dar… scăldate la lel de frumos în egoism, în slăbiciuni, imaginații morbide etc. Sunt manifestările unei iubiri pământești. Iubirea adevărată trăiește în spirit și niciodată nu se lasă despărțită de dreptate!”

Gelu Dragoș, critic literar: în postfața la volumul ,,Purtăm din Facere imboldul revenirii” reiterează că scriitorul Nicolae Bălțescu ne propovăduiește  Iubirea Dumnezeiască. Fratele de peste Prut, Nicolae Bălțescu din Chişinău, Republica Moldova, ne propune o nouă carte de suflet, numită „Purtăm din Facere imbodul revenirii…”. Acest demers literar ni-l explică chiar Domnia sa în cuvântul de început: „Prezentul volum care se pregăteşte să vadă lumina zilei pe această planetă Terra nu este scris de mine. Сunoştințele nu sunt de o erudiție pământească, ele au fost sorbite şi coborâte pe Pământ din Izvoarele cele mai Pure şi mai Înalte. Aceste cunoştințe au trecut prin mine şi sunt transmise mai departe din Marea Recunoştință Față de Iubirea Tatălui Ceresc pentru astă lume, pentru omenire. Într-adevăr, toate câte au fost şi sunt, toate s-au întâmplat şi se întâmplă în Voia Lui Celestă. Lumea a fost plăsmuită în Cuvânt şi în Iubire. Lumea s-a născut într-o poveste şi Codul ei vibra în Nemurire.”

Și în încheiere: „Poezia lui Nicolae Bălţescu nu este una uşoară de citit, autorul apelează la antici, la legende, la pildele Sfintei Scripturi, este o poezie filosofică, religioasă, una adânc trăită prin toţi porii, marcată de o atmosferă de suferinţă, de căinţă, de aşteptare la vremuri mai bune, fiindcă, în viziunea lui, se apropie Apocalipsa, iar lumea actuală trebuie să se trezească la realitate, trebuie urgent să aleagă unde doreşte să ajungă, „În Sus sau în Jos!”, cale de compromis neexistând! Am să închei tot cu cuvintele autorului despre apariţia acestei cărţi şi scopul ei: „Să ne ferească Dumnezeu de o îndrăzneală nătângă, absurdă prin gând sau prin cuvânt să încercăm să măsurăm Iubirea Lui Dumnezeu cu măsura unei iubiri pământeşti! Vă chem, vă invit: deschideţi această carte şi asupra Slovei apleacaţi-vă…”

      Cititorii pot trage învățăminte din poemele Bălțescu, el luându-și în serios rolul de apărător al valorilor cât și de aducător al acestora. Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu dispune de multe volume ale autorului, și cititorii sunt bineveniți în sălile de lectură să vină cu propriile lor impresii...

                   Recenzie, impresii de Svetlana Vizitiu

Nicolae Bălțescu, 6 iunie, 2022, la #Biblioteca_Hasdeu

Vitalie Todirascu la Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”

Omul din Vitalie Todirascu este unul special, foarte similar cu un instrument muzical: Importantă lume interioară ce o are, trebuie să sune pur fără falsuri. 

Atunci când repetăm regula dintâi a rugăciunii, prin ea, noi învățăm să ne rugăm, – ea ne aduce la sunetul curat al inimii noastre, al gândurilor și sentimentelor noastre, al minții noastre față de Dumnezeu și oameni. Iată această legătură, conversația cu Domnul, mereu va fi o problemă, pentru că a învăța să discuți cu Omul este foarte și foarte greu. Suntem homo-sapiens, și discutăm între noi pentru a ne înțelege, pentru a ne auzi unul pe altul… Deci, și vorbim diferit cu persoane diferite: într-un mod anume, cu copii, subordonați, prieteni și așa mai departe. Pentru fiecare avem o proprie limbă, intonație, chiar și melodia sunetului alegem una specială pentru a ajunge la sufletul diferitor persoane… Ca să înțelegeți ce am în vedere, trebuie să auziți omul și vocea actorului, tenorului şi interpretului de orice gen muzical – Todirașcu. Ascultați-l, căci vocea lui surprinde până la lacrimi… Mulţumiri prietenilor, publicului care l-au susţinut pe Vitalie Todiraşcu şi au făcut şedinţă mai interesantă cu interpretări de piese muzicale, poezii, discursuri, în special moderatorului Gheorghe Grau actor, Radmila Popovici scriitoare, Viorel Burlacu interpret de muzică, Marian Stârcea compozitor, Victor Cobzac pictor, Nicu interpret, etc. (Svetlana Vizitiu)‎ 

Albumul de la ședința Clubului de elite ”Impresii din viata si carti’‘ cu protagonistul Nr. 52 îl vedeți aici:«Vitalie Todirascu protagonistul Clubului de elite» 

”A fost mai mult decât o serată, a fost o întâlnire de suflet cu oameni frumoși, într-o zi parcă ruptă din rai… Am avut ocazia să mărturisesc lucruri din viață, pe care le-am trăit, care m-au marcat, – despre părinți, bunei și rude apropiate, consăteni etc. Apreciez profund susținere, împlicarea și dăruirea de care am avut parte. In special, din partea remarcabilului compozitor și Director artistic al Filarmonicii din Chisinau, – Marian Starcea, a minunatei și talentatei doamne Radmila Popovici, a compozitorului și cantautorului Viorel Burlacu, și a cintărețului Nicu care merita sa fie ascultat si cunoscut de publicul larg. De asemenea, vreau să mulțumesc directorului bibliotecii „B.P Hasdeu” doamnei M. Harjevschi și președintelui Clubului ”Impesii din viata si carti” doamnei Svetlana Vizitiu pentru propunerea de a fi protagonistul evenimentului.De asemenea, pentru sprijinul acordat în realizarea cenaclului, și moderatorului evenimentului actorului și poetului Gheorghe Grau, – ii sunt profund recunoscător. Pentru serviciul și comentariu foto și, tot odată, pentru cartea de autor oferită, îi multumesc din suflet pictorului și poetului domnului Cobzac. Cele mai gustoase placinte din spatiu MIoritic fiind oferite la un ceai de doamna Ala si domnul Segiu, fapt pentru care la fel vin cu multumiri și recunostință. Evenimentul m-a marcat profund. Aștept cu nerăbdare să ne revedem cu noi ocazii fericite și noi împliniri!!!” – Cu deplină recunostință Vitalie Todirascu!

”L-am cunoscut la “Un sfert de vorbă” cu Ilona Spătaru… Arar vezi oameni care se tratează pe sine cu umor, care nu-și lustruiesc calitățile și nu-și voalează slăbiciunile și eșecurile. Acest fel de a fi mă înseninează, mai ales, dacă persoana ce nu se prea ia în serios mai are și virtuți. Or, Vitalie Todirașcu este un talent înnăscut, un om cuminte și, poate, prea sincer pentru mediul în care ne ciocnim umăr de umăr în loc să punem umăr lângă umăr. Nu peste mult, l-am întâlnit și, cel mai important, l-am auzit cântând în cadrul cenaclului “A fi”, organizat de interpretul Viorel Burlacu. Atunci mi s-a lipit de timpane o voce de care nu întâlnești la tot pasul. Nedumerirea mea, din prima clipă și până azi, este că nu-l știu pe o scenă ce i-ar merita harul. Am avut câteva tentative să-l fac cunoscut unor persoane care să i-I valorifice, dar am impresia că în mediul artistic, cum și în celelalte, talentul și bunul simț nu sunt de ajuns. Comunicăm din când în când. Îmi place să-i observ de fiecare dată privirea limpede și să găsesc în ea naivitatea de copil, pe care puțini știu s-o păstreze peste ani… Am mers la “Clubul Impresii din viață și cărți”, îngrijit de distinsa Svetlana Vizitiu, care știe să adune la un loc oameni frumoși și speciali. Vitalie, cu simplitatea-i specifică, ne-a mărturisit crâmpeie din viață, la aflarea cărora zâmbetul se împletea cu stropi de tristețe. Prietenii săi, nu mulți, dar de aceeași structură a firii mi-au dovedit o data în plus că intuiția mea la oameni funcționează. Înconjurat de acești sufletiști, Vitalie povestea și cânta cu o naturalețe care nu doar absoarbe, ci răscolește, pe alocuri, până la lacrimi. Lacrimi, pe care ți le provoacă ceva ieșit din comun. Așa este vocea lui Vitalie, precum tunetul de primăvară cu ploaie și curcubeie la un loc!

P.S.De s-ar găsi acea “Coastă” să-i poată întregi coșul pieptului, din care să tot erupă melodii de neuitat…”  – Radmila Popovici

”Vocea ceea de titan a umplut sala Bibliotecii Haşdeu, a umplut fiecare por din corpul meu, a frunzărit filele din cărţile de pe rafturile bibliotecii… Parcă l-aş fi cunoscut dintotdeauna. Uimitor… Oare el trăieşte în pace cu vocea sa?!!! Cum e a o poseda şi a rămâne atât de omenesc? De fapt, asta îl face enigmatic… Linişte? Cred că nu o are. E mereu în căutare… Dar are altceva – darul de a cuceri.” – Dina Ciocanu‎ 

   ”Vitalie Todiraşcu este un Artist care te atrage prin felul lui de a fi, a vorbi, a cânta şi a rămăne Om cu picioarele pe pământ. Are o voce în spaţiul căreia poţi să zbori, poţi să visezi, poţi să te dai în leagăn, o voce pe care tot mai vrei şi mai vrei să o asculţi. Este un Artist la locul lui, un Actor care-ţi ştie şi preţul şi valoarea, un Artist sincer cu sine, de aici şi priza la spectatori, fani şi cei care-l iubesc cu adevărat. Astăzi, timp de câteva ore ne-a alintat auzul cu o serie de melodii bine alese după public, ne-a zâmbit elegant, ne-a povestit lucruri de care am auzit prima dată şi ne-a petrecut cu o mână caldă, din cele de care te desparţi cu greu. Aşa arată, aşa este acel căruia îi spune Vitalie Todiraşcu, un Actor cu literă mare, un Maestru, un Om care a coborât printre noi ca să ne fie bine. Ne-a fost, jos pălăria, fapt pentru care îi mulţumim din suflet.” – Victor Cobzac, Conferenţiar Universitar, Artist plastic şi Muritor de rând.

”În timp ce majoritatea se înghesuie mizând culmile Babilonului după principiul valorilor de larg consum de unică folosinţă, în cea mai săracă ţară din Europa intoxicată cu maşini de lux şi suprasaturată de castele sfidătoare, în ţara în care cariera politică se face pe trădare de neam şi pe corupţie, când verticalitatea a devenit un deliciu aproape lipsă – apare cu lumea sa din altă dimensiune Vitalie Todiraşcu. Un Om. Care nu se poate nicidecum integra aici. Vitalie interpretul tenor e şi Vitalie actorul. E şi Sufletul plin de calităţi deosebit de fine. Vitalie este înzestrat cu atâta har, cu atâta simţ… Vitalie este fiinţa căreia îi e ruşine conştient să fie băgăcios. Lui Vitalie îi este jenă să se laude pentru talentul imens pe care i l-a dat Dumnezeu. Vitalie consideră că pur şi simplu trebuie apreciat. Şi remunerat, bineînţeles, ca să poată exista. Vitalie are alergie de la comisii. Pentru că Arta nu se judecă. Arta se apreciază. Arta se oferă şi se primeşte pe căile Sublimului. Spre Altarul Frumosului. Generând Armonie Universului. În faţa judecătorilor Frumosului Vitalie se strânge ca un melc. Pentru că Frumosul judecat devine o matematică urâtă. Ca un fluture răpit din zbor pentru a fi cercetat. Într-o zi de martie înprimăvărat, actorul şi interpretul Vitalie Todiraşcu, a cuprins cu sinceritatea sa un mănunchi de oameni, atingându-i asemeni ploii bune cu stropi de muziciă şi cuvânt. Ne-a dat viaţă din viaţa sa printre razele de cărţi, de la Biblioteca Municipală Bogdan Petriceicu Haşdeu. Asemenea evenimente ne scoate din sertare şi ne oferă dragostea publicului. Mult succes, Vitalie, să-ţi dea Dumnezeu putere să izbuteşti. Pentru că noi, cei apropiaţi de tine, te cunoaştem şi te apreciem pentru felul cum eşti, dar tu ca artist ai nevoie mereu să răbufneşti în Marea de Public.” – Cu deosebit respect Viorel Burlacu.

Vitalie Todirascu – S-a născut la 23 iulie 1969 in Chisinau

Studii:  -1978-1988 Şcoala medie Grătieşti;

1990-1995 Academia de Arte „George Enescu, Iași. România, Facultatea Actorie, Teatru, Film;

1997-2001 Academia de Arte din Bucureşti, România, secţia „Canto-clasic”(tenor);

2013-prezent – actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”

2015 si in present redactor-prezentator la Radio Moldova emisiunile “Invitatie la opera” si “O seara la opera”

Roluri în teatru: – 2014 – Vătaful – „Hronicul Găinarilor” de Aureliu Busuioc/ scenariu și regie Petru Hadârcă..

2015  Politistul din spectacolul “Peppi ciorap lung”

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ; – 2000-2001 Debut pe scena conservatorului din Bucureşti, in opera „Don Giovanni” de Mozzart, rolul Don Ottavio, opera  „Traviata” de Giuseppc Verdi, rolul Alfredo;

2003-2004 Participarea la concertele Conservatorului „Ancona Ozimo”, Italia;

2003-2004 Invitat Concursul Lugoş Traian Grozăvescu; România

2005 Proiectul„Mold-Star” membru a comitetului organizatoric, juriu.

2008 Festivalul Internaţional „Real-LiveT Praga;

2009 Concert dedicat compozitorului Johann Strauss la Filarmonica din Chişinau;

2009 Participant şi finalist ia Concurs-Festival dedicat marelui artist Nicoiae Sulac;

2000-2001 Corul Bisericii „Sfântul Gheorghe”, București;

2004 Concursul Traian Grozăvescu, România;

2010 Preselecție „Eurovision” – semifinală națională;

2001-2002 Solist Teatru Brașăv, România;

2016 preselectii Eurovision MD

REALIZĂRI PROFESIONALE: -autor de texte și muzică a zece piese de muzică uşoară, trei piese muziăa populară; În 2003-2004 a făcut stagiere la Cursuri performanţă canto, Padova și în 2008, Ozimo-Ancona, Italia;

Timpul liber preferă să-l petreacă la natură, îi place sportul și modul sănătos de viață.

Cu Octavian ŢÎCU pe ringul vieţii fără măşti la Clubul de elite”Impresii din viaţă şi cărţi”

La Clubul de elite ”Impresii din viata si carti” Dragobetele a venit în persoana protagonistului Octavian Ticu, o vedetă şi personalitate neordinară, – este scriitor, istoric, politician şi fost boxer profesionist, ex-ministru în Republica Moldova, și nu exclud – un ulterior președinte al țării. O personalitate adorată în special, de genul feminin, care de ceva timp mă tot abordează cu întrebarea, ”când va fi învitat şi Ţicu ca protagonist la Clubul ‘‘Impresii din viata si carti”  în cadrul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”?” Aici, puteţi viziona albumul cu imagini: «Octavian ŢÎCU pe ringul vieţii la Clubul de elite»

Care e secretul lui?  În a alege, pur și simplu, să meargă mai departe? Și dacă da, cum ajungi la puterea și la înțelepciunea de a îmbrățișa atitudinea asta? Octavian Țîcu transmite o energie pe care n-o poți avea altfel decât dacă ajungi să te cunoști extraordinar de bine, să fii împăcat cu personalitatea și cu acțiunile tale; decât dacă ajungi să-ți iubești viața și pe cei din jur. Este foarte calculat și organizat în sine,  formulează atent expresiile cum numai el știe să o facă, ca apoi foarte calm să ducă oamenilor toată corectitudinea gândului sau a faptelor spuse pe nume… Fără cuvinte mari, trebuie, pur și simplu să simți toate acestea. Nu este deloc fățarnic, nu întră în voia nimănui și nu se ambiționează să ocupe fotoliile precum o fac alți guvernanți. Țîcu vrea doar schimbări pentru acest popor dovedind prin fapte. Cum face asta? Cum de nu l-au doborât replicile neplăcute la adresa lui din ultimul timp? Cum nu se lasă afectat de griji, de oboseală, de rutină, de adversari, de presiune, de box, de presă, de politică, mereu e în muncă continuă şi… ades invitat sî facă modeling cu sesiuni media interminabile? Ce îl mai motivează, ce-l mai ține în priză după mai multe reuşite şi performanțe? Țîcu spune, că totul este rezultatul unei abordări vechi de ani de zile. A unei planificări atente pentru fiecare gest și acțiune în parte. Fără pauze. Dar și a muncii depuse. Una uriașă. Adesea subestimată, din punctul meu de vedere. Să fi fost ”lăsat” să continue ministeriatul, cred, că ar fi reușit mai multe reforme pozitive pentru moldovenii noştri, pentru tineri, așa cum știe el mai bine… Sper, să o facă în continuare, şi fără fotoliu, oricum, oamenii deosebesc cine „bate filmul”… Ca să încercăm să înțelegem personalitatea lui și mai bine – cum gândește Octavian Ticu, vă propunem un filmuleţ, cu un discurs bun de la club, relevant și revelator, nu atât despre presă, politică, meciuri și rezultate, cât despre mentalitatea moldoveanului! (Svetlana Vizitiu)

Referințele publicului:

• Greutatea unei personalități este direct proporțională cu adâncimea urmelor lăsate pe pământ. Valoarea unui suflet rezultă din demodatul și, ades pătimitul, Bine, făcut pentru semeni. Omenirea dintotdeauna a avut Oameni între oameni. Ființe cu aceleași două picioare, două mâini, cap pe umeri, dar mai puternice, mai  înzestrate, mai binecuvântate – de natură, divinitate, circumstanțe – existența și vocația cărora a contat pentru alții și n-a încetat să conteze nici după plecarea lor din viață. Este un mare noroc să cunoști asemenea persoane, ele constituind sursele de la care preiei, înveți, te îmbogățești și transmiți mai departe. O societate fără modele autentice este sortită involuției…A vorbi despre cineva este o responsabilitate. O percep ca pe „teama” de a atinge liniștea cu un cuvânt în plus sau cu o vopsea nepotrivită – un tablou. Aș vrea să las imaginea, creată în mintea mea de cel care este Octavian Țîcu, intactă și, totodată, liberă să prindă culoare și sens, conform adevărului. Chiar dacă sunt tentată să zic că este „unghenean de-al nostru”, chiar dacă aparținem aceleeași generații – astea nu sunt relevante, cu atât mai mult, că fiecare ființă e născută sub constelația unicității. În loc să-l caracterizez, prefer să-i urmăresc în continuare vorbele, faptele, curajul și evoluția. Să mă bucur, cum e omenește, de realizările sale, care valorează pentru neam și pentru istoria, ce le întrunește pe toate ale vieții.Mulțumiri, dragă Svetlana Vizitiu, pentru capacitatea de a ne pune, în cadrul Clubului pe care l-ai inițiat și-l îngrijești cu atâta dăruire, față în față cu persoane speciale. E un dar aparte să construiești poduri într-o lume care înalță ziduri.(Radmila Popovici)

• Felicitări! Tot mai tare şi tare la BM ”B. P. Hasdeu” cu lecturi şi experiență de viaţă… Ca întotdeauna, nu contează dacă eroul e mai tînăr,  – a fost o lecţie de perseverenţă, intelegenţă şi demnitate…(Andrei Covrig)
• Sunt bucuroasă pentru noile succese ale Clubului pe care îl conduceți cu Har, draga noastră D Svetlana Vizitiu! Un diamant de personalitate scumpă unul segment enorm de populație trează, Distinsul Domn Ministru Octavian Ticu, a sfințit locuri dintre cele mai diverse, domenii adică: istorie, sport, administrație publică centrală, muzică, lista poate continua…. De aceea, savurez din pozele realizate de dvs și scumpul nostru coleg, poetul și plasticianul talentat Cobzac Victor, atmosfera de beatitudine, căci doar astfel trăiește în sufletele noastre campionul în toate, Octavian Ticu! Vă iubesc pe toți și să ținem cont că un asemenea titan, este demn de cea mai mare încredere a noastră, până și la alegerea de către popor, a Dlui în funcția de Președinte al Republicii Molodva! (Diana Ciugureanu-Zlatan)

• Durerea o şterg cu lacrima clipei,/ Bucuria o trăiesc interior /Făţărnicia îmi este străină, /Sinceritatea o văd în erori….” – O întîlnire a părerilor a dăruit publicului o largă gamă de impresii, care şi-au avut loc într-o atmosferă degajată. O lecţie reuşită şi plăcută cu informaţii şi emoţii pozitive… – Mulţumim Protagonistului pentru o zi frumoasă, care va lăsa o amintire în acea parte a sufletului în care se află lucrurile bune. DL OCTAVIAN ŢÎCU este un profesionist, un exemplu de verticalitate şi inteligenţă, un catalizator şi îndreptar de voinţă… – Vă dorim să fiţi, să făuriţi!… (Valentina Ciobanu)
• Pe mine m-a uimit că de ziua profesională a Istoricului, Octavian Țîcu nu a fost apeciat măcar cu o simplă diplomă pentru rezultatele cercetărilor sale între 2014-2015, editarea unei monografii biografice, realizarea Expediției Memoriei etc. Mă bucur că pe această cale s-a reabilitat întrucîtva atitudinea societății…. Apreciez, respect, susțin și încurajez promovarea unor asemenea personalități! Bravo organizatorilor clubului Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”pentru invitați de așa calitate! (Lucia Argint)
• Sanatate si bafta in tot ce iti propui Octavian Ticu! AI dat exemplu brav de tarie de caracter si dorinta de a exploara universul domeniilor: sport, istorie, cultura, invatamint, dezvoltare personala, politic aducind frumoase rezultate in fiecare! O familie frumoasa si prospera! Ce este cel mai bogat tezaur pe pamint! (Elvira Leahu)
• OM LA LOCUL LUI : versuri dedicate unui Om de o cumsecădenie de invidiat, – Octavian Ţâcu

Boxer cu zeci de titluri,                       Acum… boxează-n vis,
A-nconjurat Pământul,                      Şi fapta… îl… măreşte,
Din arme… una blândă,                     Cuvântul… ca mănuşa,
El… a ales… cuvântul.                        Atinge… când loveşte.

În viaţă… ca pe… ring,                       Din calităţi, mai multe,
În fel şi chip…, testat,                        De Om… la locul… lui,
Şi azi… pe ba-ri-ca-de,                      Mă-ri-ni-mos şi tandru,
Bărbat…, a-de-vă-rat.                       Ca dânsul…, altul nu-i.    (Victor Cobzac)   

Date biografice: Octavian Ticu (n. 21 august 1972, Costuleni, Ungheni) – actual Cercetător-coordonator, Institutul de Istorie, Academia de Ştiinţe a Moldovei; Conferenţiar Universitar, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova. Este istoric, politician şi fost boxer profesionist din Republica Moldova, Ministru al Tineretului şi Sportului din Republicii Moldova între 26 februarie – 30 mai 2013. A fost boxer profesionist. Între 1995 şi 2003 el a devenit de 7 ori campion naţional la box în Republica Moldova. A reprezentat Republica Moldova la Jocurile Olimpice de vară din 1996. A făcut parte din Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, formată la 14 ianuarie 2010. Distincţii, premii şi decoraţii:  – 2010 – Medalia „Meritul civic„, decorat de către Preşedintele Republicii Moldova.

• 2004 – Premiul Naţional al Tineretului în domeniul Ştiinţei şi Literaturii pentru monografia – Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939).
• 2004 – Premiul pentru cea mai bună carte a anului în Universitatea Liberă Internaţională – Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939).
• 2004 – Premiul cel mai bun şef de catedră al Universităţii Libere Internaţionale în anul universitar 2003/2004.
• 1993 – Premiul Fundaţiei Soros-Moldova pentru merite academice deosebite.

Cărţi și articole publicate: 

•  Octavian Ţîcu, Boris Boguş. ”Fotbalul în contextul transformărilor democratice din Europa de Est. Cazul Ucrainei, României şi al Republicii Moldova”, ed. Cartdidact, Chişinău, 2008
• Octavian Ţîcu, Boris Boguş. ”Est-European Football from Communism to Globalization. The Case of Ukraine, Romania and Moldova.”, Germania, 2008
• Octavian Ţîcu. „Nicolae Simatoc (1920-1979). Legenda unui fotbalist basarabean, de la „Ripensia” la „FC Barcelona””. Chişinău: Cartdidact, 2013
• Monografie: ”Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939)”. Chişinău. Prut Internaţional. Lista cu alte articole în reviste/culegeri, contribuţii publicate la conferinţele ştiinţifice etc – pe pagina:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_%C8%9A%C3%AEcu
• http://www.timpul.md/articol/tefan-cel-mare-o-alta-istorie–81032.html
• http://www.timpul.md/articol/holocaustul-in-basarabia-reflecii-pe-marginea-unei-prelegeri-88435.html
• http://www.trm.md/en/documentare-moldova-1/variatiuni-pe-un-nume-nicolae-simatoc/
• http://jurnaltv.md/ro/news/2016/2/17/ticu-protestul-salvarea-de-oligarhie-10193039/#1
• http://www.timpul.md/articol/strangularea-democraiei-88011.html

Veronica HERŢA: ”Binele poate supravieţui un eşec, răul -nu”: La Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

Clubul de elite ”Impresii din viaţă şi cărţi”, astăzi, a fost reprezentat de  Veronica HERŢA, şefa Direcţiei Generale Finanţe, Primăria municipiului Chişinău, – protagonista jubiliară sub numărul 50!! Un eveniment feeric şi îmbucurător prin faptul că CLUBUL de elite continuă cu descoperirea şi promovarea personalităţilor cu varia caractere şi experienţă de viaţă impresionante!

– ”Invitaţia pentru a fi protagonistă la acest eveniment, am primit-o de la o doamnă care mi-e prieten virtual, o doamnă pe care nu am privit-o încă în ochi, dar care a reuşit cumva sa-mi vadă sufletul… (Protagonista despre Tamara Curtescu, moderatorul şedinţei) Albumul evenimentului puteţi viziona aici: «Veronica HERŢA: ”Binele poate supravieţui un eşec, răul -nu”»

Veronica Herţa o fire firavă cu un caracter puternic, posedă toate calităţile oneste şi acționează cu duritate dacă ştie că e pentru binele nostru. Alege să păstreze reputaţia cu conştiinţa de a promova ceea ce a făcut până acum, ceea ce reprezintă cel mai bun şi ce este corect pentru oameni şi faţă de sine…

Gânduri şi întrebări, şi frică… pentru mulţi oameni, – este ceea ce ne frământă zi de zi, încă şi frica zilei de mâine, a ceia ce lăsăm în urma noastră … ce ţară le lăsam copiilor… Am selectat câteva din rânduri cu referinţă la mai multe subiecte din gândurile şi expresiile Doamnei Herţa:

Veronica Herţa despre Societate:

• ”Perioada prin care trece societatea noastră e destul de complicată. Sunt zile când albul nu pare atât de alb, iar negrul iţi pare şi mai negru… Sunt zile când din ură unii pot sa-şi permită să te jignească sau chiar umilească, iar alţii care au nevoie de ajutor dar fiind modeşti să nu îndrăznească sa-l ceară…
• ”Lumea e saracită (inclusiv de unii care vă cheamă la proteste) şi dezamagită, sunt cu picioarele pe pamânt şi cunosc realitaţile… Dar am constiinţa curată, că eu personal şi oamenii pe care îi cunosc au depus maxim posibil forţă ca această deznadejde să fie cât mai mică… Şi de fapt ce înseamnă BINE şi RĂU? Cât de straniu nu ar fi, dar sunt sigură că definirea acestor două cuvinte simple parcă, poate fi diferită de la om la om…
• ”Cred că există o deosebire foarte mare între NEMULŢUMIRE şi URĂ… Şi totuși, parcă societatea s-a rupt în două… Să știți că aveţi dreptate atunci cînd sunteti nemulțumiți, şi eu am nemultumirile mele la fel ca şi fiecare din cetățenii Republicii Moldova…”
• ”Pornind de la un citat a lui Charlie Chaplin, e întrebarea care mi-o pun de două săptămâni… sunt situaţii în viaţă când trebuie să iei anumite decizi, decizii care din punctul unor de vedere, pot să-ţi influențeze reputaţia dar de facto ai luat decizia cu conştiinţa curată. Deci ce este mai important: CONŞTIINŢA sau REPUTAŢIA?”
• Un film vechi şi frumos „Cine arvoneşte acela plătește” e memorabil pentru noi moldovenii şi cu fraza APU CE..CINEVAI II CINEVA, CINEVA NU II CINEVA..
  E întrebarea care ne/o punem de a lungul vieţii de mai multe ori, poate în ultimul timp chiar mai des… cu părere de rău…
  Dar de ce daca un tânăr specialist vrea să se angajeze într-o primărie va primi maxim 2400 lei iar daca decide să meargă la vre-un minister deja 3400 lei, sau diferenţa dintre remunerarea specialistul principal din cadrul APC şi APL poate să ajungă şi până la peste 1500 lei. Ori conform notei informative a Ministerului Justiției „propunerile vin să asigure pentru funcţionarii publici condiţiile materiale necesare pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, atragerea şi menţinerea specialiştilor calificați în serviciul public, consolidarea potenţialului şi ridicarea profesionalismului funcţionarilor publici prin recompensarea adecvată a performanţelor profesionale”, fără a argumenta de ce nu sunt propuse în acest proiect de lege majorări al salariului și pentru funcționarii publici din APL? 
• ”Orice om pe care îl întilnesti în drumul vieţii tale nu este întâmplător…”
• Respect şi iubesc jurnaliştii! Respect fiindcă au o meserie destul de complicată, iubesc… poate mai mult deoarece şi mama e fost jurnalist, doar ca mama a fost jurnalist în perioada în care nu ştiu daca a existat un Cod Deontologic, dar sunt sigură că a existat bunul simţ… Recunosc că până ieri îi respectam mai mult… (despre mass-media)

Despre Dragoste: Dragostea adevărată nu se bazează pe romantism, cină la lumina luminărilor și plimbări pe plajă. – Dragostea se bazează pe respect, grijă și încredere!

Despre Educaţie şi copii:

• ”Copilul tău nu o sa fie mic mereu… Acum te simți obosit uneori de faptul ca vrea doar în bratele tale sa stea… Dar o sa vină o zi când o să-ţi spună „Mama nu ma lua de mână, sunt mare deja!”… Doar ca să ştii că o să vină şi o altă zi, cind o sa fie si mai mare, cind o sa stea cu mina ta in mâinile sale si o sa-ti spuna ” multumesc mama pentru că eşti mama mea!”… Aşa că nu obosiţi să-i purtaţi în braţe, să vă jucaţi cu ei, să-i pupaţi, să le Spune-ţi că sunt cei mai scumpi…”
• ”Suntem însoţitori în drumul vieţii a copiilor noştri…” – ”Important este ca fiecare din noi, să facă maxim posibil la locul său de muncă, indiferent care este acesta, astfel ca să nu ne fie ruşine să ne uităm în ochii copiilor noştri când o să le lăsăm Ţara lor. Mulţi ani cu linişte în suflet tuturor!!
• Lumea prin ochii copilului meu e mult mai frumoasa…

Despre Violenţa în familie: ”TRIST PÎNĂ LA LACRIMI… – Femeile ar fi bine să înțeleagă: de dragul copiilor nu trebuie să rămâi alături de omul care te înjosește, dar trebuie cât mai urgent să pleci de lângă el… Să fugi chiar… anume DE DRAGUL COPIILOR”

Tamara Curtescu: ”Asa e, binele poate supravietui un esec… pentru că-n viață nu avem doar reușite… pentru că zilele nu sunt toate cu lumină… despre binele care e militant, despre binele care generează bine, despre noi, așa cum suntem, fără a face abstracție de realități, de probleme, despre ce s-a discutat la Clubul Impresii din viață și cărți la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu, la o întîlnire de suflet cu femeia care face concurență oricărui bărbat, femeia care are curajul să înfrunte viața, femeia cu numele Veronica Herta… – ”o urmaresc pe dna Veronica Herța ca persoana publica, îi admtiir curajul si intelepciunea… doza de verticalitate si perseverenta acorda o plus valoare femeii din zona incertă a politicului… Mi-ar place sa am printre prietenii nu doar virtuali un Om cu o astfel de personalitate, uneori în exces, cînd o cer circumstanțele… Mă regasesc in multe din trăsăturile de personalitate a dnei V.Herța, imi doresc sa dea domnul sa cunoască mai putine dezamagiri decit au avut femeile din generatia mea…
Rămîne a fi modestă, fiind sigură că sunt multi oameni care fac maxim posibil ca lumea sa fie mai buna… prin autodefiniție… ” doar incerc sa fiu corecta in RAPORT CU ALȚII ȘI CU CONȘTIINȚA PROPRIE…” 

”…fiecare din noi e un geam…unul deschis catre lume…unul prin care vedem cerul albastru frumos, sau gri sters, sau mereu plin de nori si incertitudine…un geam prin care reusim sa deslusim iarba si tot ce e viu in iarba, copacii si tot ce da culoare/mireasma aerului in jurul lor… sau scoate in evidenta mizeria plasata/uitata intentionat sau incidental pe fonul verdelui timid al ierbii…
fiecare din noi e un geam…si daca intrezarim ceva ce nu ne place nu e de vina fereastra…si daca frumosul si lumina invadeaza casa nu geamul ne avantajeaza…
unii din noi inteleg aceasta intelepciune fara ghiduri…
ferice de dinsii,noroc de prietenii lor…care stiu valoarea unui geam curat catre lume…deschis…
felicitari celor care nu stingheresc lumina…
azi, am admirat geamuri prin care se vede lumea pe bulevard…
eram parte a acestei lumi… traiam emotiile acestei lumi, desi ne desparteau geamuri… lumina ne dadea contur si ne vedeau si ei, cei din strada…
ciudat, dar anume azi m-am gindit ce importante sunt geamurile curate…
si mari… si luminoase… si deschise… catre lume…
Veronica Herța e geamul prin care vezi o lume frumoasa, echilibrata, o lume care e prompta in a lua atitudine, o lume gata de sacrificiu de dragul oamenilor…
felicitari colegilor care o au alaturi, felicitari comunitatii parte devotat a careia se autodefineste Veronica…felicitari parintilor, despre care a vorbit atit de frumos Veronica…ce poate fi mai de pret decit cei sapte ani de acasa…asa a spus copila Dvs, dragi parinti care ati crescut-o pe Veronica…
femeia militanta, dar nu agresiva, femeia care sesizeaza diferenta intre opinii diferite si opinii antagoniste, femeia care se simte responsabila pina si pentru ceea ce nu poarta vina…
felicitari, Chisinau, ai asa chisinauieni…
fiecare din noi e un geam…
in asteptarea soarelui – curat… (Tamara Curtescu)

Din orice eșec ieși doar cu binele, cu răul – din rău în mai rău, cad de acord cu protagonista evenimentului produs în cadrul Clubului de elite. Sincere felicitări pentru Veronica Herța! – (Petru Rotaru)

Am rămas cuceriţi de farmecul, cultura şi inteligenţa ei, de capacitatea de a arăta calea cea mai dreaptă a onestităţii şi valorii. VERONICA HERŢA trăieşte frumos, îmbină zi de zi utilul şi plăcutul, are darul de a se bucura de realitate, priveşte viaţa ca pe cea mai valoroasă artă. Fie ca toţi în care investiţi suflet, pasiune şi speranţă să vă împărtăşească aşteptările, să înveţe dragostea de muncă, omenia…… Consider că acest eveniment lasă o urmă memorabilă în istoria CLUBULUI ,,IMPRESII DIN VIAŢĂ ŞI CĂRŢI” – (Valentina Ciobanu)  

Date biografice: Veronica Herta (n. 16 mai 1979) –  economistă şi politiciană din Republica Moldova, – în prezent este directoare a Direcţiei generale finanţe din cadrul Primăriei municipiului Chişinău. Din decembrie 2014 până în ianuarie 2015 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracţiunea Partidului Liberal (PL). Actual vicepreşedinte al Partidului Liberal şi preşedinte al Organizaţiei Teritoriale PL Buiucani. A fost aleasă în funcţia de deputat la alegerile parlamentare din noiembrie 2014, fiind plasată pe locul 8 în lista candidaţilor Partidului Liberal. Şi-a depus mandatul în ianuarie 2015 în legătură cu incompatibilitatea funcţiilor. La alegerile locale generale din Chişinău din 2011 a candidat la funcţia de consilier municipal de pe poziţia a 5-a în lista PL iar la alegerile locale generale din 2015 de pe poziţia a 2-a. De fiece dată a renunţat la funcţia de consilier în favoarea celei de directoare a Direcţiei generale finanţe a Primăriei municipiului Chişinău. Veronica Herţa a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM), specialitatea Finanţe şi Asigurări, în anul 2001. Buneii săi au fost deportaţi în Siberia în 1949 şi tot acolo s-a născut şi tatăl ei.

Jurnal săptămânal, Valentina Ursu. Lansări la Europa Liberă

O carte deschisă cu Sufletul tău, și atât de aproape de inimi care bat la unison! Este timpul vostru! Vă dizolvați în acest dans energic, un curcubeu al comunicării! O societate moldavă cu oameni înțelepți de care suntem mândri!

Vedeti albumul > «Jurnal săptămânal la Europa Liberă».

Există oameni care vin în viața noastră pentru a ne descoperi inima. Și mai mult, ei apar la momentul potrivit, ca o adiere proaspătă, aducând cu ei vești bune, vești minunate. Cu apariția lor, ei ne dau de înțeles, că este timpul să se deplasăm mai departe, pe calea de extindere a conștiinței noastre, în conformitate cu calea Sacră a Iubirii, o Cale a Destinului. Ei – sunt spiritele noastre frumoase înrudite, mesageri ai Sinelui nostru Superior. Atunci când comunicăm, noi ne încarcăm de energie și de la prieten spiritual, și de la cei de-acasă. De aceea, suntem bine „aici și acum”. Cel mai important – să nu lipim etichete pe aceste relații sacre. Uneori deschiderea inimii ne amintește de perioada îndrăgostirii. Să-aveți răbdare și atenție pentru prietenii de la Dumnezeu!! Ei vin, dar între timp pot și pleca din viața noastră, la fel ca și o pasăre zbughit-a dintr-un cuib… Iar Jurnalul Săptămânal al Valentinei Ursu de la Radio Europa Liberă al lui Vasile Botnaru se va lansa mereu, an de an, săptămână cu săptămână și va lega o „veșnică” prietenie, dorința de a fi împreună, unul lângă altul. „Jurnalul săptămânal” a ajuns în acest an la a 11-a ediție, precum și „Realitatea cu amănuntul” de Iulian Ciocan – ediția a 9-a. O carte deschisă cu Sufletul tău, și atât de aproape de inimi care bat la unison! Este timpul vostru! Vă dizolvați în acest dans energic, un curcubeu al comunicării! O societate moldavă cu oameni înțelepți de care suntem mândri!

Ascultă tot ce dorește să-ți spună Mesagerul din Cer. Sunt oameni deosebiți din viața ta. – Împreună cu Jurnalul săptămanal la Europa Liberă! Vivat! Cu…

Emilian Galaicu-Paun,Nelly Sambris, Ion Terguţă,Dorian Furtună,Iulian Ciocan, Valentina Badrajan, Luminita Suveica, Lorena Mednicov, Sorenela Reniţă, Mihai Doloton, Radmila Popovici, Cărbune Anatolie, Vitalie Ciobanu, Vladimir Besleaga etc etc etc…

– Mulțumim draga Doamnă Valentina Ursu pentru invitație! ❤

Mariana S. Ţăranu: ”Învaţă a trăi fără a te pierde în detalii!” La Clubul de elite ”Impresii din viaţă şi cărţi”

”Omul poate fi considerat matur doar atunci, când învaţă a trăi fără a se pierde în detalii!” – consideră Mariana Ţăranu. – Deşteaptă, are mult curaj şi simţ practic. Un caracter ferm, cu o atitudine fixă şi ştie bine ce vrea de la viaţă, cu capacităţi şi putere neegalabile de a acţiona în ciuda circumstanţelor, – de obicei, astfel de trăsături de caracter sunt atribuite bărbaţilor. Între timp, sau în vremuri grele precum în prezent, apar femei ca Mariana, care surprind contemporanii cu curajul faptelor şi acţiunilor sale, dar şi cu gânduri, relatări uimitoare. Scrie şi procedează precum simte, precum doreşte şi consideră ea că este corect. Gânduri, speranţe, vise, amintiri despre părinţi, prieteni, toate pe care protagonista le-a confesat cu sinceritate astăzi, la Clubului de elite ”Impresii din viata si carti”  Vedeţi albumul: «Mariana S. Taranu protagonista Clubului Impresii din viata si carti» 

 Zi de zi, un gând mic are un efect mare, iar în ani de zile, dacă te ţii de treabă serios poţi contura o altă istorie, o altă realitate. Aşa am înţeles eu de la Mariana Ţăranu, un foarte tânăr doctor în istorie… Un sentiment unic ce nu poate fi descris în cuvinte, iar protagonista făcea pauze adânci, ca noi cei ce-o ascultam, să realizăm momentul care simţea cu adevărată bucurie. Şi un pic de tristeţe, că toată munca ta apreciată, nu este răsplătită pe merit… Esenţial, că Mariana se ambiţionează să meargă mai departe, să muncească, să scrie cărţi documentare, istorice, tot adevărul, căci istoria noastră constă nu doar din evenimentele Holocaust-ului, an de an pomenit cu mare avengură, dar şi evenimente istorice legate de deportări, oameni simpli din popor, migranţi etc. Avem mulţi oameni oneşti în Moldova, în toate domeniile de activitate, care sunt perlele societăţii, valoarea ei, şi cărora le datorăm mult… Şi e mare păcat, că nu sunt apreciaţi după merit, nu sunt auziţi de generaţii, în special, de guvernanţi, indiferenţi. Sunt convinsă, că ei ştiu, cât de mult poate mentalul să schimbe realitatea pe care o trăim cu susţinerea şi solidaritatea lor, dar probabil, că încă n-a venit timpul pentru mentalitatea instabilă a celor pe care-i alegem noi…  (Svetlana Vizitiu)

”Scrisori către S (?) stalin”, – o carte de Mariana S. Ţăranu, care merită să fie citită… Poate, cîteva scrisori, pentru a înţelege unele adevăruri ascunse peste ani de noi… O istorie… –  Eram hăt departe, în Turkestan, Kuşka, o persoană venităla fel de departe, tocmai din Moscova, îmi spunea că mai mare valoare să îi ai în aproape şi să vorbeşti cu oameni pe care îi simţi la suflet, nu e… Aşa şi azi… Sunt lucruri care trebuie să fie însuşite. Vîrsta şi numărul anilor în carnetul de muncă contează mai puţin. Necătînd la vîrstă, elevul şi profesorul de o potrivă sunt valoroşi. Primul cu perspectivă, iar al doilea, – cu ce a pus în pungă. Mariana Ţaranu se încadrează în aceşti doi parametri. Care azi pentru mine nu sunt doar sunt învăţămintele? 1. Stai pe loc – pierzi, te retragi înapoi. 2. Lucrurile mărunte – la o parte, obiective majore ar trebui să fie la capul mesei. 3. A fost o lecţie de cumsecădenie. 4. Mulţi ani înainte, Mariana, înainte! (Аndrei Covrig)

Am ascultat cu plăcere despre activitatea doamnei Mariana Ţăranu, care este o personalitate erudită, inteligentă, competentă, cu o energie deosebită, cu înţelepciune moştenită de la părinţii săi din satul Cimişeni, raionul Criuleni.
Istoricul Mariana Ţăranu munceşte foarte mult, cercetează documente din arhive, scrie lucrări istorice valoroase pentru ca tînăra generaţie să afle istoria adevărată. Scrisul îi oferă o plăcere, o bucurie, mai presus de oricare alta, ne-a destăinuit doamna Mariana la această reuniune.
Mi-a plăcut un adevăr, redat de către doamna Mariana Ţăranu în unul din interviurile sale: „Cred că istorie pot face doar cei curajoşi, iar dreptul de a scrie istorie îl au doar înţelepţii. Numai un istoric înţelept poate elucida veridic şi competent evenimentele istorice”. – Vă doresc, Doamna Mariana, succese remarcabile în continuare! (Tatiana Isacova)

„Cimitirul ostaţilor învinşi” e Tema de acasă pentru mine venită din partea Doamnei Mariana Ţaranu, protagonista care ne-a ţinut cu respiraţia întretăiată mai mult timp la Clubul de elită „Impresii din viaţă şi cărţi”, Dumnezeu să-i dea puteri şi să o apere de rele, căci face un lucru nobil, spune lucrurilor pe nume, pune istoria cea adevărată la loc de cinste, în capul mesei, ca noi să o ducem mai departe prin cărţile scrise de Dumneaei. O Doamnă (Frau) curajoasă, plină de sentimentul responsabilităţii în ceia ce face, un Om adevărat, în venele cărui curge sânge de Român. – (Cobzac Victor) P.S. Poezia în cauză e Tema de acasă, Testarea la stofa de bun Român, propusă de Mariana Ţăranu, o temă care m-a pus pe gânduri, m-a captivat şi undeva după orele două de noapte aveţi prima variantă, care posibil să nu mai sufere schimbări, cam aşa. ”CIMITIRUL OSTAŞILOR ÎNVINŞI”: ”Ci-mi-tir…, ostaşi… , învinşi,/La război… trimişi … să moară, /Şi un bărbat… el… vine… des, /Să-i cânte Tatei… la vi-oa-ră./Bătut de soartă… cu arcuşul,/Pe care-l ţine… tre-mu-rând,Cu-o mână, care nu-l ascultă,/Stârneşte stru-ne-le, pe rând./Şi ele plâng… de pi-că frunza,/Bărbaţi… cu viaţa pusă-n joc,/Trecuţi… prin sabie…, stejari,/La care, toamna… le-a dat foc./Un şir de cruci…, posomorâte, /Şi nume… greu… de descifrat,/Ploaia le-a şters… aşa …arată,/Un… ci-mi-tir… de toţi… uitat.” – VicCo

VREAU UN LOC SUB SOARE!!! Mulţi dintre noi cunosc sau chiar folosesc această expresie …..Fericirea, împlinirea mult dorită nu depinde de locul în care ne aflăm, ci de oamenii, care ne înconjoară ….. A fost o zi luminoasă , remarcabilă, cu prieteni dragi. Am făcut cunoştinţă cu istoria familiei tale MARIANA ŢĂRANU, însă cel mai mult m-a impresionat viaţa ta , un exemplu demn de urmat. Ai un scop , dar nu uiţi nici de valorile moştenite de la părinţi. Alegerea profilului în liceu este un subiect, care marcheză viaţa fiecărui. Ai ales profilul corect DRAGĂ MARIANA!!! FELICITĂRI pentru cea ce ai realizat, succese!!! MULŢI ANI! (Valentina Ciobanu)

De cînd o cunosc (din 1993), Mariana este o muncitoare sîrguincioasă și o luptătoare ambițioasă, care se prigină pe propriile puteri. Vreau să-i doresc succese în continuare, noi descoperiri, realizări și sănătate! (Lucia Argint)

Mariana S. ŢĂRANU, conferenţiar universitar, doctor în istorie, editor. Autoare a lucrărilor: ”V. Lenin fara machiaj: teroarea intelectualităţii sovietice”; ”Cimişeni – file de istorie”. Editorul cărţii: ”Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupaţi (1947-1953)”
Este fiica lui Simion şi Lidia ŢĂRANU din satul Cimişeni, raionul Criuleni. Tot ce a realizat datorează parinţilor care au învestit în studiile şi educaţia ei, şi care au motivat-o să meargă înainte. În momentele dificile îi apare imaginea mamei Lidia Ţăranu, directorul Liceului Teoretic Cimişeni (2000-2012), care mereu repeta: ”Cine nu merge înainte, acela merge înapoi. În viaţă, stare de repaus nu există”. Îi este recunoscatoare şi fratelui Dumitru pentru sustinerea tuturor proiectelor.
Cel mai mult regretă că târziu a înteles… să nu se piardă în detalii…

https://www.facebook.com/events/1146702295359179/

Andrei Burac ”Între chirurgie şi piramidele din Egipt” la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

Fiecare om care întră în viaţa noastră cu un anumit scop. Unii întră pentru o zi, luni, câteva ani sau întreagă viaţă… Fiecare îşi are rolul lui. Niciodată nu putem şti ce influenţă vor avea asupra noastră. Dar suntem mereu intrigaţi şi curioşi să cunoaştem, să aflăm astfel de persoane, destinele, dramele, istorii, fie şi ceva amuzant din vieţile lor… Uneori cele mai neaşteptate persoane ajung să fie cele care ne marchează cel mai mult. Nu putem decide cine întră în viaţa noastră, dar putem decide cine ramâne în sufletul nostru. În inima noastră. Să nu regretăm că am cunoscut pe cineva, ramâne să ne bucuram că am primit o lectie şi o experienţă, indiferent, ca a fost bună, fie una dură… Astfel de persoane vin la noi la club. Vin să ne împărtăşească şi să ne uimească cu destinele, experienţele, impresiile lor de viaţă. Credeţi-mă, chiar şi unui orator bun sau profesionist în domeniu este greu să-şi deschidă sufletul, în faţa publicului… Să ne bucurăm în continuare, că sunt deschişi cu noi, şi vreau să le mulţumesc din toată inima, că ştiu să ne surprindă! – Astăzi, în incinta Bibliotecii Centrale BM ”B.P.Hasdeu”, Clubul ”Impresii din viata si carti” ne-a bucurat cu cel al 48-lea protagonist sub genericul «Andrei Burac Între chirurgie şi piramide egiptene!» propus de moderatorul şi scriitorul Dumitru Crudu.

Este Andrei Burac, un scriitor, un povestitor, într-un fel sau altul, de excepţie. Gesticulând mereu ce redă şi o fire emotivă şi sentimentală,  ce ţine de firea universală a oamenilor, împreună cu capacităţile noastre lingvistice, cu conştiinţa de sine şi cu memoria autobiografică. Scrisul îi oferă o plăcere, o bucurie, mai presus de oricare alta. Indiferent de subiect, naraţiunea lui te transportă într-un alt loc, – unde eşti complet absorbit şi uiţi de gândurile care ar putea distrage, de griji, de preocupări şi chiar de trecerea timpului. În aceste stări sufleteşti deosebite, divine, pot să te simţi fără oprire până când nu mai vezi textul. Abia atunci observi că s-a făcut noapte şi că ai uitat că eşti totuşi la servici şi trebuie să mergi acasă la grijle tale proprii… Mai jos, transcriu maxime, gândurile, relatările protagonistului nostru de azi la club, şi sunt mai mult decât convinsă, că nici unul din voi nu doar va rămâne impresionat, dar nici indiferent… (Svetlana Vizitiu)

• ”…Tot ce am aşternut pe hârtie, mai reuşit sau mai puţin reuşit, neapărat a avut o aripă adânc implantată în abisurile sufletului meu, în inima mea, în durerile şi  bucuriile, în izbânzile şi eşecurile mele sau în ale celor din prajmă, pe care m-am străduit să-i înţeleg atât, pe cât am fost în stare” –
• ”Am ferma convingere că orice autor care scrie despre contemporanii săi nu poate să nu fie discutat, fiindcă modurile noastre de viaţă, în acest secol zbuciumat, sunt foarte variate şi destul de discutabile în ceea ce priveşte idealurile, etica şi chiar estetica vieţii fiecărui om în parte”.
•  ”Pentru un om de creaţie, cel mai greu şi mai important lucru este să te impui printre ”ai tăi’, să găseşti recunoaşterea şi aprecierea colegilor de breaslă. În cazul unui scriitor, poţi să zăpăceşti o mie,  o sută de mii de scriitori, dar dacă nu ai consideraţia colegilor, n-ai câştigat lupta…”
•  ”Putem supravieţui ca popor, nu prin dezbateri sterile ori manifestări de cruzime, ci prin talentul şi inteligenţa acelor care se vor opune exponenţilor noii barbarii postcomuniste”
•  ” Nimic nu poate împrospăta simţurile omului ca o carte interesantă şi bine scrisă. O carte care se lipeşte bine de suflet poate schimba până şi cursul vieţii unui om. Ş-apoi, precum bine se ştie, din când în când simţim o necesitate imperioasă de a citi nu numai ziarele, ci şi o întâmplare, o istorie, o poveste scrisă cândva, de cineva, de un scriitor.”
•  ” Pentru mine nu există zile de muncă şi zile de odihnă. Mă străduiesc să umnplu orice minut, în afară de timpul rezervat somnului, cu fapte la masa de scris, cu lecturi, meditaţii, studii, comunicări cu cei dragi, călătorii, opunându-mă permanent ”balaurilor şi viperelor neputinţei”. Altfel zis, încerc să menţin o viaţă spirituală intensă, în cei 25 de ani de studii la medicină şi muncă printre suferinzi şi muribunzi am înţeles că viaţa este un dar foarte preţios, o licărire, care în orice clipă se poate stinge, indiferent de vârstă, de poziţie socială, de locul unde îţi trăieşti zilele – în palat ori în colibă.”
• Orice tânăr, care nutreşte un gând de a pleca pe alte meleagur-ţări în căutarea unui trai mai bun, a unui câştig mai mare, a unei bunăstări ori chiar a norocului şi poate a fericirii de a pleca acolo unde totul şi toate sunt zidite, construite, aranjate cu sudoare şi sângele altui neam, a generaţii şi generaţii de alţti oameni, trebuie să-şi pună şi să-şi răspundă sieşi la mai multe întrebări. fiindcă viaţa, până la urmă, rămâne aceeaşi ca oriunde pe pământ. De când e lumea lume, fiecare om e unic şi are o cale unică şi greu de parcurs.”
• ”Încă din vechime, prietenia era considerată drept cea mai înaltă virtute umană. Până şi eroismul era considerat inferior acesteia. Fără prieteni viaţa fiecăruia dintre noi poate deveni mai săracă. E greu să mistui în singurătate atât eşecurile, suferinţele, cât şi bucuriile. Împărtăşite unui prieten, aceste sentimente capătă alte dimensiuni, alte faţete, altă respiraţie… Din păcate, însă, anume prietenii,  mai ales prietenii, devin adesea duşmanii noştri cei mai înverşunaţi.
• ”… poezia foloseşte sufletului. Precum şi rugăciunea inimii, bucurie cuvintelor, gustul visării…”
• ”… Trăim cu adevărat numai câteva ceasuri din viaţa noastră. Restul e preocupare pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru: prietenii noştri, duşmanii noştri, problemele noastre, necazurile noastre, suferinţele noastre, viitorul nostru incert, amintirile noastre – toate sunt trăiri mai puţin adevărate. Cu adevărat omul trăieşte doar câteva ore, în felul lui de a fi sincer cu sine însuşi.”

Andrei Covrig: Am avut plăcerea să îl invit la gimnaziul din satul meu natal Gordineşti, Rezina. – O erupţie de sentimente, vorbe povăţuitoare pt vîrstnici şi, de ce nu? – copii… O viaţă cu atîtea încîlcituri… Merită un respect absolut… O fire deosebită! Un basarabean romîn… Cu crucea sa… Îmi pare bine că aţi fost în satul natal… În casa părintească, Dle Andrei! Mulţi ani, Dle Andrei Burac….

Victor Cobzac: O întâlnile cu scriitorul Andrei Burac la Clubul „Impresii din viaţă şi cărţi” a fost binevenită după o pauză în care am simţit nevoia de a discuta cu Protagoniştii care mi-au devenit prieteni, a căror sfaturi, experienţe din viaţă, sclipire de ochi, strângere de mână îşi au efectul tonizant pentru suflet. A.Burac este un Magistru în arta vorbirii, te captivează cu vocea, cu jesticularea continuă a mâinilor, cu generozitatea şi cumsecădenia la rang de Jos pălăria. Rămâne să-i studiez Opera mai aprofundat, ca să-i înţeleg mesajul, mulţumindu-i din start pentru acele două ore care au trecut ca o clipă. O mână caldă şi urări de bine în Noul An 2016, noi creaţii şi să ne mai întâlnim la un pahar de vorbă cu tâlc. Un mare mersi Gazdei primitoare şi inimii acestui club… Svetlanei Vizitiu. Pe curând. Vă pup. VicCo

Radmila Popovici: M-a privit îndelung, ceea ce nu m-a mirat și mi-a zis că are o vorbă cu mine, dar numai între patru ochi. Și-am acceptat, pentru că… — un chirurg scriitor?, un scriitor chirurg?, scrie cu bisturiul?, taie în corpul de litere — o, da, e tema mea! Mai ales, că am vrut cândva (ai mei mai mult) să mă fac(ă) doctoriță. 1938? Și să crezi în stelele zodiilor? Să vorbești despre sex ca despre ceva sublim? Să dai sfaturi incomode, fără să-ți pese de reacție? Să-mi spui pe șleau că-mi irosesc talentul cu textele pentru cântece și că pot mai mult? Totodată, să nu mă faci să mă simt prost doar pentru faptul că sunt femeie, tânără încă, spre deosebire de mulți alții? Să mă iei în serios? Se poate, oare, așa ceva? Iată că da, numai că pentru aceasta trebuie să fii Andrei Burac. Chirurgul scriitor sau scriitorul chirurg, bucuros că trăiește și că trăiește din scris, ceea ce nu oricine își poate permite într-un spațiu în care scrisul valorează prea des mai puțin decât a vinde vin sau borș acru. Recunosc, mă irită cei care trec pragul aurei mele fără ezitare, dar Andrei Burac este doctorul care vine cu verbul vindecător și-i deschid ușa cu inimă senină, cum și cărțile. Dar ce poezie știe, să scrie…

Iulian Ciocan: ”…Andrei Burac e preocupat mai mult de felul de a fi al omului decât de mecanismul strusturii sociale. Şi chiar şi atunci când îşi aţinţeşte un ochi asupra socialului, autorul întrezăreşte îndărătul lui reflexele unor indivizi. La fel e şi cu poezia autorului, poezie reflexivă, cerebrală, lipsită de sentimentul patriotic şi ancorată în lucrurile eterne, general-umane: naşterea, moartea, iubirea, ura, trădarea…’‘

Emilia Plugaru: Ce frumos spus… Gânduri atat de adevărate… Doar trecând prin viață cu ochii deschiși, poți să atingi asemenea gânduri. În cazul unui scriitor, ”poţi să zăpăceşti o mie, o sută de mii de scriitori, dar dacă nu ai consideraţia colegilor, n-ai câştigat lupta…”

Andrei BURAC s-a născut la 17 august 1938, în comuna Cârnăţeni, jud. Tighina. Poet, prozator, dramaturg. A absolvit Institutul de medicină din Chişinău (1964) şi Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură ”M. Gorki” din Moscova (1977). A activat ca medic chirurg la Căuşeni şi Chişinău (1964-1975). Debut în presă – 1965. Debut editorial cu placheta de versuri Ispita înfloririi (1970), urmată de Culegătorii din amurg (1976), Cu toată fiinţa spre altundeva (1998), Flacăra din vechile oglinzi (2005) şi Există ore (2006). Volumele Perpetuele bucurii (1977) şi Asediaţi de cuvinte (2005) îl prezintă şi ca publicist. Cunoscut autor de piese dramatice de teatru, TV, radiofonice şi scenarii de filme, unele dintre care au fost publicate în volumele Primăvara în doi (1988) şi Arena (2008). Piesele lui Andrei Burac au fost au fost montate de teatrele  din Moldova şi din alte ţări, adaptate la radio şi televiziunea naţională. Autor şi a două volume de proză: Întoarcerea lui Traian (1990) şi Între somn şi veghe (2005). Poeziile, prozele şi piesele sale sunt traduse în mai multe limbi, unele şi în limbi de largă circulaţie. A tradus versuri alese din poezia universală veche şi contemporană (Ishikawa Takuboku, Sumako, Fukao, Zbignew Herbert, Veaceslav Kuprianov şi alţi autori). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi România (filiala Chişinău); membru al World Academy of Art Culture; World Congress of Poets din California, SUA. Fondator şi preşedinte al PEN-Club-ului din R. Moldova. Deşine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1998), Premiul UNESCO pentru dramaturgie (2000) – pentru propagarea ideilor Binelui şi Culturii în lume. Medalia ”Mihai Eminescu” (1998). A întreprins numeroase călătorii de studii şi promovare a valorilor literare contemporane în rusia, Ungaria, Bulgaria, Turcia, Grecia, Egipt, Spania, Cehia, Slovenia, Suedia, Finlanda, India, China etc. Participă la conferinţe, congrese, simpozioane naţionale şi internaţionale.

În 1970 a debutat editorial cu placheta de versuri ”Ispita înfloririi”, urmată de cartea ”Culegători în amurg” (1976). În 1977, a editat volumul de publicistică ”Perpetuele bucurii”, care cuprinde dialoguri cu diverse personalități din R. Moldova. În 2005, i-au apărut concomitent câteva volume: ”Flacăra din vechile oglinzi” (poezie) la București, ”Între somn și veghe” (proză) la Chișinău și ”Asediați de cuvinte” (publicistică) la Timișoara, iar în 2006 – volumul antologic ”Există ore”. În 2013, a editat în România cărţile „Suflete la plimbare” (dramaturgie), „Între somn şi veghe” (proză) şi „Ghilotina de aur” (poezie).

A semnat piesele dramatice ”Primăvara în doi”, ”Spovedania”, ”Iulia”, ”Câteva zile și nopți cu vedere la mare”, ”Iuda” ș.a. Piesele sale au fost montate la teatrele din R. Moldova și din alte țări, adaptate la radio și televiziunea națională. Poeziile sale au fost traduse în limbile rusă, belarusă, ucraineană, armeană, suedeză, greacă, engleză ș.a. Este autorul scenariului de film „Fii fericită, Iulia”, regizat de regretatul Iacob Burghiu, peliculă care a fost cumpărată în 29 de ţări.

În 1975 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A fost membru inițiator, iar din 1998 președinte al PEN Club Moldova. În 1993 devine membru al Academiei Mondiale de Arte și Cultură (California, SUA), apoi al Congresului Mondial al Poeților din California, SUA. A activat în calitate de Consul Onorific al Republicii Cehia în R. Moldova.

Andrei Burac a fost distins cu medalia ”Mihai Eminescu” (1998), cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul UNESCO ”Pentru propagarea Binelui și a Culturii” (pentru dramaturgie, 2002), cu Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea dramaturgiei naționale, acordat de Teatrul Național ”Satiricus-I. L. Caragiale” din Chișinău (2004) și cu alte premii.

Mai multe imagini aici: «Andrei Burac Între chirurgie şi piramide egiptene!

Scriitorul Andrei Burac s-a stins din viață 30.06.2020
Chişinău,  Poetul, prozatorul și dramaturgul Andrei Burac, laureat al mai multor premii literare, s-a stins din viață, marți, 30 iunie, la vârsta de 81 de ani. Pe 17 august, el ar fi împlinit 82 de ani, informează MOLDPRES.

”Mutarea lui la cele veșnice este o pierdere pentru cultura noastră și pentru toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, se menționează în necrologul semnat de Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Retrospectiva Clubului de elită ”Impresii din viață și cărți”: anul 2015

În 2014 au fost desemnaţi cei 25 de protagonişti al Clubului ”Impresii din viata si carti” în incinta Sediului Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”: La finele articolului sunt indicate sursele tuturor eroilor ședințelor clubului. Urmează retrospectiva anului 2015 cu varia personalități, diferite caractere, oportunități, opinii și meserii… S-a meritat și în acest an, multe impresii și bucurii ne-au oferit la club, personaliăți cu vieți excepționale, cu istorii de suflet, care doar la noi, la club le puteți auzi: – Veniți, oameni buni! Deschideți-vă inimile în continuare! ❤

26. Diana-Susana Zlatan-Ciugureanu (protagonista Clubului ”Impresii din viata si carti” din 27 ianuarie 2015): Doamnă responsabilă, întrucât invitații vin cu careva așteptări: unii-pentru a se regasi pe sine într-un moment anume, iar alții-fiind în cautare de sine, de modele de viata de la care sa poata să se inspire. Diana le-a adus celor prezenți momente de meditație, dar și de bucurie prin versurie citite și prin melodia interpretată cu multă sensibilitate. ”Inima ne-scrum!/Ai pus lumină pentru mine, frate,/Rugându-te doar tu și Dumnezeu,/Acolo, unde cântă voci curate,/Ca tu smerit, să te înalți mereu…” (Diana Zlatan-Ciugureanu, 25.01.2015)
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/01/27/diana-zlatan-ciugureanu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

27. Mariana Harjevschi, (15 februarie 2015): O prezență frumoasă, deșteaptă, radiantă, cu o privire plină de noblețe, – doamnă înzestrată cu toate calitățile umane, inclusiv cele profesionale. Inteligentă până la măduva osului! Surprinde cu răbdarea, toleranța sa. Mereu ocupată, nu se abate de la problemele și grijile care-i preocupă pe cei ce o înconjoară, –  persoane apropiate, fie, colegi. Reușește să dovedească că prin perseverență, ambiție și multă muncă se poate ajunge undeva sus fară a face prea multe compromisuri! – ”O tânără suavă/Ce zboară spre cer/Odată cu noi/Corpul ei străveziu,/Oasele libere/știu să danseze cu grație,/lin fluturându-și brațele/și pașii./Vedeți, într-o noapte albastră/A durut-o umerii,/Apoi inima/A gândit că e pasăre/și pe rând/a început să zboare!/Nimeni nu putea săi vadă/aripile,/ea zbura simplu/ziua și noaptea./Noi niciodată nu vom afla/adevărul,/și această poveste frumoasă/va fie ternă… (Vitalie Răileanu)
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/02/10/mariana-harjevschi-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

28-29. Teodor Leahu, Elvira Leahu, (24 februarie 2015): Tatăl și fiică! – Eveniment în cadrul clubului organizat cu genericul “Nasc si la Moldova oameni”, avându-l protagonist pe medicul-stomatolog Teodor Leahu, a lasat publicul profund emoționat: mărturisiri, impresii, reflecții, mulțumiri aduse unui OM cu suflet mare. Asemenea evenimente ne fac să descoperim bogăția sufletului conaționalilor noștri. A fost o surpriză specială pentru tatăl drag de la fiica Elvira, – cel care în acea zi a rotungit 65 de ani! Și deoarece, toată familia a evoluat foarte activ în cadrul evenimentului, protagoniști au devenit întreaga dinastie Leahu! Impresii plăcute, o atmosferă frumoasă și surprinzătoare, cu…multă, multă dragoste pentru oameni! Frumos,senzațional și emoționant!!! Ecoul în continuare răsună… ”Grație celor mai buni mentori ai mei PARINTII, care m-au ajutat sa-mi definesc sensul propriei valori. Activitatea eficientă dublată de o atitudine pozitivă aduce împlinire, îți dă un scop în viață, o oportunitate aparte de a fi de folos altora și îți oferă siguranță și armonie familială…’‘- a menționat fiica Elvira.  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/02/24/elvira-leahu-perseverenta-si-rabdarea-cheia-performantei-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

30. Lorena Mednicov, (10 martie 2015): Medic, oncolog-chirurg, doctor în ştiinţe; îşi iubeşte cu pasiune meseria și se dedică cu multă dăruire de sine. Se implică cu toată inima, redându-le speranţa şi liniştea sufletească, cu spirit şi atitudine, reuşind să se simtă utilă, oricum, în caz de nu e cu putinţă, va fi măcinată de gândul cu disconfort în suflet… Arta de a trata oamenii, e la fel ca şi arta de a crea o poezie sau pictură. Poţi fi un bun medic-teoretician, dar în termeni practici cu pacienţii să fii de neconceput… ”Dragostea – spune Lorena, – este unicul răspuns la toate problemele noastre!” ”…Avem în Moldova noastră femei deştepte, perseverente, încrezute în sine, cu obiective bătute în cuie şi simpatice… Am găsit multe lucruri povăţuitoare… Dă, Doamne, asemenea învăţăminte să le însuşească şi cei mai tineri… Dna Lorena este un ghem de profesionalism, modestie, caracter, frumuseţe, înţelepciune şi cumsecădenie… Şi pentru mine, un tip nu prea tînăr, a fost o lecţie! O viaţă modelată de doamnă în toate aspectele: profesie, personalul, moralul, familie şi altele. Exemplu demn!”Andrei Covrig, colonel)  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/03/10/lorena-mednicov-la-clubul-impresii-din-viata-ti-carti/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/02/21/lorena-mednicov-arta-de-a-trata-oamenii/

31.Luminița Suveică, (24 martie 2015): o personalitate eminentă și a culturii noastre medicale și a vieții noastre sociale, remarcabilă în societatea medicală din Moldova prin activitatea sa distinctivă în domeniul cel mai important – protecţia sănătăţii noastre. Dumneaei are o pregătire profesională excelentă, se distinge prin inteligenţă, perseverenţă, corectitudine, este înzestrată cu un spirit energic creativ, reuşeşte să realizeze proiecte de importanţă vitală.  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/03/24/luminita-suveica-la-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti/

32. Anette – Ana Badiu, (2 aprilie 2015): Creatoare de moda, un model de muncă cu daruire, un caracter puternic conturat, cu înălțime de suflet, care cucerește prin simplitate, inspiră și încântă deopotrivă. Crede în forțele proprii, în potențialul echipei cu care lucreaza și în sprijinul necondiționat al familiei. De altfel, anume acolo, acasă, în sânul familiei, se simte împlinită și fericită. Protagonista Clubului ”Impresii din viata si carti”, la o sedință specială și diferită de celelalte parcurse în istoria Clubului IVC… Momente impresionante, cu modele și defilari, în modele create de Ana Badiu, iar protagoniste şi membrele clubului au prezentat Colecţia de Primăvară Anette pe podiumul Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”.
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/02/ana-badiu-si-creatiile-anette-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

33. Iulian Ciocan, (14 aprilie 2015): Scriitorul și publicistul de la ”Europa Liberă”, unde este prezent cu ciclul „Realitatea cu amănuntul”. Cartea, din care nu incetam să ne inspirăm, dar și să căutam adevarul despre atâtea și atâtea lucruri care ne frământă… – ‘‘Recunosc, am avut o oarecare preconcepție legată de activitatea Clubului pentru că oamenii pe care îi abordați păreau foarte departe de interesele mele… M-am bucurat însă să descopar oameni senini, neîncrâncenați, abordabili… Iulian Ciocan este scriitorul pe care chiar îl CITESC si publicistul căruia mă bucur că …îi pasă! ( Consuela Tamazlicaru)  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/14/iulian-ciocan-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

34. Dumitru Crudu, (28 aprilie 2015): poet, prozator, jurnalist, bibliotecar, director, scriitor pentru copii. Scrie cu multă pasiune, cu o pulsiune de a reda un sens narativ haosului interior. Este şi un observator atent, obişnuieşte să psihanalizeze anumite acţiuni, visele, realizările persoanelor de diferită vârstă. De fapt, autorul redă toată viaţa noastră moldovenească, stăpânind atent imaginea… Realitatea în opera lui Crudu, – e un magnet care te atrage. Scepticii spun, că viaţa încă nu e perfectă, adică ar fi ea minunată, – dar existenţa ei adesea este insuportabilă. Pe bună dreptate, acest lucru actual și în prezent, la fiecare se măsoară cu precizie după standardele sale proprii. Autorul Dumitru Crudu, astfel, încearcă să ne dea de înţeles, că nimeni şi niciodată nu este bătut atât de tare precum zdrobit de propriile argumente! https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/28/dumitru-crudu-un-bibliotecar-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

35. Vitalie Răileanu, (12 mai 2015): protagonist la Clubul ”Impresii din viata si carti”, care a avut loc in sediul Bibliotecii Publice ”Onisifor Ghibu”! – https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/05/12/vitalie-raileanu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
”La 12 mai am fost prezentă la o nouă întâlnire la „Clubul Impresii din viață și cărți”, de data aceasta cu Dl Vitalie Răileanu, Directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chișinău. Am cunoscut o persoană cu verticalitate, rebelă și în acelasi timp, optimistă. Un profesionist veritabil, care își face meseria cu multă dedicație și creativitate. O persoană care își trăieste viața, cu toate întâmplările ei, fără regrete, și care știe să se bucure și să învingă. Nu părea jenat de aprecierile generoase aduse în adresa Dumisale de către Dna Kulikovski, moderatorul întâlnirii, ceia ce denotă că Dlui își cunoaște valoarea, or aceasta îl face puternic, încrezător și creator. ÎI doresc mult succes!” (Ala Pînzari )

36. Constantin Lapusneanu, (16 mai 2015):  întrunirea Clubului IVC a avut loc în frumoasă și primitoare locație Casa Armatei din centrul capitalei – Chișinău. Surpriza a fost – o excursie ghidată prin muzeul Casei Armatei, ulterior, grătar plus un concert solo cu chitară al eroului ședinței! Un eveniment excepțional: cu moderatorul colonel Andrei Covrig, cu imagini, filme și reacțiile invitaților la repertoriul protagonistului cu genericul: «Constantin Lăpușneanu: ”Cred că e timpul pentru acţiune”»  Om de omenie, care face lucruri frumoase si nobile cu o modestie nemaipomenită!

 https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/05/17/constantin-lapusneanu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

37. Tatiana Lujanskaya, (26 mai 2015): Președinte Alianța pentru Eficiență Energetică și Regenerabile; Președintele Clubului Rotary Chișinău Cosmopolitan, -”frumoasă, rafinată, inteligentă, băiețoasă, capabilă mereu să uimească plăcut…”, ”o Doamna cu personalitate, care a reusit sa ne sensibilizeze strunele inimii, aducindu-ne aminte de unde am pornit toti” – spun prietenele despre Tatiana, protagonista ședinței din luna Mai, – cea care a organizat un show, unul din cele mai făimoase și de splendoare până în prezent în istoria Clubului ”Impresii din viață și cărți” în incinta Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/05/26/tanya-daniel-lujanskaya-la-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti/

38. Valeriu Jereghi, al 38-lea protagonist la Clubul ”Impresii din viata si carti” invitat impreună cu soția si colega Ana Barduc.(23 iunie 2015)
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/06/23/valeriu-jereghi-si-ana-barduc-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/ „Cinematografia moldovenească are nevoie de școală, de relații cu Europa. Mai bine să rămîi nerealizat decât să realizezi un proiect prost. Cinematografia este o artă complexă, pentru care ai nevoie de o experiență ca să știi totul” (Valeriu Jereghi)
Cunoscut ca regizor de film și scenarist moldovean, membru al Academiei Eruoasiatice de Televiziune și Radio, laureat al multor festivaluri internaționale și unionale de film. Articolul integral și mai detaliat aici – Valeriu Jereghi – Ultimul-din mohicani https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/06/08/valeriu-jereghi-ultimul-din-mohicani/

39.Lilia Manole, protagonistă la a 38 sedință a Clubului ”Impresii din viata si carti”, (9 iulie 2015) Am descoperit, că printr-o eroină a unei ședințe se redau calități ale mai multor persoane ce întrunesc relații, evenimente, peripeții sau întâmplări de zi cu zi… Oamenii se bucură, sensibilizează, se emoționează, se privesc, cântă, recită, vorbesc, discută exact la fel ca și cum s-ar contopi unul în altul, și o fac cu plăcere pentru că sunt înțelepți. Și pentru că este momentul când poți uita de grijile cotidiene, și… pentru că mereu susțin că te iubesc, – da, pe tine, omule drag, care citești aceste buchii… Iar Lilia Manole, frumoasă doamnă de la Bălți, ne declara iubire în fiece clipă, – prin poeziile sale, prin amintiri, prin repertoriul variat de cântece… https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/07/09/lilia-manole-poeta-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

40. Natalia Moloșag, protagonistă la sedința 39 a Clubului ”Impresii din viata si carti”. Pe langă faptul că exercitarea activitaţii de avocat, reprezintă o profesie nobilă, în fapt, avocatura pentru ea este un mod de viaţă. M-a sensibilizat până la lacrimi confesiunea Nataliei: foarte sinceră, în special, în momentele cu amintiri despre părinţii ei, despre societatea noastră vulnerabilă… ”In breasla de avocat, sunt doua categorii de profesioniști: prima – cea care se plasează pe partea integritații, dreptații și respectării drepturilor omului, și alta – care e gata să apere raul, nedreptatea, să sfideze legea, urmărind scopuri meschine, de imbogațire.”  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/09/15/natalia-molosag-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

41. Gheorghe Grâu, (29 septembrie 2015)protagonistul nr 41: Vedetă a cinematografiei sovietice, sex-simbolul anilor ’80,  este cel care a făcut moldovenii să se mândrească cu pământeanul lor, fiind considerat şi cel mai frumos actor moldovean. ”Viața e frumoasă dacă îi dai voie să fie” –  este convins protagonistul. Lansarea de carte cu versurile lui Gheorghe Grâu  ”Iluzia tăcerii”  în cadrul Clubului ”Impresii din viata si carti”  la biblioteca Municipala ”B.P.HAŞDEU”,  nu ne-a surprins. Am fost mereu în așteptare a evoluției continue ale talentului și succesului multașteptat și dorit de fanii actorului.  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/09/29/gheorghe-grau-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

42. Victor Cobzac: ”Prologul Marilor iubiri”… (15 octombrie 2015) Al 42-a protagonist la Clubul ”Impresii din viata si carti”. O personalitate deosebită, originală, care prin talentul său impletit armonios cu munca, lasă o amprentă impresionantă pe diferite tărâmuri: cel al picturii, pedagogiei, poeziei si… al omeniei. Poet și artist plastic, – este creștinul smerit și neobosit care, zi de zi și prin tot ce realizează în ambele demersuri – liric și pictural, construiește o biserică, Lui DUMNEZEU”
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/10/15/victor-cobzac-prologul-marilor-iubiri-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

43. Ala Pinzari,(27 octombrie 2015) ”Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă la a 44 şedinţa a clubului. O persoană cu verticalitate, deosebită, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. O personalitate de calibru naţional. Om de rară modestie, un model al profesionalismului în educaţie şi cultură.  https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/10/27/ala-pinzari-viata-nu-consta-doar-din-alb-si-negru-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

44. Gutiera Prodan – (10 noiembrie 2015) Jurnalistă si artist plastic! La a ei jumătate de secol, a invitat prietenii la o întâlnire de suflet, cu amintiri, pasiuni şi interese, vise şi aspiraţii împlinite şi neîmplinite, cântece şi versuri… Cu Bunăvoinţă, Pace şi Linişte interioară: ”Am învățat că frumusețe nu înseamnă exces… Am învățat că eleganța şi inteligenţa nu le poți învăța din cărți şi că facultatea nu ţi le oferă pe tavă… Am învățat că primul pas către succes este autostima… Am învățat că fiecare greșeală reprezintă o lecție… Am învățat să iert, chiar şi pe cei care nu merită iertarea… Am învățat să uit oameni care nu au ce căuta în viaţa mea… Am învățat să mă accept așa cum sunt…’‘ «Gutiera Prodan: Jubileul vietii mele»

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/11/10/gutiera-prodan-jubileul-vietii-mele-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

45.  Ecaterina Moga – (24 noiembrie 2015) Pedagog, director la Liceul Teoretic „Elimul Nou”, doctor in psihologie. O fire energică, un bun mobilizator. ”Plină de idei, de fel în detrimentul capacității de a-i auzi pe alții care au ce spune; cu exces de personalitate, de fel autoritară și dominantă…e un director cu calități de lider, un director care crede în ceea ce face, un director care lasă întotdeauna ușa întredeschisă pentru adepți, parteneri, colegi și chiar și neprieteni (de idei!)…un director pentru care tot ce face trebuie să aibă perspectivă, sens și impact…un director căruia modestia patologică-i e străină, iar firescul înseamnă modestie…e un prieten căruia ai ce-i răspunde la bună ziua, chiar dacă ziua nu e una perfectă…un director care are mereu întrebări, care caută răspunsuri, soluții, care extinde orizontul pentru a depăși alte și alte limite…un director care caută perfecțiunea, mergînd de la bun la excelent…alături de care vrei să fii…” (T.Curtescu despre E. Moga)

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/11/24/ecaterina-moga-de-la-bun-la-excelent-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

46. Radmila Popovici – (8 decembrie 2015) Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, autoare de texte și traduceri din rusă în română a unor texte pentru spectacole, musical-uri şi operete.Este Adevărată. Fără falsitate, cu o culoare aparte a Poeziei sale, și, din punct de vedere sentimental, este o persoană uimitoare… Intuiesc o fire poetică, nu doar emoțională, vulnerabilă, cu o durere strigătoare, dar și foarte tolerantă, optimistă, cu mare Credință în Dumnezeu. O luptătoare în suflet. Prezintă calități și valori umane benefice pentru generația tânără, spre maturitate și înțelepciune. Prezintă Speranță și Patriotism. Un caracter dur, un model de viață, demnă de urmat! https:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/12/08/radmila-popovici-o-carte-cu-nervii-deschisi-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

Mai jos sunt indicate sursele clubului IVC din 2014, pentru memorie și comparație cu cei 25 protagoniști: Gutiera Prodan, Violeta Gaşiţoi, Ludmila Popovici, Veaceslav Balacci, Victor Stepaniuc, Andrei Covrig, Tamara Curtescu, Iulia Pancu, Elvira Cemortan-Voloşin, Vlad Mircos, Ludmila Steţco, Inga Albu, Elena Vorotneac, Vasile Costiuc, Vasile Vizitiu, Mihai Doloton, Alina Matei, Ludmila Sandu, Anatol Lupu, Emilia Plugaru, Liubov’ Cal’ciscova, Galina Codreanu, Tamara Potîng, Lucia Argint!
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/12/24/gala-protagonistilor-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti-eveniment/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/12/19/clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti-retrospectiva-unui-an/

Mihai Doloton, frământat de morminte

”Vara în suflet, sufocat și zbârcit/ Lepădat de viață și eu am murit./ Cine mai crede într-o trăire/ Când totul e trist și plin de mâhnire?”
Moartea – este un subiect sumbru, dar din păcate, inevitabil. Mai devreme sau mai târziu, – pune pe gânduri toată lumea, nu fac excepție nici clasicii, nici poeții moderni. Bine, s-a mai scris o poezie, două, despre moarte. Dar să dedici un volum întreg, la cei 26 de ani ai săi, este greu de imaginat. Idei și opinii cu privire la moarte, folosind nu doar imaginația și diverse alegorii, înțelepciune infinită, mister tainic, adâncimea de gândire, – crează o lucrare nemuritoare, în ciuda temei alese. ”Frământări din morminte” a doua ediție după cartea ”Nopți albe”, – pare să fi scrisă de cineva în etatea etăților, care a suferit mult în societatea de azi, dacă e să nu cunoști autorul. Este el, Mihai Doloton, poetul bacovian și profesorul din Călărași, un om educat, discret și foarte modest, cel care insuflă mult respect și admirație. Dezamăgit de societate, mentalitate fără leac, dar mai are speranțe… Un poet, care reușește să ne uimească în continuare cu poezia lui, și care merită să fie inclus în Uniunea Scriitorilor (este nu doar opinia mea). Am rămas mult impresionată de poetul din Doloton, și cred că lansarea ”frământărilor din morminte” la Biblioteca ”O. Ghibu” cu participarea scriitorilor Renata Verejanu, Condrat Pleșca, Lidia Gonta Grosu, Alexandru Plăcintă,Tatiana Scripa, Hasnas Petru etc, ar fi mult mai reușită dacă la discuția mesei rotunde ar fi particpat și generația mai tânără. Au ce învăța despre viață și moarte, un subiect, într-adevăr ”înspăimântător”…
Moartea este dincolo de simțurile noastre, deci, nu există. Sau dacă există, este o lume paralelă despre care n-avem de unde ști… Doar să simțim și să ne imaginăm. Când moartea este, noi nu mai existăm, – viața noastră continuă prin oamenii care ne iubesc… Dragostea și moartea e o temă continuă în versurile lui Mihai Doloton. Surprinzător, cu cât mai mult trăiește omul, cu atât mai mult el crede că ziua lui de naștere e departe și nu că moartea lui e aproape…

Mult succes, realizari frumoase şi creaţii mai optimiste în continuare, draga prietene Mihai Doloton!

De astăzi sunt singur
Si trupul mi-e gol
Și viața stupid
Se-nvârte-n nămol.
De azi cad în timp,
Suflecat în griji,
Înfometat de bine,
De dorință mă frigi.
Învins în speranța
Ieșirii din vis,
Muribund în sine,
Mă opresc în finiș.
(Mihai Doloton, ”Ieșirea-n prezent”)

Mai multe imagini > «Mihai Doloton. Framantari din morminte»

Radmila Popovici – o carte cu nervii deschiși. Clubul ”Impresii din viata si carti”

…încotro înoți dacă malul
lipsește pe harta
acestei lumi cui
ceri ajutorul…

”N-ai tu nicio vină, Țară, că n-ai ajuns să fii matură, conștientă, de sine stătătoare, bine conturată, cu personalitate, c-o istorie limpede, cu limba ta (română). Pentru că povestea bizară ți-o scriem noi, dezrădăcinații, dezmembrații, decaptații… Noi, iepure-cameleonii tăi, mai ales de la ’40 încoace.” (Radmila Popovici)

    Protagonista de azi la Clubul ”Impresii din viata si carti, o personalitate remarcabilă, Radmila Popovici, – cea care mă surprinde în continuare prin relația ei specială cu publicul, prin energia încredibilă ce o transmite cu duioșie și rafinament. Este Adevărată. Fără falsitate, cu o culoare aparte a Poeziei sale, și, din punct de vedere sentimental, este o persoană uimitoare… Intuiesc o fire poetică, nu doar emoțională, vulnerabilă, cu o durere strigătoare, dar și foarte tolerantă, optimistă, cu mare Credință în Dumnezeu. O luptătoare în suflet. Prezintă calități și valori umane benefice pentru generația tânără, spre maturitate și înțelepciune. Prezintă Speranță și Patriotism. Un caracter dur, un model de viață, demnă de urmat!  – Vivat, Radmila! – Viața ta și poezia întrunesc Magia… A fost un spectacol miraculos montat de momente speciale inspirate de suflet, cu susținerea publicului, artiștilor, poeților, prietenilor și aplauze-aplauze la infinit! Am simțit, într-adevăr, o regrupare la club, prin emoție și chiar lacrimi, o apropiere de suflet. Bucuria de a Trăi și a susține pe ceilalți. O lecție de viață… (Svetlana Vizitiu)

Poate că oameni ca ea ţin echilibrul spiritual al Terrei. Femeia- prietenă şi femeia-poem s-au întâlnit şi pentru a ne lăsa nouă tuturor, seminţe de vers memorabil încrustat în cântec…. (Valentina Ursu)

Am un simţ aparte al pământeniei şi al oamenilor care vin din părţile Unghenilor, iar Radmila Popovici face parte din Panteonul oamenilor celebri pe care aceste locuri le-au dat spaţiului românesc. Dar dincolo de aceasta, universul poeziei sale este minunat, ca şi totalitatea oamenilor pe care ştie să-i adune în jurul său, iar întâlnirea de la Biblioteca Hasdeu a mai confirmat încă odată acest magnetism al spiritualității sale. (Octavian Ticu)

Radmila este o persoană foarte sensibilă, delicată, rafinată, simte realitatea în felul ei aparte, își transmite trăirile prin Creația sa profundă și elegantă. (Svetlana Bivol)

Radmila este colega și prietena mea de la vîrsta de 14 ani. Este o fire deschisă, sinceră, echilibrată, creativă. Mereu s-a manifestat prin simțul limbii, al ritmului și al tactului. Nu se teme să-și încerce puterile în domenii noi. Răspunde cu entuziasm provocărilor frumoase. (Angela Cutasevici)

Radmila este poeta și omul de o sensibilitate viscerală și de o forță vitală nestăvilită, fără jumătăți de măsură. Scrie o poezie a contrastelor, în care eufonia alternează cu strigătul, imaginile diafane – cu cele aspre, nervoase, feminitatea maternă, luminoasă – cu cea de amazoană tumultoasă, aflată în ring. (Nina Corcinschi)

Fiecare loc pe pămînt are o poveste a lui, dar trebue să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi un dram de iubire ca s-o înţelegi. (N.Iorga) Locul de baştină a poetei Radmila Popovici este un loc deosebit şi aici un dram de iubire nu merge, este necesară toată iubirea. Floriţoaia Veche din Ungheni un sat care a tezaurizat multe valori morale şi spirituale. Radmila Popovici crează o poezie autentică, care este adusă în scenă. Tot ce crează poeta ne duce într-o lume veselă, tristă şi reală…. O poetă care are un loc aparte în literatura romănă… (Valentina Ciobanu)

Cel mai reușit despre Radmila ne vorbește poezia. O exprimă adîncimea rădăcinilor limbii române călite în obidirile vremelniciei.Dincolo de Prut sau Someș atingem împreună tinda lui acasă îi curățăm ogrăzile oțeliți în credința noastră strămoșească.Cu versurile Radmila hrănește lupta prin care ne păstrăm buna noastră naștere și încruciți respirăm limba română, fericiți și triști deasupra granițelor convenționale sîntem împreună… O spune o cititoare de pe internet din marea familie a limbii și rostirii poetice… (Eugénia Paraschiv)

Radmila nu doar scrie poezie. Ea seamănă cu poezia sa, este soră geamănă cu Poezia. Este o fericire atunci când Artistul seamănă cu ceea ce face… (Teodor Buzu)

Evenimentul Clubului ”Impresii din viata si carti” cu mai multe imagini de la club vedeti in albumul de pe Facebook:

 «Radmila Popovici — o carte cu nervii deschiși…», precum şi in filme video, mai jos:

https://www.facebook.com/events/1188199847860771/

Astăzi e o zi de artă, o zi cu mult soare.
Discuţii despre cărţi, viaţă şi plimbări prin coridoarele sufletului. Radmila Popovici e absolut fenomenală, sinceră şi plină de iubire. (Felicia Plamadeala)

Câtă deschidere spre poezie la Chșinău! Ceva timp în urmă, și ceva timp în continuare probabil, încă e de neconceput! Chiar atâta interes față de poezie? Bravo, Radmila! Se pare că ai făcut imposibilul: ai spars nu doar gheața, dar și cerul reflectat în apa de sub gheață!(Nicolae Popa)

E ploaie de lumina acest omulet ! Radmila Popovici, felicitari !!! A fost o pace, sa te ascult. (Galina Vieru)

Date biografice: POPOVICI, Radmila (31.8.1972, s. Floriţoaia Veche, r. Ungheni, R. Moldova). Poetă, autoare de texte și traduceri din rusă în română a unor texte pentru spectacole, musical-uri şi operete. A absolvit Şcoala Pedagogică din Călăraşi (1991) şi Facultatea de Litere a USM (1996). A lucrat traducătoare la Institutul Botanic din Chişinău (1992–1993), învăţătoare de limbă şi literatură română (1993–1994), manager vânzări şi ticketing la Agenţia Aeriană „Moldavian Airlines” (1996–2002) şi la Agenţia de Turism „Voiaj Internaţional”. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Debutul editorial îl marchează volumul de poezii „Mi-s” (2008) (Chișinău), Colecția „La steaua”, Ed. „Prut Internațional”. Al doilea volum de poezii, ilustrat cu imagini grafice de plasticianul Teodor Buzu, cu o prefață de Aliona Grati, poartă titlul „EvAdam” (2012), Ed. „Gunivas” (Chișinău), este structurat în două părţi tematic simetrice – „Femeia de zi”, „Femeia de noapte”. Volumul „a(l)ta” (2013), apare la editura ieșeană „Tipo Moldova”, în cadrul colecției „Opera Omnia”, cu o prefață de Grigore Chiper și constituie o selecție din primele două volume, la care se adaugă o a treia parte, inedită – „Cântecul mierii”. Tot în 2013 iese la lumină „Portativul cu pistrui” (2013), Ed. „Arc” (Chișinău) – o colecție de 22 de cântece pe versurile Radmilei Popovici, muzica fiind semnată de compozitorului Marian Stârcea, însoțită de un CD.
În 2014 îi apare volumul de poeme „Intimatum” (cuvânt înainte: Șerban Foarță, postfață: Florin Caragiu), la editura „Vinea”, București și este remarcat de criticii literari din țară: Gheorghe Grigurcu, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Angela Mamier-Nache, Margareta Curtescu, Nina Corcinschi, Mihaela Grădinariu, Aliona Grati. Tot în 2014 acest volum este tradus în limba franceză de Olivier Martin-Grâce, cu un alt titlu „Iseult arrive” și este lansat la Salonul Internațional de Carte de la Paris, în martie 2015, la standul editurii „Vinea” și la standul României, într-un maraton poetic.
Cel mai recent volum al Radmilei Popovici „Unicat” (2015), publicat, de asemenea, de editura „Vinea”, cu o prefață de Gheorghe Grigurcu și o postfață de Octavian Soviany este lansat la Salonul de Carte „Bookfest – 2015” și la Salonul Internațional de Carte de la Chișinău.
Radmila Popovici este autoarea versurilor cântecelor cuprinse pe mai multe CD-uri de autor: „Tu şi eu” (2007), „O lume în ochi de copil” (2008), „Portativul cu pistrui ” (2013), muzica de Marian Stârcea și „Iubire, tu” (2014) în colaborare cu mai mulți compozitori.
A semnat textele pentru musical-ul „Porţile” (2010), muzica de Ghenadie Ciobanu, regie de Sandu Vasilache), pentru spectacolul „Douăsprezece scaune” (2014), muzica de Valy Bogehan, regia de Petru Hadârcă) și pentru spectacolul „Pepi Ciorap Lung” (2015), muzica de Valy Boghean, regia de Petru Hadârcă). A tradus din limba rusă în română şi a adaptat pe muzică versurile din „Мuha Tsokotuha”, de Korney Chukovsky, pentru filmul muzical televizat „Musca Bâza-Bâzâita” (2012), muzică de Iulia Sandu). A realizat, de asemenea, traducerea și adaptarea textelor cântate pentru opereta „Liliacul ” (2013), muzică de Johann Strauss, regie de Mihai Timofti, dar și a celor din spectacolul pentru copii „Reparatorii” (2015).
Colaborează cu interpreți și compozitori din țară și de peste hotare.
Publică poezie în diverse reviste literare.
Mai multă informație pe: http://www.radmila-popovici-paraschiv.com/

Cu sufletul descâlcit, cu inima nemachiată, vin, cu prieteni, pentru prieteni. Săptămână de lumină, lume! Ești binevenită! (Radmila Popovici)

Ecaterina Moga: De la bun la excelent: Clubul ”Impresii din viata si carti”

Vine dintr-o familie de intelectuali de la Lupa Recea, Codreanca Straseni. O fire energica, plina de idei, un bun mobilizator, director la Liceul Teoretic „Elimul Nou”, doctor in psihologie… Este Ecaterina Moga, protaginista de astăzi la Clubul ”Impresii din viata si carti”!

În primul rînd OM… N-am greșit, anume așa – OM cu literă mare… Director de excepție… Un model demn de urmat într-o lume haotică, lipsită de lideri model… Proactivă… Personalitate! Zîmbitoare! Optimistă! Binevitoare! Cea care motivază personalul prin exemplul personal! Este un model în conducere și în credință… Lider demn de respect, plină de răbdare, rezistentă la stres… Plină de bunătate, explorează cu plăcere noul… Elegantă, deșteaptă, frumoasă rămîne adevărată, ne-făcută, ne-pre-făcută, ținută în vre-un fals de a fi altceva decît este… O personalitate puternică, un lider de excelență, care știe să manifeste empatie, dar și să fie perseverentă și persuasivă… Personalitate care demonstrează că imposibilul devine posibil DACĂ VREI! Un lider eficient care se va afirma continuu prin Excelență… Soarele colectivului profesoral…  AȚI AVUT REALIZĂRI MARI DATORITĂ PERSEVERENȚEI… FIE CA ACEASTĂ PERSEVERENȚĂ SĂ VĂ CONDUCĂ SPRE REALIZĂRI ȘI MAI MARI… Succese și mai departe…

Așa e, Katia Moga e tînără ca vîrstă… Ca director e deosebită…   Mai corect și mai exact: inedită… Deși, experiența de conducător nu e atît de mică, iar pentru asta la vîrsta dînsei e nevoie de curaj, perseverență și multă-multă răbdare… Deci, inedită prin: capacitatea de muncă și rezistența la stres; deschiderea pentru nou, de fel în detrimentul celor clasice și bine făcute; competența de a armoniza colțurile și mediul de activitate, de fel în detrimentul calității și eficienței activității; insitentă delicat exact atît cît să molipsești lumea care-ți e în preajmă; pînă la refuz plină de idei, de fel în detrimentul capacității de a-i auzi pe alții care au ce spune; cu exces de personalitate, de fel autoritară și dominantă… E un director cu calități de lider, un director care crede în ceea ce face, un director care lasă întotdeauna ușa întredeschisă pentru adepți, parteneri, colegi și chiar și neprieteni (de idei!)… Un director pentru care tot ce face trebuie să aibă perspectivă, sens și impact… un director căruia modestia patologică-i e străină, iar firescul înseamnă modestie… e un prieten căruia ai ce-i răspunde la bună ziua, chiar dacă ziua nu e una perfectă…un director care are mereu întrebări, care caută răspunsuri, soluții, care extinde orizontul pentru a depăși alte și alte limite… Un director care caută perfecțiunea, mergînd de la bun la excelent… alături de care vrei să fii… – Tamara Curtescu 

Un OM integru… devotat… pasionat… de ceea ce face… Suntem onorati sa fim in aceasta lucrare mare…
Sa ne traiti! – Dina Calancea

De aceasta m-am convins si eu, participand la un seminar organizat in incinta acestui liceu, bravo dna Director Moga Ecaterina – Tamara Negara

Doamna Ecaterina, Dvs, prima mea învățătoare, sunteți persoana ce mi-a insuflat dragostea de a cunoaște, de a persevera, de a excela chiar si atunci cand ți-e greu. M-ati învățat ca nimic nu e imposibil atunci cand îți dorești ceva cu adevarat, ca doar prin munca si o voința puternica poți atinge excelenta, integritatea. M-a uimit mereu curajul, determinarea, entuziasmul Dvs, si pot afirma cu sinceritate ca ați devenit eroina mea! Sunteți cu adevărat o învingătoare, deținătoarea unor calități remarcabile, de aceea sunt sigura ca veți obține succese majore si veți aduce o schimbare spre bine. Va îmbrățișez cu mult drag! – Alexandra Laura

Draga mea, colega mea, ești o luptătoare! Dumnezeu să-ți călăuzească pașii în tot ceea ce faci. Formula ,, De la bun la excelent” definește fiecare picătură de sudoare de a ta ce a curs muncind asupra cuvîntului. Talentul cu care te-a înzestrat El în arta de a persevera, explora tot ce e nou, valorifică-l ca sunt rezultate frumoase. – Angela Cioclea

Ecaterina Moga, sunteti un profesor și conducător de excepție, de la Dumnezeu! Cu fermitate urmăriți realizarea acelei idei – de la bun la excelent! Cunoscându-va personalitatea și echipa de colegi, o să vă reușească, deoarece nu cunoașteți jumătăți de măsură! Fie Dumnezeu alături de dumneavoastră până și dincolo de excelent! – Emilia Cazacu

Multumim ca vedeti in fiecare din noi… dincolo de aparente… – Dina Calancea

Doamna Ecaterina Moga – de la o invatatoare de excelenta la un Director psiholog excelent! 🙂 Felicitari, scumpa mea! Ma bucur enorm ca te-am cunoscut ! Ce n-ai face, iti va iesi bine. Ai o minte stralucita si sper din toata inima sa ti-o valorifici in continuare. Nu numai scoala, dar si tara noastra are nevoie de oameni ca tine! Te pup! – Irina Ceban 

• Mi-a plăcut… – Ești ca un balsam pe suflet! Un gînd. – Sunteți cea mai buna – EXCELENTĂ! – Succese. – Tinde spre mai mult. – Am înțeles că sursa excelenței, a entuziasmului tău, Catea, este Dumnezeu! Mi-aș dori să aflu. – Succesul tău în pofida celor ce ți le creează viața de zi cu zi … – Culmile pe care vei ajunge să le atingi! – Plec cu sentimentul – Că Dumnezeu își alege oamenii valoroși pentru schimbări mărețe! – Că am descoperit încă un om cu suflet mare!!! – Că sunt și mai mîndră de tine și cu tine!  Apreciez că crezi în zbor, de fiecare dată stăpîn peste zare…Deși a trecut mai mult timp de cînd s-au întîmplat aceste lucruri, răsunetul acelor circumstanțe mai stăruie în memoria mea ca și o aducere aminte care a pus în relief care sunt ”caratele” ce definesc personalitatea Ecaterina Moga.
  Vreau să creionez, doar în cîteva cuvinte, penibila situație care s-a creat în ajunul zilei cînd trebuia să susțin raportul de autoevaluare în cadrul Consiliului Profesoral.
  În procesul anevoios de atestare – care durase aproape un an de zile – amajuns în punctul în care toată străduința mea de a face față tuturor exigențelor solicitate – s-a dărîmat asemenea unui castel de nisip, din cauza unei nesincronizări în depunerea actelor pentru susținerea gradului didactic.
  Resimțeam foarte acut zădărnicia atîtor eforturi susținute, încît o confuzie totală mă învăluise și simțeam că nu mai vreau și nu mă mai interesează nimic.
  În aceste împrejurări, dna Ecaterina m-a telefonat, reușind să-mi ofere încurajare și susținerea autentică, pe care am resimțit-o ca pe o dulce îmbrățișare. Era realmente o încurajare izvorîtă dintr-o empatie vie: mai țin minte că își cerea și scuze pentru vina pe care, de fapt, nici nu o avea, încercînd să îmi diminueze apăsarea sufletească. Fusese, într-adevăr, un balsam pe o rană.
  A doua zi, la Consiliul Profesoral, dna Ecaterina a continuat să manifeste, în raport cu mine, o atitudine de înțelegere – aș zice chiar, o bunăvoință extravagantă, ceea ce mă făcea să mă simt profund înțeleasă, deși problema mea propriu-zis nu se rezolvase.
  Fără a intra în detalii, la consiliul respectiv am constatat că și alți cîțiva colegi aveau anumite probleme în susținerea regulamentară a raportului de autoevaluare – și dna Ecaterina manifesta, neobosit, aceeași atitudine de bunăvoință.
  Sună amuzant, dar cam așa am reflectat eu atunci în inima mea: ”Apreciez că Ecaterina e generoasă în raport cu mine, dar de unde oare are atîta răbdare și putere încît ”să-i țină în brațe ” și pe ceilalți”?!?
  Și nu era vorba de o bunăvoință gratuita, asociată, cumva, cu toleranța derivată din indiferență, ci o bunăvoință care ne obligă la asumarea responsabilității și la angajamentul de a face totul la nivelul excelenței. În loc de constrîngere sau intransigență – care ar fi fost perfect motivată – am văzut, atunci, liderul care încurajează, inspiră și motivează.

  Cu adînc respect pentru Omul care transpare de dincolo de poziția de director –
  De la profesorul X – (Tamara Curtescu)

• Să te realizezi în continuare, să fii mîndră de copiii tăi…Eu sunt mîndră de tine…(Elena Apovoloi)
• Numai o personalitate puternica si un OM cu litera mare poate primi atatea calificative de la dna Tamara Curtescu in adresa Mariei Sale!!! Aveti tot respectul si admiratia din partea mea. BRAVO la superlativ, dna Moga Ecaterina!!! – Tamara Negara
• Dragoste, munca si smerenie..toate bine echilibrate si ajung pina-n mijlocul familiei. Domnul sa va rasplateasca si sa va ajute sa realizati toate cite v- ati propus, respect si adorare pentru dvs Moga Ecaterina! – Tatiana
• Ești un suflet mare care promovează schimbarea prin experiențe creative (Zinaida Gangan)
• Ești ceva deosebit în viața mea, mă bucur că Dumnezeu mi te-a scos în cale…Tu mi-ai dat imbold să ajung cine sunt astăzi…Pentru asta-și doresc tot ce e mai bun și frumos…Dumnezeu să-ți poarte de grijă…(Carolina Cheptenari)
• Să te bucuri de ce ai, să savurezi orice zi, să rămîi așa luminoasă precum te știm…La mai multi și la mai mare…(Lucia Argint)
• Mă bucur nespus de mult că personalități ca Ecaterina Moga, ajung în sfîrșit să fie promovate. Idee și realizare datorate a două neobosite spirite Svetlana Vizitiu și Tamara Curtescu. Azi, din cele auzite, am aflat că avem mai multe în comun, lucruri legate de copilărie care coincid. Lucru care mă bucură nespus de mult.
  Vreau să remarc că la întîlnirea de azi sala era plină și s-au inclus să asculte și cititorii… fenomen firesc și explicat prin faptul că Ecaterina Moga chiar este o luptătoare care este capabilă să insufle încredere, optimism. Mă bucur că m-a acceptat în lista sa de prieteni, faptul mă onorează. Recunosc că Ecaterina Moga MĂ INSPIRĂ pozitiv. De cîte ori cînd apar semne de oboseală sau decepție, îmi aduc aminte prin ce încercări a sorții a trecut Ecaterina ca să ajungă să fie Om excelent în toate ipostazele și prind din nou la puteri. Ecaterina are multe istorii și pilde pe care azi nu le-a scos din sertarul experienței sale. A fost o zi în care am avut în față o personalitate care luptă ca BUN – să obțină calitatea de EXCELENT în tot ce face….În gînd îi zic KATIUȘA, în față însă – rămîne a fi Dna Directoare Moga Ecaterina, lucru care spune despre multe…
  Jos pălăria, pentru tot ce inițiați și reușiți să faceți ! Doamne Ajută și în continuare!
  …așa să fie Doamne,
  Căci Tu pe toate le așezi
  Așa cum trebuie sa fie,
  Așa cum numai Tu le vezi… – Lucia Argint
• O cunosc pe Ecaterina Moga nu de mult timp, dar am descoperit un om minunat, sincera… și în ziua de azi e greu să găsești oameni sinceri… Am să punctez unele momente care m-au făcut să înțeleg că e un lider adevărat: 1. La una din seminare unde Ecaterina era formator, eu m-am apropiat mai tîrziu, o fostă colegă de a mea, care e profesor în liceul unde Ecaterina e director, s-a apropiat de mine, s-a salut, un pic am discutat… unde mai apoi doamna mi-a zis ,,la noi directorul se ascultă, trebuie să plec…” e mult spus aici. 2. Am avut plăcerea să cunosc echipa de la comisia metodică ,,matematica și știința”, sunt profesori minunați… și atunci am realizat că Ecaterina are darul și intuiția de a alege profesori și competenți, și cu personalitate… 3. Ieri, eram dezamăgită de sistemul nostru de învățămînt, la cîte teme au copiii pentru acasă, și astăzi am înțeles, că dacă vor fi persoane ca Ecaterina Moga în învățămînt, atunci și copiii, și părinții, și bunicii vor fi mai fericiți… Am încredere că așa personalități ca Ecaterina Moga cu adevărat pot schimba lumea… Violeta Popovici-Bujor

• Albumul cu imagini de la Clubul ”Impresii din viata si carti”

• Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Iisus Christos. (1 Corinteni 15:57 NTR) – Moga Ecaterina

Ala Pînzari: ”Viaţa nu constă doar din alb şi negru”. La Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

Viaţa-ntreagă e o frumuseţe, Departe gândul e de bătrâneţe, Viaţa e o scumpă primăvară, Care vine cu-a ei floare rară! / Viaţa-ntreagă e o simfonie, Ce naşte-n vers şi armonie. Viaţa noastră e-un romantic zbor Pe-aripe de cântec şi de dor. / Orice nouă zi e-un tainic dar, Scump ca lacrima de chihlimbar, Teiu-nmiresmat de lângă geam, Pasărea măiastră de pe ram. / În orice zi ne naştem să trăim, Să ne bucurăm şi să-ndrăgim Răsărit de soare dimineaţa, Tot frumosul ce-l oferă viaţa! (Ala Pînzari, ”Odă Vieţii”)

Dragii mei prieteni, Va multumesc din suflet pentru prezenta Dvoastra la intalnirea de astazi a Clubului „Impresii din vita si carti” organizata la Biblioteca Hasdeu. Ramane ca Dvs sa dati apreciere evenimentului, iar din partea-mi as vrea sa va marturisesc, ca ati adus multa lumina si seninatate astazi, in acest lacas de cultura si spiritualitate. Multumiri speciale Dlui compozitor Marian Starcea si minunatei sale discipole Marilena, care a interpretat in premiera o piesa de mare sensibilitate, despre mama. Multumiri moderatorului, Dlui Victor Cobzac, care a pus mult suflet si artistism in prezentarea Dsale, dar si tuturor vorbitorilor. A mai ramas in urma o zi, de care, sper, ne vom aminti cu placere, o zi… fericita. Noapte buna, prieteni! (Ala Pinzari)

O persoană deosebită​, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. O personalitate de calibru naţional. Ce mă uimeşte, Ala Pînzari este Omul de o rară modestie şi cu un umor bine conturat. Un model al profesionalismului în educaţie şi cultură. Am avut plăcerea s-o cunosc la o lansare de carte al ”Jurnalului Săptămânal” (Europa Liberă, 2013) şi imediat am intuit că vom găsi limbă comună… Este simplă şi prietenoasă, interesantă şi atât de harnică în domeniu, reuşeşte să modereze practic toate şedinţele profesionale, şi la cele în care este invitată, – involuntar mă intreb, când se odihneşte? Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. Originară din satul Mihăileni, raionul Râşcani, Ala Pînzari a studiat limbile străine la Universitatea de Stat din Republica Moldova şi masteratul la Institutul Internaţional de Management. Lector universitar la USM, ASEM (1979-1994) şi coordonator de Program Educaţie la Reprezentanţa Băncii Mondiale din Moldova (1994-2012), actualmente activează la Fundaţiapentru dezvoltarea Educaţiei şi Ştiinţei. Pachete de versuri şi proză publicate: ”Stări de suflet”, 2009; ”Stări de Suflet2, 2011; ”Dansul norilor, 2013.  „Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă Ala Pinzari la şedinţa de astăzi a Clubului ”Impresii din viata si carti”  în cadrul Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu. Să urmărim în continuare activitatea protagonistei Ala Pînzari, moderatorul – scriitorul şi Maestru în Arte Victor Cobzac la eveniment în filmele de mai jos, acceptând referinţele sincere ale participanţilor despre protagonista noastră, pentru că ele vin din suflet! (Svetlana Vizitiu)

Ala Pânzari – o prezenţă autentică şi profund spirituală. Marturisirile ei ne-au convins pe deplin, că a absolvit cu brio Universitatea celor şapte ani de acasă. Mai mulţi oameni ca dânsa, ne face viaţa frumoasâ şi suportabilâ. Mihâilenii – Vechi are cu ce se mândri – inclusiv cu poetul şi non – poetul (după aprecierea sa) Ala Pânzari./ … DOAMNE, fă să se-mplinească ruga celor neauziţi !.. / – doar un vers din creaţia Alei Pânzari,care nu necesită comentarii … Să ne fii sănătoasă!!! (Gheorghe Grau, actor)

O zi absolut împlinită! Ala Pinzari ! O adevarată DOAMNĂ! O PROFESIONISTĂ! Ala Pinzari, are o carieră – exemplu. Am cunoscut-o acum 20 ani și pe parcursul acestui timp În care post ar fi fost, lucrează pe nota 10! E perseverentă, cu multă dedicație pentru ce face. Amabilă , corectă și cu verticalitate. Mai scrie și versuri..profunde…te copleșesc. Multe le citești în versurile ei, chiar și ce nu este scris. Sunt o fericită că ești în viața mea, că drumurile noastre se intersectează din când în când. (Silvia Saca )

O cunosc pe Dna Ala Pinzari in calitate de persoana onesta, bun specialist in problematica social- educationala, un promotor consecvent a intereselor tarii noastre, indeosebi in perioada cind a lucrat la Oficiul Bancii Mondiale in Moldova. Mi-am dorit, ca structurile administratiei de stat sa recruteze anume asemenea persoane competente si integre. (Stepaniuc Victor, politician, istoric)

Ma simt fericita atunci cind intilnesc oameni apropiati sufletului meu! CHIAR MA INDRAGOSTESC DE EI!!! Ceva timp in urma, am cunoscut-o pe aceasta frumoasa, nobila, inteleapta, de o cultura rara, desteapta si rafinata – DOAMNA Ala Pinzari! O iubitoare de parinti si bunei, familie, tara si tot ce e valoare!!! Pe linga toate abilitatile sale, profesionistm, mai scrie si versuri care vrei sa le recitesti, sa patrunzi in acea filosofie a poetei Ala PInzari….. Ma bucur ca avem OAMENI frumosi si adevarati in tara noastra mica, OAMENI care sunt si ramin OAMENI!!! = Cu mult drag si respect, Lorena Mednicov, chirurg-oncolog)

Întîlnirea de la club din 27 octombrie este o dovadă că avem personalităţi. Protagonista e o persoană romantică. Pe de altă parte, e constantă în verticalitate şi omenie. Altfel, nu apărea această minunată culegere de poezii „Dansul norilor”. Am notat cîteva din cele auzite cu Dna Ala Pînzari. Vorbea de cumsecădenie şi integritatea personală. M-am întrebat: de ce aceste calităţi lipsesc? De politicieni nu e vorba. Pe aceştea nici scîndurile sicriului nu îi fac drepţi. Multă lume una o spune, se gîndeşte altceva şi procedează aiurea. Vorbea Dna Ala Pinzari că trebuie să preţuim clipele date de Dumnezeu. Timpul este nemilos. Acest lucru îl simţim cu timpul. Timpul care, de, nu ne ajunge. Ieri, a fost şi lectură şi viaţă… (Andrei Covrig, colonel)

O superbă serată la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Protagonista, D Ala Pinzari, a emanat lumină, căldură și iubire. Moderatorul,D. Cobzac Victor, prin înțelepciunea sa, a pus în valoare, personalitatea complexă a invitatei speciale. Felicitări pentru avalanșa de succese timp de ani de zile, dragă creatoare a Clubului, D Svetlana Vizitiu! Așteptăm noi surprize, la care să savurăm atmosfera mirifică! (Diana Zlatan-Ciugureanu, jurnalist)

Date biografice:

M-am nascut intr-o zi de iarna, in satul Mihailenii Vechi, r-l Rascani, in familia lui Alexandru si Elena Carazanu. (Eu am 35+cativa ani de experienta). Tata era agronom in sat, iar mama-invatatoare la clasele primare. Satul nostru etse renumit prin oamenii sai. Lingvistul cu renume mondial, Eugen Coseriu este de bastina din Mihailenii Vechi.

COPILARIA, desi, „scurt eveniment”, a fost foarte frumoasa, in primul rand datorita faptului ca familia noastra a fost una traditionala, or noi locuiam intr-o curte cu buneii de pe linia mamei, bunelul Gheorghe si bunica Gafita. „VORBA DULCE MULT ADUCE”. Buneii de pe linia tatalui, bunelul Dumitru si bunica Daruta, locuiau in mahala, nu departe. Buneii erau oameni gospodari, cumpatati, cu multa intelepciune. „VORBA DULCE MULT ADUCE”.
Bunelul Gheorghe si bunica Gafita erau cat pe ce sa fie ridicati de catre regimul bolsevic, or aveau trasura, cai, faieton, pamant, insa au scapat gratie unor oameni detreaba care i-au alertat la timp, astfel ca ei au stat ascunsi in camp pana nu a trecut valul de deportari. De ei sunt legate amintirile cele mai luminoase. La ei alergam si ne ascundeam cu fratele mai mic de pedeapsa cand facem nazbatii; in bratele lor adormeam incolaciti cand ne speriam de un caine sau de un cocos mai naravas; de la bunica din dulap luam pe furis cate o hrinca de paine si fugeam sa o mancam in lanul de canepa, avand si laptisor de canepa la desert. Cu bunica, de exemplu, mi se asociaza si acum propaganda sovietica. Afara, pe peretele casei, era un difuzor, care , cat era ziua de lunga, nu-i tacea gura: muzica-stiri, stiri-muzica si asa toata ziua. Era perioada razboiului rece, si, La fiecare stire, se vrbea despre „arma rece”, despre pericolul care venea de la americani, despre goana inarmarilor, etc. Intr-o zi am vazut-o pe bunica amarata si o intrebai, ce are. Ea zise: „Uite, Alusca, nici nu stiu sa mai dau cu lut prispa casei, sa mai fac oleaca de reparatie sau sa nu mai fac nimic, ca tot una americanul asta vine maine poimane peste noi cu arma lui rece!”
Seara, la cuptoras, bunica facea o mamaliga mare cat roata carutei, cu jumere si scrob, cu smatana de casa, si astepta sa ne strangem cu totii la cina. La masa fiecare isi avea locul sau, cu bunelul si tata in capul mesei, iar ceilalti pe de laturi. Erau cele mai frumoase momente din copilaria noastra.
Buneii ne dadeau cate o lectie de viata in fiecare zi. De exemplu, cand aveau o problema sau o neplacere, ei nu se certau nici odata in prezenta noastra, ci se retrageau ambii in capatul gradinii, unde clarificau situatia, apoi se intorceau in casa de parca nu avusese nimic.
Bunica Daruta, de pelinia tatalui, era o femeie harnica si foarte deosebita. Odata in toiul ernii am mers la ea in vizita. Casa ei consta din doua odai: casa mare si camera de locuit, despartite de un antreu, care se numea tinda. Cand am intrat in camera de locuit, bunica facea focul in soba cu tizici si se jeluia ca, uite, tizicii astea fac mult praf si murdarie in casa si, ba mai scot si un miros neplacut, si ca, probabil, o sa trebuiasca sa scoata gura sobei in tinda, ca sa se pastreze curat in casa. Eu i-am zis ca e iarna, si ca ar trebui sa astepte primavara, dar cand am venit la ea peste vre-o doua saptamani, ea deja prefacuse soba astfel ca gura sobei sa iasa in tinda. Am gasit-o sezand pe scaunel si facand focul. Era imbracata intr-o fufaica, fiindca in antreu era foarte frig. „Ei, – zise ea-, cam greu e cu gura sobei in antreu, e mare frig. Probabil, va trebui sa prefac soba la loc, cu gura in casa”. Inca peste doua saptamani, soba era la loc, cu gura in casa, si toate aceste remanieri in toiul iernii le facea singura! Pe bunelul de pe linia tatei nu l-am vazut decat pe fotografie, a decedat prea devreme.
PARINTII: Tata, de specialitate agronom, a activat tot timpul in colhoz, in diferite functii de conducere, iar mama a lucrat timp de 43 de ani invatatoare la clasele primare. Vocatia de pedagog o am de la mama. Ea aducea acasa munti de caiete sa le controleze , si eu ii ajutam: o intrebam ce nota sa pun si puneam in caiet nota. Mama a fost foarte dedicata profesiei sale, a iubit mult discipolii sai, se bucura pentru succesele lor si se intrista cand ceva nu mergea cum isi dorea. Nu voi uita cum odata, mama a inceput sa planga controland un caiet. „ „si tot cu greseli face.
De la parinti am invatat sa stimam oamenii, indiferent de statutul lor, sa muncim cinstit si sa ne facem cinstit datoria oriunde ne-am afla.
FRATELE LIVIU, mai mic cu 4 ani, nascut tot in februarie, cu o saptamana mai tarziu.
Solidaritate de mici; ghire de antrenament, faceam muschi, care, de la o vreme, trebuiau pusi in aplicare. Ne bateam crunt, iar apoi mai primeam papara si de la parinti pentru ce faceam. Nu ne-am fi parat nici sub ghiliotina. Fratele a fost o personalitate dificila in scoala. Mai avea necaz pe mine fiindca toti profesorii ii reprosau, ca nu semana cu mine la purtare. Se revolta zicand ca nici nu doreste sa fie „ca Ala”. Dar aceasta solidaritate frateasca s-a pastrat pentru toata viata. Eu nici acum nu-i voi spune mamei ceva care s-o amarasca.
SCOALA: am mers in cl.I la alta scoala decat aceia unde lucra mama ca sa evitam orice conflict de interese. Invatatorii erau foarte buni, iar mie imi paceau cel mai mult limbile romana, rusa, si in special engleza. In clasa IX am ocupat Locul I la olimpiada republicana de l.romana, si am fost premiata cu un tranzistor si o diploma. In acelasi an la olimpiada raionala de engleza am luat tot locul I. Scoala am absolvit-o cu medalie de aur si urma sa decid unde imi voi continua studiile. Mama isi dorea foarte mult sa devin medic, chiar ma si pregateam suplimentar la fizica si chimie pentru a sustine examenele la facultatea de medicina. Mie,insa, imi placea foarte mult limba engleza si imi doream sa fiu profesoara. Ne-am pornit cu tata la capitala sa depunem dosarul, dar in drum spre Chisinau eu ii spun tatalui: „mie nu-mi place deloc medicina, eu nu pot sa vad o rana sangeranda, ce fel de medic voi fi eu? Bine, atunci unde? Hai sa o sunam pe mama. Mama: „Doar la filologia moldoveneasca”. Garlea: Haideti la engleza-EU: Da! Mama s-a conformat abia cand fratele a intrat la medicina, si m-a iertat definitiv cand m-am si casatorit dupa sotul meu medic!
UNIVERSITATEA: Anii de studentie au fost cei mai interesanti ani! Am avut parte de un torent puternic, dar si de profesori extraordinari. Gratie obiectului literatura universala, dar si cea rusa, engleza, trebuia sa citim , conform programului, un numar impresionant de opere, astfel l-am cunoscut pe Geote, Emil Zola, Erich Maria Remarc, Shakepseare, Byron, Anri Barbius, etc, etc. Si acum, cand citesc sau vizionez stiri despre razboaie, imi amintesc de descriereile din romanul „Focul” de A, Barbius. La facultate era si Clubul de Limba engleza „English Club”, care organiza diferite concursuri, cum ar fi concurs pentru cel mai bun rol jucat in fragmente din piesele renumite ale lui Shakespeare. Eu am avut fericirea sa joc rolul Juliettei in piesa „Romeo si Julietta” de Shakespeare, cu partenerul meu Alexandru Panzari in rolul lui Romeo. Colegii ma cunsteau timida, insa dupa prezentare se apropiau, ma imbratisau, ma felicitau si nu le venea sa creada ca am putut sa intru atat de bine in rol. Am ocupat locul doi, locul I fiind al lui Iurie Bacanov in rolul lui Hamlet, dar si acum cred ca s-a facut o mica nedreptate. Iata si „diploma” de la Club pentru acest rol. Ce-i drept, bucuria avea sa cada mai tarziu in scarba, din cauza unui atribut al costumatiei mele. In rol de Julietta, eu purtam o rochie lunga, iar la gat – o cruciulita, pe care o luasem de la buneii mei. Pai, iata despre aceasta cruciulita mi s-a amintit dupa controlul efectuat in camin de Dl Puhaliskii-comunismul stiintific si Dna Uskova, limba franceza, care, probabil in urma unui denunt, au venit in camera in care locuiam la camin si a scos de pe perete o ilustrata pe care o decupasem dintr-o revista si care o infatisa pe maica Domnului in brate cu Iisus Hristos. A doua zi toata facultatea vorbea despre mine, or Dl Puhalski le-a povestit la lectii despre o komsomolista din grupa X care poarta cruce si care nu e destoinica sa poarte numele de komsomolista! Era vorba sa ma exmatriculeze si doar gratie decanului nostru, care era un om foarte cumsecade, s-a terminat cu bine, astfel incat am absolvit Universitatea cu diploma rosie si a inceput o noua etapa in viata mea, cea de lector universitar. La scut timp l-am intalnit pe viitorul meu sot si ne-am intemeiat o familie. Unica invidie in viata e pe sotul meu: ca bine i-a mai mers cu nevasta! In aceasta calitate am activat la USM, apoi la ASEM, la catedra de limbi straine. Predarea- vocatia mea. Cu studentii ma adresam doar la Dvs, dar aveam o relatie frumoasa , colegiala cu ei. La fiecare lectie veneam ca la un eveniment important. Ma pregateam serios de fiecare lectie, lucram cu materiale suplimentare, inventam cai de a –i motiva si a le mentine interesul si dorinta de a invata, organizam la lectie concursuri, cum ar fi: cea mai reusita traducere poetica in rusa a poeziei lui Byron. Invingatorului ii daruiam apoi o carte in engleza pe care toti colegii isi puneau semnatura. Cartile le aduceam de acasa, din bibioteca personala. Cea mai mare rasplata o aveam atunci cand studenti din alte grupe veneau si ma rugau sa-i iau in grupa mea, care si asa erau numeroase.
Am activat la ASEM pe timpul cand rector era renumitul, acu regretatul Paul Bran. Cred ca a fost vremea de aur a ASEM. Democratie – acolo. Dictionare- usa deschisa- vino si ea. Era o placere sa treci pe la Rectorat, de unde eseai cu un dictionar, cu o carte sau cu o vorba buna.
FMI si BM: incepeau primele vizite ale FMI. Nu erau translatori pregatiti si chiar daca erau, majoritatea lucrau la Sputnic, cu turistii. Aici, insa, se cerea sa cunosti terminologia bancara, economica, agricola, educationala, etc, etc, dar si sa intelegi nuantele discutiei. Tin minte ca Banca Nationala si Ministerul Finantelor s-au adresat la Dl Paul Bran sa recomande profesori de la facultatile economico-bancare care ar putea traduce la negocierile cu FMI. Dlui m-a recomandat pe mine, de rand cu alti profesori, ca mai apoi sa fiu nelipsita la discutiile si negocierile cu FMi, dar si cu Banca Mondiala care venise intre timp in Moldova. Aici incepe marea epopeie a vietii mele, cu deplasari peste hotare, cu participare la negocieri de varf la Washington, Paris, Chisinau. (EX. la Paris Grupul Consultativ pentru tarile FSU-Sangheli-romanca nu putea sa-l traduca.) Lucram noptile cu disctionarul asupra terminologiei tot mai complicate, dar si cu manualele de economie ca sa pot face fata cerintelor. In 1992 au venit pentru prima data in Moldova reprezentantii Bancii Mondiale, cu care am lucrat pe post de traducator, iar peste doi ani m-au angajat ca Ofiter de legatura incredintandu-mi stabilirea oficiului Bancii Mondiale in Moldova. Incepuse o activitate intensa, pe alocuri stresanta, dar foarte interesanta. Am activat la Banca Mondiala timp de 18 ani, in care am avut mai multe responsablitati. Pe parcursul anilor am fost Director Interimar, Coordonator de Proiecte educationale, responsabila pentru relatiile cu Donatorii si cu Guvernul. Cea mai lunga perioada in care am activat ca Director Interimar a fost de 3 luni si tot in aceasta perioada am fost imputernicita sa semnez din numele Bancii Mondiale Acordul de Imprumut de 13 mln$ pentru sectorul ocrotirii sanatatii. A fost cel mai insemnat moment din viata mea. Semnatura mea sta alaturi de cea a Ministrului Finatelor de atunci, Mihil Pop. La sfarsitul interimatului intr-o sedinta solemna am primit multumiri din partea Directorului de Tara Luca Barbone dar si din partea primului Ministru Tarlev pentru ca am facut fata problemelor, dar si unor provocari care aparusera in unele proiecte ale Bancii.
Despre perioada de activitate la Banca as putea scrie memuare, insa unele momente s-au cristalizat indeosebi in memoria mea: comunicarea cu persoane de rang inalt foarte deosebite: inteligente, profesioniste, foarte prietenoase. Primul Director Reional responsabil de Moldova, Dl Wafic Grace: what do you want in life, next step??? You need to see the end in mind. Cartea care m-a marcat, trimisa prin posta de Wafic Grace: DENUMIREA???
Discutia lui Parks cu Directorul de la Mezon- marxism Leninismul versus Teoria Economica -4 ore!!!
Proiectele de asistenta a scolilor si gradinitelor din Moldova, inceputul reformei educationale, tiparirea de manuale cu grafie latina, etc, etc. Am lucrat cu 7 Ministri ai Educatiei.

In 2012 am plecat de la Banca si , la scurt timp, m-am angajat la Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei, unde am avut sarcina sa reanimez Fundatia si am reusit sa facem lucruri frumoase: un proiect pe educatia civica, finantat de Ambasada SUA, am lucrat cu 10 scoli din republica, dar si un proiect pentru copiii nevazatori de la Gr.135 municipala, finantat de Clubul International al Femeilor (VIDEO). Din banii Clubului am procurat echipament pentru dotarea unei camere senzoriale.

In acelasi timp am inceput sa colaboram cu AO „S>O>S Autism” si am scris un proiect impreuna, care a fost castigat si finantat de MINTA, ONG din Canada. Gratie acestui frumos inceput de colaborare, am facut cunostinta cu Dna Alina Dumitras, ca mai apoi, dupa 3 ani de activitate la Fundatie, sa plec ca sa conduc un proiect la Asociatia Copiilor cu autism, si sa incercam sa facem o schimbare si pentru acesti copiii. La solicitarea Dnei Dumitras, am scris si Imnul Copiilor cu Autism, ca mai apoi Dna Dumitras sa apeleze la compozitorul Marian Starcea sa scrie muzica, dupa care a fost facut si un video. Va rugam sa ascultati aceasta piesa care a fost virala pe Internet si a cules foarte multe reactii. Piesa se numeste „Planeta Albastra” si este interpretata de Andreea Braga, eleva din or. Balti. (VIDEO).
OCUPATIILE MELE: scriu poezii si, mai recent, colaborez cu Dl Marian Stircea pentru a crea noi piese pe versurile mele.
Una dintre ele avem placerea sa o propunem atentiei Dvs, in prima auditie. Practic, facem astazi lansarea acestei piese care se numeste „Povata mamei”, in interpretarea …..
Am editat 3 carti: in 2009 – Stari de suflet; in 2011- Stari de suflet 2, si in 2013-culegerea „Dansul Norilor” („Picaturi de dragoste”)-dragoste facta de oameni, fata de cei apropiati, fata de tara, fata de prieteni, fata de natura, fata de viata! „Imn Vietii”
Prima lansarea a culegerii „D.N” a avut loc intr-un cerc restrans de oameni apropiati si prieteni, imbinata cu un act caritabil. Pe banii colectati i-am cumparat un calculator unui baietel la carucior, Ilies, din Nisporeni. L-ati vazut in poze si avem si un mic video de la scoala unde invata Ilies. Vreau sa-l ascultati, in special, pe Ilies.

Cea de-a doua lansare am facut-o cu fostii colegi de la oficiul Bancii Mondiale, intr-o atmosfera foarte calda. Vedeti pozele. Eu nu am pretentii de poet, iar versurile mele imi sunt atat de dragi fiindca fac parte din sufletul meu. Ele vin de acolo, din vibratiile acestui suflet la diferite nuante ale vietii, placute sau mai putin placute. Ultima carte citita a fost a filosofului german Martin Heidegger, care spunea despe limba urmatoarele: (El mai spune ceva foarte interesant despre esenta divina a vinului).

Language, always a major concern of Martin Heidegger (1889-1976), became almost an obsession in his later work. In his view, language was not an arbitrary construct; nor was was it invented merely to correspond to, or describe, the outside world. For Heidegger, vocabulary (a sell as metaphors, idioms and the whole construction of language), actively names things into being, and can have a powerful and proactive effect on the world. For him, then, it was the poets, not the philosophers, priests or scientists, who were the vanguard of humanity and its hope for future development.
Martin Heidegger (1889 – 1976) was a 20th Century German philosopher. He was one of the most original and important philosophers of the 20th Century, but also one of the most controversial. His best known book, „Being and Time”, although notoriously difficult, is generally considered to be one of the most important philosophical works of the 20th Century.
Random Quote of the Day: “We are too weak to discover the truth by reason alone” – St. Augustine. (Ala Pinzari)

Caută cu inima! ”Micul Prinţ”

…De milioane de ani florile fac ghimpi. Cu toate acestea de milioane de ani mieii pasc florile. Şi nu e oare o treabă serioasă dorinţa de a cunoaşte de ce îşi dau ele atâta osteneală să scoată nişte ghimpi care nu servesc la nimic? Oare războiul mieilor cu florile e un fapt lipsit de importanţă? Nu e mai serios şi mai important decât calculele unui Domn gras şi roşu? Şi dacă ştiu pe lume o floare unică în felul ei, care nu există decât pe planeta mea şi pe care un  mieluţ o poate înghiţi într-o bună dimineaţă uite-aşa, pe neaşteptate, fără să-şi dea bine seama ce face, să fie oare un fapt lipsit de importanţă?.. – Micul Prinţ roşi la faţă, apoi continuă: – Dacă cineva iubeşte o floare unică în felul ei printre milioane şi milioane de stele, e destul să le privească şi va fi fericit la gândul că şi floarea lui e undeva printre ele. Dacă însă mielul i-ar înghiţi floarea, i-ar părea atunci că toate stelele se sting dintr-o dată! Şi nici asta să n-aibă nici o importanţă? – Şi nemaifiind în stare să continue, micul prinţ izbucni în plâns…”

”Micul prinţ” de Antoine de Saint Exupery, este una dintre cele mai îndrăgite povestiri scrise pentru copii şi cei în vârstă. Și cea mai tradusă din literatura franceză! – O poveste fascinantă cu un farmec aparte, care te poartă printr-un vârtej al imaginaţiei copilareşti şi încetul cu încetul îţi imprimă în minte cele mai adânci realităţi ale filosofiei existenţialiste. Micul erou, locuitor al unei minuscule planete, porneşte într-o lungă călătorie, care se dovedeşte a fi, în cele din urmă, o adevărată aventură a cunoaşterii. Descoperim, o dată cu el, nu doar noi tărâmuri şi fiinţe umane, ci şi un sens al existenţei oamenilor pe acest Pământ. „Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblanzeşti, – spuse Vulpea. – Oamenii nu mai au timp sa cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten îmblanzeşte-mă!” – Publicată în 1843, tradusă în peste 180 de limbi şi de atunci adaptată în multiple forme, celebrul roman al lui Saint-Exupery este una dintre cele mai apreciate cărti din toate timpurile. Cel mai important este, că reprezintă un adevărat ghid despre cum sa fii un adult serios şi introspectiv, deghizat drept o carte pentru copii. Exprimă sensul real al existenţei noastre omeneşti. Cartea trebuie s-o citească toţi, de la mic la mare, şi chiar dacă n-ai să înţelegi din prima, – Citeşte-o, şi din nou, – Citeşte!

E atâta mister în universul acesta al lacrimilor…  Ochii nu văd adânc. Trebuie să cauţi cu inima! – (Antoine de Saint Exupery, ”Micul prinţ”)

Sursa cărții online aici: https://ru.scribd.com/doc/16781889/Micul-Print-Carte

Vă propun opera video ”Micul prinţ’‘, aici:

Svetlana Iurcu: ”Eu îmi doresc ca visele mele să devină realitate!”

“Șoapta” este cartea lansată astăzi de una dintre cele mai tinere scriitoare din Republica Moldova, Svetlana Iurcu, – la doar 18 ani. O tânără talentată, o elevă exemplară din satul Bravicea, Raionul Călărași, – printre lucrările autoarei se numără și ”Mi-e dor de tine, mamă”, ”Mereu sunt eu…”, ”Uităm de El”, ”Aştept”. Visează, ca în acest an să fie admisă la Academia de Poliție... -”Sunt fericită, deoarece știu că sunt puternică. Și atunci când îmi era greu, mă compar cu o păpădie care stă liberă. Acum înțeleg că și eu pot să dau lumii lucruri frumoase și să-i ajut pe cei care doresc să mă urmeze…” Sunt gânduri sincere ale unei adolescente marcată de tragică moarte a mamei sale, lipsa cărei a maturizat-o înainte de timp, ducând greul copilăriei într-o lume reală spre deosebire de copii cu părinți care își pot permite mofturi. ”Îmi dau seama că nu pot schimba nimic, că nu pot altceva să fac… Nimeni nu știe, cât de tare aș dori să o văd încă pentru un minut, să-i spun cât de mult o iubesc…” Cuvinte cu lacrimi de durere și dor… – Asta e Svetlana Iurcu în prezent. – Lansată pentru prima dată în Chișinău, cartea ”Șoapte” cuprinde povestioare scrise în câteva săptămâni: ”Bunica”, ”Mereu sunt eu”, ”Singurătatea”, ”Satul meu”, ”Sunt fericită” etc, cu expresii sincere și extraordinare, îzvorâte dintr-un suflet atât de tânăr dar matur… – ”Dacă ești bogat, nu înseamnă că ești și norocos, pentru că poți fi zgârcit și lacom. Dacă ai bani, poți fi fericit, poți fi bun, ești tot acea persoană, dar cu o capacitate mai largă. Penrtu asta ai nevoie de idei și de creier, care să te ajute să-ți pui proiectele în practică. Eu îmi doresc ca visele mele să devină realitate.” Lansarea a avut loc la Tucano Coffee (Str.Bodoni) cu susținerea binevoitoare a Blogului unui Moldovean, în prezența colegilor, prietenilor, a doamnei învățătoare de limba română, și surpriza neașteptată cu revenire din Italia a Ludmilei Sandu, cea care a îndrumat-o pe Svetlana să scrie cartea… Felicitări eforturilor susținute ale elevei de a realiza o carte și calde mulțumiri editorului și redactorului-șef ‎Alexandru Mihaila din România. Banii colectați din vânzarea cărților vor fi donați în scopuri caritabile, în ajutorul unui tânăr mutilat în incendiu.
Svetlana Iurcu ne-a cucerit cu sinceritățile ei. Atât de timidă la exterior și hotărâtă interior! Sinceră și matură la o vârstă atât de fragedă. Este imposibil să nu versi o lacrimă atunci când citești lucrările Svetlanei. Vă recomand! (SV)

Mai multe imagini, aici:

Iulian Ciocan la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

    

Iulian Ciocan  este revelator care scoate în evidenţă păcatele sistemului, metehnele unei Moldove împotmolite într-o tranziţie fără orizont, pe care autorul pare hotărât să o traverseze totuşi cu aplomb, dacă se poate cu zâmbetul pe buze.

Cutreieră pieţele, rătăceşte pe străzi, ascultă buletinele de ştiri şi cronica oficială, unele din experienţe şi le provoacă, altele vin peste el, ca peste orice cetăţean care se confruntă cu deformările unei societăţi traumatizate şi cu absurdul de partid şi de stat.

Un umor amar, caustic, penetrant emană din tabletele lui Iulian Ciocan, şi acest haz de necaz pare să fie atitudinea de supravieţuire a basarabeanului. –Vitalie Ciobanu (din cartea ”Realitatea cu amănuntul la Europa liberă” de Iulian Ciocan)

In doar a doua zi de Paste, Biblioteca Hasdeu a gazduit inca o intalnire la Clubul Impresii din viata si carti. De data aceasta protagonistul a fost Iulian Ciocan. Intr-o maniera lejera si sincera Domnia Sa a dezvaluit unele momente din viata si activitatea sa de scriitor si publicist, iar la finele intalnirii i-a bucurat pe cei prezenti cu cartile Dumisale. Ca si cu alte ocazii, am ramas impresionata de organizatoarea acestui eveniment, Dna Svetlana Vizitiu, care se implica cu multa daruire si chiar cu multe emotii pentru a ne oferi posibilitatea de a cunoaste oameni interesanti, de a descoperi lucruri noi si de a pune in capul mesei Maria Sa Cartea, din care nu incetam sa ne inspiram dar si sa cautam adevarul despre atatea si atatea lucruri care ne framanta. Multumim, Dl Iulian Ciocan si Dna Svetlana Vizitiu, pentru aceste clipe de meditatie!(Ala Pinzari)

Vreau sa Vă felicit pentru ideea de a organiza o intalnire cu Dl Iulian Ciocan. Recunosc, am avut o oarecare preconceptie legata de activitatea Clubului pentru ca oamenii pe care ii abordati pareau foarte departe de interesele mele… M-am bucurat insa sa descopar oameni senini, neincrancenati, abordabili… Iulian Ciocan este scriitorul pe care chiar il CITESC si publicistul caruia ma bucur ca ….ii pasa! (Consuela Tamazlicaru)

Recunosc, pentru mine Iulian Ciocan a fost mai mult ca o persoană care la radioul Europa Liberă era prezent cu ciclul „Realitatea cu amănuntul”. De fapt, un şir de mărturisiri, priviri şi aprecieri faţă de viaţă, oameni şi realităţi inconfundabile. Prin aceste mărturisiri în afară de vocea inconfundabilă aparent era deslușită şi personalitatea sa. Pentru mine, astăzi, Iulian Ciocan apare şi ca prozator. Recunosc, că eu prea puţin am citit din cele scrise sub peniţa lui. Cu siguranţă, că din această zi de marţi voi fi mai atent la scrierile acestui domn. O persoană inedită, cu viziuni şi aprecieri, deseori ieşite din comun. Pentru mine aceste discuţi de la BM ”B.P.Hasdeu” din nou au fost o lecţie, o învăţătură. Ţin mine cuvintele unui ziarist, auzite cu mulţi ani înainte, precum una din cele mai mari bogăţii în viaţă, – este bucuria unei comunicări înterumane. Astăzi, acest lucru s-a produs. (Аndrei Covrig)

Culisele cărţii: 5 Top cărţi

Cartea poate fi personală. Chiar dacă e un bun al omenirii. Există carti care dau impresia că au fost scrise anume pentru tine. Doar că nu ajung în mâna ta ”una cu două”, – ele trebuie căutate printre alte zeci de carti citite. O placere e sa citești cartea rocomandată – o carte care a avut impact asupra cuiva inaintea ta. Se pare, că ai parte de 3 dimensiuni într-o singură lectură, – una care ti-o ofera autorul, alta care se proiectează în tine prin felul tău de a fi, simti și întelege, plus opțiunea în care mesajul s-a proiectat asupra celui care ti-a recomandat-o. Uneori impactul nu se produce, nu neapărat din motiv că în acest moment se vine cu o recomandare. Aleg cateva carti care mi-au placut mie în special, și aș dori să fie citite și de alții.
Voi incepe cu o trilogie care m-a tinut trează cateva nopti la rând. Iar cand mă lua somnul, vedeam filme în vis: adică, Cartea prindea viață. Vorbesc despre trilogia lui Carlos Ruiz Zafon: ”Umbra vantului”, ”Jocul ingerului” si ”Prizonierul cerului”. Un timp am ezitat să le cumpar. Știam că autorul e un ziarist care a lucrat timp îndelungat în publicitate, de aceea nu-mi inspira încredere, deși trilogia, si, mai ales, ”Umbra vântului” avea cele mai frumoase recomandari. Am descoperit o lume fantastică – în Cimitirul Cărților Uitate și în afara lui –lumea acestei trilogii. Cel mai important lucru care ti-l confirmă, sau învață, daca n-ai știut, e ca refugiul cel mai sigur în viață este cartea. Anume ea îți poate oferi sprijinul de care ai nevoie, nu să-l cauți în alcool sau alte vicii care amortesc simțurile, cele care niciun fel nu rezolvă problemele. N-o sa va dezvalui subiectul, și vă asigur ca veți renunța la somn fără ezitare, doar ca să aflați ce ascunde urmatoarea pagină. E o trilogie care-ți taie respirația și te poartă în linii paralele, unde nici nu banuiesti că ai putea ajunge. Dragoste și mistică. Triller și romantism. Cărti care te-ar putea marca. Cărti care merită să le ai în casă. Carți care te vor ajuta să întelegi valoarea vieții.
Urmatoarea carte îl are ca autor pe Jose Saramago, singurul portughez care-a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Comunist şi ateu, Saramango a avut convingeri care adesea au fost în conflict cu Biserica Catolică. Desi, majoritatea cititorilor il cunosc pe Saramago gratie “Eseului despre Orbire” (care apropos, merită citit cu atenţie) recomandarea mea de azi e ”Evanghelia după Iisus Christos” – cel mai polemic roman al autorului. Dacă vă sperie cumva ca veti avea un fata Biblia, sau o a cincea Evanghelie din ea, va înșelați. Dar, asta nu inseamnă ca de la un capăt la altul a romanului nu veți întalni evenimentele biblice care au marcat Creștinismul. Cartea este categoric interzisă Creștinilor stăpâniți profund de cutumele religioase. Ar putea fi catalogată o blasfemie de catre cei care nu admit categoric umanizarea Fiului. Nu pare să fi scrisă de dragul senzatiilor tari, deși le provoacă. În primul rând avem în față o epocă, dominată de anumite evenimente, de o anumită gândire si mai putin aparent, de anumite persoane. Pentru că toți ei, personajele biblice, piloni ai creștinismului în acest roman sunt oameni simpli care au avut o viață ce se înscrie în tiparul vremii. Romanul vine cu relatarea episoadelor absente din Biblie, și anume viața de la nastere până la maturitate a lui Iisus. Centrul romanului sunt oamenii. Adica Isus se naște nu din Sfantul Duh si Maria Fecioară, ci din Maria si Iosif omul. Și mai are frați și surori. Romanul vine cu o groază de întrebari, oferind raspunsuri mai puțin așteptate și acceptate, oferă suma dilemelor de care este stăpânit Iisus, sau a ispitelor care-I dau târcoale, a viselor spre care merge, a gândurilor care nu-i dau somn, a judecăților care-l rod într-una… Punctul de bază al romanului, stă proptit în discuția avută timp de 40 de zile pe Marea Galileei, între Iisus, Dumnezeu și Diavol, când Iisus îl întreabă pe Dumnezeu cum o să fie lumea după sacrificiul său… Evanghelia dupa Iisus Christos, un roman cu multe semne de intrebare, cu perspective greu de dibuit care pot zdruncina convingeri de secole… – Victoria Cuşnir, jurnalist, producător şi prezentator Alt TV

Am început să citesc de la o vârstă de 11 ani dar acele poveşti erau citite pentru a trece timpul. Importanţa şi frumuseţea cărţii am înţeles-o doar la 15 ani, la această vârstă am citit pentru prima dată un roman, Laleaua Neagră de Alexandru Dumas. O lume in care fraza “A dispretui florile inseamnă a-l jigni pe Dumnezeu” nu suna aiurea, ciudat sau inadecvat. În roman se prezintă o lume guvernată de supremație, dezinteres și onoare. Această carte m-a ajutat să văd că și în întuneric se poate de găsit o rază de lumină. O altă carte care ma impresionat și care merită citită este Doamna cu Camelii de Alexandru Dumas-fiul. Povestea cărţii este una tristă, profundă, dar merită citită. Reprezintă o poveste de viaţă încărcată de sentimente, o poveste de demult, dar care într-un fel sau altul, are rădăcini şi-n zilele noastre. Diavolul este politic corect de Savatie Baștovoi este un roman modern care ne prezintă o societatea foarte ușor de manipulat. Ma impresionat prin stilul foarte simplu de înțeles și prin asemănarea evenimenteleor care au loc în viitor, cu ziua de azi. Temă pentru acasă de Nicolae Dabija este un roman care l-am citit cu o mare plăcere, un roman care prezintă trecutul dureros al neamului nostru prin povestea de dragoste a doi îndrăgostiți care trec printre multe greutăți. O altă operă care m-a ajutat la formarea unei viziuni asupra vieții a fost Fluturi de Irina Binder. – Svetlana Iurcu, elevă la L.T. Ștefan cel Mare s. Bravicea. clasa a 12-a.

Vroiam să fac o poză cu cartea cu povești din copilărie, dar nu am găsit-o…
Relația mea cu cărțile a început să prindă aripi atunci când aveam vreo 8-9 ani, – eu primisem în dar o carte cu povești „Făt-Frumos cu părul de aur”. Am citit-o toată cu sufletul la gură, și am recitit-o de 4 ori .
În adolescență l-am citit pe Paul Coelho, recomandat domnișoarelor de 16-18 ani să citească „Veronica se hotărăște să moară”.
„Puterea magică a gândului” de David Schwartz m-a făcut să înțeleg care e secretul cu gândirea pozitivă.
Acum sunt în căutarea echilibrului, a armoniei și am pe noptieră cartea „Liniștea vorbește”
de Eckhart Tolle.
N-am citit Fluturii și nici 50shades of Gray, nu urmăresc „trandu-rile” și dacă nu-mi place o carte, o las și pot reveni la ea, când voi simți că mă primește printre filele ei. – Svetlana Matvievici, blogger, pr manager.

Desi am lansat recent un roman de dragoste, n-as putea spune ca in copilarie sau adolescenta am fost atrasa de acest gen de carti, precum colegele mele care se dadeau in vant dupa «Cantatoarele din Maracini» sau «Pe aripile vântului». Eu preferam carti de aventura (Jules Verne) sau romane politiste (Aghata Christie, Sir Athur Conan Doyle, nuvele americane adunate de Hitchcock). Un interes aparte am avut si pentru povestile populare, nu doar locale, ci si ale popoarelor din Uniunea Sovietica. Apoi a fost o perioada cand eram pasionata de folclorul local: cantece, pataranii, zicatori, proverbe, bocete. De cand scriu, criteriile mele de alegere a cartilor s-au schimbat. Eu nu ma intreb daca o carte e interesanta, eu caut sa vad CUM povesteste autorul. Ma intereseaza stilul, tehnica, impletirea intrigii, dezvoltarea personajelor, intercalarea momentelor de suspans etc. Intr-un cuvant, citesc culisele cărţii, pe lângă povestea expusă pe pagina albă. Aduc in biblioteca de acasa doar carti de la care am ce invata ca autor. – Lilia Calancea, scriitor, jurnalist.

Primele cărţi care m-au marcat sau chiar mi-au format anumite calităţi sunt romanele lui Jules Verne. Recunosc că nu le-am citit pe toate, dar urmează să o fac chiar dacă unii cred că este o lectură mai mult pentru copii. De fiecare dată când deschideam cărţile lui, eram aruncat într-o lume plină de aventuri cu personaje deştepte şi ambiţioase, cărora eu voiam să mă asemăn.
O altă categorie de cărţi care mi-au plăcut şi le recomand tinerilor de astăzi sunt: “Exerciţii de echilibru” de Tudor Chirilă (solistul trupei “Vama”) şi “Suge-o, Ramona” de Andrei Ciobanu (stand-up comediant român). Prima este o agendă a unui om care are ce spune şi merită ascultat, iar a doua carte care are un titlu foarte îndrăzneţ este o poveste erotică semi-amuzantă. Ambele au început ca fiind articole de blog. – Nicolae Ionaşcu, Masterand Sisteme Avansate de Telecomunicaţii, Prelucrarea si Transmisia Informatiei, Universitatea „Valahia” din Targoviste.

Din Biblie ne regăsim…

Recunosc, sunt o fire romantică. De asta poate nici nu îmi plac cărțile filosofice sau motivaționale. Poate părea straniu, în special pentru un jurnalist, însă ce să-i faci. Îmi place să citesc, pentru că fac parte din categoria oamenilor care atunci când răsfoiesc paginle unei carți mă deplasez acolo. Parcă aș vedea filmul. Anul acesta 3 cărți m-au impresionat! Cartea “Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee. Pentru că am înțeles cât sutem noi de norocoase. Și cât de tristă este soarta femeilor occidentale. O carte care am citit-o în 2 zile, o performanță pentru mine. Este nu doar o carte, este povestea tuturor femeilor din Iran ce luptă pentru drepturile lor. Deși poate părea straniu, mie mi-a plăcut cartea “Fifty Shades of Grey”. Ce-i drept nu am fost să văd filmul, tocmai pentru că am citit cartea. Nu am vrut să mă dezamăgesc. De ce mi-a plăcut? Nu știu. M-a atras prin faptul că atât de bine se poate vedea în carte că și oamenii aparent reci și duri, sunt în realitate foarte sensibili. Eu am rămas cu această idee. Și “Pavilionul femeilor” de Pearl S. Buck. Este poate unica carte care ilustrează frământările unei societați tradiționale aflate în pragul unei schimbări radicale. Pot să-i spun un studiu matur despre lumea femeilor… –  Iulia Arnaut (jurnalist)

   Prima carte citită a fost în clasa-ntâi, în vacanţa de iarna si bineînţeles erau nişte poveşti… Apoi au urmat multe cărţi. Nu pot să spun acum, care care anume dintre ele m-a marcat. Mi-a plăcut să-l citesc pe Liviu Rebreanu, mi-a plăcut Anton Cehov, Lev Tolstoi… Iar Ion Druţă, mi-a părut ca o primăvară întrată în casă, ca un suflu nou, ca un vers scris în proză… Poveştile din O mie si una de nopţi le mai recitesc si acum, şi cine nu le-a citit încă, le-aşi recomanda cu mare drag. O întreagă filozofie de viaţa… Dar daca ar trebui să aleg ca recomandare pentru citire doar o singura carte, atunci v-aşi recomanda să citiţi Un veac de singurătate. De Gabriel Garcia Marquez. Veţi vedea cat de singur poate fi omul în iureşul vieţii, cât de zbuciumată, de tristă, ba chiar uneori şi lipsită de sens poate fi viaţa şi totodată cât de dornic de a trăi este omul. Chiar daca e singur, chiar dacă e trist, chiar dacă nu găseşte sensul, pentru oricine, viaţa e frumoasă căci ea rămâne un Dar… Omul care citeşte e un om informat. Un om informat, e un altfel de om… Cartea nu-ţi înlocueşte viaţa. Dar te ajută să treci destoinic prin ea… – Emilia Plugaru (scriitoare)

    Pe mine m-a marcat cartea lui D. Carneghi, care mi-a fost daruita de prietena mea cind am implinit 18 ani. Recunosc, că atunci chiar m-am suparat pe ea, deoarece la acea virsta imi doream un alt cadou. Acum recunosc ca a fost cel mai bun cadou pe care l-am primit. Am citit multe carti in copilarie, şi în prezent, prefer sa citesc o carte buna in loc să privesc stirile la TV. Recent, am citit cartea lui Robin S.Sharma „Calugarul care si-a vandut ferrari-ul”, care m-a impresionat mult si mi-a schimbat viziunea asupra multor lucruri. Am spus-o de mai multe ori ca vreau sa semanam mai multa bunatate in societate, sa fim mai buni si aceasta o spun de cite ori am posibilitatea, dar ma stradui si prin propriul exemplu sa conving colegii, prietenii si pe cei ce ma inconjoara ca se poate sa fim mai buni. – Luminiţa Suveică (Medic-şef sanitar, municipiul Chişinău):

   Cartea este intr-adevar scara urcand pe care, fiecare din noi se manifesta in viata. Si intr-adevar, educatia fiecarui om are ca temelie experienta generatiilor trecute, experienta lasata in scrierile premergatorilor nostri. Aici, este notoriu un lucru sau, daca doriti, o consecinta a scrierilor citite de persoana. Si anume, – impactul si masura intelegerii celor citite si, in final, cum s-a plasat aceasta experienta scrisa in educatia celui care a citit cartea. Pentru mine, cel care vin din secolul trecut, si care a fost educat de un sistem ateist, trezit in toiul constructiei unui stat al intregului popor muncitor, – aceasta scara a inceput conform programului scolar de educatie a unei generatii de oameni sovietici. Perioada sovietica a fost bogata in scriitori care pe mine m-au trecut prin tranzitia basarabenilor din anii de dupa razboi: Vladimir Besleagă, Ion Constantin Ciobanu, Andrei Lupan, Emilian Bucov, Ion Druta, Nicolae Costin. Nu vreau sa zic ca am citit exstraordinar de multe lucrari de-ale scriitorilor moldoveni, dar mi-a ramas dragostea lor de oameni, dragostea pentru meleagul natal, umorul popular mostenit de la strabuni lasat la „fiecare socoteala cu socotelita ei„. Influenta scriitorilor rusi A. Puskin, L.Tolstoi, F. Dostoievshii, M. Gorkii, mi-a lasat o urma adanca in cunoasterea limbii ruse si mi-a dat posibilitatea sa vad din interior tragedia Rusiei afectata de comunismul trotchist si mai tarziu, presiunea unui partid dictatorial. Dar si in perioada transformarii societatii sovietice „Arhipelag Gulag” si „V krughe pervom” ale lui A. Soljenitzyn au lasat o urma de deschidere a urmarilor acestui experiment social. Multe se mai poate de amintit despre romanele istorice trilogice ale lui Alexandru Dumas-tatal , care imreuna cu ecranizarea acestor opere au lasat iaras o alta caramida in firava mea experienta de citire. Din modernismul literar Paulo Coelho, în special, Alchimistul a scandalizat oarecum perceptia mea de existenta contemplativa a lumii. M-au interesat lecturile preferate din cinicii antici Antisfen si Diogene din Cratet. Din cartile citite in SUA as remarca „Patruzeci de zile si patruzeci de nopti„scrisa de nepotul lui C. Darvin. Dar cel mai mult din cartile care au influientat la cresterea mea a fost „Kapitalul ” lui Karl Marx si „Teoriile valorii adaugate „. Astazi, in tumultul economiei de piata ma inspir din cartile lui A. Piz, Napoleon Hill, si tot mai mult analizez ce ne incurca sa ne facem tara asa cum dorim. Pana la urma am ajuns la filosofia lui Petre Tutea care zicea ca „Fara credinta, fara Dumnezeu omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.” Ar parea straniu, ca crescut si educat de un sistem ateist, m-am trezit ferm convins de creationism si convingerea ca unica solutie de a face careva schimbari in tara vin de la vorba – „Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata, atunci intai sa-ti faci randuiala in ganduri . Ca gandurile noastre devin vorbele noastre si vorbele noastre devin faptele noastre. Iar faptele noastre fac viata noastra!” Economia nu are nationalitate, are legi! Aceste legi nu intreaba cum se numeste functia echivalentului general intr-o economie a oricarei tari. Banii, ca despre ei este vorba, servesc pentru efectuarea tranzactiilor de schimb a marfurilor. Marfurile nu apar din cer, ele sau sunt produse in tara asigurand locuri de munca si salarii muncitorilor, sau sunt aduse, fiind cumparate in tarile unde se produc in cantitati mai mari. In Republica Moldova s-a dus o politica de incurajare a capitalului speculativ. Adica, se aduc marfuri cumparate in alte tari si se realizeaza pe piata republicii, lasand tara dependenta de importuri si alungand forta de munca din lipsa locurilor de producere. Nu va uitati la politicienii care sunt angajati ai acestui cartel de speculanti. Nimeni din ei habar nu au de starea lucrurilor in realitate. Sau, daca cineva este de parere ca se stie totul, atunci vai de aceasta tara, unde lumea nu intelege lucrurile elementare si permite unor natafleti sa se joace cu viata oamenilor! …Principala bogatie a statului RM este pamantul fertil si bogat, se cere un program real de reforma a agriculturii si a vietii de la sat. Cu atitudinea guvernarii ce am avut-o in ultimii ani fata de sfera producerii presupun ca valuta nationala va cadea in continuare si fluxul monetar isi va continua drumul occidentului. Ce sa facem noi toti ?! Sa alegem un garant al Constitutiei toti impreuna si sa muncim cot la cot pentru intarirea statului RMoldova prin plata impozitelor de la realizarea marfurilor produse in teritoriu. Sa alegem sindicate care ar reprezenta interesele celor care muncesc in producere si trebuie remunerati la nivel satisfacator si bun pentru un trai decent al fiecarui cetatean. Cam maricica s-a primit acest discurs neintentionat, dar va asigur ca este rezultatul celor citite, studiate si gandite. As vrea sa zic, ca pana la urma toata viata pe care o petrecem aici este pentru a invata permanent pentru a indeplini legea Demiurgului – Iubeste aproapele ca pe sine insuti! – Ghenadie Dodiţă (Consultant financiar în asigurari)

Dacă e să pornim de la ideea de a fi pasionat de ceva, asta ar însemna, că omul respectiv cu adevărat îşi cunoaşte valorile sale, nu e superficial, munceşte sufleteşte, este cu spiritul şi ochii printre cărţi şi valori adevărate, îi place lectura, îi place muzica, îi place dansul, îi place plimbarea în aer liber, comunicarea frumoasă şi sănătoasă cu oamenii, deci, este un om împlinit, un om care poate aduce beneficul şi folosul sieşi şi societăţii, sieşi şi familiei sale. Prin interemediul acestor inimi, se construiesc relaţii de încredere , de respect. Or, a fi pasionat, a fi entuziasmat înseamnă a avea un vis, iar acest vis se naşte odată cu venirea ta pe lume… Tu doar trebuie să îl vezi şi să îl desluşeşti, la anumite etape ale vieţii… Cand eram copilă, mă visam pe malul unui lac, cu stelele aproape de creştetul meu, pe care puteam să le înhaţ cu mîna, şi vorbeam cu o Zînă de noapte în limba rusă, deşi limba rusă pe atunci nici nu o cunoşteam. Or, acest vis nu era un simplu vis, de fapt. Aşa am devenit peste ani un foarte bun traducător de limbi rusă şi romana, cunoscînd la perfecţie şi limba rusă, pe lîngă limba romană studiată la Facultatea de Litere, pe care am absolvit-o cu brio. Dintotdeauna am iubit carţile. Acasă aveam o mică bibliotecă, căci tatăl meu şi unchiul meu, din partea mamei, mai ales, erau pasionaţi de cărţi şi de literatură, îmi plăcea să le aranjez, să le citesc cu creionul în mînă. Literele lui Ion Creangă dulci, poeziile Marelui Mihai Eminescu, ale poetului naţional Grigore Vieru mă fascinau, apoi au urmat cărţile, traduse în limba romană, ale scriitorilor ruşi Mihail Şolohov, bunăoară; citeam din literatura universală;şi, deşi aveam doar 10 ani,citeam din Grigorii Belîh şi Alexei Panteleev, îmi amintesc romanul “Republica Şkid”, un roman asemănător cu faptele, descrise de Nicolae Dabija la începutul romanului Domniei Sale „Tema de acasă” , şi multe alte cărţi. Or, în copilărie am citit foarte mult, îmi plăcea să pregătesc lecţiile cu voce tare- orice temă din istorie, geografie, erau citite cu voce tare, iar profesorii din şcoală mă admirau şi îmi spuneau: „Vrem să te vedem la televiziune, acolo meriţi să fii tu”. Studiile la facultate le-am petrecut cu ore maxime în săli de lectură, şi fiecare bursă de student primită o dedicam, în jumătate, pentru procurarea volumelor de opere literare: Vasile Alecsandri, Mihai Sadoveanu, Mihai Eminescu etc… Deşi viaţa ne poate lovi crunt, vom rămîne în picioare doar atunci cînd orice bătălie dusă va fi, ca un cîntec inimos, căci aşa ar trebui, de fapt, să rămînă firea moldoveanului: în clipe amare să găsească un cîntec în suflet, să-i dea lumină şi dumnezeire. Am simţit, prin comunicarea cu altă lume, că nu e valoare şi nu are stofă omul, care este în afara cărţilor şi a literaturii. În cazul în care înţelegi acest lucru, te faci însingurat şi continui să te ajuţi pe tine, ca mai apoi, prin insistenţă benefică şi neordinară, într-un mod lejer, să demonstrezi şi altor oameni plăcerea şi farmecul lecturii, scrisulu, declamaţiei, artei de a comunica frumos şi elocvent. Uneori înţelegi, că eşti sungur şi atunci cu mîna pe inima trebuie sa recunosti, ca da, artistul, omul spiritual, este singur in faţa artei. Singur, vei suferi pentru familie, pentru o lume întreagă, pentru artă, iar sacrificiul în numele artei şi spiritualitatea, prin însăşi conceptul ei, este cea mai sublimă dragoste, care poate şi tratează suferinţe şi mentalităţ, incapabile să devină caractere. O carte citită este un studiu, pe care ţi-l faci ţie însuşi, şi de fiecare dată, cînd recitesc o carte, mă redescopăr, într-o altă dimensiune. Am şi eu ambiţia de a citi cîte două–trei, patru cărţi odată, precum, am văzut, îi reuşeşte şi vedetei noastre Natei Albot. Cineva mă întrebă: „Cum, în ce mod, vrei să citeşti aceste cărţi odată?”, la care i-am răspuns: ” Din una voi conspecta totul, adică o voi parcurge cu creionul şi îmi voi nota în caiet, din Biblie mă voi regăsi, o alta o citesc dis-de-dimineaţă, cu voce tare, şi în pauze, iar a treia carte vreau să o citesc la noapte, gîndindu-mă la omul drag… (Lilia Manole, lingvist, traducător, scriitor, poetă)

Mariana Harjevschi: Destinul meu profesional

Am notat câteva dintre propriile lecţii. Acestea mi-au ghidat propriile vise şi dorinţe… Voi împărtăşi crâmpee din copilăria, adolescenţă, experienţa mea de bibliotecar şi, în mod special, despre ceea ce m-a determinat să îmbrăţişez această profesie, ce mă fascinează să îmi continui experienţa profesională.

Copilăria: Născută în satul Mereşeni, r. Hânceşti.

Buneii – Claudia si Boris HARJEVSCHI

Mariana Harjevschi

Sat de o frumuseţe rară, situat la circa 47 km. Înconjurat de o pădure seculară, de unde îşi corieşte spre sud – râul Sărata. Atestat la 1621. Buneii de pe tatăl meu s-au stabilit în satul Mereşeni după … ce 1896 fiind o cumplită furtună au fost devastate morile de vânt ale boierului Leonard, care după aceasta a decis de a face o oloiniţă şi moară cu aburi. Adusese tehnică din Germania şi l-a invitat pe Efim Orlov (stră-stră-bunelul meu) şi pe feciorul acestuia Izot Orlov (locuitori ai or. Chişinău) în calitate de constructori.

Invitatie la lectura – Bunica, Claudia HARJEVSCHI

Aceştea ulterior au rămas în sat, muncind şi ca administratori la moşia boierului dar şi ca mecanici la moara din sat. În familia Orlov ulterior se naşte bunica mea – Claudia Orlova – care timp de 40 de ani a lucrat ca învăţătoare pentru clasele primare, absolventă a şcolii Pedagogice din Călăraşi – fiindu-mi şi mie prima învăţătoare. Soţul ei, Boris Harjevschi, născut în satul Pojorăni, Ialoveni, fiind absolvent al şcolii Agricole din Cricova – este trimis ca învăţător

Impreuna cu mama

la şcoala din sat, ulterior fiind şi director de şcoală, iar mai târziu revenind la specialitatea sa de zootehnician…

În bratele Parintilor – Liuba si Victor HARJEVSCHI – Impreuna cu Mariana HARJEVSCHI si fratele lui Vlad HARJEVSCHI

În această familie, se naşte tatăl meu – Victor Harjevschi, care a activat în or. Hânceşti la uzina Luci, ca electrician. Mama – fiind trimisă după finalizarea studiilor la Universitatea Tehnică, specialitatea Vinificaţia la Fabrica de Vin din s. Mereşeni. A activat în laboratorul fabricii, ulterior ca tehnolog. Actualmente ambii părinţi sunt la pensie şi locuiesc în satul Mereşeni… În familie suntem 3 – eu fiind cea mai mare şi 2 fraţi – Vlad, absolvent UA şi ASEM şi master la ASE Bucureşti, actualmente locuieşte cu familia în Canada, or. Montreal şi cel mai mic – Vitalie –  activează întro companie de asigurări, aici la Chişinău.

toata familia Harjevschi – Parintii si Fratii

Fireşte, cu mult drag, şi dor revin la casa părintească, unde am locuit împreună cu buneii, părinţii şi desigur fraţii. Deşi fiind cea mai mare, oricum grija, şi atenţia, ne-o purtau deopotrivă buneii şi părinţii, pe noi lăsându-ne să avem ca preocupare şi joaca, şi învăţatura… Şi iată de probabil şi fireasca izolare pentru lectură. Trimitere la fotografia Cu bunica citind: Mereu era cea care ne abona la Florile dalbe, Murzilca, ne cumpara cărţi cu poveşti. Ea mereu spunea că trebuie să ai vise:

„Am avut într-adevăr o mulţime de vise atunci când am fost un copil, iar eu cred că o mare parte din care a crescut din faptul că am avut o şansă de a citi foarte mult.” Îmi place mai ales acest citat pentru că eu cred în ideea – cărţile sunt pline de magie pură mistică. De unde ştii viaţa pe care doriţi să proiecteze şi visele pe care doriţi să realizeze, dacă nu sunt expuse la marea curcubeu colorat de oportunitate pe care această toata lumea are? Puteţi citi science fiction, aventuri, povesti de dragoste, sau tot ce vei dori-doar citit. Imaginaţia care a creat un set complet nou de posibilităţi pentru mintea ta de a explora este magie făcut pentru dezvoltare. Cititul este busola pentru viitorul tău.

Adolescenţă: Fiind născută propriu zis în or. Hânceşti, copilărind la Mereşeni am şi absolvit şcoala primară, actualmente, gimnaziul din Mereşeni, ulterior am plecat la Liceul nr. 1, pe atunci, din or, Hânceşti – multe lucruri frumoase, calde etc. mă leagă de aceste locuri unde mi-am petrecut şi copilăria şi adolescenţa… Viaţa ne poarta paşii prin diferite colţuri ale lumii şi în diferite ipostaze, dar nu am uitat şi probabil nu o voi face niciodată locul de unde am plecat. Este o altă lecţie pe care mi-a spus-o bunicii. Copilăria de altfel e legată şi de s. Văsieni, r. Ialoveni – locul de baştină a mamei, unde obişnuiam mai mult vara să mp reţin mai mult, în rest desigur Mereşeni este satul de care mă leagă cel mai mult… Am fost un copil cuminte – cel puţin aşa mă cred, poate doar uneori mai ambiţioasă. Deoarece avea doar fratele tatălui stabilit în sat – majoritatea întâlnirilor din familie, le petreceam fie acasă, fie în vizită la verişorii mei. Ceea ce mereu ne tot aduna şi ne prindeam împreună – jocurile de şah, dame, construcţii, sau pur si simplu ne dădeam în scrânciob… Cu unii colegi de şcoală ţin legătura, fie mai strâns, fie doar la micile întâmplări care mai sunt acum prin sate – hram, Sărbători de Paşti etc. Cu unii sunt vecină de stradă acum, cu alţii de oficii. Fiecare a îmbrăţişat diverse profesii, au plecat şi peste hotare.

Studii: Fiecare îşi doreşte să vină în profesie din considerente proprii. Pentru unii, sfatul celor apropiaţi contează foarte mult. Nici eu nu am fost o excepţie. Era simplu pe atunci, în 1992 îmi doream să învăţ limbi străine. Doar aşa îmi vedeam viitoare profesie. Acum, de fapt, îmi dau seama că asta îşi doreau colegele mele. Aceasta era în vogă. Şi eu îmi doream să vorbesc engleza şi să fiu ca şi ele. Dar nu a fost aşa. În scurt timp, până a mă decide la ce facultate să aplic, oscilam deja între facultatea de drept pe care, de altfel, mi-o propunea cu mai multă insistenţă tatăl. Lucrurile însă s-au schimbat la foarte scurt timp – la propunerea mamei, am depus actele la specialitatea biblioteconomie. Ca un copil cuminte, m-am lăsat convinsă de mama. Argumentele ei erau ca … să optez pentru o profesie liniştită, ea fiind tehnolog, mereu era implicată, mai ales când se culegea roadă. Apoi una din surorile ei a lucrat ca bibliotecară la Biblioteca Naţională şi mereu elogia această profesie, şi una din verişoarele mele la fel a absolvit, activând chiar în reţeaua Bibliotecii Municipale – la Biblioteca I.Mangher.

Lecţia următoare a fost că intuiţia feminină există cu adevărat şi acesta este un concept biologic, potrivit cercetătorilor dar şi un intuiţia maternă a fost cea care mi-a dictat întrun fel cariera mea profesională... Au urmat cinci ani de facultate, aşa erau studiile pe atunci, timp în care oscilam între a fi sau a nu fi, să continui sau nu la facultate. Şi aceasta pentru că cei din jur încercau să îmi insufle că această specialitate nu are viitor. Cei ce m-au convins să rămân să-mi continui studiile au fost, desigur, profesorii care, prin excelenţa predării, au reuşit să îmi inspire devotament şi un sentiment de afecţiune faţă de această profesie. Iar prima recompensă de fidelitate, pentru care am decis să rămân, a fost bursa în anul trei de facultate, 1997, stagiu pe care l-am avut la Universitatea „La Sapienza” din Roma. Acolo am reuşit să văd primele biblioteci moderne, pe care ni le imaginam ascultând orele de biblioteconomie la facultate, biblioteci pe care le doream, fireşte, să le văd şi la Chişinău. Acel stagiu a avut un adevărat impact profesional asupra mea – o singură lună de primăvară, mediul academic de acolo, bibliotecile universitare şi publice vizitate m-au transformat, mi-am adunat toate argumentele în favoarea acestei profesii de bibliotecar.

Curajul de a spune că sunt bibliotecar s-a dovedit net superior tuturor argumentelor celor care încercau să îmi dovedească contrariul… Aşa că am înţeles că „Nu te compara cu nimeni în această lume … dacă faceţi acest lucru, vă insultaţi pe sine însuşi” Ne pierdem atât de mult timp în gelozie şi dorinţa de ceea ce au alţii. În loc de a lăsa să ne bucurăm, apreciem şi onorăm ceea ce avem. Trebuie să lăsăm acel sentiment de părere de rău că nu ….. lista poate continua şi mai departe. Şi în timp ce vom crea această listă de sens vom trăi. Am fost fiecare special concepute pentru a îndeplini o anumită misiune la acest moment şi loc în univers. Ne sunt destinate să fie aici şi să fie exact ceea ce aducem în lume. Trebuie să ascultăm vocea internă, probabil am avut-o şi cred că o mai am… Revenind în ţară, am fost invitată pentru perioada de vară să fiu angajată la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Absolvisem trei din cei cinci ani de facultate şi mă bucuram deja de tot în ce s-ar fi desfătat o tânără absolventă. Deşi nu aveam încă diploma de absolvire, simţeam că îmi place ceea ce fac. Să te simţi împlinită din punct de vedere profesional cred că a ajuns în zilele noastre unul din ţelurile spre care tind toţi tinerii, pentru că aceasta contează foarte mult: să fii studentă şi, totodată, să ai un serviciu şi să te simţi pe picioarele tale.

Se tot spune şi aud istorii minunate despre oameni care înainte de a deveni celebri şi-au pus pe hârtie visurile. Însuşi Jim Carrey, în drum spre Hollywood, şi-a scris un cec de 10 milioane de dolari. Motivul – „pentru serviciile prestate”. Ani de zile a purtat cecul asupra sa şi a trecut ceva timp până a fost plătit cu exact o asemenea sumă pentru un film. Personal, îmi întipăream dorinţele şi visele în minte. Încercam să fac faţă şi la facultate, şi la serviciu, pentru care mi se propuse să continui munca la bibliotecă. Îmi onoram sarcinile cu responsabilitate, răsfoiam, citeam şi studiam multă literatură de specialitate. Îmi plăcea ceea ce fac. Şi ceea ce vreau cu adevărat să mărturisesc că nu mă simţisem jenată de a spune că am studii în biblioteconomie, ceea ce de altfel observam la unii colegi de facultate sau chiar de breaslă.

„Cel mai important moment este să îţi placă. Asta e munca vieţii mele”… Desigur, găseam timp şi pentru un film bun, şi pentru un suc cu prietenii. Trebuie să mărturisesc că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a fost şi continuă a fi cu adevărat instituţia în care, aducându-ţi contribuţia zi de zi – fie atunci când împrumuţi o carte, fie te implici în organizarea unui eveniment, fie scrii un articol pentru o publicaţie de specialitate –, eşti şcolit din mers – criticat, apreciat, avansat. Pentru mine, era o a doua şcoală a profesiei. Totodată, sunt din fire o persoană care am nevoie de libertate… Aşa aveam parte de acea libertate şi independenţă din partea directoarei Lidia Kulikovski, dar respectam şi cum obişnuiesc să spun, cuminte. Făceam din pasiune şi îmi reuşea. Fiind la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” am înţeles sau cel puţin aşa universul profesional mi-a demonstrat că „în viaţă nu este nimic întâmplător”. Pe parcursul celor 135 de ani de existenţă a BM a avut mai mulţi directori. Cea mai tânără, dar şi cea mai longevivă directoare a fost Daria Harjevschi: a fost numită în funcţie la vârsta de 22 de ani şi s-a aflat în fruntea bibliotecii tocmai 33 de ani, din 1884 până în 1917. Eram atât de curioasă să aflu dacă există vreo legătură de rudenie – de altfel şi colegii mă tot întrebau – că m-am decis să scriu şi o Teză de an despre viaţa şi activitatea Dariei Harjevschi, sub coordonarea Dlui Ion Madan. Cu părere de rău, răspunsul exact nu l-am găsit, nici până astăzi, deoarece străbunii mei nu sunt originari din Moldova. Şi nici dosarele de arhivă nu îmi oferă mai multe. Firul care ne uneşte este că venim din actuala regiune Cernăuţi, părinţii de pe bunelul, tatăl tatălui… Studiile de la facultate îmi oferiseră posibilitatea să îmi câştig un ban prin profesie în viitorul pe care mi-l construiam, dar mediul oferit la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” era lumea care îmi crea destinul. Dorinţa de a studia, a cunoaşte, a vorbi limba engleză desigur mă urmărea şi astfel în paralel frecventam cursuri de limbă engleză. Realizam în 1998-1999 că este necesar să cunosc şi computerul, de aceea rămâneam după orele de lucru iarăşi la BM ca să învăţ şi utilizarea acestuia… Responsabilitatea care era şi este o condiţie la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” mă obliga să fac lucrurile bine, inovativ, împreună cu colegii de serviciu. Trebuie să recunosc, şi o spun foarte sincer, că sentimentul de devotament faţă de profesie ne făcea să le facem frumos… A urmat o perioadă agitată în care paralel făcând studiile de master, totodată obţineam burse de a participa la şcoli de vară peste hotare (Budapesta, Istanbul ş.a.), participam la diverse activităţi în cadrul altor biblioteci din ţară, inclusiv conferinţe universitare ale studenţilor… Era deja anul 2000, când în una din zile dna Lidia Kulikovski îmi oferea ca sarcină scrierea a două proiecte, a două schiţe de proiect. Desigur discutasem anterior despre conţinutul acestora – Centrul de Informare Economic şi celălalt, care ulterior a devenit şi un proiect care îmi este cel mai drag – Biblioteca Publică de Drept. Mai apoi, cu îmbunătăţirile aduse ambelor proiecte de către dna L. Kulikovski, acestea au fost acceptate de către Fundaţia „Soros-Moldova”. Ziceam anterior despre faptul că nimic nu este întâmplător – şi dorinţa tatălui de a fi mai aproape de jurisprudenţă, şi să fiu cuminte la sfaturile celor dragi –, am fost numită şi coordonatoare de proiect – Biblioteca Publică de Drept. Nimic nu a fost uşor – ceea ce îmi lipsea nu erau cunoştinţele de managementul unei biblioteci de drept, ci experienţa practică. Dar odată ce fusesem implicată în proiectarea nemijlocită a bibliotecii, m-a ajutat foarte mult să tind să o pot crea. De la oferirea unor idei pentru mobilă de bibliotecă, organizarea tenderului de procurare a echipamentului, până la achiziţia de carte şi abonare la baze de date, eu cu noua echipă pe care o formasem reuşisem într-un an să deschidem o bibliotecă specializată de drept, administrând un buget de 200 mii dolari. Pentru a înţelege mai bine specificul unei biblioteci specializate am urmat împreună cu colegii mei seminare peste hotare – Budapesta, Moscova . Proiectul, preconizat pentru trei ani, a fost extins la opt ani. Cel mai dificil a fost pentru mine de a crea o Bibliotecă Publică de Drept în sensul unei biblioteci publice deschise pentru întreaga comunitate şi, în acelaşi rând, a unei biblioteci specializate, având menirea de a servi un grup-ţintă de utilizatori. Prin multiplele sarcini pe care le realizam împreună cu colegii era că biblioteca aluneca spre una de tip universitar. De aceea, împreună cu echipa, am început implementarea managementului proiectelor. Oferirea lecţiilor publice pe diverse tematici juridice cetăţenilor (proiecte finanţate de Ambasada Norvegiei în România, de PNUD), abonarea la baze de date pentru practicienii din domeniul juridic (Ambasada SUA, Fundaţia „Soros-Moldova”), iar cel din urmă  – şi prin stabilirea parteneriatului cu Primăria municipiului Chişinău şi crearea unei baze de date retrospective Monitorul de Chişinău, ce include deciziile Consiliului Municipal şi dispoziţiile primarului de Chişinău, a reuşit să aducă biblioteca aproape de fiecare membru al comunităţii. Ceea ce m-a încurajat mereu în iniţiativele mele au fost colegii de serviciu, cărora le voi fi mereu recunoscătoare… În primii ani ai facultăţii, inclusiv deja fiind director al Bibliotecii Publice de Drept, nu puteam să renunţ la un vis – cel de a studia în Statele Unite. Aplicasem, fiind studentă în ultimul an, apoi şi în primii ani de serviciu, dar norocul îmi surâse abia în 2004, când am obţinut o bursă non-degree. Am avut marele noroc de a studia la Universitatea Indiana din or. Bloomington, urmând practica la Biblioteca de Drept a Congresului. Experienţa a fost una excepţională. … fac referiri la campus, universitate.

Desigur, mediul american este unul care inspiră, iar experienţa de acolo s-a transformat la revenirea acasă în mici „teme de acasă”: proiecte realizate atât în cadrul bibliotecii, cât şi prin implicarea în alte organizaţii nonguvernamentale – Asociaţia Absolvenţilor programelor SUA (membră a Boardului), Asociaţia Bibliotecarului (secretară, preşedintă a Secţiunii relaţii internaţionale, Secţiunea Fundrising) şi Fundaţia Electronic Information for Libraries (EIFL IP) – care, recunosc, pe post de voluntar în ambele asociaţii am reuşit, desigur, împreună cu colegii să obţinem prin scrierea de proiecte… Totodată, expusă la mediul internaţional şi interacţionând cu diverşi experţi în domeniu, bibliotecari (dreptul de autor devenind un subiect de mare interes pentru mine), am fost nominalizată în Comisia pentru dreptul de autor şi probleme juridice din cadrul IFLA (Copyright and Legal Matters Committee – IFLA, CLM), mandat care trebuie să îl onorez din 2009 până în 2013. Poziţia de membru al unei comisii din cadrul IFLA – desigur este o onoare personală şi a instituţiei pe care o reprezint, dar şi o obligaţie pe care ţi-o asumi pe cont propriu (şi asta e specific R. Moldova) că să găseşti surse din exteriorul bibliotecii de a fi prezentă la şedinţele comisiei care, de regulă, sunt în perioada conferinţei IFLA. În perioada între conferinţe – participarea fie online, fie comunicarea prin liste de distribuţii la diverse discuţii, dezbateri ale IFLA şi asta este mereu o provocare pentru mine de a şti ce se întâmplă în mediul profesional… Desigur, rămân şi în continuare aproape de Biblioteca Municipală, de fapt, sunt parte a marii familii care este Echipa „Hasdeu”, rămân aproape şi de Facultatea de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională. Port mereu recunoştinţă celor care m-au susţinut în orice ambiţie.

Iar tot ce mi se întâmplat după 2013, 3 iunie a fost un moment de cotitură în cariera mea. Recunosc, că 2013 va rămâne a fi istorie în viaţa mea,  atât pentru schimbările majore în carieră, ca o poziţie în zona profesională, dar şi fără îndoială eforturile pe care le-am asumat să menţin o poziţie bine meritată a Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu în sistemul naţional de biblioteci.

Destinul meu profesional s-a identificat cu tot ceea ce fac colegii, şi au şi continuă să facă. Iar echilibrul, fie emoţional sau profesional, pe care mereu îl caut, am început să îl găsesc fie în dialogul sau reuşitele pe care le obţinem… Împărtăşesc că sunt şi situaţii încordate care mă obligă să răspund cu promptitudine, să dau măsură caracterului meu şi pe alocuri să îl şlefuiesc, a experienţei profesionale în cadrul bibliotecii municipale, dar dintr-o altă perspectivă, să fiu mai disciplinată, să am un orar mai bine pus la punct pentru ca să fiu pe aceeaşi linie cu solicitările manageriale şi a aşteptărilor colegilor. Poate s-ar părea că efortul profesional, e unul mic, din perspectiva speranţelor, dar vă împărtăşesc că efortul  este enorm. Recunosc că mi-a fost greu şi uneori continuă să mă confrunt cu agenda, şi asta poate că sunt un Vărsător,  care obişnuieşte să îşi facă propriul program, în care îşi urmăreşte coerenţa şi continuitatea lucrurilor elaborate de sine, al conştiinciozităţii începutului unei idei, proiect, activităţi, al unor norme, subordonări pe care trebuie să le respecte. E un exerciţiu tipic profesional şi pe care îl realizez, oricâte variabile nu apar.

Ultima pistă pe care am atins-o a fost anul trecut 21 noiembrie – susţinerea tezei de doctorat – EVOLUŢIA POLITICILOR ÎN SISTEMUL NAŢIONAL AL BIBLIOTECILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. Mulţumesc celor care au fost alături de mine. A fost dificil şi îndelung acest traseu, dar cu finalitate. Dar dincolo de emoţiile prin care am trecut, este faptul că am fost împreună suficient de înţelepţi, care ne-a garantat menţinerea cimentării poziţiei noastre într-o ierarhie chiar dacă stăm să ne gândim că încă mai traversam ani de criză economică şi o necesităm susţinerea viziunii şi misiunii Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu din partea administraţiei publice locale.

BIBLIOTECA – TE INSPIRĂ, TE SUPRINDE, TE MOBILIZEAZĂ: E un adevăr atât bibliotecile de acasă, cât pe cele care le-am vizitat m-au inspirat, şi m-au dat aripi… Câteva sunt care cu siguranţă m-au copleşit, m-au lăsat fără voce.

• Cea mai modernă bibliotecă – Biblioteca Publică din Salt Lake City, Utah.
  • O instituţie urbană – lecturi, întâlniri, magazine
  • 22,000 m2, 5 nivele – structură curbată din sticlă
  • Săli de lectură, computere, galerii de artă, grădini interioare, havuzuri, săli diverse evenimente mondene, inclusiv şi nunţi.

• Cea mai tehnologizată – Biblioteca Hunt, Universitatea Tehnică din Carolina de Nord.
  • De la deschiderea din ianuarie 2013, Biblioteca James B. Hunt Jr., a fost considerată o bibliotecă a viitorului. Integrând perfect tehnologia cu un vast spaţiu pentru studii şi cercetări pline de provocări intelectuale, făcute cu o deosebită inspiraţie, lumină naturală şi caracteristici trainice, Hunt a devenit o destinaţie pentru mii de vizitatori, care doresc să vadă şi să trăiască experienţa vizitei unei biblioteci a viitorului.
  • Construită pe un fost teren agricol, îmbrăcată în sticlă, clădirea Bibliotecii James B. Hunt ne demonstrează că cercetarea, studierea şi predarea convieţuiesc liber împreună cu tehnologia
  • Vizitatorii care intră de la parter văd Aleea Roboţilor, o arie unde spectatorii pot să se adune în faţa ferestrelor întinse de la podea până la tavan, şi să urmărească motorul de căutare în cadrul colecţiei automatizat al bibliotecii în acţiune. Poreclit BookBot, acesta stochează mai mult de 1,5 milioane de articole, mai ales legate de inginerie şi industria textilă, în peste 18.000 de containere din oţel inoxidabil. Când este selectat un element, unul din cele patru braţe robotice este activat în mod automat, pentru a trage containerul corect şi a-l aduce la staţia de lucru de la etajul al doilea, unde un membru al personalului preia, scanează, şi trimite acest element la o staţie de auto-verificare în mai puţin de cinci minute.
  • La etajul al doilea, expansiva şi plina de lumină Sala de Lectură Grădina în ploaie, a fost concepută pentru studiul în linişte, contemplare şi colaborare.
  • Teatrul de Imersiune, au posibilitatea de a alege dintr-o varietate de prezentări pre-programate, inclusiv de cercetare ştiinţifică, artă, şi inspiraţie, care pot fi proiectate pe peretele curbat din Micro-ţiglă. Spaţiul poate fi, de asemenea, rezervat de cadrul didactic şi absolvenţi, care ar putea utiliza portul USB şi proiecta conţinutul prezentărilor sale de la laptop-urile lor.
  • Centrul Întreabă–ne este punctul central de serviciu pentru întreaga bibliotecă.
  • Un GameLab (laborator de jocuri) la etajul al treilea, completat cu sticla nuanţată şi bariere de zgomot, oferă suport pentru creşterea nivelului de dezvoltare a jocurilor.
  • Comuna de Studii, camerele suplimentare pentru studii de colaborare, studiourile de producţie de muzică şi mass-media.
  • Studioul de Creativitate, aproape orice suprafaţă, inclusiv podeaua, pot deveni proiectabile. Pereţii, care pot fi marcaţi, pot fi deplasaţi de-a lungul pieselor de tavan pentru a crea orice dimensiune sau formă a camerei

• Cea mai frumoasă şi ca arhitectură şi ca servicii – Bibliotecile finlandeze.
  • Biblioteca 10 – tehnologii
  • Biblioteca Atelier urban – Situat chiar în inima oraşului Helsinki în Lasipalatsi, Atelierul Urban este spaţiu” de factorii de decizie în cazul în care oricine poate veni şi aduce ideile la viaţă. Cuvinte cheie -egalitate, creativitatea şi multidimensionalitate
  • 3D printing, staţie de lucru grafică, tăietor autocolant, staţie de lucru editare video
  • DESIGNING TODAY, DESTINATION TOMORROW – 1 nivel pentru cei care vin şi pleacă, nivelul 2 – activităţi, lectură, nivelul 3 – contemplare.

Gleb Ciaicovschi Mereşanu (1919-2000) – muzicolog, folclorist, regizor. Unul din iniţiatorii fest. Mărţişor

Svetlana Popova (1966) – singura femeie dirijor de orchestră, Teatrul de Operă şi Balet

Eugen Sobor (1942) – fost ministru al Culturii al RSSM, preşedinte Uniunea Cineastilor din Moldova până în 2013

Stela Branzila – scriitoare, stabilita la Londra (Noptile basarabene).

                           Mariana HARJEVSCHI, luni, 9 februarie 2015

Mariana Harjevschi la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

Strada Ficţiunii

Invidia, ura, poftele, minciuna… Acum, aceste sentimente sunt mult mai familiare decât aceeaşi dragoste şi iertarea. Voi spune mai mult, iertarea se priveşte cu dezgust. Ca şi cum ar fi ceva monstruos. Şi totuşi, ce creatură neobişnuită este Omul! De multe ori supunându-se celor mai pernicioase patimi, el nu se gândeşte la consecinţe. Cineva se teme de demoni, fantome, dar nu şi de sine… Tu poţ să crezi în basme şi în proşti ingnoranţi, şi (în ciuda faptului, că eşti dintre cei inteligenţi şi educaţi), să nu crezi… într-o carte bună. Nu, e în regulă, iată existenţa este uneori insuportabilă, mai ceva ca în cărţile din care adulmecăm o tragedie cu mai mult calm decât în realitate. Scepticii spun, că viaţa reală încă nu e perfectă, iar în cărţi ea e doar o ficţiune. Realitatea – ea e divină doar în poveşti. Altceva e că la fiecare om, bucuria cu precizie este croită după standardele lui. Nu o poţi nici fura, nici atribui: unui altcuiva, ea, pur şi simplu, nu se potriveşte. Nimeni şi niciodată nu este bătut atât de rău pe cât poate fi zdrobit de propriile sale argumente. „Cu miros de mare, de scorțișoară sau de cerneală„…

Există cărţi, pe care le citeşti cu atâta aviditate, că uiţi şi de mâncare şi de somn. Există cărţi, pe care le citeşti fără interes, plictisitoare şi previzibile. Şi alte cărţi, cum ar fi interesante şi distractive, – te agaţă să le citeşti pe nerăsuflate… Vă propun o colecţie nouă de literatură universală a Editura ALL, parte a Editurilor ALL – STRADA FICŢIUNII cu cele patru sectiuni: Clasic, Contemporan, Crime şi Bestseller – o colecţie ”urbană, cosmopolită, eterogenă şi perfect racordată la prezent”.

„Ticălosii niciodată nu fac ceva singuri, pentru asta ei au oameni cinstiţi, care au nevoie doar de o şoaptă şi totul se va face de două-trei ori mai bun mod, pe cât e posibil” (Iuri Dombrovski). Dombrovwski deschidea istoria, apoi revenea la perspectiva reală, a fost unul dintre primii care a descris evenimentele contemporane într-un mod clasic, redându-le ca o dezvoltare mai veche, – atât de tolerantă şi eternă temă…

În seria -clasic din secţiunea strada-fictiunii vă puteți printre altele să puneţi un rămăşag cu „Facultatea lucrurilor de prisos” şi ”Maimuța vine să-și ia craniul” de Iuri Dombrovski, „Orașele invizibile” de Italo Calvino; în seria Contemporan ”Urâții” de Dorin Cozan, „Kamceatca” de Marcelo Figueras; în seria -bestseller cu ”Jane Austen merge la Hollywood” de Abby McDonald, din seria beletristica : colecţii „Iubiri de altădată” cu „Ea şi el” de George Sand, „Cuvinte de iubire” de Guy de Maupassant, „Femeia de ciocolată” de  Gib Mihăescu etc., și asta pentu a nominliza doar câteva titluri din secțiunile colecţiilor strada-fictiunii.

Frica… Un trafic intens pe Strada Ficțiunii – este un sentiment uimitor! Şi câtă adrenalină! – cu atâta putere aruncă energia în spaţiul planetar. Dacă ai şti… Câtă noapte te atrage ca un magnet, cu temerile şi fobiile ei. Cât de multă energie se trage de la slăbiciunea ta, de fiecare dată câştigând mult mai reale forme, care se materializează din coşmarurile tale. Dacă ai şti, că punctul tău cel mai vulnerabil – este frica! Şi totuşi vei fi atras de ea şi vei dori să traversezi diverse popasuri pe strada Ficţiunii cu multitudinea de cărţi tipărite, iar ghidul tău principal va fi imaginaţia ta: cărţi de aventuri, cărţi poliţiste, literatură contemporană, beletristică, literatură Bestseller, literatură clasică, poezie, istorie, geografie… Colecţia strada-fic-iunii-crime îţi propune la dispoziţia ta diverse teme şi autori: „Dispărut fără urmă” de Maj Sjöwall sau un „Poker cu rechinul” de Daria Donţova. Vei întâlni rând de rând cu scriitori clasici sau contemporani care vor băga frica în tine, te vor hipnotiza, fie… te vor „impune” să iubeşti lumea mai mult. Odată iluminat, nu vei mai scăpa, – alegerea e a ta!

Un proiect nou la Editura ALL în cadrul colecţiei de literatură Strada Ficţiunii: „lista-lui-alex-tefanescu“, care își propune promovarea scriitorilor români contemporani în galeria de onoare a unei colecții de autori contemporani, proveniți de pe toate continentele lumii. „Mi-e dor de vremea când nu eram critic literar și citeam literatură din plăcere, nu din obligație profesională…”

– „Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!”

Articolul este scris pentru competiţia SuperBlog.

#S_Vizitiu

„Nopţi albe” de Mihai Doloton. Clubul IVC cu Lansare de carte la BM ”B.P.Hasdeu”

Aud cum oamenii plâng /Aşa de tare, încât, /Dacă aş fi pământ, /Aş face un izvor să îl spăl pe faţă. /Dacă aş fi un prosop, /Le-aş şterge mâhnirea din încrecituri, Iar dacă aş fi o muzică,  /Aş vrea să fiu o sonată de Mozart,  /Să le mănânc amărăciunea şi traiectoria instabilă / Dar… / Eu singur sunt o salcie plângătoare / Lacrimi…                 („Clasic” din ”Nopţi albe”, Mihai Doloton)

 

 

 

 

 

 

Şi iată-i toamnă-n suflet suflet, / E cald când plouă rece, / Rămân tânăr ca graiul, / Când toamna nu se petrece… (Mihai Doloton)

 

 

 

 

 

 

Un tinar poet, bibliotecar, si-a lansat prima carte de poezie. un tinar poet promitator. A studiat la colegiul de muzica, a absolvit in acest an Geografia la Universitatea din Tiraspol de la Chisinau si munceste la Biblioteca Raionala Calarasi.  O poezie bacoviana care reflecta uriciunea secolului 21, vulnerabilitatile acestei lumi. Si totusi, poezia, sau Noptile lui Mihai Doloton sunt albe. E un poet liric, pasional care pune in valoare foarte subtil frumusetea, care convetuieste cu toate vulnerabilitatile acestei lumi. O alta fateta a lui Mihai Doloton,  exprimata poetic, este  sentimentul patriotic pe care-l impartaseste. Am citit cu interes poezia si am descoperit un tinar caruia ii pasa de tot ce il inconjoara, un om care impartaseste bunatate, sinceritate oamenilor cu care a interactionat vre-o data.  Un volum cu autograf il gasiti la Depozitul Central al BM ”B.P.Hasdeu”… (Lidia Kulikovski)

Multe versuri de Bacovia au constituit surse de inspiraţie pentru tineri basarabeni, pentru cine sa recite, să cânte, să devină profesor de litere sau bibliotecar, iar pentru un tânăr de 25 de ani, din Călaraşi, a servit drept o descoperire uluitoare al propriului talent inedit. Este Mihai Doloton, subiectul nostru de azi şi nu numai: Avem de-a face cu un poet, despre care încă veţi auzi, şi, despre care nici el însişi, nu-şi imaginează dimensiunile talentului său creativ. Atât de sugestiv şi adecvat destinului moldovenesc, Mihai Doloton exprimă tristeţea sa personală, de altfel, simţirile încătuşate şi sufocate spiritual în această lume ce-l apasă; este o poezie a tinereții, a sufletului aflat veșnic în căutarea fericirii, o poezie de un lirism profund și sincer. Dincolo de analize, comentarii, versurile lui Mihai trebuie citite şi înţelese. Ne oferă trăiri interioare absolut uimitoare, – sentimentală şi emoţională. Versurile lui ar trebui recitite de tineri, în special recomand fetelor tinere, să înţeleagă genul opus, chiar să înveţe… a iubi… Cei care vor citi acest volum de versuri vor avea plăcuta surpriză să descopere un poet sensibil, un poet profund, care cântă dragostea, destinul naţiei sale, în modul său uneori pesimist, dar cu multă speranţe şi încredere în viitor… M-a cucerit prin modestia lui, în prim rând, de altfel, ulterior am dorit să-l ascult, ce vorbeşte, cum recită din propria lui creaţie… Cu toată sinceritatea îi urez mult succes şi noroc în viaţă! (Svetlana Vizitiu)

Surse cu filme de la Clubul ”Impresii din viață si carți” cu lansare de carte Nopţi albe de Mihai Doloton, le gasiti mai jos, in Comentarii! Vizionare placută!

Distribuie

 Eminenți rămasi pe drumuri…

 O carte bună, pentru lecturi de weekend este una din creația fascinantă a lui Mircea Eliade, prin care am trăit emoția provocată de generația unor tineri intelectuali, mereu în căutarea adevărurilor și, în același timp, contrariați de cruzimea vieții. Vă recomand spre lectură „Huliganii”. Volumul poate fi găsit în vitrinele librăriilor din capitală, dar și bilioteci, și trebuie să recunoaștem că a avut un mare succes la public, dar a cunoscut și critici. Apărut în episoade, romanul a trecut prin cateva perioade mai dificile, ca după 1991 să fie retiparit.
Mircea Eliade a scos la iveală personaje și acțiuni memorabile, aducând în prim plan portretul de grup al unei generații de tineri revoluționari, obsedați de acțiune, dar și o generație agitată, trăind sub presiunea fatală a unei definitive prăbușiri.
Citind cartea, veți descoperi un climat de epocă, care inspiră, frapează și predispune să trăiești alături de eroi anumite emoții. Compasiune, bucurie, milă, acceptare și chiar, regret… Recitindu-l de curând, am ramas la convingerea că este un roman al unor ispitiri, în care Mircea Eliade descrie spiritul huliganic, adoptând un scris intens și vibrant. Am realizat la justă valoare efortul autorului de a reda „oglinda fidelă a tinerei generații de intelectuali sacrificați de viată”. Și asta pentru că, în cele din urma, tocmai acesti „intelectuali și visători”, „tineri eminenți rămasi pe drumuri cu diplomele în buzunar, tineri idealisti înfrânți în cea dintâi lupta cu viața” sunt huliganii. Lucrarea și-a castigat în timp titlul de „roman al unei generații”, cuprinzând între coperți întreg specificul unei epoci, alături de raspunsurile ei la cateva din întrebările eterne ale omului. Lectur placută! – (Recomandari pentru weekend) de  Natalia Pîslaru

”Nu toți cei care care citesc devin lideri. Însă toți liderii citesc”. – Harry S. Truman     

Vasile Costiuc: Dragostea de carte am moştenit-o de la mama. Primele cărţi citite au fost despre poveştile populare din Asia de sud-vest. Cred că atunci am găsit undeva, prin biblioteca mamei, cartea lui John Clayton ”Tarzan din neamul maimuţelor” , – unul dintre cele mai celebre  și mai palpitante romane de aventură ale tuturor timpurilor. Anume această carte mi-a sporit interesul pentru lectură. Universul pe care l-am descoperi, m-a fermecat, m-a cucerit. Drumul nou – drumul cărţii, te duce într-o lume paralelă, deosebită, – acea lume imaginară de care nu te poți desparţi toată viaţa. Au urmat carţi de aventură printre care: “Cartea junglei” scrisă de renumitul autor Rudyard Kipling, unde personajul, Mowgli se aseamănă mult cu Tarzan. Pe parcursul anilor, au apărut cărţi despre călătorii, piraţi, descoperiri geografice, romane istorice. Acum citesc două tipuri de cărţi ştiinţifice (psihologie, politologie, liderism) şi cărţi pentru suflet. Ultima carte citită a fost scrisă de Dan Puric “Omul Frumos” şi “Cine Suntem?”. Las fără comentarii aceste cărţulii şi îndemn pe toţi care mă cunosc sau mă cred, – să le citească.  • PS: Aş dori să închei cu un citat care vorbeşte de la sine: “Inainte de orice, scopul unei carti este sa te faca sa gandesti”. Honore de Balzac

   Lidia Scarlat: O carte pe care aș reciti-o mereu este „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery . Nu cred că această carte trebuie citită în copilărie. Adolescența e perfectă pentru a înțelege frumusețea personajelor și a istoriei.

Valentina Andronic : Cărţile sunt sursa inspiraţională nr.1 în viaţa mea. Multe din ele îţi marchează caracterul şi propriile tale activităţi şi gânduri, Cele care m-au marcat pe mine cred că sunt: 1. Colecţia lui Paulo Coelho, în special Alchimistul şi Veronika decide să moară, 2. Mizerabilii de Victor Hugo, 3. Alexander Dumas, Graf de Monte Cristo, 4. Solitaire Chanel. Dacă sincer, cred că omul poate culege câte ceva important pentru sine din orice carte.

Lucia Argint: Cînd eram studentă nu existau rețele de socializare unde poți prelua sau promova ideile, gîndurile sau frazele preferate… Am gasit recent caietul meu albastru: caiet în care înscriam cu grijă orice frază citită, sau care mă impresiona la vîrsta de 18-20 de ani. Acum peste 20 de ani, acest carnet este un fel de ”mașină a timpului” care mă face să revin in timp la vîrsta căutărilor, aspirațiilor, și marelor idealuri și speranțe… Multe sunt reevaluate pe nou, multe – le privesc acum sub un alt unghi… Dar recitesc, cu plăcere, frazele culese din cartea Ileanei Vulpescu, Arta conversației. Recomand la toți prietenii și elevii mei – o experiență inedită de a aprecia în paralel tradiția și modernismul, perlele tezaurului înțelepciunii satului care trece ca un fir roșu prin tot romanul, și impresiile unui contemporan al unei epoci trecute…
Arta conversației a Ilenei Vulpescu, poate pentru cineva (ca pentru mine, de altfel) un bun ghid pentru viața de familie și a aprecierii valorilor, ce au fost, rămîn,  și urmează să rămînă pentru tineri valori perene.

Diana Meaun: Cartea “Frunze de dor” de Ion Druță mi-a lasat amprente adînci în suflet și chiar am plîns… E cartea peste care am plins la fiecare pagină și pe care încă nu am curajul să o recitesc, dar m-a motivat să citesc mult din ceea ce a scris Druță.
Cred ca toți elevii ar trebui să citeasca “Singur pe lume” de Hector Malot, “Coliba unchiului Tom” semnata de Harriet Beecher Stowe și “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga.
Anii de liceu m-au inspirat sa-i îndragesc opera lui Liviu Rebreanu. Mi-au plăcut “Ciuleandra”, “Pădurea Spînzuraților”, ”Adam și Eva” , ”Ion”, ”Răscoala”. Am citit cu interes ”Nunta în cer” , ”La țigănci” și ”Maitreyi” de Mircea Eliade și ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu . Iar pentru liceenii curioși recomand ”Idiotul” de Fedor Dostoievski.
Recent am citit ”Shantaram” de Gregory David Roberts , ” Diavolul și domnișoara Prym” de Paulo Coelho, ”Bestia Umană” de Emile Zola , cărți pe care le recomand cu certitudine că vor impresiona cititorul.
Mă întorc cu drag la versurile lui Grigore Vieru, George Bacovia și Adrian Paunescu și acum nu aș citi “Fluturi” de Irina Binder, „Umbrele lui Grey” – de E. L. James,

Lectura plăcută!

 

 

Andrei Covrig: “Nu-i încredere, nimic nu e…!”

Deseori, îmi aduc aminte de vorba regretatului Gheorghe Martin, un bun prieten, colonel, care făcea o distincţie clară dintre prieteni adevăraţi şi cei, precum le numea, “druji”, adică indivizi care apar în preajmă pentru anumite avantaje proprii… Nu am mulţi prieteni. Deşi, la acest capitol, în present, stau mai bine… Prefer sinceritatea şi încrederea în relaţii; iar un prieten îl apreciezi aşa cum este, cu tot cu colţuri şi ceea ce te atrage la el. Altceva e când te simţi folosit. Dacă nu e încredere, – nimic nu e! Pe parcurs, am înţeles, că “pădurea nu e fără uscături”, ceea ce m-a făcut să nu regret că am ales să fiu militar. Tot timpul mă strădui să mă conduc de cele învățate acasă. Lecțiile de răbdare și cumsecădenie le-am primit de la mama, iar de la tata – perseverența și neacceptarea prostiei și trufiei. Am trecut o școală a moralității în acea faimoasa ”kadetka”, liceul militar din Kiev. Să fii ofițer include un set de principii de conduită! Am avut noroc de profesori buni, începând cu părinții mei Eudochia și Simion Covrig, prima învățătoare Eudochia Guzun, urmează liceul militar din Kiev, școala antiaeriană din Sank-Peterburg; chiar și în îndepărtata Kușka din Turkestan în nisipurile căruia am făcut slujba timp de zece ani. Am avut mult de învățat de la colegii și șefii mei din Chișinău, inclusiv, Pavel Creangă, Boris Gamurari, Valeriu Pasat… Am un respect şi o admiraţie deosebită pentru militari: îi consider reprezentanţi ai unei pături sociale deosebite. Activitatea mea militară – a fost o perioadă de viaţă fenomenală, dar care s-a intrerupt forţat odată cu venirea în Moldova la putere a comuniştilor şi lacheilor acestora. Între cele două extreme a fost Afganistanul, revenirea la baştină, ulterior, războiul pe Nistru, cu reuşite în brigada antiaeriană şi la minister, tradiţii înrădăcinate – sunt chestii care le pun la activ. Ce m-a inițiat să revin la baştină în 1992: sincer doresc un stat de drept European şi – nu unul învrăjbit cu fraţii noştri de peste Prut. Am în vedere, şi această isterie antiromânească: Cu cine ne certăm? De fapt, cu UE şi NATO, ai căror membru este şi România. Comuniştii, ca de obicei, neavând nimic concret în activ, prostesc lumea. Astăzi, situația este una alta decât cea din 1992. Există între Tiraspol și Chișinău o opunere alimentată de politicieni și serviciile speciale ruse, însă, nu cred că se va ajunge la o confruntare directă armată. Suntem urmăriți de UE, SUA, noi actori în formatul de negocieri ”5+2”. E o nouă situație geopolitică mai favorabilă decât la începutul anilor ’90. Suntem vecini cu NATO și UE: această politică de vecinătate ne oferă siguranță. Vorba nu e doar de conflicte armate, ci și de timpul de pace, când avem mii de dispăruți în depărtatele Spanii și Rusii, iar instrumentul legislativ în Republica Moldova lasă de dorit. Fiecare locație are câteva nenorociți de aceștea, dispăriția cărora provoacă chinuri și suferințe rudelor. În 2003 am pus în discuție proiectul de lege cu privire la veterani, act normativ care, desigur, avea și țente electorale din partea deputaților comuniști. Prevederile legii referitor la transportul urban gratuit pentru veteranii războiului de pe Nistru, înlesniri pentru voluntari care au fost pe poziții alaturi de militari și polițiști au apărut și datorită insistenței noastre. Sunt inițiat în materia Dreptul războiului, care include și Dreptul de la Geneva. Am efectuat câteva studii, editând și două reviste ”Securitate prin cooperare” și ”Drept Umanitar”. Tradițional, organizăm mese rotunde ”Securitate prin cooperare” cu politicieni, parlamentari, militari, punând în discuție problemele care țin de operațiunile de menținere a păcii. Sunt convins, că pentru a întra în UE este necesară o schimbare a elitei poltice. Constituția, cârpită de atâtea ori cu statut de neutralitate, care realmente înseamnă dependență de Tiraspol și Moskova, are nevoie de modificări.  Personal, consider, că dacă Moldova se vrea în UE, mai întâi trebuie să adereze la NATO, astfel, precum au făcut-o toate țările ex-socialiste și cele baltice. De la 1991 încoace avem suficiente persoane care fără prea multe mustrări de conștiință, au sărit dintr-o barcă în alta, trecând dintr-un partid in altul: ”curvizm” politic absolut…   ”Întronarea” lui Voronin, din aprilie 2005, m-a impus sa ma implic în politică, – nu pot să uit această trădare epocală! Am aderat la formațiunea social-politică ”Mișcarea Acțiunea Europeană”: pe-atunci,  liderul Anatol Petrencu m-a motivat prin perseverență și principialitate în toți anii care au urmat după declararea Independenței R. Moldova. Ulterior, am plecat de la MAE, cînd am înţeles, că a fost o şmecherie şi fără de şanse. Totuşi, a fost o provocare: am înţeles eu şi şi mai mulţi din colegi.

Părinții, prietenii și amintirile. Am amintiri frumoase, în special, cele din copilărie. Și în present, prefer să ne întâlnim cu prietenii din copilărie, fie de Hramul satului, fie, la un fotbal. Orice ocazie de a ne revedea sunt clipe de bucurie. Regret, că mulți prieteni nu mai sunt cu noi. Ne-au părăsit Leonid Plăcintă, Andrei Bejan… 

Cu soția mea Svetlana ne-am cunoscut în anii ’70, pe atunci eu studiam la școala militară. Fiica Aurelia lucrează la Muzeul de Arte, feciorul Serghei – șofer de autobuz pe rutele lungi spre Kiev si Rostov. Am doi nepoți, la care țin mult…

Îmi place lectura. De câte ori redeschid cartea lui Mihail Bulgacov, descopăr ceva nou… La fel, mă relaxez, ori de câte ori citesc ”Vițelul de aur” și ”Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov, care sunt convins, că relevă si realitatea presentă din R. Moldova. Avem sufucienți eroi gen Șurik Balaganov, care percep fericirea în cele 327 de ruble și 12 kopeici, fiind convinși că nu există alte centre culturale decât Moskova, Kievul și Jmerinka, iar la noi, – Chișinăul și Costeștii… Cu plăcere am citit amintirile lui Nicolae Iorga despre două călătoriile lui în Basarabia la începutul secolului XX.

Date biografice: Andrei Covrig s-a născut în s. Isacova, raionul Orhei. Peste câţiva ani părinţii au trecut cu serviciul în s. Gordineşti, Rezina, unde locuiesc şi în present. Colonel în rezervă, căsătorit, doi copii. După liceul militar din Kiev a absolvit Şcoala Militară superioară a Trupelor Anti-aeriene din Sankt-Peterburg, Colegiul European George C. Marshall de Studii Politice şi Securitate (Germania), un curs de studii la Institutul de Drept Internaţional Umanitar (San-Remo, Italia), Academia Administrării Publice pe lăngă Preşedintele R. Moldova, masterat “Administrarea publică”. Zece ani şi-a făcut serviciul în districtul militar Turkestan, garnizoana Kuşka, şi patru ani – în districtul militar Belarus, garnizoanele Slonim şi Brest, în calitate de locţiitor comandant bateree tunuri antiaeriene, apoi ofiţer în statul major al diviziei de infanterie. În 1992 a revenit în Moldova. Până în 1997 a fost locţiitorul comandantului în brigade Rachete Antiaeriene “Dmitrie Cantemir”, fiind apoi transferat în cadrul Ministerului Apărării. Ultima funcţie – locţiitorul şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale (educaţie şi colaborare militară internaţională). Din octombrie 2001 a trecut în rezervă. În present, este preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R.Moldova, membru al Comitetului interdepartamental pentru implementarea dreptului internaţional umanitar, co-fondator al Alianţei Organizaţiilor Veteranilor de Război, preşedintele Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C. Marshall. Autor al manualului “Implementarea dreptului internaţional umanitar. Introducere” (2001), mai multor broşuri şi articole. Veteran al războiului din Afganistan (1979-1980) şi al Războiului pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii Teritoriale a R.Moldova (1991-1992). Distincţii guvernamentale: “Meritul militar” şi “Za boevye zaslugi”.

Consemnare, Svetlana Vizitiu

Clubul”Impresii din viață și cărți” cu Victor Stepaniuc protagonist

Oricine are un destin, o biografie, o evolutie de la trecut spre viitor. Destinul, insa nu este doar noroc, rugaciuni si asteptare, ci actiune, indirjire, daruire de sine si munca, multa munca. Destinul- e o alegere. Asa este in viata oamenilo, asa a fost si este in viata societatilor si statelor prospere. Moldova- Patria noastra a tuturor, de asemenea are o biografie, un trecu , o perspectiva pentru a deveni un stat modern, prosper si democratic… Dar perspectivele in 20 de ani ne-au fost permanent surpate de esecuri, prea multe esecuri… Care sint cauzele esecurilor noastre, ale societatii moldovenesti in anii independentei?! Ce merita sa luam cu noi, in prezent si viitor, din trecut in calitate de traditii, morala, intelepciune, adevar, identitate, eroi, personalitati pentru realitatile noastre si fundamentul societatii moldovenesti contemporane?! Care sint bunele modele statale de prosperare, ce merita a fi cunoscute, studiate, preluate si implementate in Republica Moldova?! Care sistem politic este adecvat pentru statul Republica Moldova la aceasta etapa istorica?! Ce putem face noi, cetatenii, societatea civila, guvernantii, clasa politica si intelectuala pentru a pasi pe calea modernizarii tarii si a aduce bunastarea in toate familiile din Republica Moldova?!
Acestea si alte subiecte sociale, educationale, culturale si politice au fost si sint preocuparile practice si meditatiile mele indeosebi in ultimii 15-20 ani. Este o experienta, dar si o etapa importanta in viata, o alegere…
Despre aceasta, precum si despre alte idei, realizari, esecuri si regrete voi comunica cu audienta – prietenii, colegii si membrii in cadrul Clubului de elita ”Impresii din viata si carti” (BM ”B.P.Hasdeu”) (Victor Stepaniuc)

(inceputul sedintei – film)

Am ascultat cu placere lectia de azi a Dlui Victor Stepaniuc. Am auzit mai multe idei bune. Mi-au parut convingatoare argumentele despre necesitatea introducerii in Moldova a regimului prezidential. Este un om, care gindeste. Probabil, ca pentru asta a si fost eliminat de Voronin din PCRM. Totusi e om curajos... (Pavel Ganta)

(secvente din sedinta clubului IVC cu V. Stepaniuc)

Salutabilă e prezenţa dlui Stepaniuc la Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu”. Vorba e de o deschidere a unui om, fiu de ţărani, elev sîrguincios, student, militar, profesor, un tînăr director de şcoală, deputat, profesor la universitate şi cetăţean faţă de societate. Mai rar aşa ceva. Foate multe personage, fiind în funcţii publice, apoi, şi după trecere în altă inostasie, preferă să stea în umbră, să nu îşi scoată nasul spre lume. Bravo protagonistului, e un semn de curaj: trebuie să o recunoaştem… Și, bravo celor de la club, care real contribuie la o aşa deschidere… Cu interes am ascultat mărturiile fostului deputat în legislativul moldovean despre echilibrul puterilor în stat, necesitatea unui accent mai pronunţat pentru o republică preponderent prezidenţială (exemplele Franţiei şi SUA aduse de dl Stepaniuc sunt convingătoare şi sunt de acord cu ele), momentele, care ar trebui depăşite pentru ieşirea din impasul actual (după mine, e o situaţie permanentă pentru RMoldova, însă, de asta e realitatea). Cred că aici dl Stepaniuc are dreptate: instabilitatea, cultura politică, factorul politic şi clasa (elita politică –  noi o avem? Eu, personal, am dubii) fac durerea de cap pentru destinul ţării noastre pentru viitor. Au fost mărturii sincere referitor la ce s-a reuşit, și – ce nu, adică ce Domnia sa a reuşit, ce nu… Dacă este o înregistrare video, nu ar fi rău să fie plasată pe pagina clubului, poate, pe youtube… Face!!! E istorie, e om în istorie, iar dl Stepaniuc are amprenta sa în acest parcurs de după 1991, şi de ce nu, şi înainte de independenţă...” (Andrei Covrig, colonel in rezerva)

(secvente din sedinta clubului cu V. Stepaniuc, Boris Marian)

Cine nu-l stie pe dl Stepaniuc??? Fiecare cetatean il cunoaste in virtutea functiilor pe care le-a avut, contributiilor pe care le-a avut prin aceste functii. Unii il aclamau, altii il urau, multi il aplaudau… – mie mi-a placut ca om, desi nu impartaseam aceleasi idei; ii urmaream parcursul politic pentru ca il consideram REZONABILUL partidului comunist; m-am bucurat cind l-a parasit; il consider in continuare rezonabil, dar nu tradator. Astazi am descoperit partea umana, empatica a politicianului Victor Stepaniuc, caracteristica lui pacifista; politicianul documentat, citit, deschis la discutii de tot felul, la provocari. Sunt bune aceste intilniri de la clubul File din viata si carti; cunoastem alte fatete ale oamenilor, decit cele de ecran… Pe multi i-a mirat omul Stepaniuc – l-au cunoscut pe alt Stepaniuc – simpatic, convins de ceea ce face, valori pe care le urmeaza, bun povestitor, bun dialogator, cu multe lectii politice invatate, cu bogata experienta de viata. Ma bucur ca am fost la Club astazi! Felicitari dle Victor Stepaniuc! (Dr Lidia Kulikovski Director Departament studii si cercetari)  (film cu donatia cartilor)

A fost prima întrunire a Clubului având protagonist un politician. De fapt, este mai mult un intelectual decât un politician, concluzie pe care o trec la impresia principală a serii. Un istoric şi un profesor de calitate, titluri care nu pot să nu mă impresioneze, eu fiind crescut într-o familie cu doi pedagogi, istorici. De la asemenea oameni am avut, am şi voi avea ce învăţa. O să recunosc că Victor Stepaniuc m-a impresionat mult mai mult în această discuţie neformală şi sinceră decât alteori, de pe sticla TV-urilor. Un intelectual de marcă, care încearcă să demonstreze de douăzeci de ani prin modul său de a gândi (poate prea mult pentru un politician de pe malurile Bîcului) şi de a fi, că se poate de făcut şi politică onestă, corectă şi cultă. Pentru aceasta îl respect şi apreciez, chiar dacă avem viziuni politice diferite. A demonstrat că se poate, prin rezultatele pe care le bifează privind în urmă la consistenta sa experienţă profesională şi politică. Asta în pofida realităţilor scenei politice de la Chişinău, privatizată de tot felul de oligarhi şi bădărani, duşman al cărora se declară, astfel înscriindu-se curajos şi de bună voie în tagma ciorilor albe. Nu ne rămâne decât să ne îndreptăm speranţele spre studenţii săi, pe care Victor Stepaniuc îi îndeamnă să facă în societate şi politică ceea ce (încă) n-a reuşit el. (Veaceslav Balacci)

Pentru Republica Moldova o astfel de forma de dialoguri cu politicienii va fi o cale benefica pentru a gasi o forma acceptabila de dezvoltare ulterioara. Un punct de reper cardinal promovat de Presedintele PPSRM D-l Stepaniuc Victor este Republica Presidentiala, model care ar aduce stabilitate si prosperitate RM. Succes, D-le Stepaniuc! (Ghenadie Dodita)

Tot timpul e placut sa asculti un om care priveste lucrurile „dintr-o parte”, un om care nu este indoctrinat si care e gata sa vada si alte viziuni. Tinind cont de experienta politica in cadrul unui partid, in functia de ideolog, se creaza un stereotip, ca acest om il va cita doar pe Marx si Lenin. Am ramas placut surprins sa aud in discursul domnului diferite modele de organizare statale existente in lume si dupa care, sa se expuna punctele slabe si punctele forte a fiecarui model. Pot sa afirm ca am mai trecut un curs puternic in politologie, avind studiile de baza in alt domeniu. Merita de apreciat felul de expunere a gindurilor, a fost si recunoasterea greselilor de pe vremea cind era la guvernare, a fost si indicarea atenta a lucrurilor ce pot fi evaluate (reparatia manastirilor, etc.) si, totodata, m-a surprins faptul, ca am auzit si cuvinte de lauda a guvernarii actuale (lucru rar facut de oamenii dinafara guvernarii). Daca la fel sunt si orele pe care le preda la IRIM – pot doar sa ma bucur pentru studentii de acolo, deoarece au parte de un model de expunere a gindurilor destul de structurat si cu toate alternativele de gindire. (Denis Rosca)

APLAUDAT PENTRU INTELIGENŢĂ. De prima dată am asistat la şedinţa Clubului de discuţii, care activează pe lângă biblioteca municipală „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău că am venit. Poate pentru că de astă dată oaspete de onoare şi vorbitor nu a fost nimeni altul decât Victor Stepaniuc. E un bine cunoscut şi experimentat politician (fost deputat în Legislativ şi viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, unul dintre primii disidenţi ale PCRM, actualmente „liber opoziţionist”, s-ar putea spune, lider al partidului Popular-socialist) care astăzi îşi câştigă pâinea ca decan şi profesor de istorie la Institutul de relaţii internaţionale din Chişinău. Conform tradiţiei Clubului suspomenit, oaspetele şi-a mărturisit în faţa publicului (în temei, tineret studios) biografia politico-profesională, a ţinut o prelegere şi a răspuns la o ploaie de întrebări. Dealtfel , se ştie de cînd lumea că vorbitorii care nu ating strunele sufleteşti sau, barem, curiozitatea ascultătorilor, nici nu sunt întrebaţi de nimic. La întâlnirea la care mă refer au răsunat multe întrebări deştepte, pipărate şi deloc uşoare, însă nici una nu l-a pus la încurcătură pe dl Stepaniuc , ceea ce îl caracterizează ca pe un experimentat polemist şi expert în mai multe domenii. Dumnealui răspundea clar, scurt şi cuprinzător, dar şi cu un simţ fin al umorului care îi făcea pe ascultători să nu se plictisească. Experienţa de pedagog contează mult! La fel de degajat, simplu şi convingător şi-a expus vorbitorul ideile în prelegerea sa care n-a durat mai mult de 40 de minute. De fapt, dânsul ne-a prezentat, în premieră, un proiect bine chibzuit, o pledoarie argumentată ştiinţific şi psihologic în vederea întroducerii în Moldova a unui sistem prezidenţial de guvernare, de tip american sau francez, în locul celui existent, pe care autorul proiectului l-a caracterizat ca pe o guvernare colectiv-iresponsabilă şi pseudo-democratică. Publicul l-a aplaudat pe orator cu sinceră căldură. Nu puţini dintre cei prezenţi, dispuşi potrivnic faţă de fostul demnitar comunist, dar care nu-l cunoscuseră personal, au plecat acasă cu mult mai toleranţi. Am rămas şi eu puternic impresionat de apariţia lui Victor Stepaniuc, începînd să cred că există, totuşi, în Moldova politicieni cu mâinile curate. (Boris Marian, scriitor şi fost deţinut politic)

Albumul cu imagini de la evenimentul cu protagonistul Victor Stepaniuc, aici:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1477440139148472.1073741830.1391077501118070&type=3

Veaceslav Balacci : Societatea civila. Provocari. Asteptari. Viitor. Clubul ”Impresii din viata si carti”, BM”B.P.Hasdeu”

M-am simtit extraordinar la benefiss-ul Veaceslav Balacci! A fost emotionant, interesant, incitant… Marturisirile au generat multe intrebari, iar mie mi-a cimentat increderea ca avem Oameni Foarte Buni in aceasta republicuta – cu verticalitate, cu atitudine si contributie civica! Increderea ca Expunerea vietii in public este un test pentru protagonist Vroiam sa spun ca omul trebuie sa treaca acest test public de a povesti viata sa altora ceea ce te face sa te evaluezi altfel. Nu stiu cum te-ai simtit tu, Veaceslav? Noi, minunat, fapt pentru care iti multumesc! 

E convingator baiatu! Mi-a placut cum a vorbit despre copilarie si despre parinti! Cu tandrete de TAUR despre copii si atat de subtil despre sotie… Rebelul este emotiv. (Lidia Kulikovski)

http://www.youtube.com/watch?v=OeYCu_MISuk&feature=em-upload_owner  (Clubul cu Veaceslav Balacci – film)

”MULŢUMESC din suflet pentru aprecieri şi aceste cuvinte frumoase! A fost o experienţă inedită pentru mine şi recunosc că mi-a plăcut. Până acum spălam oasele altora în public, acum am vorbit despre mine.  Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m-aţi ascultat şi participarea activă la partea interactivă a discuţiei! RESPECT!” (Veaceslav Balacci)

A fost o prezentare extraordinara! Multumesc Domnului Balacci Veaceslav pentru informatii interesante din domeniul profesional si din cel personal. Succese in continuare si doar bucurii in familia frumoasa pe care o aveti ! (Inga Albu)

Acest tinar mi-a atras atentia inca citiva ani in urma prin atitudinea sa principiala in problema combaterii coruptiei. Am sesizat, ca este o persoana cu caracter, dar si cu multe idei interesante despre rolul societatii civile in marea munca de formare in Moldova a unei administratiei publice eficiente. Stiu, am aflat chiar azi, ca este un unionist, dar ma bucura faptul, ca Veaceslav nu face din aceasta o lozinca, intelegind, ca societatea moldoveneasca are nevoie de consolidare in numele bunastarii celor multi din tara noastra… Este un tinar cult si bine instruit, si stiu, ca este meritul parintilor si profesorilor lui. Veaceslav are vointa sa-si faca o biografie... (Victor Stepaniuc)

Am avut o placere deosebita sa ma aflu timp de doua ore intr-o societate exlusiva. Veaceslav Balacci a facut o prezentare de nota 10. Acest tanar de doar 33 de ani a reusit multe in viata, avand ca baza educatia din familie si exemplu de bun urmat a parintilor sai, dar si o sotie superba. Sunt convinsa de faptul ca verticalitatea, competentele, implicarea, onestitatea dlui Balacci sunt necesare Republicii Moldova. Am fost impresionata de atitudinea lui fata de sotia Tatiana (o doamna superba) si fata de copiii. Apreciez inalt dorinta lui de a se documenta si in alte domenii, nu doar in jurisprudenta. Apropos, e diferit de juristi; stie foarte bine sa-si expuna gandurile si isi cere scuze in public (exceptie pentru barbati si, mai ales, cei cu studii juridice) Ador aceasta personalitate care imi da Speranta in viitorul Moldovei. Am invatat multe de la el. Veaceslav Balacci – tot respectul! (Silvia Saca)

L-am cunoscut pe Veaceslav prin postările sale, prin felul său de a lupta pentru dreptate, – așa l-am cunoscut și azi, la club. Mă bucur enorm cînd văd tineri luptători, mă bucur enorm, – dacă am avea mai mulți luptători și doritori de a schimba lucrurile, poate am avea realizări frumoase într-un termen scurt… {i doresc succese și realizări frumoase în continuare! (Violeta Gasitoi)

Veaceslav Balacci confirma veridicitatea teoriei lui Einstein, care spune ca orice actiune naste o reactiune egala ca forta. Bloggerismul lui este ca reactie la unele elemente din viata sociala pe care un grup de oameni il considera nedrept. Daca e sa analizam in timp fenomenul Balacci se poate de spus e s-a adaptat criteriilor care ofera credibilitate jurnalistilor/bloggerilor si anume prezentarea si probelor la vorbele sale. Se poate de gasit multe documente scanate, care confirma o ideie. Acest principiu l-au acceptat si siteurile de stiri care se respecta – fotografii, documente, inregistrari video si audio. Verificarea veridicitatii argumentelor ramine in continuare in competenta organelor abilitate de stat, insa bloggerismul e o alternativa energica pentru agentiile de stiri partinitoare(daca sunt partinitoare). Imi place ideia de a oferi consultatii legate de procedurile vamale gratis – din cauza comoditatii online si ca are un aspect nobil, e un fel de a spune – iata cum se face… Cred ca jurnalismul si bloggerismul trebuie sa isi uneasca fortele pentru ca in continuare sa arate punctele slabe a sistemului, in asa fel ca sa se mentina tempourile de perfectionare a statului. (Denis Rosca)

Moldova n-are  ambitii? Nu exista asa oameni: Cat de mica nu ar fi, dar fiecare tara are o dorinta/ambitie.  Interesant, atunci de ce sustine ambasadorul ukrainean ca nu le avem, noi?… „Aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire”, cum spune DEX-ul,  toate imbina Ambitia 🙂 Reiese, ca poporul ucrainean este mai ”ambitios”… in a o exila pe ambitioasa Iulia Timpsenko, ”criminala” numarul unu pentru ei.. Totusi, exista si asa persoane fara aspiratii etc, dar nu inteleg, de unde atata dispret la adresa noastra, mie mi se pare anesteziat. Directiile pot fi diferite: Ce este ambitie pentru mine poate fi ceva banal pentru altul… Cred, ca viata ii va „scutura” bine pe cei dn barlog, la un moment dat si se vor trezi ca trebuie sa-si gaseasca un rost. Chiar daca nu stii sa inoti, vei fi aruncat in apa si… incepi a da din coate! Nu la toti e lene si, cert e, de ce sa ne grabim cu verdictele… Iar Clubul nostru ”Impresii din viata si carti” intruneste  oameni inteligenti, cu ambitii pozitive, cu valori, cu atitudine, si sunt foarte receptivi! Veaceslav Balacci e unul dintre ei! Sunt foarte recunoscatoare acestui Domn, pentru intelepciunea care ne-o impartaseste! In ce ne priveste,.. poate nu suntem noi atat de ambitiosi, pe cat neauziti  de acei extraterestri, fie, de oameni, la care aspiram?… (Svetlana Vizitiu)

Lidia Kulikovski: ”Ești ceea ce faci!”. La Clubul ”Impresii din viață și cărți”

 A fost una din şedinţele deosebite ale Clubului. Protagonista, în vârstă de… 33 (plus-minus 20) de ani ne-a lăsat cu gura căscată pe întreaga durată a şedinţei, captivându-ne toată atenţia şi în timpul discuţiilor neformale de după. Un om deosebit, un fenomen rarisim, care întruchipează dincolo de carisma unei femei deosebite şi un mix perfect de calităţi umane şi profesionale, un om de succes. Un familist, care îşi iubeşte enorm oamenii dragi, dar şi un perfecţionist desăvârşit, un manager de calitate, recunoscând că poate fi oriunde numărul unu sau zece, numai nu doi. Are cu ce se mândri, de la familie şi până la carieră. A condus cu brio o cogemite Bibliotecă Municipală, lăsând după ea un corp întreg de discipoli de carate şi sunt sigur că se poate de minune isprăvi şi cu un minister, sau chiar guvern. M-a uimit prin combinarea dragostei de carte cu ţinerea pasului cu progresul, impresionând prin cunoştinţe în materie de internet şi gadgeturi. A impresionat şi printr-un fin simţ al umorului, imposibil de a nu fi remarcat şi apreciat. Ca la Beaumarchais, „Mă grăbesc să râd de toate, de teamă să nu fiu obligat să plâng”. Într-un cuvânt, încântat, stimată Doamnă-Carte, Lidia Kulikovski! (Veaceslav Balacci, jurist, blogger)

http://www.youtube.com/watch?v=rLMI04umZF8&feature=youtu.be (Începutul ședinței Clubului cu Lidia Kulikovski)

Am ramas impresionată de frumoasă activitate a Clubului de Elită ”Impresii din viață și cărți”… Doamna Lidia Kulikovski merită tot respectul, dragostea și aplauzele noastre, ba chiar toate florile Pamântului. E Doamna de la care avem ce invăța, si cu care ne putem mândri. Vă mulțumesc, pentru că faceți lucruri bune și de folos. (Aliona Nosatîi, Director filiala ”N.Titulescu”)

http://www.youtube.com/watch?v=i6cTeBF3Cj8  (film-video cu Doamna Kulikovski la Club)

Pedagogul și bibliotecarul Lidia Kulikovski ocupă un loc aparte în spațiul cultural-spiritual și educațional al Republicii Moldova. Am cunoscut-o cândva indirect, citind niște rapoarte a comisiei parlamentare, dar și prin intermediul unor unor publicații, articole științifice și colegi-pedagogi… Azi ,asistând la ședința clubului, care a avut-o în calitate de protagonistă pe Dna profesoara, am sesizat, că Moldova rezistă azi, în pofida tuturor tulburărilor social-politice și greutăților economice datorită unor asemenea intelectuali, care realizează succese vizibile prin munca asiduă, migăloasă, insistentă, rezultativă. Oare nu acesta este rolul unui intelectual în societatea noastră, bântuită uneori de esecuri și deznadejde?! Cartea, cultura, lectura, înțelepciunea și modelele bune ale națiunilor culte și prospere sint fundamentul civilizațional pentru Moldova noastră de mâine… Iar intelectualii modesti, intelepti și truditori din cultură, educație, știință, rămân mobilizați în prima linie! Respect, Dna Lidia Kulikovski! (Victor Stepaniuc, politician, istoric, pedagog)

Cu deosebită plăcere am participat la întîlnirea cu doamna Lidia KULIKOVSKI, care m-a impresionat prin imensitatea bogăţiei sale spirituale, pe care o dăruieşte cu generozitate şi cu multă bucurie tuturor îndrăgostiţilor de CARTE. Am remarcat că realizările profesionale le-a obţinut doar prin muncă, curaj şi o gîndire pozitivă. Graţie calităţilor sale distincte, precum sunt optimismul, tenacitatea şi spiritul de iniţiativă, mereu depăşeşte orice obstacol şi creează adevăratele valori. Mă bucur mult că am avut această frumoasă ocazie să o ascult şi să mă inspir din înţelepciunea şi eleganţa Dumneaei. Îi doresc doamnei Lidia KULIKOVSKI mult noroc, succese de creaţie şi discipoli excelenţi. (Tatiana Isacova) 

Doamna Kulikovski mi-a creat cele mai bune impresii. Mi-a placut atitudinea ei și deschiderea cu care a comunicat cu publicul, felul de a se exprima: simplu si pe intelesul tuturor, dând dovadă de o largă și profundă cunoaștere a ceea ce face. Binevoitoare și onestă, făcând lucruri mari cu mijloace mici pentru Biblioteca „B.P. Hasdeu” cu peste 40 de filiale, e o dovadă veritabilă. Sănătate și noi împliniri pe viitor Doamna Director Onorific! (Gheorghe Grâu, actor)

Doamna Lidia Kulikovski e un model nu numai pentru bibliotecari, ci și pentru orice intelectual care se respectă. E un model de urmat, pentru toţi cei care vor să evolueze spiritual şi uman. Ascultând-o, am cules foarte multe idei noi, de care voi încerca să mă ghidez în viaţa mea. E o încântare s-o asculţi pe doamna Kulikovski!.. (Dumitru Crudu, scriitor)

Înt-adevăr, eşti ceia ce faci. Fenomenal! Dna Lidia se mîndreşte că e bibliotecară. Am un respect deosebit faţă de aceşti oameni. Sunt mai puţin preţuiţi ca alte cadre didactice, alţi intelectuali, stau la sfîrşitul acestui nomenclatoriu, însă sunt cei care duc cea mai mare povară a înţelepciunei şi educaţiei. Vorba doamnei Lidia Kulikovski că ea „pe mulţi i-a învăţat să scape de mediocritate”. O întîlnire de suflet cu o doamnă de excepţie, care este dna Lidia Kulikovski. Am mai fost la biblioteca Haşdeu de mai multe ori şi tot timpul m-am simţi într-o atmosferă caldă şi de suflet. Aşa a fost şi de această dată, azi, joi, 7 noiembrie. Lume multă, lume bună şi frumoasă. Încă o dată m-am convins, că-n Moldova se nasc şi astfel de oameni, să sperăm, aşa va fi şi mai departe. Am reţinut unele fraze ale Doamnei Lidia, de fapt, adevăruri… Sunt utile şi pt cei tineri şi cei vîrstnici…  „… cel mai mare păcat este nevalorificarea potenţialului dat de Dumnezeu….” „… biblioteca e motorul comunităţilor…” „… cartea de azi este materializarea gîndurilor de ieri, iar faptele de mîine – materializarea gîndurilor de azi….” „….eu îmi fac circumstanţele şi de aceia reuşesc…” „…de la Dan Puric…. omul frumos e cel care se împărtăşeşte cu ceea ce are-n el bun…” …nu mă îndoiesc că e o glumă, însă e una reuşită – ”…totdeauna citesc cînd mă cert cu omul….nu vorbim…o săptămînă nu mă deranjează…” „… am reuşt deoarece am avut mulţi prieteni…” „… ar fi bine să ai două vieţi: în prima să greşești, iar în a doua – să repari greşelile…”, însă, de avem doar una….” şi, în acest context – „… un fluture, fără abateri lirice, spre deosebire de om, pînă-n seară îşi face treaba….” „… decizia este viitorul instituţiei pe care o conduci….” „…fiecare oferă ce are…” …. mai bine nici nu poţi spune!!! „….dacă 50 procente din cei care te înconjoară se împotrivesc ţie, atunci vei progresa…”, adică, după mine dacă ai adversari, 50 la sută, e bine. Sunt de acord. Asta-i viaţa…. … explicaţia cu noţiunea „oportum” mi-a plăcut. Mulţi aşteaptă şi ratează acest flux ca corabia să ajungă cu bine în port….”om portum”… fenomenal!!! „…în funcţia mea am putut face mai mult decît ce am fost în stare…”. De, e viaţa, se referă şi la umila mea persoană… … vorba de cele două tabere… „1. cei mulţumiţi, care numără bucuriile sale şi 2.cei nemulţămiţi, care numără bucuriile altora” !!!…”calitatea profesională este direct proporţională cu calitatea contribuţiei… ”Dna Lidia a vorbit şi despre un „noroc chior”. Cred, că aşa ceva nu există, norocul ș-îl facem cu mîinile noastre. Sunt convins, că dna Lidia şi l-a făcut-o cu mîinile sale! Mulţi ani şi succese, dna Lidia!! (Andrei Covrig, Colonel în rezervă )

Am admirat-o întotdeauna! E Distinsa Doamnă care are ce spune, ştie cum să o spună, are capacitatea de a capta atenţia din prima secundă pentru că inteligenţa şi rafinamentul ei nu poate să nu frapeze. Mă bucur că o cunosc personal, sunt mândră că a acceptat o dată, demult, să fie eroina emisiunii “Probă la micro… SCOP” şi că mi-a povestit sincer despre toate şi… îi doresc toate cele mai bune şi mai frumoase, pentru că merită. Atât timp cât există asemenea oameni, Noi vom Exista! (Gutiera Prodan, jurnalist)

Mă bucur că Clubului Impresii din viața și cărți a prins aripi la Biblioteca Municipală din Chișinău. Pe lângă prezența pe care o au aici la aceste evenimente, diverse personalități, mă bucură că ne oferă posibilitatea să devenim mai apropiați, ba chiar și prieteni, nu doar în sensul unei prietenii în mediul electronic, prin rețelele de socializare, dar și așa, fireşte Aceste întâlniri, ne oferă o pastilă lunară de suflet, o zi în care putem să dăm întrebări şi găsi răspunsuri alături de persoane curajoase, frumoase, deschise, bogate sufletește, oneste şi sigure pe ele.  Prezența protagonistei noastre de astăzi, Lidia Kulikovski, o persoană care a vorbit, a împărtășit, ne-a molipsit, de inteligența, caracterul său carismatic,  un suflet sincer, este personalitate de la care ai „ce fura”. Ea femeia ne-a oferit multe din experienţele de viaţă, din cărţile pe care le-a scris, din propriile trăiri, vise şi lecturi. (Mariana Harjevschi, Director General BM ”B.P.Hasdeu”)

Clubul „Impresii din viaţă şi carţi”: cu Ludmila Popovici

„Evenimentul cu protagonista Ludmila Popovici la Clubul de elite ”Impresii din biata si carti” la BM ”B.P.Hasdeu” mi-a produs varia impresii. O şedinţă de suflet cu oameni interesanţi, cu istorii de viaţă impresionante… Ludmila s-a manifestat plenar și a comunicat cu publicul, cu multa căldura și dăruire sufletească. A fost o seară împlinită. Adaug că Centrul „Memoria” care conduce protagonista, are o activitate foarte necesară societății, sprijinind persoane vulnerabile, insuflându-le, în primul rând, încredere și speranță prin asistenţă medicală şi psihologică. Să vă aibă Domnul în pază. La mai mult şi la mai mare!” (Gheorghe Grâu, actor)

Începutul întrunirii Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” vizionaţi aici:

”Apreciez înalt asemenea femei ca Ludmila Popovici. Dumneaei şi-a asumat o cale responsabilă şi o urmează cu brio!” (Silvia Saca)

”Am descoperit astăzi un Om cu literă mare. Un Om ce-şi materializează visele în realitate. E una să citeşti despre Ludmila Popovici, directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria” şi cu totul alta e să comunici cu Ea, să te bucuri sincer că există asemenea oameni capabili să se sacrifice în folosul aproapelui. Întâlnirea de astăzi a fost deosebită prin gând, mesaj, aspiraţii şi curajul de a merge mai departe, oriunde nu te-ai afla”. (Gutiera Prodan, jurnalist, TVM1

”Admir si stimez aceasta femeie D-na Ludmila Popovici pentru tot ce face. Societatea noastra imperfecta are nevoie de mai multe persoane ca D-stra. Sunt incantata de seara petrecuta la Biblioteca Hasdeu printre persoane deosebite” (Violeta Rebeja, psiholog, RCTV Memoria)

„Am avut ocazia să lucrez cu Ludmila Popovici, și pot să vă comunic că această doamnă emană atîta energie, și este dispusă să ajute toată lumea. Ori – de cîte ori am adus cîte o victimă la ea, – niciodată nu m-a refuzat, și a întins o mînă de ajutor la toți, care i-au cerut ajutorul. Astăzi, în cadrul clubului, m-am convins, încă odată, că e deschisă și e mereu dornică să ajute oamenii… Este un om senin și optimist! Am avut plăcerea, azi, să descopăr în această doamnă puternică, un specialist de nota 10, la fel, şi o mamă, soție exemplară”. (Violeta Gaşiţoi, avocat)

„Îmi vine greu sa dau aprecieri unei persoane, din prima vedere, însa Ludmila mi s-a părut o femeie puternică, – a-și spune, că e lider, e şi sigură în ceea ce-si propune să realizeze, şi, pare-mi-se, că-i reusește tot ce-si pune-n gînd. Ca soție, ca mamă: lucrurile vorbesc de la sine, şi o caracterizează în acest sens, ca o femeie împlinită, – ceea ce este mult mai important decât celelalte laturi. Îi doresc succese Ludmilei în tot ceea ce face, fiindcă a ales sa fie de folos societății: o parte a celor ce au nevoie de acest suport!!! (Ludmila Steţco, femeie de afaceri)

„Am avut onoarea să ascult o doamnă extraordinară, pe care o admir şi care prin experienţa ei din viaţă, mi-a deschis ochii asupra la multe lucruri importante pe care, nici nu le observam anterior. Ludmila Popovici – este o persoană optimistă, deschisă luminoasă, –  la suflet si chip; cea care, în drumul vieţii ei lasă urme bine pronunţate şi de bun augur pentru viitoarele generaţii şi întreagă societate. Multe pot fi spuse despre această minunată Doamnă: în concluzie, este un exemplu pentru noi, un om de valoare. Îi zic, un multumesc din suflet pentru timpul acordat, sfaturi binevenite şi-i urez succese mari în continuare. (Inga Albu, avocat)

”Mulţumesc, Ludmila, pentru oportunitatea de a deveni protagonistă a clubului „Impresii din viaţă şi cărţi”, cu tema ”Arta de a trai dupa traumă”… M-a adus multitudinea de întrebări: ”Cum? Cum să trăiesc? Cum se poate trăi după…? Cum se poate trăi fără EI ?” – prezenţe în viaţa mea dupa 14 octombrie 2011, atunci cînd într-un accident mi-am pierdut sotul şi fiica… SUNT SIGURĂ CĂ NU EXISTĂ RĂSPUNSURI LA AŞA ÎNTREBĂRI… POŢI DOAR CUNOAŞTE OAMENI, CARE AU ÎNVĂŢAT SĂ ACCEPTE REALITATEA FĂRĂ RĂSPUNSURI ŞI SĂ NU ÎNCETEZE A VEDEA LUMEA ŞI A TRĂI PRIN OCHII VOSTRI” (Tamara Curtescu, DGETS)

„A fost o seară minunata, cu doamne minunate. O seară de suflet. Ludmila ne-a copleșit cu cele relatate, vocea ei caldă şi deosebit de plăcută. O doamnă, care a știut să găsească soluții pentru problemele altora. Cineva spunea: ”Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa”. Ludmila Popovici îmbină fericit aceste valori, de aici, și rezultatele deosebite ale Centrului ”Memoria”. E un exemplu de urmat. Îi dorim mult curaj, succes, baftă! Cu toată dragostea și admirația!” (Elena Şişcanu, istoric, cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific)

”Această şedinţă a Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” a fost una deosebită, ca şi impresiile despre protagonista şedinţei, distinsa Doamnă Ludmila Popovici. O Doamnă care n-a fost cruţată de greutăţile vieţii, dar care găseşte mereu forţe de a lupta… nu pentru ea, ci pentru cei nedreptăţiţi de lângă ea. Face cu mica sa echipă pentru această societate mai mult decât un minister întreg. Asta chiar dacă în jur sunt indiferenţă şi lipsă de implicare, calitatea tradiţională de oameni săritori la nevoie fiind ştearsă din conştiinţa moldovenilor, transformaţi în câteva zeci bune de ani în homo… sovieticus. Am întrebat-o dacă se mai poate de schimbat lucrurile în bine şi a fost încă o dată optimisă, răspunzând afirmativ, urmând să muncim în fiecare zi în acest sens. Nu-mi rămâne decât să-mi exprim admiraţia şi respectul! Şi desigur… disponibilitatea de implicare!” (Veaceslav Balacci.  Jurist. Expert independent şi consultant în materie de tranzacţii economice internaţionale, drept economic şi drept vamal. ONG-ist. )

„Am primit o mare placere din cele spuse şi prezentate la club: am ramas surprins, că totuşi există şi Oameni cu suflet mare, care se străduie şi reuşesc să schimbe ceva pentru viitor, şi demonstrează poporului cîte lucruri frumoase avem în Moldova, şi cîte s-ar putea face pentru a ne bucura de viaţă pe scumpul nostru pămînt! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere de a continua acest proiect, să vă bucuraţi, doar cu zîmbet de lucrurile frumoase pe care le faceţi. Multă sănătate şi putere vă doresc înca o dată!!!” (Vasile Gaşiţoi, interpret de muzică populară)

Ludmila Popovici: Nu renunțaţi la cărți și la vise!

Unul dintre cele mai grele lucruri este să vorbesc despre mine. Dar uneori ,nu ai cum să dai înapoi, deoarece, ți se solicită anume aceasta! Anul trecut, m-am confruntat cu această dificultate, fiind una dintre cele 4 finaliste ale Programului ”Peacemaker Women” 2012, ale Institutului Păcii și Justiției, de la Universitatea din San Diego, SUA. La diverse întâlniri, interviuri sau discursuri publice, eu puneam accentul pe echipa mea, pe realizările comune, dar de multe ori mi se spunea: ”nu uita de tine însuți,  nu uita  de contribuția ta, de eforturile tale, care au fost enorme în tot ce s-a realizat. Nu uita să spui – Eu am făcut asta –  atunci, când știi că rolul tău a fost unul important, dacă nu chiar decisiv”. Atunci mi-am dat seama, că este o trăsătură comună pentru mai mulți moldoveni – nu prea suntem obișnuiți să ne scoatem în evidență, să ne auto-apreciem la justa valoare și, doar dacă suntem ”descoperiți” de cineva, atunci înțelegem, de fapt, că chiar suntem importanți și într-un fel, mai speciali. Fiind in SUA timp de 2 luni, m-am simțit atât de apreciată și respectată pentru ceea ce fac, cum nu am fost toata viața mea. Am înțeles, care sunt marile deosebiri dintre cultura și valorile a 2 societăți diferite și, de ce acolo, unde accentul se pune pe oameni,  lucrurile merg mai bine. Dar să revenim la ale noastre – la propunerea unei Doamne speciale, Svetlana Vizitiu, de a vorbi despre impresii din viaţă și cărți. M-am bucurat, că pot vorbi despre cărți, care au jucat un rol deosebit în viața mea! Ele au fost o taină pentru mine, când eram de câțiva ani și au devenit un magnet, când am deprins să leg frumușel silabele în cuvinte. Eram al 4-lea copil din 5, într-o familie, unde iarna se făceau concerte pe o scenă improvizată pe un scăunel. Tata ne premia cu monede de 20, 50 sau chiar, cu câte o rublă din metal, cu capul lui Lenin, cum era pe atunci. Premiul cel mare, ce mai! Învățam și eu din auzite poezii, cântece, dar mă uitam cu jind la cărțile surorilor mele mai mari, pe care le răsfoiam în secret când ele erau la școală, ca să mă uit cel puțin la poze. Tata ne-a cumpărat o etajeră din lemn, cu 5 rafturi – câte unul pentru fiecare. Eu mă tot apropiam de raftul meu, care era încă mai gol – doar câteva cărți vechi care nu mai trebuiau celor mai mari și câteva jucării de cauciuc, care țiuiau când le apăsam. Dar când a plecat și fratele la școală, eu m-am bocit cu cuvinte de nu știa mama cum să mă aline. Aveam vre-o 4 ani pe atunci și fratele a început să mă învețe și pe mine literele din abecedarul său. Mai mare bucurie pe capul meu nu era, când deja legam silabele și încercam să dezleg misterul cărților! Uneori mă țineam scai de surori ca să mă ia cu ele la școală, unde stăteam cuminte în bancă și mă bucuram enorm când învățătoarea mă întreba ceva ce eu știam! Mai ales că se mai întâmpla că unii elevi dintr-a 4-a să nu știe răspunsul. Evident că am mers cu un an mei devreme la școală, unde deja eram nedespărțită de cărți. Aveam abonament la bibliotecă și citeam foarte mult, iar cu prima ocazie îmi cumpăram cărți noi sau le primeam cadou. Ce ne oferă cărțile? Foarte multe! Creștem cu ele, învățăm multe lucruri, ne îndrăgostim de tot ce e frumos, zburăm și visăm! Da, visăm! Dar și mai frumos este că unele vise devin realitate! Când am citit romanul Omul-amfibie de Aleksandr Beleaev, am început a visa că voi deveni medic și că voi trata  pacienții mei bine, ca să nu fie nevoiți să trăiască în apă sau alte condiții extreme. Și am devenit! Iar citind cartea scriitorului canadian Sat Okh, Țara stâncilor sărate, am început a visa că într-o bună zi voi ajunge să văd cu ochii mei asemenea locuri și oameni speciali cum sunt indienii. Si am ajuns! Peste cca 40 de ani, eu am vizitat o rezervație indiană din SUA, unde am întâlnit oameni speciali, dar sper că o să ajung și să comunic și cu indienii din Canada. Coliba unchiului Tom, romanul scris de autoarea americană Harriet Beecher Stowe, m-a făcut să visez să ajung în America. Și am vizitat anul trecut SUA. Iar recent am revenit din Africa, din Kenya care m-a încântat cu peisajele ei și cu oamenii deosebiți. De fapt, am călătorit mult și am vizitat peste 25 din țările lumii de pe 4 continente, dar sper să ajung și în Australia și în America de Sud, unde de fapt soțul meu are chiar și rude. Una dintre cărțile care mi-a marcat viața, a fost romanul lui Nicolae Costenco, Severograd. Nu știu cum a ajuns pe polița mea – cumpărat sau dăruit, dar țin minte cum l-am citit. Eram în vacanța de vară și după ce îndeplineam sarcinile de pe lângă casă, din lista mamei, mă urcam frumușel în podul casei, ca să nu mă deranjeze nimeni și citeam, încercând să aflu cu mintea mea de copil – ce căutau moldovenii noștri în Siberia? Că printre rânduri, prindeam eu firul că nu le este tocmai bine acolo și nu înfloresc de fericire. Mai ales că unii s-au înecat în râul Lena, iar altcineva a fost strivit de locomotiva unui tren în care se încărcau buștenii, etc. Nu am mai răbdat și m-am dus la mama, cu întrebări. Ea a rămas mirată și privind în jur, chiar dacă eram în gradina noastră, unde ea culegea florile de trandafir pentru dulceață, m-a întrebat: dar de unde mă rog știi de Siberia? I-am zis, că din cartea citită în ultimele zile. La care ea m-a luat frumușel la ales petalele de trandafir și după un oftat adânc, a început a depăna firul amintirilor. Mama era exact cam de vârsta mea, în jur de 14 ani, când  a avut loc valul deportărilor din 1949. Și-a amintit cu durere în suflet de acea zi neagra, dar și de alte zile negre trăite de ea și familia ei, după ce am fost ”eliberați”. Dar mi-a zis răspicat să fiu atentă și să nu spun nimănui, că nu e voie de vorbit despre asta.  Atunci am înțeles că istoria predată la școală miroase un pic a minciuni. Iar mai târziu, la obiectul Științe sociale, am fost unica din clasă care a scris în eseu că nu vom ajunge să trăim în comunism, care este o utopie! Aoleu, numai eu și tatăl meu știm cât am avut de suferit, ca mai apoi să mi se pună piedici și la examenele de absolvire, ca să nu iau medalia de aur, pe care chiar că o meritam. Dar așa am învățat multe lecții din viață. Și nu exista învățători ”buni” sau ”răi”, deoarece, de la fiecare învațăm câte ceva – chiar și cum nu trebuie să fim și ce nu trebuie să facem. În genere, eu nu regret multe piedici și probleme pe care mi le creau cei care erau foarte loiali sistemului,  deoarece în așa mod m-am călit și am ajuns să apăr și drepturile altor persoane. Am întâlnit multe persoane bune în viața mea, dar am avut parte și de răuvoitori, pizmași, invidioși. Oricum, le sunt recunoscătoare tuturor, deoarece m-au ajutat să înțeleg lucrurile și să fac o diferență. Vreau să menționez că eu am avut noroc în viață de părinți deosebiți. Regretatul meu tată ne sfătuia de bine și ne învăța prin pilde și proverbe. El avea câte un proverb pentru fiecare situație și chiar mă gândesc uneori să mi le amintesc pe rând și să le culeg în file aparte. Iar mama mea este întruchiparea bunătății, a dăruirii de sine, foarte muncitoare, cu un simț fin al umorului și vorba ei preferată este ”dragostea este viață!” am auzit-o de mai multe ori până să-i înțeleg sensul. Ea a avut întotdeauna un talent deosebit în ale gătitului, povestitului, dar și în broderie sau în țesutul covoarelor. De când mă țin minte, ea a țesut câte un covor aproape în fiecare iarnă, ca să împodobească casa, ca să mai vândă și să ne cumpere ce mai avem nevoie sau să ne facă și zestre, mai târziu, când ne pregăteam să ne luăm zborul din cuibul părintesc. Acum regretă că nu mai poate țese și zice că îi este dor să mai facă vre-un covor. O parte din covoare, care mai sunt acum în casa părintească, le-am fotografiat ca să le admir când îmi este dor. Ce să mai zic? Da, sunt o norocoasă! O visătoare și o optimistă incurabilă, care încă mai crede în îngeri, în dragoste și în oameni buni.

Ludmila Popovici, septembrie 2013