Autism. Constiintizare. Realitate

3 aprilie 2013 de Svetlana Vizitiu 11 comentarii

„Să fii autist nu inseamnă să fii inuman. Însă, înseamnă să fii un Străin. Înseamnă, – ce este normal pentru mine, nu este normal și pentru alte persoane. Sub anumite aspecte, eu sunt foarte prost echipat pentru a putea supraviețui în aceasta lume, precum un extraterestru eșuat fără un manual de orientare… Acordați-mi demnitatea de a mă cunoaște în termenul meu, – să recunoașteți faptul că suntem în mod egal străini unul față de ceilalți, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă față de cel al vostru de a Fi. Suspendați pentru o clipă, propriile voastre prezumpții! Definiti-vă în  termeni proprii! Lucrați cu mine pentru a construi punți între noi!”(J.S.) – acest citat este al unei persoane cu autism inalt functional, cel care vorbește despre propriile lui simtăminte si exprimă modul lui de gândire foarte liber si deschis. Autismul e o boală mai frecventa față de sindromul Down! Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune, din păcate, este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca sau nu raspunde, fie nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta. De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „pară” surzi, in rest sunt firești. Desi, aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor autisti.

La 2 aprilie 2013, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P.HASDEU”, ulterior, si la Hotelul LEOGRAND (Press Conference), s-au intrunit personalitati si profesionisti in domeniu, pentru a discuta cum pot fi ajutate persoanele cu autism si cum pot fi ele integrate in societate: Prima Doamna a RM Margareta Timofti; Lidia Kulikovski, Director General al BM „B.P.Hasdeu”; Alexandra Yuster (UNICEF); dr. conf. univ. Stela Milicenco, Aliona Dumitras, Presedinte ”SOS Autism”; Elena Vataman (Centrul HIPPO); Marie Moser, President of IWCM@ Wife of USA Ambassador; Inga Milosavljevic, IWCM PR coordonator; Maria Marinuta, Angela Stoica, Irina Herne, Elena Ostapenko, Victoria Nikitchenko etc.

Nu demult, nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre ceea ce se intampla in mintea copiilor care sufera de autism. Dna Aliona Dumitras, presedinta asociatiei „SOS Autism”, ne informeaza, ca in lume, in medie, 1 din 88 de copii sunt afectati de autism. Iar in Republica Moldova din 40000 de copii,- 455 sunt potentiali autisti. Nu e ”cam mult” pentru o mica tara? Doamna Dumitras zice, ca sunt informati de catre Ministerul Sanatatii. Iar cei de la Centrul de Reabiltare a persoanelor cu dizabilitati sustin, ca cifrele sunt prea ridicate. Pentru statul Republica Moldova acesti copii sunt invizibili: nu sunt diagnosticati la timp, nu au dreptul de a merge la gradinita si scoli. Nu au nici o sansă! Situație vulnerabilă persistentă și în prezent… Au nevoie de un ajutor permanent, dar statul este mai surd ca cei autisti, din păcate…

#Svetlana_Vizitiu_impresii

Recomandare surse, autori:

Nimeni n-a venit la sărbătoarea lui

Din suflet pentru copii cu autism

Din viata: ~ELLEN NOTBOHM – TEN THINGS EVERY CHILD WITH AUTISM WISHES YOU KNEW.

„Nu am ales eu să am autism”

Zece lucruri pe care orice copil cu #autism ar vrea să le ştii:

1. Sunt în primul rând un copil. Am autism. Nu sunt în mod primordial „autist”.

Autismul este doar un aspect al personalităţii mele. Nu mă defineşte ca persoană. Tu eşti o persoană cu sentimente, idei, talente sau eşti doar gras (supraponderal), miop (porţi ochelari) sau neîndemânatic. Acestea sunt lucruri pe care le văd mai întâi la tine când ne întâlnim, dar acestea nu sunt trăsăturile tale principale.

2. Percepţiile mele senzoriale sunt dezordonate.

Integrarea senzorială este, probabil, aspectul cel mai dificil de înţeles al autismului, dar este şi cel mai important. Aceasta înseamnă că imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi texturile care ţie ţi se par obişnuite pot fi de-a dreptul dureroase pentru mine. Mediul propriu-zis în care trăiesc mi se pare ostil.

3. Te rog să faci diferenţa între NU VREAU (aleg să nu fac) şi NU POT (nu sunt capabil să fac).

Utilizarea vocabularului şi a expresiilor lingvistice pot fi adevărate provocări pentru mine. Nu e vorba că nu ascult de instrucţiuni. Doar că nu pot să le înţeleg.

4. Gândesc foarte concret.

Aceasta înseamnă că interpretez limbajul după forma literară. Este o situaţie confuză pentru mine când îmi spui ca ai mers „ca vântul şi ca gândul” când ceea ce vrei să îmi spui de fapt este că ai mers „foarte repede”. Să nu îmi spui că ceva este „floare la ureche” când nu e vorba de nici o plantă, şi vrei doar să îmi spui că această sarcină „este foarte uşor de realizat”.

5. Te rog să ai răbdare cu vocabularul meu limitat.

E destul de greu pentru mine să îţi spun de ce am nevoie când nu cunosc cuvintele care să descrie sentimentele mele. Poate îmi este foame, poate sunt supărat, speriat sau confuz, însă nu pot să mă exprim cu aceste cuvinte. Fii atent la limbajul corpului meu, dacă sunt retras sau agitat, sau chiar şi alte semne care îţi vor transmite ce este în neregulă cu mine.

6. Pentru că vorbirea e foarte grea pentru mine, mă orientez mult cu ajutorul văzului.

Te rog să îmi arăţi cum se face ceva mai curând decât să îmi spui. Şi să fii gata să îmi arăţi de mai multe ori. Repetarea mă ajută să învăţ.

7. Te rog să te concentrezi şi să mă ajuţi să dezvolt mai curând ceea ce pot face decât ceea ce nu pot face. La fel ca orice altă persoană, nu pot să mă dezvolt într-un mediu în care mi se arată în permanenţă că nu sunt suficient de bun şi că ceva e „defect” la mine.

8. Te rog să mă ajuţi cu interacţiunile sociale.

Poate ţi se pare că nu vreau să mă joc cu alţi copii. De cele mai multe ori nu ştiu de fapt cum să pornesc o conversaţie sau cum să încep să mă joc cu alţi copii. Dacă ai putea să îi rogi pe ceilalţi copii să mă cheme să mă joc cu ei fotbal sau baschet, poate că voi fi fericit să mă alătur lor.

9. Încearcă să găseşti elementele care nu mă fac să fiu agitat.

Momentele în care sunt agitat sunt mai supărătoare pentru mine decât sunt pentru tine. Aceste stări apar atunci când unul din simţurile mele este supra-solicitat. Dacă poţi să identifici cauza, atunci poţi să previi efectele.

10. Iubeşte-mă necondiţionat.

Elimină gânduri cum ar fi „ Daca ar face măcar ….” Sau „Daca nu ar mai fi aşa….”. Nici tu nu ai îndeplinit toate aşteptările părinţilor tăi şi nu ţi-ar fi plăcut să ţi se amintească în permanenţă acest lucru.

Nu am ales eu să am autism!~

Publicitate