Există o glumă: Principala funcție a unei femei e să fie adjunctul bărbatului! Chiar și în organele locale, femeile ”înlocuiesc” bărbații funcționari. În ultimii ani, se etichetează o tendință de a exclude femeile din sfera muncii intelectuale bine plătite. Cele mai multe munci și prost remunerate sunt efectuate anume de femei…
Stereotipuri și discriminări care bântuie: ”Lotul femeilor – acasă, familie, copii”; ”femeile prin proprietățile sale psihologice nu se pot angaja în politică”; ”politica strică femeile, ele pierd din calitățile sale de reprezentante ale sexului frumos”… Societatea noastră, și chiar cele mai multe dintre femei, nu sunt gata să accepte o Doamnă politician la putere. Pentru a putea concura cu succes cu bărbații, femeia trebuie să fie mult mai înzestrată ca bărbatul și… să nu fie prea feminină, să nu fie sterilă, să nu îmbrace vestimentație sexi…
La putere ajung adesea femeile care au trecut o riguroasă selecție: cu studii superioare, cu un suport din partea unor partide, fie a unei tradiții de familie, – cariera tatălui, soțului, iubitului; în primul rând, asigurați financiar, și care posedă calități excepționale de personalitate, adesea în vârstă, atunci când sex-ul deja nu mai șochează pe nimeni. Conform Constituției, „bărbatul și femeia au drepturi egale și libertăți și oportunități egale” etc. Cu toate acestea, femeile puternice sunt excluse din peisajul politic, care, în mai mare parte rămâne să fie dominat de bărbați. În același timp, există și alte femei, chiar dacă acestea nu sunt bine cunoscute și sunt în minoritate, dar sunt interesate de politică și tind să aleagă femeia ca președinte.
Atunci când apare vreo criză, femeile sunt cele dintâi concediate. Cu toate că o mare parte dintre ele își cresc singure copiii, angajatorii, pentru care încă este caracteristică mentalitatea și practicile moștenite din trecut patriarhal, de multe ori continuă să funcționeze astfel, că și cum salariile lor sunt doar un supliment la bugetul familiei. Nu există date suficiente pentru a demonstra amploarea fenomenului, dar în mare parte au de suferit mame tinere care nici nu au timp să riposteze la hărțuiri și nedreptăți sociale… Începutul secolului XXI reprezintă o schimbare majoră a conștiinței femeilor. Realitatea este că o parte semnificativă a femeilor cu studii superioare este „deschisă” pentru carieră și realizează caracterul „dublicitar a culturii” cu problemele sistemice pe care vor fi nevoite să le depășească. Acest lucru este valabil mai ales pentru femeile lidere. Succesul pentru ele înseamnă o reușită echilibrată în toate (mai întâi în familie, apoi – în carieră), în timp ce pentru bărbați succesul este suficient doar la servici. Femeile nu doar au depășit bărbații în stăpânirea tehnicilor manageriale de succes, dar, de asemenea, au dezvoltat propria lor tehnologie în condiții nesigure adecvate, în care există o afacere modernă. Bărbații privesc activitatea lor ca o serie de tranzacții cu subordonații, ei sunt predispuși mai mult decât femeile să folosească puterea, care le oferă funcția sau autoritatea formală. Femeile-managere consideră, că la baza stilului de conducere stă transformarea de interese a subordonaților în scopuri sau obiective comune a echipei la servici. Într-o măsură mai mare, ele atribuie puterea lor unor astfel de calități de personalitate, ca intuiția înaltă, abilitatea de a stabili contacte personale, aptitudini de a lucra, toate puse înainte de poziția lor oficială. În activitatăți, ele se bazează nu pe caracteristicile de sex-rol, ci pe cerințe de eficiență. Cu toate acestea, nici una dintre structurile și programele de susținere ale întreprinderilor mici și mijlocii de afaceri, nu conține o secțiune care vizează dezvoltarea antreprenoriatului feminin personal. Femeile trebuie să învețe a stăpâni curajul de sine, să riposteze imediat la o nedreptate sau discriminare, să apeleze imediat la organele de stat, la mass-media, oricum, în mod public. Perspectivele de creștere în continuare a rolului femeilor în luarea deciziilor politice vor depinde, în special, de proiectele de dezvoltare a mișcării femeilor din Moldova, de coordonare și dezvoltare reușită al conceptului comun de femei vizate… Consolidarea activităților de femei unite în scopuri comune poate crea un sistem de stat mai sănătos. Statisticile și realitatea arată că sistemul cu controlul politic, care este reprezentat de majoritatea femeilor, sunt mai stabile și mai puternice! De cine depinde totuși decizia finală? De bărbați sau femei?
Georgel Chiruc, protagonistul de azi la Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”, ne-a surprins, şi a fost foarte convingător! Este genul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urmăreşti, şi chiar să-l urmezi: e bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.Este un optimist incurabil! Ce poţi să înţelegi concret din cele auzite la şedinţă? Managerul Regional Destine Holding România, Georgel Chiruc a depanat amintiri, cu multe întrebări şi răspunsuri, din care am aflat şi ceea ce înseamnă Pensia privată şi Bursa de Studii pentru Copii, ne-a făcut cunoştinţă cu solutii pentru a ne face viata mai frumoasă…! Concluzia în fine: Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa. Georgel Chiruc confirmă: ”Noi avem solutia pentru PENSIA PRIVATĂ în Republica Moldova. „Suntem ceea ce facem in mod repetat, din acest motiv EXCELENTA, nu este un act, este un obicei”; „Asigurarea de Viata cu acumulare de capital- o necesitate vitala pentru acei, care -si doresc sa traiasca mult si bine!”
… Anul trecut avuse o criză de sănătate: o cumpănă, şi după o operaţie complicată şi o îndelungată spitalizare a ieşit la fel de optimist… Adesea, ne regăsim gândindu-ne la cele spuse de dumnealui, şi optăm pentru ceva în viaţă în loc să reacţionăm la evenimente. Ne învăţă că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină, în special, asigurându-ne din timp siguranţa. Ăsta e destinul, de altfel, şi Compania în care activează printre altele, se numeşte DestineAsig Moldova… Este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi azi, nu mâine, ne vom gandi la problemele de mâine. -Trebuie! – Pân’la urmă, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai griji ieri. Acum ai câteva opţiuni: să priveşti acest film, să citeşti acest text şi-apoi să le ignori sau, să le imparţi cu oamenii dragi ţie şi să învăţaţi împreună să trăiţi fiecare zi din plin, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie, – toate contează, ştiind că eşti asigurat din toate părţile cu grija cuiva, încă şi răsplătit financiar!- Este important să luăm partea bună din toate! Pentru că orice situaţie are două părţi. Viaţa şi Asigurarea de viaţă! (Svetlana Vizitiu)
Mulţumim tuturor participancilor care au inviorat întrunirea clubului cu prezenţa lor! le mulţumim din suflet, – moderatorului Galina Codreanu, Victor Cobzac, Renata Verejanu, Galina Maleca, Valeria Sălcuceanu, Cornelia Bogataia, Elvira Cemortan-Voloşin, Natalia Rahmistriuc etc. (SV)
Galina Codreanu:”…a fost o intilnire de suflet, cu multa lume bună, cu informații utile, cântec, poezie, cu Tombola cu premii de valoare, flori, aplauze și…două Asigurări de accidente!!! Îți multumesc, Svetlana Vizitiu pentru bună organizare a evenimentului, pentru grijă de a le pune pe toate la locul lor, pentru caldură și lumina din „Clubul de elite ”Impresii din viata si carti’.”
Galina Maleca: ”M-am simţit minunat astăzi la club! Am rămas cu impresii foarte plăcute, mă bucur că l-am cunoscut pe protagonistul Georgel Chiruc, şi moderatoarea Galina CODREANU, – cu siguranţă m-a motivat şi pe mine de a-mi asigura viaţa mea de azi înainte… A fost o ambianta plăcută, muzică frumoasă şi viziuni mărete pentru viitorul apropiat. O seara frumoasă tuturor vă doresc. Vă iubesc!!!”
Ludmila Sandu: ”Privesc cu atenție filmulețul, îmi plac discuțiile, aș mai adăuga că asigurările de viață sunt întâi de toate o economie zilnică pe o perioadă îndelungată, la care se adaugă dobandă pe dobandă, astfel creând un capital în timp și la expirarea duratei contractului, banii acumulați se pot folosi la realizarea unui vis, căci este bine să ne programăm pozitiv și să fim optimiști și în caz de apar tragedii, cel puțin nu mai avem și problema financiară, ce zici colege?”
Elvira Cemortan-Voloşin: ”M-am simțit bine și eu împreună cu ceilalți invitați, cu toate că am întârziat mult. Dar precum s-a mai spus D-nul Chiruc este o persoană de succes, un exemplu de urmat… Doar cu efort poți croi o cale prin care să obții poziție, prieteni adevărați, persoane dragi…- susținerea lor este foarte importantă… SUCCES!”
Aziza Roza Aly:”Eu ma bucur sincer pentru omul acesta. Chiar este unul care munceste si are rabdare pentru toate intrebarile, ceea ce nu pot sa zic si de seful cel mare de la DestineAsig Moldova. Din pacate. Dar asta este adevarul si oamenii imi vor da dreptate, pentru ca e cu nasul pe sus, plin de sine ca un cocos. Eu n-am reusit sa ajung la biblioteca, desi tare am vrut. Dar vad ca Ion Cislaru si mai „tare a vrut” sa fie alaturi , sa povesteasca si el despre asigurari. Nu-l vad nici intro poza. L-o fi luat cineva la pumni pe-acolo, la cate rele a facut cat a fost la Asito, nu m-ar mira, sincer. Felicitari domnul Chiruc pentru curajul de a iesi in fata si pentru dorinta de a ne lumina si pe noi putin, Sa va dea Domnul multa sanatate, ca faceti un lucru bun”
Georgel Chiruc: ”Dragi prieteni, colegi, colaboratori Destine Asig Moldobva, membrii Clubului Impresii din Viata si Carti, Biblioteca mun. B.P.Hasdeu, Lume Bună si Dragă! Vă multumesc din suflet pentru că ați venit sa petreceti în compania mea această dupa amiază minunata, că ați vrut să depănăm amintiri, să aflăm despre Asigurările de Viață cu capitalizare… Mulțumesc frumos gazdei Sveta Vizitiu, moderatoarei Galina Codreanu și tuturor celor care cred că „Asigurarea de Viata este o necesitate vitala”. Cei care visează la zile mai bune și un viitor luminos, care vor să afle lucruri noi, care trăiesc fiecare clipă, se bucură de lucruri mărunte și nu uită să rămână Oameni. Vă mulțumesc, Vă cuprind, vă rămân recunoscător și Vă aștept să Vă informați suplimentar la Oficiul DestineAsig Moldova, din str. M.Kogălniceanu, 87.
Un film video cu confesiuni, plin de sinceritate şi emoţii, înregistrate de tatăl unui copil cu sindromul Down, a atins inimile multor oameni din lume. Turner, fiul de cinci ani al unui canadian de origine, Rob Seott, suferă de acest sindrom. Recent, Rob tatăl a mers la salonul video în apropierea casei lor din Truro (Nova Scotia). În timp ce Rob selecta filme, el a auzit discuţia unui tată cu doi fii ai lui despre unul dintre personajele cu sindromul Down din filmul care-l priveau în acel moment…
Unul din băieţi l-a întrebat pe tatăl: ”Ce înseamnă sindromul Down?”
S-a instalat o pauză lungă de tăcere… Tatăl nu ştia sau nu dorea să spună nimic rău, el a încercat să potrivească cuvintele astfel, ca băieţii să înţeleagă. În cele din urmă a spus: „Este o boală”… ”O boală, în care o persoană nu ştie nimic, nu realizează lucrurile…” – Şi-atunci, inima mi s-a strâns de durere, – a spus Rob. – În acel moment, el s-a pierdut cu firea, dar ulterior, a decis să înregistreze un film, despre ceea ce înseamnă sindromul Down pentru el personal. După ce Rob a postat pe o reţea de socializare filmul, chiar în prima zi pagina a fost vizionată circa de un milion de utilizatori.
„Sindromul Down – literalmente cel mai frumos lucru care s-a întâmplat vreodată în viața mea, – a spus Rob, luptându-se cu lacrimile ce i s-au prelins pe obraji. – Este bucurie, surpriză, bunătate, dragoste, gingăşie. Nu este o boală. Nu este nici handicap. Sunt convins că toţi oamenii se împart în cei care studiază şi cei care ştiu… Fiul meu cunoaşte unele lucruri pe care nimeni nu l-a putut învăţa. Cunoştinţele lui sunt altfel, şi sunt mult mai valoroase decât ceea ce am învăţat noi!” Rob este foarte supărat pe faptul că atunci în magazinul video, nu ia luat apărarea fiului său şi a altor persoane cu sindrom Down, precum şi pentru faptul, că baieţii tatălui care a răspuns eronat, vor creşte cu concepţii greşite despre persoanele cu sindrom Down. În acelaş timp, Rob înţelege bine că omul nu a răspuns din răutate: în cele din urmă, până când la ei nu a apărut copilul ”soare”, nici Rob nu ştia de sindromul Down.
„Dacă fiul meu se năştea altfel, nici eu nu ştiam ce să spun”, – spune Rob.
Cuvintele lui pline de durere au trezit mii de răspunsuri de susţinere din partea mai multe persoane. „Tocmai am aflat că sindromul Down are şi fiica noastră recent născută, – vă mulțumesc pentru video! – citează un comentariu. – Filmul m-a ajutat să înțeleg cât de minunată, iubită, bună şi frumoasă va fi fiica noastră„!
Rob şi soţia lui au un fiu mai în vârstă, Griffin, de 7 ani, iar părinții văd că, în ciuda propriilor lui caracteristici, Turner – este acelaşi copil, la fel ca fratele lui.
Oamenii spun, că acesti copii sunt deosebiţi, şi eu la început, l-am tratat la fel, ca pe un copil minune, – a declarat Rob pentru today.com. – Dacă începeţi să-l trataţi în mod special, totul merge nu aşa cum ar trebui. Este la fel ca toţi copiii. Place aceleaşi lucruri, jucării, pupici înainte de somn, – toate împreună, dar şi – aceleaşi probleme. Aruncă lucrurile, hainele, nu vrea să strângă jucăriile… Este necesar să acordăm atenţie nu particularităţilor deosebite, ci personalităţii individuale.
P.S: Privește! Vine o femeie în fața ta. Oamenii în urma ei strigă: ”Ce te-ai blocat, drogato?” Nu va înțelege nimeni de ce se clatină. Ea ieri și-a înmormântat copilul… Iar nu departe, stă un moșneguț în zdrențe vechi, Mulțimea strigă:”Ei, vagabondule, mergi șa lucru!” Ei nu vor înțelege, că în ochii lui obosiți e somnul întunecat și veșnic al Orbiei… Și acolo, o fetiță nu se desparte niciodată de telefon, ea scrie permanent ceva. Mulțimea cu a ei: ”Trezește-te, multă minte îți mai trebuie!” Și nimănui nu-i pasă, că e hipoacuzică, și că doar în acest mod ea poate comunica cu oamenii… Un băiețel disperat cu o plăcuță în fața lumii, și nimeni nu-l va crede, că mama lui paralizată după un atac cerebral, are nevoie de ajutor… Un alt omuleț ce strigă mult la telefon, este fluierat de trecători. El disperat așteaptă un apel de la mama dispărută… Și nimănui nu-i pasă… Și pentru a evita astfel de trucuri murdare, Neștiind situația – apelați la Tacere. Și înainte de a condamna pe cineva, Trăiește viața lui! Întră în pielea lui! Repet: Nu cere de la Domnul bani, – Aurul nu-ți va oferi fericire! Nu cere succesul în afaceri, – atunci când ai talent, succesul vine de la sine. Cere iubire, credință, puterea de a ierta pe toți și să trăiești, astfel ca inima să nu te ruginească… Întreabă-te, te vei putea Ierta pe sine?
În prezent, bibliotecile nu mai sunt acea instituţie culturală care funcţiona nu chiar demult timp. Este nevoie de regândirea bibliotecii spaţiale, s-a schimbat cultura informaţioanlă şi, în special, cultura lecturii; s-a transformat şi mentalitatea cititorului devenit mai mult utilizator al informaţiei oferite. Vin cu o revoltă oarecare în cauză a proiectului de Lege pentru biblioteci, şi în care nu am găsit nici eu răspunsuri concrete…
Biblioteca a devenit un Centru de activităţi frumoase şi interesante, un Promotor de dezvoltare creativă, cu lecturi tehnologice, cu studii în varia domenii, mese rotunde şi discuţii cu personalităţi moldoveneşti. Şi desigur, Societatea de azi ridică multe întrebări în faţa bibliotecarilor pentru reorganizarea activităţii lor! Cu toate acestea, bibliotecile poartă o funcţie importantă în transferul cunoştinţelor şi de asistenţă în orientarea câmpului cu informaţii vaste. Iar bibliotecarii au devenit nu doar bibliotecari moderni, ei sunt profesionişti în domeniile cărţilor, culturii, educaţiei, dar practică de nevoie şi funcţiile de pedagogi, educători, psihologi, organizatori, regizori, oratori, hamali, deritecători, unii chiar şi de asistenţă socială pentru un grup de cititori vulnerabili în parte, zi de zi… Despre aceste lucruri nu cunosc multe persoane, iar Ministerul Culturii şi Primăria Municipală nu ţin cont sau se fac neauziţi atunci când li se cere ajutorul, fie sunt întrebaţi de ce bibliotecarii nu sunt onoraţi financiar conform muncii depuse, – pentru că aşa le convine. Când e vorba de audit, – se vine cu controale, si bibliotecarii nu au curajul să spună direct ce le doare, mai mult tac, poate unii mai îndrăzneţi îşi exprimă doleanţele sau se plang pe nedreptăţi, dar în cele din urmă tot ei au de suferit, – rămân cu salarii tăiate ulterior. Asta înseamnă la noi audit, – nu rezolvare a problemelor, nu soluţii sau propuneri, în lupta împotriva corupţiei evidente, – se taie din salarii şi basta sau esti transferat unde ți se ordonează! Nu-ți place, poți să te concediezi. Bibliotecarii nu se mai plang, poate doar între ei, și îndură pentru că nimic nu se schimbă, și salariile rămân la fel de mizere cu toate promisiunile de a le mări cu câteva procente… Deci, se reduce şi motivaţia de a activa în continuare în câmpul muncii, cei profesionişti fiind mereu în căutare a unui alt loc de servici, în alte domenii, fie pleacă din ţară…
Republica Moldova e unica ţară din lume, unde fiecare poate avea o diplomă de studii superioare şi să activeze cu totul în alt domeniu… Plâng moldovenii, râd europenii… Funcţionarilor noştri le convine…
Însă, dacă nu lupţi pentru ceea ce doreşti, pentru schimbări în mai bine, – meriţi ceea ce ai! – Proiectul Legii pentru Biblioteci, pare a fi unul primitiv, cu un stil oficial, fără o noimă de înţeles. Dacă pare, deci ai dreptate. Posibil, că este actual pentru cei care îl promovează, pentru că eu n-am înţeles, care pot fi soluţiile fie succesul ulterior pentru bibliotecari, care vor fi motivaţia şi menţiunile pentru munca lor, dar şi utilizatorii, – sunt sau vor fi ei mulţumiţi? Noi lucrăm, în primul rând pentru oameni, pentru ei, cititorii, utilizatorii centrelor noastre bibliotecare!..
Repartizarea funcţiilor: Nu am găsit răspunsuri concrete în proiectul de Lege pentru biblioteci. Nici atitudinea corectă pentru persoane cu dizabilităţi care activează în biblioteci și care permanent se simt discriminați. Avem șefi care au caractere puternice și rezistă, dar și unii care se lasă influiențați de avidia profitului din funcția lui. Nici majorarea salariilor nu-i va salva. Poate doar Legea, dar cine o… citește? Funcţiile de bibliotecari superiori, sunt oferite, cui? atunci când un şef-oficiu este subminat de un bibliotecar de rang inferior, – cum înţelegeţi acest fapt? Pentru ce avem nevoie de categorii superioare, atunci când nu ţi-l confirmă chiar şefii tăi de parcă ar plăti din buzunarul lor? Categoriile oferite de Ministerul Culturii vin în contrar muncii depuse, fie a experienţei profesionale a bibliotecarului. Categoria superioară se acordă doar celor care lucrează teoretic, scriu multe pe hârtie și în realmente nu cunosc lucruri practice. Bibliotecarii care lucrează în deservirea cititorilor, fie cu rapoartele la computer, activează și obosesc mult fizic, orbind, nu le mai arde de teorie, de scrieri și desigur, au de pierdut în categorie, și calitatea muncii are de suferit, deci și motivația și interesul pentru a continua… Cel cu o experienţă fără întrerupere în domeniu rămâne fără categorie, pe când altul care are în activ 5-10 ani fără studii în bibloteconomie, sau ”achită” să i se scrie teza sau raportul de activitate, – se alege cu categorie superioara, astfel se repetă an de an… Administraţia, adică şefii Bibliotecii Municipale nu sunt realeşi de ani de zile, aceleași persoane activează de zeci de ani, rămân în fotoliile lor fără să motiveze sau să asculte bibliotecarii de rând. Presupun că se dezvoltă… cultul personalităţii? Propun, în funcții să fie realeşi şi alţi bibliotecari, permanent, – să nu activeze doar aceleaşi persoane cu ani buni la conducere, în spaţii mari, cu birouri extinse şi să se supere atunci când vine cineva mai inferior cu propuneri referitor la servici 🙂 , – să mai experimenteze şi în funcţii inferioare, de ce nu? Iar categoria superioară să fie aprobată în primul rând nu ”scriitorilor iscusiți” în rapoarte și teze, ci și celor care muncesc peste 25-30 de ani inclusiv cu activitatea fizică ridicând tone de cărți și rafturi grei… De ce și o dereticătoare care activează în bibliotecă de 30 de ani nu poate avea categorie superioară? Vă pare amuzant? E doar un exemplu… Altfel, va fi transparentă activitatea bibliotecarilor mai talentaţi, mai competenţi în domeniu.
Observ, că de inovaţii sau idei nu are nimeni nevoie, doar dacă e vorba de participarea personală a şefilor. Atunci şi ideile pot fi utilizate, dar fără autor, peste ceva timp…
Atunci când urmăreşti şi monitorizezi blogurile a zeci de biblioteci, duci evidenţa promovării imaginii bibliotecilor în cauză, a numărului de aprecieri şi share la postări, discuţii sau comentarii, dar şi de calitate a textelor publicate în bloguri, – an de an, lunar indicând erorile şi soluţii de aplana lucrurile pentru promovarea cărţii şi muncii bibliotecarilor în virtual, adică în internet, ca lumea să fie la curent de toate promoţiile, şi atunci când celui ce monitorizeaza i se dă de înţeles, că bibliotecarii nu au timp de bloguri profesionale, de soluţii, de corectitudine etc. Mă întreb: Unde e atunci soluţia în Legea pentru Biblioteci? că noi ne renovăm, mergem spre cultura tehnologiei informaţionale, şi cititorii doresc mai mult informaţia virtuală, nu? Dar sa mai adaugăm şi tehnica de proastă calitate, tehnologii moderne dar cu calculatoare vechi, doar şefii dispun de computere de ultima generaţie, cu imobil reînnoit, cu toate condiţiile normale de muncă. Eu lucrez peste 30 de ani, şi nu am un colţ normal, nu mai vorbesc de birou, cu calculator vechi, şi uneori aştept ci orele să revină internetul, sau să pot redacta textele sau imaginile etc… Încerc să dezvolt şi să asigur durabilitatea Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”, un proiect initiat de mine acum doi ani, şi care încă merge cu succes, dar lipsa susţinerii şi a finanţării lasă amprentă amară…
Câţi din noi, bibliotecari, bufniţe înţelepte, lucrăm pentru a satisface nevoile cititorilor? Cine şi pentru cine lucrează? În gândul şefilor, e o altă întrebare: cum se face să fie ei evidenţiaţi şi premiaţi pentru a fi puşi bine-merci în faţa colegilor din trusturi formate în cadrul bibliotecilor, şi în faţa ministerilor, care probabil, le vor avansa în funcţii mai mari, le vor premia pe aceleaşi persoane bibliotecari şefi, cu bani și diplome de la Ministerele Culturii şi Educaţiei, şi desigur, lunar le vor trimite în deplasări de ”servici” unde se vor ”distra” şi vor acumula ”experienţe” de idei, relaţii şi carte? iar Bibliotecarul de rând, rămâne fără atenție din partea lor, este omis, evitat, dezapreciat. El gândeşte, cum să reuşeaşcă să achite chiria şi să mânânce pe săturate din banii rămaşi?.. Şefii se aleg cu birouri spaţioase, unii în sedii de muncă care cu ”apartamente” cu bucătării şi saloane de odihnă, cică pentru întruniri plănuite cu şedinţe varia, atunci când bibliotecarii mai simpli cu experienţă de zeci de ani în domeniu, şi doar nu că nu s-au distrat muncind, – se înghesuiesc prin colţuri friguroase îngheţând şi obosind, în condiții anormlae de servici, barem să se gândească la viaţa lor personală… Aţi observat că majoritatea bibliotecarilor rămân pân-la urmă singuri pe viaţă nereuşind să-şi creeze familii? Cine trebuie să gândească la aceste lucruri ”mărunte” dacă nu societatea şi funcţionarii aleşi pentru a gestiona departamente ale culturii, dar şi pentru asistenţă morală, la nevoie, de suflet. Suntem oameni, … pân’la urmă? Nu mai există altruism, iar scopul personal, indiferența, ego-ul persistă pân’la pupincurism.
Trăim într-o lume a informaţiei, şi navigarea în lumea cunoaşterii este foarte importantă. Pot să spun un singur lucru, că fără a citi, societatea nu are un viitor. O Bibliotecă are nevoie de multiple activităţi, inclusiv formarea şi dezvoltarea personalităţii de sine pentru fiecare cititor, om de rând, fie, vedete cunoscute, de orice schimb de experienţă de viaţă, de cărţi recomandate, de ajutor social şi de angajare în câmpul muncii a studenţilor sau părinţilor tineri după ce nasc copii, a şomerilor şi vagabonzilor prezenţi și dormind adesea în spaţiul biblotecilor; – Dar cum se face, dacă mai multe biblioteci au nevoie de reparaţii incontinue, de ajutor? Unde e societatea în acest caz? Și atunci când organizezi varia activităţi cu personalităţi cunoscute, cu promovarea lor, – cu cei care își deschid sufletul şi luminează inima publicului, şi celui virtual, cu impresii frumoase din experienţa lor de viaţă, cu cărţi recomandate, cu schimburi de idei şi sugestii în relaţii interumane, şi atunci… nu se găseşte un pahar ce ceai sau cafea pentru invitaţi, – Cine trebuie să achite pentru toate? iar pentru mese pompoase organizate de ministere sau primarie banii se găsesc oricând? Nu sunt incluse și apreciate ca serviciu nici promovarea, articolele în blog, filme, imagini redactate, top-ul cărţilor etc. Ca ulterior, şefa departamentului Dezvoltare şi Comunicare să spună organizatorului unui club, că nu face nimic, că n-are nevoie nimeni de munca lui, încă şi i se reduce din salariul lunar, atunci când are deja peste 30 de ani lucraţi în domeniu? Trebuie schimbată această mentalitate, atunci și salariile se vor ridica… Unde se scrie în Lege pentru Biblioteci soluţia? Aş dori să-l aflu şi eu, că nici Directorii BM nu-l cunosc! Înțeleg, că aceste probleme există în orice bibliotecă, dar e mare păcat să nu se ia în considerație fiecare bibliotecar care muncește. Și când întreabă direct, de ce nu este menționat, i se răspunde, ca a fost apreciat cu o diplomă de hârtie… anul trecut. Real, nu glumesc. Mă întreb încă odată, de ce avem nevoie de o Lege a Bibliotecilor, care nu va funcționa oricum? O lege trebuie să apere drepturile meseriașilor, nu să distrugă omenia…
Nu poate să funcționeze un sistem în care conducătorul hotărăște totul. Nu se poate o instituție sau un departament să depindă de persoane puetrnice și autonome în luarea deciziilor. La orice nivel, este corect să existe purtători de decizie,și doar cele mai importante să fie luate de șefi. În prezent, un șef decide până și faptul dacă o activitate culturală trebuie alimentată din contul bugetului sau cont propriu. Lipsește democrația, transparența, bibliotecarele nu au încredere unul în altul. Nu au încredere că își pot rezolva funcțiile, problemele bazându-se pe drepturi care se vor decide in Legea pentru biblioteci. Pe Lege, fără să fii nevoit să achiți mită, fără să vii să ”îndulcești” șefii cu cadouri. Bibliotecarii vor să simtă că sunt protejați de stat. Astfel, văd eu o Lege! Toate depind de guvernare, care trebuie să fie curată.
Omul din Vitalie Todirascueste unul special, foarte similar cu un instrument muzical: Importantă lume interioară ce o are, trebuie să sune pur fără falsuri.
Atunci când repetăm regula dintâi a rugăciunii, prin ea, noi învățăm să ne rugăm, – ea ne aduce la sunetul curat al inimii noastre, al gândurilor și sentimentelor noastre, al minții noastre față de Dumnezeu și oameni. Iată această legătură, conversația cu Domnul, mereu va fi o problemă, pentru că a învăța să discuți cu Omul este foarte și foarte greu. Suntem homo-sapiens, și discutăm între noi pentru a ne înțelege, pentru a ne auzi unul pe altul… Deci, și vorbim diferit cu persoane diferite: într-un mod anume, cu copii, subordonați, prieteni și așa mai departe. Pentru fiecare avem o proprie limbă, intonație, chiar și melodia sunetului alegem una specială pentru a ajunge la sufletul diferitor persoane… Ca să înțelegeți ce am în vedere, trebuie să auziți omul și vocea actorului, tenorului şi interpretului de orice gen muzical – Todirașcu. Ascultați-l, căci vocea lui surprinde până la lacrimi… Mulţumiri prietenilor, publicului care l-au susţinut pe Vitalie Todiraşcu şi au făcut şedinţă mai interesantă cu interpretări de piese muzicale, poezii, discursuri, în special moderatorului Gheorghe Grau actor, Radmila Popovici scriitoare, Viorel Burlacu interpret de muzică, Marian Stârcea compozitor, Victor Cobzac pictor, Nicu interpret, etc. (Svetlana Vizitiu)
”A fost mai mult decât o serată, a fost o întâlnire de suflet cu oameni frumoși, într-o zi parcă ruptă din rai… Am avut ocazia să mărturisesc lucruri din viață, pe care le-am trăit, care m-au marcat, – despre părinți, bunei și rude apropiate, consăteni etc. Apreciez profund susținere, împlicarea și dăruirea de care am avut parte. In special, din partea remarcabilului compozitor și Director artistic al Filarmonicii din Chisinau, – Marian Starcea, a minunatei și talentatei doamne Radmila Popovici, a compozitorului și cantautorului Viorel Burlacu, și a cintărețului Nicu care merita sa fie ascultat si cunoscut de publicul larg. De asemenea, vreau să mulțumesc directorului bibliotecii „B.P Hasdeu” doamnei M. Harjevschi și președintelui Clubului ”Impesii din viata si carti” doamnei Svetlana Vizitiu pentru propunerea de a fi protagonistul evenimentului.De asemenea, pentru sprijinul acordat în realizarea cenaclului, și moderatorului evenimentului actorului și poetului Gheorghe Grau, – ii sunt profund recunoscător. Pentru serviciul și comentariu foto și, tot odată, pentru cartea de autor oferită, îi multumesc din suflet pictorului și poetului domnului Cobzac. Cele mai gustoase placinte din spatiu MIoritic fiind oferite la un ceai de doamna Ala si domnul Segiu, fapt pentru care la fel vin cu multumiri și recunostință. Evenimentul m-a marcat profund. Aștept cu nerăbdare să ne revedem cu noi ocazii fericite și noi împliniri!!!” – Cu deplină recunostință Vitalie Todirascu!
”L-am cunoscut la “Un sfert de vorbă” cu Ilona Spătaru… Arar vezi oameni care se tratează pe sine cu umor, care nu-și lustruiesc calitățile și nu-și voalează slăbiciunile și eșecurile. Acest fel de a fi mă înseninează, mai ales, dacă persoana ce nu se prea ia în serios mai are și virtuți. Or, Vitalie Todirașcu este un talent înnăscut, un om cuminte și, poate, prea sincer pentru mediul în care ne ciocnim umăr de umăr în loc să punem umăr lângă umăr. Nu peste mult, l-am întâlnit și, cel mai important, l-am auzit cântând în cadrul cenaclului “A fi”, organizat de interpretul Viorel Burlacu. Atunci mi s-a lipit de timpane o voce de care nu întâlnești la tot pasul. Nedumerirea mea, din prima clipă și până azi, este că nu-l știu pe o scenă ce i-ar merita harul. Am avut câteva tentative să-l fac cunoscut unor persoane care să i-I valorifice, dar am impresia că în mediul artistic, cum și în celelalte, talentul și bunul simț nu sunt de ajuns. Comunicăm din când în când. Îmi place să-i observ de fiecare dată privirea limpede și să găsesc în ea naivitatea de copil, pe care puțini știu s-o păstreze peste ani… Am mers la “Clubul Impresii din viață și cărți”, îngrijit de distinsa Svetlana Vizitiu, care știe să adune la un loc oameni frumoși și speciali. Vitalie, cu simplitatea-i specifică, ne-a mărturisit crâmpeie din viață, la aflarea cărora zâmbetul se împletea cu stropi de tristețe. Prietenii săi, nu mulți, dar de aceeași structură a firii mi-au dovedit o data în plus că intuiția mea la oameni funcționează. Înconjurat de acești sufletiști, Vitalie povestea și cânta cu o naturalețe care nu doar absoarbe, ci răscolește, pe alocuri, până la lacrimi. Lacrimi, pe care ți le provoacă ceva ieșit din comun. Așa este vocea lui Vitalie, precum tunetul de primăvară cu ploaie și curcubeie la un loc!
P.S.De s-ar găsi acea “Coastă” să-i poată întregi coșul pieptului, din care să tot erupă melodii de neuitat…” – Radmila Popovici
”Vocea ceea de titan a umplut sala Bibliotecii Haşdeu, a umplut fiecare por din corpul meu, a frunzărit filele din cărţile de pe rafturile bibliotecii… Parcă l-aş fi cunoscut dintotdeauna. Uimitor… Oare el trăieşte în pace cu vocea sa?!!! Cum e a o poseda şi a rămâne atât de omenesc? De fapt, asta îl face enigmatic… Linişte? Cred că nu o are. E mereu în căutare… Dar are altceva – darul de a cuceri.” – Dina Ciocanu
”Vitalie Todiraşcu este un Artist care te atrage prin felul lui de a fi, a vorbi, a cânta şi a rămăne Om cu picioarele pe pământ. Are o voce în spaţiul căreia poţi să zbori, poţi să visezi, poţi să te dai în leagăn, o voce pe care tot mai vrei şi mai vrei să o asculţi. Este un Artist la locul lui, un Actor care-ţi ştie şi preţul şi valoarea, un Artist sincer cu sine, de aici şi priza la spectatori, fani şi cei care-l iubesc cu adevărat. Astăzi, timp de câteva ore ne-a alintat auzul cu o serie de melodii bine alese după public, ne-a zâmbit elegant, ne-a povestit lucruri de care am auzit prima dată şi ne-a petrecut cu o mână caldă, din cele de care te desparţi cu greu. Aşa arată, aşa este acel căruia îi spune Vitalie Todiraşcu, un Actor cu literă mare, un Maestru, un Om care a coborât printre noi ca să ne fie bine. Ne-a fost, jos pălăria, fapt pentru care îi mulţumim din suflet.” – Victor Cobzac, Conferenţiar Universitar, Artist plastic şi Muritor de rând.
”În timp ce majoritatea se înghesuie mizând culmile Babilonului după principiul valorilor de larg consum de unică folosinţă, în cea mai săracă ţară din Europa intoxicată cu maşini de lux şi suprasaturată de castele sfidătoare, în ţara în care cariera politică se face pe trădare de neam şi pe corupţie, când verticalitatea a devenit un deliciu aproape lipsă – apare cu lumea sa din altă dimensiune Vitalie Todiraşcu. Un Om. Care nu se poate nicidecum integra aici. Vitalie interpretul tenor e şi Vitalie actorul. E şi Sufletul plin de calităţi deosebit de fine. Vitalie este înzestrat cu atâta har, cu atâta simţ… Vitalie este fiinţa căreia îi e ruşine conştient să fie băgăcios. Lui Vitalie îi este jenă să se laude pentru talentul imens pe care i l-a dat Dumnezeu. Vitalie consideră că pur şi simplu trebuie apreciat. Şi remunerat, bineînţeles, ca să poată exista. Vitalie are alergie de la comisii. Pentru că Arta nu se judecă. Arta se apreciază. Arta se oferă şi se primeşte pe căile Sublimului. Spre Altarul Frumosului. Generând Armonie Universului. În faţa judecătorilor Frumosului Vitalie se strânge ca un melc. Pentru că Frumosul judecat devine o matematică urâtă. Ca un fluture răpit din zbor pentru a fi cercetat. Într-o zi de martie înprimăvărat, actorul şi interpretul Vitalie Todiraşcu, a cuprins cu sinceritatea sa un mănunchi de oameni, atingându-i asemeni ploii bune cu stropi de muziciă şi cuvânt. Ne-a dat viaţă din viaţa sa printre razele de cărţi, de la Biblioteca Municipală Bogdan Petriceicu Haşdeu. Asemenea evenimente ne scoate din sertare şi ne oferă dragostea publicului. Mult succes, Vitalie, să-ţi dea Dumnezeu putere să izbuteşti. Pentru că noi, cei apropiaţi de tine, te cunoaştem şi te apreciem pentru felul cum eşti, dar tu ca artist ai nevoie mereu să răbufneşti în Marea de Public.” – Cu deosebit respect Viorel Burlacu.
1990-1995 Academia de Arte „George Enescu, Iași. România, Facultatea Actorie, Teatru, Film;
1997-2001 Academia de Arte din Bucureşti, România, secţia „Canto-clasic”(tenor);
2013-prezent – actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”
2015 si in present redactor-prezentator la Radio Moldova emisiunile “Invitatie la opera” si “O seara la opera”
Roluri în teatru: – 2014 – Vătaful – „Hronicul Găinarilor” de Aureliu Busuioc/ scenariu și regie Petru Hadârcă..
2015 Politistul din spectacolul “Peppi ciorap lung”
EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ; – 2000-2001 Debut pe scena conservatorului din Bucureşti, in opera „Don Giovanni” de Mozzart, rolul Don Ottavio, opera „Traviata” de Giuseppc Verdi, rolul Alfredo;
2003-2004 Participarea la concertele Conservatorului „Ancona Ozimo”, Italia;
2003-2004 Invitat Concursul Lugoş Traian Grozăvescu; România
2005 Proiectul„Mold-Star” membru a comitetului organizatoric, juriu.
2008 Festivalul Internaţional „Real-LiveT Praga;
2009 Concert dedicat compozitorului Johann Strauss la Filarmonica din Chişinau;
2009 Participant şi finalist ia Concurs-Festival dedicat marelui artist Nicoiae Sulac;
2000-2001 Corul Bisericii „Sfântul Gheorghe”, București;
REALIZĂRI PROFESIONALE: -autor de texte și muzică a zece piese de muzică uşoară, trei piese muziăa populară; În2003-2004 a făcut stagiere la Cursuri performanţă canto, Padova și în 2008, Ozimo-Ancona, Italia;
Timpul liber preferă să-l petreacă la natură, îi place sportul și modul sănătos de viață.
Despre mentalitate. Am constatat, mai demult timp, că poziția socială pe care o deține omul, se datorează modului lui de a gândi… Și chiar dacă nu gândești corect, nu poți fi oprit, pentru că mentalitatea domină… Un exemplu. Cu câțiva ani în urmă, într-un centru local s-a deschis o rețea cu saloane, muzeu, supermaket, parc de distracții… Frumoase localuri, cu promo, lansări și pachete gratuite de bucate delicioase cu plăcințele, șarmaluțe, măliguță, pentru toată lumea, plus concerte cu interpreți de peste hotare cotați foarte scump, tombola cu loturi toate câștigătoare etc. Poporul șocat, – consumători la o plăcere completă de nedescris. Învitatul special pentru a gestiona evenimentul, din Germania, Spania sau Azerbaidjan, nu contează, – era foarte principial – Reputația, – trunchiul cel din dintâi! – Niciun compromis, nicio întârziere! ..A trecut un an, contractul a finișat, ”neamțul” și-a făcut treaba și s-a întors în țara lui natală. Noul director ori primar, al nostru moldovean, dar cu studii europene, timp de o lună a urmărit procesul muncii și… a făcut propriile sale constatări. Reputația aduce într-adevăr o grămadă de bani! Real! Dar… șarmaluțele de ieri aduc mai mult profit. Și pachețele care nu mai sunt gratuite, la fel aduc mult profit, la nivel local. Deci, omul nostru moldovean chibzuind binișor, în mod rapid a schimbat lucrurile. În general, el ”nu fura”, el doar optimiza procesul, cam așa… Un timp mai târziu, s-a dat de gol într-o ”binefacere”, ca urmare, arestat, eliberat, plecat peste hotare, cu totul… În locul lui vine alt moldovean, la fel cu studii europene, continuă acelaș proces, aceeaș optimizare, cu… Reputația care contează… la nivel local al mentalității… Și ce-i de făcut cu această mentalitate moldovenească? Ei, primarii doar ”au vrut” să fie cât mai bine pentru popor, doar vine din inimă 🙂 Poate generația viitoare va fi altfel? Cea care va pleca peste hotare nu doar pentru călătorii și studii europene, dar și care se va întoarce acasă… Nu poți schimba trecutul, nici controla viitorul. Dar ai prezentul cu tine, – încearcă să-l schimbi, nu pentru profit personal, în acest caz, poți fi… altruist, căci binele făcut ți se întoarce întreit, și copii tăi vor beneficia de aceste bunuri… Mă bucur mult când observ că totuși mai avem astfel de tineri, ei mă surprind, și oricum stau la îndoială, – sper, ca mâne-poimâine să nu plece și ei, lăsând țara de izbeliște… Și doar avem atâtea localități cu destinații turistice surprinzătoare, atâtea lucruri frumoase, pe care nu le găsești în întreagă lume, – de ce să nu le dezvoltăm, să promovăm în continuare!? Te poți bucura de natura verde, de izvoare cu apă pură, la tine acasă, de sate cu povești monumentale, localități istorice etc și să le demonstrezi și oaspeților călători străini, care vin în vizită în Moldova… Mă dau și cu ideea sau dorința, ca să nu fie ”loturile” noastre atât de costisitoare încât să nu putem bea din izvoarele noastre ecologic mai pure decât cele după hotarele moldave… Promovăm turismul moldav, dar cerem prea scump pentru ce este al nostru, unele și mai costisitoare decât în Europa… Ce ne oprește? Cu toate acestea, Industria turistică arată în fiecare zi că este dispusă să preia mari provocări, iar de la această platformă avem responsabilitatea de a clarifica problemele cu care ne confruntăm în interior, si de a comunica propunerile celor mai înțelepți în mediul favorabil de afaceri. Baftă turismului moldovenesc!!!
La Gala Turismului din Moldovaîn incinta Teatrului ”Eugen Ionesco”(vedeți câteva imagini aici :”Gala Turismului 2016”): momente cu emoții, cu susținerea publicului nu doar cel care a avut posibilitatea să vină. Proiectul a fost sprijinit și votat multe luni de zile… S-a simțit apropierea de suflet, dorința de a trăi în Țara ta, de a fi tu însuți… În special, menționez, spirite pozitive au venit din partea câștigătorilor care promovează turismul prin vinuri deosebite, proprii creații muzicale, meserii populare, bucate naționale, agenții, site varia etc, iar unul dintre câștigîtorii premiilor Nicolae Bulat(Cetatea Soroca) a fost nominalizat și ovațiat incontinuu în mai multe top-uri al proiectului… A fost prima ediție a proiectului, e un lucru motivant, s-ar putea să facă o treabă bună… Dar, nu mai cred în mentalitate… (Svetlana Vizitiu)
Opinii și speranțe îmbucurătoare vin de la cei prezenți la Gala…
Nicolae Bulat(Director Muzeul de Istorie si Etnografie Soroca): ”Momentul cel mai emoționant a fost așteptarea, apoi surpriza nominalizării ca câștigător. Fie Grand Prix, fie locul II sau chiar locul III. Respectul colegilor din sfera turismului a fost și el o surpriză. Discret și cred eu după merit.. Am întâlnit la Gala Turismului o sumedenie de oameni buni, harnici, patrioți ai acestui picior de plai, care lucrează pentru imaginea acestui petic de pământ așezat între două maluri, cu multă dăruire de sine. Un lucru bun se primește printr-o dragoste sinceră pentru tot ceea ce facem!”
Doina Verdes, reprezentant CASAMARE.MD: ”Întâlnirea a fost foarte placută și utilă, într-o atmosferă degajată, printre oameni care simt nevoia să-și exprime reciproc din impresiile trăite în turism. Ideea organizării acestei Gale este destul de îndrăzneață, după părerea mea; ceea ce dă un imbold ramurei, dar și de colaborare cu oameni vii, dornici de a implementa idei utile societății. Ma bucur tare mult să-l văd pe Andrei Ioniță în sală, facând și poze cu noi înainte de recital cu muzică folk. Este un artist demn de aprecieri la superlativ, pentru vocea puternică care te face să simți patriotismul în adâncul sufletului, dar și curajul de care dă dovadă. Personal, apreciez intenția de a scoate în evidență proiectele ce promoveaza meleagul moldav, precum și toate categoriile enunțate spre nominații. Mi-au atras atenția rochițele în stil autentic național ale Irinei Madan, precum și băieții de la BrioSonores – care au încununat seara așa cum știu ei să o facă – să bucure inimile fetelor cu un glas duios și cuvinte de sărbatoare.”
Vitali Cipileaga(scriitor, blogger):”Îmi place că în ultimul timp se organizează evenimente care să aducă prospețime și valoare unor sau altor domenii. Gala Turismului e unul din asemenea evenimente. E un pas înainte pentru dezvoltarea turismului din Republica Moldova și nu în ultimul rând e o modalitate frumoasă de apreciere a celor care zi de zi muncesc în acest domeniu.”
Timur Agatiev, (casamare.md): „Sa știți că Industria turismului autohton rămâne înca nedescoperită ca pamânt fertil. – ”Gala Turismului” din Prima editie, va naște cu demnitate creații și pentru viitor pline de har și voie bună. Să fiți demni de meseria voastră, dragi colegi și lumea toată!”
Cornelia Bogataia, (Medic, Sănătate Publică): ”Sunt surprinsă de eveniment! Este bine că putem promova destinațiile noastre naționale și acasă și peste hotare, mult mai bine, este că putem să fim turiști în propria noastră țară, căci avem ce vedea, ce povesti copiilor noștri!”
Mulţumim tuturor participancilor care au inviorat întrunirea clubului cu prezenţa lor! le mulţumim din suflet, – moderatorului Galina Codreanu, Victor Cobzac, Renata Verejanu, Galina Maleca, Valeria Sălcuceanu, Cornelia Bogataia, Elvira Cemortan-Voloşin, Natalia Rahmistriuc etc. (SV)
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 