Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


2 comentarii

Nimeni nu mă iubeşte


Ne place sau nu, – e dificilă întrebarea… 🙂Imagine

Un om bogat l-a întrebat pe amicul lui:

– De ce sunt acuzat de lăcomie, pe când se ştie, că am dat ordin ca după moartea mea, toată bogăţia să fie transferată pe caritaţi de binefacere? – Ca răspuns, – a spus prietenul, – îmi voi permite să-ţi povestesc despre cum o scroafă i s-a plâns unei vaci, de atitudine negativă la adresa sa:”Oamenii mereu vorbesc despre bunătatea şi ochii tăi blânzi. Desigur, tu le oferi lapte şi unt, doar că eu le dau mai multă carne, şuncă şi costiţe, piele şi barbă, chiar şi picioruşele mele, pentru răcituri… Totuşi, nimeni nu mă iubeşte; de ce oare?”

ImagineVaca s-a gândit pentru o clipă, şi a răspuns: – „Poate e pentru că eu le ofer totul, fiind încă în viaţă?”

SV

Reclame


6 comentarii

Un bărbat casnic


Soţia lui e în spital. Păi, iată că sărmanul soț a mers de la serviciu la magazin. A cumpărat de-ale gurii. A venit acasă.1425800_393051210825939_611755485_n A strâns mizeria după motanul lor. Apoi a întâlnit baby lor cel mai mare de la şcoală: l-a hrănit și l-a ajutat să-și facă temele.

Apoi, a preparat bucate pentru cină şi ceva mai gustos pentru scumpa lui soție. O va bucura mâine la spital… I-a hrănit și pe ceilalți din familie… A strâns prin casă și cu aspiratorul în toate colțurile… A spălat vesela. A şters praful de pe mobilă, apoi oglinda, a scuipat pe geam, stergându-l cu o gazetă. L-a culcat pe cel mai mic. I-a dat de mâncare motanului. ImagineA încărcat mașina-automat cu rufe la muiat și la spălat.

A urmărit dacă-i ordine peste tot. Da, a întins și rufele la uscat. În fine… Nici ție televizor, nici calculator! N-a reușit să le deschidă de oboseală… Iată că i s-au lipit ochii de somn…

A aţipit… Ora unu, noaptea. Nu-şi mai simţea mâinile și nici picioarele de amorțite ce erau… Dureri în spate, în toate părțile corpului… Și mâine dimineața, trebuie să se ridice cât mai devreme și să conducă copiii la şcoală…

Dacă în continuare va exista acest calvar, el va începe să scâncească de mila sa și să urmărească seriale pentru femei… Şi-a imaginat cu groază urmarea calvarului său:Imagine

Ora două, noaptea.  La uşă, brusc se auzi un zgomot, apoi un trăsnet cu explozie: Asta e soţia lui beată, venise de la un bar… cu sticle de bere sub braţ. Deschise televizorul, apoi a dat boacănă pe la craţiţe în căutare de a devora ceva. Băuse bere direct din sticlă, fumegând cu țigara și scuipând salivă, mai și urlând cu hohote de râs. hvjcxj
Apoi, a mers în dormitor, aducând a iz grețos de alcool și tutun, şi… începu să-l hărţuiască… 😀

Svetlana Vizitiu


6 comentarii

Damian Ticalenco. Reverberaţii enigmatice: între fantezii şi real


 ImagineAveam vreo 9 ani când unul dintre cei patru preoţi, toţi – verişori ai mamei; Parintele Valerian a decedat. La împarţirea averii, familia noastră s-a ales cu o colecţie rară de carţi religioase, datate de prin anii 1700. De atunci, am şi căpătat pasiunea pentru cărţile vechi de antiquariat, şi setea pentru descoperire a divinului. Cerdacul casei mele s-a transformat într-un laborator de alchimie, unde adesea aprindeam luminarea şi lumina sufletului meu, asemeni unui mare filozof, care scrie gândurile şi experimentele spirituale în jurnalul personal, folosind pană de gâscă şi călimară cu cerneală. Printre carţi religioase, ezoterice şi magie mi-am petrecut eu copilăria. Scopul meu era sa obţin piatra filozofală. „Furam” eprubete şi colbe din laboratorul chimic al şcolii în care invaţam eu, pe-atunci; unelte le meşteream singur: luminări, cuptorul alchimic, pergamente etc. Descifram textele religioase scrise în slavona veche shi simbolurile oculte, experimentam crearea omului artificial (homuncul), care desigur ca nu au urmat cu succes. Enigma – muzica vieţii mele, mai bine de 22 de ani: a fost cea care a dat zbor fanteziei mele şi a deschis larg porţile cerului în faţa mea. Posedat şi orbit de frumuseţea acestei capodopere muzicale, enigma ei mă urmărea pretutindeni. Scopul meu a fost să înţeleg despre ce se cântă anume, şi am înţeles, desigur, mult mai tirziu acest lucru… La vârsta de 13 ani, spiritul acestei capodopere a întrat cu adevărat în viaţa mea. Nopţile, în stare fiind de semisomn, timp de un an, eu eram vizitat de către o umbră, care apărea şi dispărea prin efectul, asemeni domnişoarei din acel renumit clip al Enigmei „Sadeness„. ImagineÎn acea stare de nedescris, sufletul mi se „desprindea” de trup şi alături de corpul care dormea în somn de moarte, vedeam un nor negru cu doi ochi foarte mari, asemeni unei bufniţe fioroase, care stă cuminte pe patul pe care dormeam. Aceasta creatură astrala m-a vizitat frecvent timp de un an de zile la aceiaşi ora;  la 10 noaptea pe timp de iarnă şi, la 4 dimineaţa pe timp de vară, – după ce a ncetat să mă viziteze în mod frecvent, nu şi definitiv: mai apare în prezent, o dată sau trei ori pe an.  Anul 1995, – întrase hypnoza şi exorcismul în modă, La Călăraşi se „scoteau” dracii, chiar peste drum de şcoală, 🙂 desigur, că eu eram prezent, practic, la toate manifestările, gen: „ăsta de acolo”,- dar nici până în present, nu pot sa-mi explic fenomenul, – cum? de ce? şi cine sălăşlueşte în corpul uman, pe lângă raţiunea şi personalitatea acestuia… Da, mă bucur că am avut, într-adevăr, o copilărie cu adevărat mistică. În 2000, am depus actele la facultatea Regie TV şi Film, la Academia de Arte din Chişinău, pe care am şi am şi absolvit-o. Tot în acel an, începusem cariera la TVM1, în cadrul emisiunii „Echipa 5”. În 2003, am înaintat un proiect de emisiune despre fenomene paranormale din Republica Moldova la Euro TV „Semne din Penumbra”, unde căutam subiecte similare cu cele ce mi s-au întâmplat anterior în viaţă. damia ticalAstfel, printre oamenii, pe care-i cunoşteam din aceasta emisiune, am facut cunoştinţă cu Alex, – un magician, care urma să devină învăţătorul meu de magie. Un om de 33 de ani, simplu la prima vedere, dar şi complex in interiorul său, şi care fusese iniţiat în arte magice în Egypt cu ceva ani înainte de a ne cunoaşte. El m-a îndrumat în artă timp de 3 luni; aveam permis sa asist la manifestări cu clienţii săi, făceam ritualuri împreună şi cu alţi magi,- aveam cam 21 de ani pe atunci. Pot spune, că în Chişinău sunt multe persoane, care dispun de capacitaţi paranormale. După care, el, magicianul, mi-a daruit un set de carţi Tarot, dealtfel, se mai numeşte „Corbul Magic”, – desigur, pe care îl păstrez şi până în prezent. Ulterior, Alex plecase din ţară şi din viaţa mea. Dar şi în prezent,damian învăţ lucruri din memorii, pe care mi le-a lăsat acest extraordinar om. În 2005, s-a împlinit un vis de-al meu, – am venit în SUA, unde sunt şi în prezent. A doua venire a lui Hristos în viaţa mea, s-a petrecut în 2010. Se părea, că timpurile se repetă pentru mine, evoluând cu mediul în care trăiam, – prietenii, visele şi finişând cu progresul tehnologic în lume; toate, parcă le ştiam dinainte. Uite, acum în 2010, şi descoperisem Enigma, adică i-am descoperit sensul veritabil. Mare mi-a fost mirarea, când am suprapus cuvintele din Evangelia lui Ioan, pe muzica şi video Enigmei – „Sadeness„. Simbolurile vizuale şi cele muzicale coincideau cu textul din Biblie. Am crezut, că-mi ies din minţi. Ceea, ce credeam eu, că Arta Artelor era descoperită în mânile mele, a fost o fericire şi, tot odată, o dezamagire enormă; la fel, şi scopul personal spre care mergeam cu anii, – a fost deja atinsă viaţa mea, de parca s-a pierdut sensul, însă nu am încetat nici o clipă, să savurez această muzică cu aceeaş intensitate, de fapt, ca de la bun început. Am realizat, că arta în mare parte, nu e altceva decât minciună şi ispită,(pe deoparte, artiştii realizează fantezii şi dorinţe proprii, iar din altă, – realizează idei). Iar Biblia, din punctul meu de vedere, este o carte creată pentru a păgubi sau distruge sufletele umane, şi nici pe departe, nu pentru a le salva. Am înţeles, ca şi Arta şi Biblia utilizează frumuseţea în calitate de mască a minciunii şi ale ideilor ascunse… Nu există artă mai mareaţă şi mai perfectă ca Omul. damian ticalencoSimţeam apatie faţă de artă şi religie, în general, ma pierdusem pe sine ca artist şi ca om, evitam prietenii şi oamenii, tot ce doream, e să mă gândesc în singurătate la toate… Apoi, am început să practic meditaţii: meditam în multe şi diferite feluri, mă descopeream şi redescopeream din nou. Meditam din inspiraţie creând numeroase sisteme proprii de meditaţie. Aflam adevarul şi-l uitam, apoi, iarăşi, îl regăseam… Mă îndepărtam în mod conştient pentru că apoi, să mă reîntorc. Din sute de cărţi rare ezoterice, care le-am colecţionat de ani de-a rândul şi pe care le-am recitit de multe ori, am înţeles, că adevarul nu va fi niciodată publicat, în mod scris şi că viaţa e un fenomen perfect şi foarte corect. ImagineNici o carte nu se compară cu cartea vieţii umane, şi cu adevarul neobservabil de fiecare zi. Minunile se întâmplă în fiecare zi cu fiecare om, doar ca nu toţi au ochii suficient de larg deschişi pentru a le înţelege, mai bine spus, – a le simţi.  Îmi place arhitectura, fie, antică sau modernă. Ador natura vie şi cea moartă. Am pasiune pentru sculpturi, preferata mea, e desigur „Poarta Infernului” de Rodin. Mă fascinează picturile cu apa, cred ca trebuie sa ai o tehnică foarte avansată pentru a putea reda în culori efectul apei. Îmi plac sfeşnicele şi lampele de antiquariat, -am o colecţie de mai bine de 40 de bucăţi. Prefer să fac picnic pe acoperişul casei mele, sub cerul liber pe timp de noapte. Ador stelele şi Astrologia. Cam acestea sunt, în linii generale, pasiunile şi preferinţele mele…


4 comentarii

Dar să gândească?


O legendă ne spune, că după Dumnezeu, noi, in primul rînd, suntem îndatoraţi Femeii: Ea ne dă viaţă, ulterior, redă sensul acestei vieţi… ImagineAtunci, când Dumnezeu a creat femeia, El a lucrat indelung a 6-a zi. Îngerul a întrat şi l-a întrebat: „De ce, pierzi atâta timp pentru acest lucru?” Domnul a răspuns:” Priveşte toate specificările, pe care eu trebuie să le repect pentru a o crea: Ea trebuie să fie uşor de spălat, dar nu din plastic, să dispună mai mult decât de 200 de particularităţi ale mişcăriilor, care în acelaş timp să fie şi graţioase; să se vindece, când e bolnavă; să lucreze 18 ore pe zi. Ea trebuie să aibă doar două mâini, dar să fie capabilă să îmbrăţişeze mai mulţi copii, – într-atât, ca să le treacă orice durere, – fie, genunchiul rănit, sau cea de suflet”. Îngerul a fost impresionat: „Şi acesta este modelul standard? Asta e imposibil! Prea multă muncă pentru o zi. Seteaz-o pentru mai târziu”. „Nu” – a spus Domnul. „Am s-o termin astăzi, şi ea va fi preferata mea”. Îngerul s-a apropiat şi a atins femeia. – „Doamne, dar e atât de moale”. – „Da, este moale, dar, de asemenea, am făcut-o foarte tare. Nici nu-ţi poţi imagina, câte poate ea să îndure şi să depăşească. Pare fragilă, dar are puteri enorme”. – „Dar să gândească, poate?” – a întrebat îngerul. Domnul a răspuns:”Poate, nu numai să gandească, dar şi să convingă”. Îngerul a atins obrazul femeii: „Doamne, pare să aibă un defect, – curge”. Imagine„Nu e defect, sunt lacrimi” – l-a corectat Domnul. -„Pentru ce sunt lacrimile?” – a intrebat îngerul. – „Ele exprimă tristeţea, dragostea, singurătatea, suferinţa şi mândria ei”. Îngerul a fost într-adevăr, foarte impresionat: „Doamne, eşti un Geniu! Te-ai gandit la toate. Femeia este, într-adevăr, ceva minunat”. – „Oh, da!” – a răspuns Dumnezeu. „Ea are puteri, care pot surpinde orice bărbat. Ea poate sa zâmbească, atunci când vrea să plângă. Să fie veselă, când, de fapt, este speriată. Ea va ajuta pe altul, atunci când singură are nevoie de ajutor. O simplă privire a ei este în stare să înfăptuiască ceea, ce nu-şi poate permite un bărbat…Imagine„Îngerul nu putu să rostească un cuvânt: era şocat. Apoi, Domnul a oftat: „Dar, are ea un lucru, care nu e deloc normal. Un dezavantaj, un neajuns, care doar ea poate să repare, dacă doreşte să nu-şi ruineze viaţa”. – „Ce este, Doamne?”

– „Ea nu ştie de propria ei Valoare„.


7 comentarii

Destinul tot destin rămâne…


ImagineEl era un băiat serios, obişnuit, la fel ca și alți băieți de la țară, nu se deosebea prin nimic. A hotărât într-o zi, să-și viziteze părinții, având și un mare dor pentru baștină. Venea de prin Italia sau Portugalia, unde lucra la negru… prin Europa. A venit, s-a întâlnit cu prietenii lui vechi, iar înspre seară, au decis ei să meargă pe malul Nistrului. Mergând pe jos, săltând prin nisipul încă cald, el a observat de-odată o fată de rară frumuseţe, – o moldoveancă, cu părul negru ca smoala, cu ochi mari şi trişti. A privit-o îndelung, dar nu îndrăzni să se apropie. Iar ea, – nici măcar să-i dea o atenţie. getImage (3)Astfel, plecase fără să afle cine e fata, apoi a clipit toată noaptea cu gândul la ea… În ziua următoare, alergă nerăbdător, și din nou o văzu pe mal. Ea turna încet nisipul dintr-o mână în alta, printre degetele ei subţiri şi lungi… Se apropiase de ea şi începu să-i zică, cât este de minunată, și că nu a mai întâlnit o creatură atât de frumoasă, şi probabil, că nu va mai întâlni. Ea n-a reacţionat la vorbele lui, nu-i răspunse, –  doar l-a privit în tăcere cu ochi trişti, apoi, i-a întors spatele. În acest moment, băiatul se simți foarte prost, într-atât fu cuprins de obidă. A doua zi, a plecat în Europa…

Dar destinul tot destin rămâne! Din nou, peste ani, a revenit flăcăul acasă, şi a mers la Nistru. Fără vre-o speranţă de a o revedea, dar… ea era în același loc, unde o văzu ultima dată. Se apropiase de ea, fără vre-o speranță… Văzându-l, ochii ei brusc au licărit cu bucurie. Şi imediat, ea a inceput să scrie cu un bob ceva pe nisip. Scria, că l-a îndrăgit din clipa în care l-a văzut pentru prima dată, dar nu reuşi să-i răspundă, pentru că nu-l auzea… Se simţea mereu respinsă, discriminată, și era foarte complexată. Avea frică, că şi el o va respinge… Da, ea era… surdo-mută.

ImagineUlterior, ea venea în fiecare zi la râu, privea pe mal cu speranţă de a-l revedea… Băiatul fu atât de emoționat, încât a izbucnit în lacrimi. Nu bănuia nimic, şi îndrăznise să se supere pe ea… A cuprins-o strâns şi gingaş în braţe, și decise să nu-i mai dea drumul. De atunci, tot mai des, ei sunt văzuţi împreună, fericiţi şi frumoşi, alergând pe acelaş mal, deja cu doi copilaşi…

Svetlana Vizitiu ❤


Un comentariu

Globalizarea apropie, lectura uneşte. Top 5 carti


Din curiozitate, te-ai întrebat vre-odată, de ce unele persoane: aceşti scriitori, profesori, contabili, doctori etc, vorbesc în spiritul şi obiceiurile unor anumite zone din ţara pe care o reprezintă? Oamenii nu ar fi ajuns ceea ce sunt, dacă nu râvneau să studieze, să realizeze visele sau proiectele sale! Poate că, aşa au vrut ei, să se exprime într-un moment anume, într-o anumită comunitate prin limbajul transparent tuturor… Viaţa este ceea ce experimentezi. Unii, probabil, că o o fac în mod diferit; alţii, trăiesc o viaţă întreagă, monoton şi fără impresii. Fii atent, la ceea ce visezi şi aspiri; fii atent la proiectele tale – lucrează la ele! Atunci, când înţelegi această lege,  – ai acces la posibilităţi extraordinare de a evolua în plan personal şi spiritual.  Apropo, globalizarea ne apropie? Oricare nu ar fi politica statelor, – ea ne uneşte… prin lectură şi aceleaşi interese!

Iulian Filip, scriitor: ImagineMă tem să nu derutez lumea cu titlurile de carte deschise la tot pasul în spațiile unde ajung: la Casa Greierului, e deschisă a lectură meticuloasă cartea Emiliei Pavel de la Iași „Masca – univers antropologic (ed. Princeps Edit, Iași); la Academie e deschis minimonografia lui Ion Gagim consacrată compozitorului, dirijorului, interpretului, profesorului, academicianului Gheorghe Mustea; în apartament citesc în paralel două „dosare” despre Miorița – unul (o carte) aparținând etnologului de la Iași Petru Ursache, altul (câteva cărți) aparținând lui Alexandru Bulandra de la Urziceni; cartea lui Joahan Huizinga „Homo ludens” e deliciul pentru omul de teatru care sunt… Iulian FilipMare încurcătură acum când mă pregătesc la mare – aleg câteva cărți și se îmbulzesc prea multe să încapă în geamantan: o să-l iau pe Dale Carnegie cu „Secretele succesului”, Roland BarthesIncidentele” (dar poate și „Plăcerea textului”)… Iulian Filip desenȘi gata, altfel, îmi tulbur marea și-mi afectez înotul.
Cu cele mai frumoase gânduri…

Ecaterina Bondareva, Kiev, Ukraina, Lector USK: ImagineЯ в детстве много читала и очень многое нравилось Кастанеда, Ремарк, Булгаков, Набоков. Сейчас все больше детективы Марининой и Устиновой, Дашковой
И если не художественная то что-то из истории, ухвачусь за какое то историческое событие, Ecaterina Bondarevaне важно когда и где произошедшее и рою, по всему интернету
Ну это так, навскидку, еще подумаю)

Svetlana Koltygina, contabilă, Samara, Rusia:

ImagineЯ в детстве читала все подряд.Научилась в 5 лет сама читать. И в детском саду воспитательница сажала детей, мне давала книжку и я им читала, пока она занималась своим делом. Сначала, конечно, сказки всех всех народов Мира. Очень еще любила о природе и животных. Виталий Бианки целиком, Пришвин и много много всего. Тогда плохо было с книгами в продаже, да и мы были не богатые… Мама завела „блат” в букинистическом магазинчике, и когда сдавали туда хорошие детские книжки, эта женщина нам оставляла, мы покупали. Приходили домой и гладили каждую страницу утюгом, – до сих пор помню этот запах. 🙂 Потом я перечитала детскую библиотеку районную, потом у одноклассницы, её старшая сестра пошла работать во взрослую. Вот где было счастье. Она нам давала ВСЕ! Все что можно было я проглотила…и Франсуазу Саган, и Виктора Гюго, и Стендаль,.и Леон Фейхтвангер, и Дюма… Конечно, то, что по школьной программе проходили, тоже читала все. Когда мой старший сын на лето в школе, получил задание прочитать Повести Белкина, я его спросила прочитал ли. Он думал, что я не помню,  – я попросила рассказать о чем. Вот он был в шоке, когда я ему „Метель” почти дословно цитировала 🙂 Был еще журнал Юность, Svetlana Koltyginaтам печаталось современное…  Много прочитано о криминалистике литературы-мечтала быть экспертом-криминалистом). В общем я, много читала… Крайнее время много и эзотерической литературы, о развитии личности… Свияш, Лазарев, Коэльо, Жикаренцев, Бурбо… Мастеров Востока читаю Трунгпа, Ошо, Соболенко-Баскаков.. Ну вот как то так у меня в жизни с чтивом…

Angela Chelaru, Lector universitar (USM)angela chelaruDespre lectură; în copilărie era cea mai mare bucurie, când luam o carte nouă de la bibliotecă sau banii, care îi primeam de la bunelul Gheorge, pentru bomboane: îi cheltuiam la librăria ,,Luminita” din sat, pe cărţi. Citesc şi acum cu mare placere, când găsesc timp. Îmi place Paolo Coelhio, Robin Sharma, Osho. De asemenea, tot ce este nou în domeniul managementului şi afacerilor, ca să am cu ce veni în faţa studenţilor mei… Pasiuni sau mod de viaţă?  – nu ştiu, la care capitol mai precis, să atribui yoga, meditaţia.Angela Chelar Îmi place să petrec timpul cu copiii mei, care au crescut foarte repede, că abia am reuşit să observ… Mai şi gătesc torte delicioase: mă întrec cu fiica mea la prepararea lor! – Savurez din placerea de a-mi revedea părinţii şi sora. Sau, de a petrece câteva ore cu prietenii, – orele care îmi redau aripi… Hobby-uri: am incercat mai multe: de la goblen la sărituri cu paraşuta. Îmi place să dansez…

Octavia Simona, Arad, România:octavia simona Am terminat în ‘ 1988, facultatea de Biologie, la Bucureşti, eu fiind din Arad! Am lucrat ca profesoară de biologie 7 ani si de 18 ani lucrez ca biolog la Centrul de Transfuzie Sanguina Arad! Munca mea e de rutină, plicticoasă, obositoare şi mai ales, mizerabil platită pentru responsabilităţile şi riscurile, pe care le am! Nu am altă alternativă, în momentul de faţă! Şi, sunt prea ”bătrână” ca să mai plec din ţară! Titluri de cărţi dragi mie: Cartea de la San Michele de Axel Munthe şi Jurnalul Fericirii de N. Steinhardt, ar mai fi şi Biblia, şi multe altele… Nu-mi place să vorbesc despre mine! Dacă nu era fiica mea, care să-mi faca contul de Facebook, nu cred. că mi l-aş fi făcut… în veci! Dar fiindcă, m-ai rugat frumos, o să-ţi spun, că sunt o persoană destul de introvertită! În ce priveşte lectura, – citesc, în funcţie de starea mea sufletească. Nu pot spune, că prefer un gen anume! Prin natura profesiei, iubesc tot ce e viu şi după cum poate ai văzut de pe profilul meu, mi-ar plăcea să călătoresc mai mult, dacă aş avea posibilităţi! În acelaşi timp, sunt o persoană spirituală, care acceptă toate religiile, chiar dacă au limitări din anumite puncte de vedere! În rest, mă bucur că există modalitatea ca oameni, care au pasiuni, cât de cât, comune: să se întâlnească, chiar dacă doar virtual, şi – să-şi împărtăşească anumite pareri! Deci, iată că globalizarea ne apropie foarte mult!


Un comentariu

Un apel de la fiică


ImagineAlături de taximetrist se aşezase o doamnă, cu un enorm  buchet de lalele: puţin fardată, strângând nervos tivul rochiei…  – „Vă rog, grăbiţi-vă, eu întârzii!” – Probabil, la o sărbătoare, la cineva? – „Da, la fiică mea, la ziua ei de naştere! Azi, face 25 de ani și mă aşteaptă la ora trei.” Ceasul arăta  ora 14.40.  – Atunci, să ne grăbim, ca să nu întârziem, – spune-ţi adresa. – „E aici, nu departe, la cimitirul Doina, vă rog…” şi s-a uitat la şofer cu ochi înlăcrimați plini de durere și amărăciune! Surprins, el o privi atent, dar n-a zis nimic, – o asculta pe această femeie, ce continua să vorbească… El simţi un nod în piept, mai să izbucnească în plâns. – „Înţelegeţi, Lorinuţa m-a lăsat o lună în urmă, iar ieri, mă sunase şi mi-a spus: mamă, dacă ţi-e atât de dor de mine, vino la petrecere, de ziua mea de naştere!

porumbe Vom sta împreună şi vom discuta ca  înainte!” – Pe chipul femeii apăruse un zâmbet cutremurător: – „Ea mă aşteaptă!”

Era foarte cald, iar pe străzi, aglomerație, ambuteiaje… – Ma tem, ca n-am să reuşesc la timp, –  a zis taximetristul. – „Nu e straşnic, de-aici nu e departe, voi merge pe jos! – A coborât din maşină, şi a păşit vioi în direcţia cimitirului, dispărând de după colţ… Ambuteiajul s-a rărit, parcursul maşinilor reîntrând în normă, şi şoferul de taxi s-a pornit mai departe. Ajungând la un colţ de lângă cimitir, el văzuse flori împrăştiate în mijlocul şoşelei… ImagineRecunoscu florile din acel buchet al doamnei. A fost un accident teribil, şi lovită mortal anume acea femeie! Doar vântul adia prin părul şi florile din braţele ei.

Omul s-a uitat la ceas: era exact ora trei. A reuşit, totuşi… – s-a gândit el…