Iluzia vietii. Al 500 articol in blog!

Femeilor le vine mai uşor, că știu: bărbaţii vor de la ele doar sex. Iată bărbaţii îşi frământă creierii pentru a găsi răspunsul la întrebarea: Ce vor femeile de la ei?”

Femeia poate spune că poate trăi fără bărbat, dar este – o iluzie. Ea nu poate fi fericită atunci când este capul familiei, atunci e nevoită să ducă o responsabilitate dublă, adică să efectueze două sarcini în acelaşi timp. O femeie devine femeie doar alături de un bărbat. Şi atunci când alături de femeie nu există un bărbat adevărat, feminitatea din ea dispare. Nu poţi fi în acelaşi timp şi prinţesă şi un cal de povară. Deci, ce ne dorim unul de la altul?

Cu vârsta înţelegi mai clar la cine şi a cui părere ţii, şi a cui – nu. Despre resentimente, parcă ar trebui să ierţi, dar e atât de greu uneori să ierţi. Iar să uiţi – e imposibil. Nu am în vedere mărunţişurile obişnuite, zilnice: nici nu face să le ie-i în seamă. Peste resentimentul meu cel mai amar a fost nevoie să lucrez asiduu. Uneori crezi că a trecut, a plecat în trecut departe, şi când te trezeşti în derulare că nu mai poţi răsufla de durerea amintirii. Pentru că atunci când a fost nevoie nu am vorbit în faţă. Nu am ştiut cum să vorbesc. Sau, poate e mai bine că nu am vorbit direct? Depinde de nivelul supărării care te frământă şi – cât de aproape îţi este persoana care ţi-a pricinuit durerea… 

Cel mai eficient mod de a lupta cu durerea în suflet – să nu fugi de ea, să-i vii în întâmpinare, s-o trăieşti, s-o retrăieşti pană dispare de la sine. Fie, te mai lasă ea în pace. Cam aşa ar fi formula universală de vindecare. Retrăind prin dureri, noi, conştient sau inconştient ne călim atât psihologic, cât şi în celelalte. Unicul pericol real este cel de a te înrăuna dur. În trecut – poţi să te intorci doar pentru a scoate lecţii pentru viitor. Lecţii de stăpânire de sine. E complicat, dar e o soluţie bună. Aş dori ca şi amintirile pe lângă toate acestea să rămână plăcute, la fel ca în copilărie în aşteptarea sărbătorilor de iarnă

Fericirea – e o utopie. Dar, omul în continuare nu se lasă. El a inventat inlocuitorii fericirii. Dragostea ca fundament pentru crearea fericirii este imposibilă? Nici aici omul nu se lasă. Ca să fie cât mai apropiaţi de acest sentiment, oamenii au Internet-ul, droguri, alcool… Din nou toate acestea sunt doar iluzii… Cauţi aproape o viaţă întreagă fericirea, crescându-ţi fundul în faţa calculatorului, şi pân-la urmă realizezi că nu te-ai ales decât cu boli şi singurătate.

O familie avea 10 copii, şi doar unul a nimerit sub maşină. Şi Familia se bucura că nu va rămâne singură la bătrâneţe. Altă familie nu avea copii şi se bucura în fine că nu a născut un Hitler sau Stalin. Altă femeie avea doar un copil şi se bucura că nu va trebui să împartă dragostea cu oricine altcineva. Iar altă femeie a infiat trei copii de la orfelinat şi se bucura că ia făcut fericiţi. Altă femeie avea doar un fecior şi acel a decedat, şi ea în cele din urmă se bucura că el nu suferă în continuare şi acum ascultă cântecul îngerilor. A saşea femeie a pierdut patru dintre cinci copii la război şi se bucura că măcar unul a rămas în viaţă… A şaptea femeie toată viaţa a fost bărbat, ca apoi să adune banii pentru a-şi face operaţia transformării şi să se bucure de acest fapt…

Toate acestea cazuri nu ne aduc decât la concluzia că femeia s-a născut nu pentru a fi fericită, ci pentru a adulmeca o bucurie în viaţă… Să ne bucurăm de clipele fericite şi bucurii, oricum!

Credinţa noastră creează realitatea noastră. Primim de la viaţă ceea ce dorim şi în ce credem. Crezi că este minunată şi, ea chiar este minunată. Crezi disperat că viaţa este urâtă şi ea devine urâtă. Crezi că nu există scăpare dintr-o situaţie penibilă – şi, într-adevăr, salvarea nu vine. Atunci când aştepţi să-ţi vină o soluţie, ea apare, şi viceversa, – nu apare niciun leac ca soluţie. Aştepţi problemele, – ele vin neapărat. Te apucă frica să te îmbolnăveşti – şi boala apare imediat. Crezi în succes şi el apare atunci când îl creezi singur. Tu aştepţi fericirea şi – ea vine deja în calea ta! Tot ceea în ce crezi dezvoltă pas cu pas viaţa noastră în continuare. Cât e de bine atunci când ai voinţă de fier şi te poţi controla în orice stare de spirit, şi să-ţi impui cerinţele pe care doreşti şi să le dezvolţi cu reuşită în viaţa ta! Crede în tine, ocupă-te cu ceva util şi toate îndoielile pe parcurs vor dispărea. Chiar nu vei avea timp suficient pentru prostiile care îţi vin în minte…

Integritatea si calitățile morale nu conteaza pentru rețele sociale, din păcate. Dacă penibilul si circul politic aduc cifre, atunci ești apreciat. Deci nu te poți lăsa să fii impresionat de cifre mari de urmaritori la o postare cu o față care ulterior va fi / poate fi eliminat de pe arena politică. Viața zilnic ne demonstrează acest fapt.
Eleganța și bunul gust sunt calități pe care eu ca bloggeriță le admir și le caut. Mereu voi posta impresiile mele despre persoane pe care le urmăresc. Fie, istorii ineteresante din viața de toate zilele… Timpul meu, dar și timpul tău, este valoros, și merită să fie folosit pentru a afla și a vedea ceva frumos, inspirațional și educațional.
Așa cred, și sper să fiți de acord cu mine.

❤ (Svetlana Vizitiu Impresii blog)

Cartoful și imaginea Black Tie

Inspirația pentru a scrie acest articol am găsit-o azi într-un… cartof. ”Cartoful noul model” – mi-am spus eu în gând, înainte de a începe prepararea unei mese minunate la cuptor cu cartofi rumeni și șolduri de pui condimentate. Luând un cartof mare, insuflată de speranțe indiscrete, eu, spre marele meu regret, am constatat că acest ”cartofior”, înainte de a fi dat la cuptor pentru a fi copt frumos, rumenit și aromatizat, are nevoie de o cizelare bună prin disecarea tuturor părților inutile. Printre detaliile respingătoare s-a dovedit a fi nu doar coaja, ci și punctele negre care acopereau în întregime cartoful. Mi-a părut rău să-l arunc și am decis să-l ajut să se transforme într-o gustărică apetisantă, curățindu-l cu un cuțit ascuțit de stricăciuni și puncte negre.Am observat că în interior s-a dovedit a fi tocmai acel cartof, care inspiră așteptări lipsite de modestie, dar, în general, eu mă bucur că n-am greșit. Spre plăcerea mea, brusc am conștiențizat că și în viață totul este exact la fel ca atunci când, îmbrăcată în blugi și cămasă bărbătească, te apuci de curățarea cartofilor, pentru a le lustrui ”aspectul” indiferent cât de ridicol sună acest lucru… 

Există multe femei nesigure, care se consideră nu atât de deștepte, nu atât de reușite în afaceri și nu atât de frumoase. Acestea sunt adesea consecințele educației noastre sau rezultatul unor relații eșuate cu bărbații. Eu aș dori să le ajut să se simtă dorite și de succes, să înțeleagă că fiecare în interiorul său ascunde o frumusețe specială și nu contează vârsta – au nevoie doar să-și deschidă Feminitatea. Vreau să țină minte că frumusețea interioară este indisolubil legată cu exteriorul. Și, din moment ce eu sunt obișnuită să fac totul la maxim, a trebuit să potrivesc toate acestea și la serviciu, și oriunde m-ar goni dinamica mea. Desigur, depindem mult de starea financiară, dar rochii de seară ori  pantofii cu toc sunt disponibili, în prezent, la orice preț… Nu contează e frig sau e cald afară, 15 grade sau minus 20… Oricum, fiecare te întâlnește după modul de a te îmbrăca și este foarte important să produci prima impresie, mai ales în relațiile cu bărbații. Aici, are importanță și starea de spirit, și inteligența, și grația, și tonul vocii, și comportamentul, și, desigur, aspectul.

Feminitatea pentru o femeie matură este cea mai importantă cerință, independent de mediul în care se află. De realizarea ei depinde cum arată femeia, cum este percepută de bărbați, cum vorbește. În general, de toate acestea depinde în mod direct toată viața ei. Din manifestarea feminității sale, oricare femeie primește o plăcere cu nimic comparabilă. Clasic sau chic, direcția noastră este să oferim femeilor cunoștințe – cum să fie feminine și atrăgătoare, grațioase în orice haină, să se iubească pe sine așa cum sunt. Bărbaților – cum să fie bărbați și să arăte proaspăt și elegant. Și la orice vârstă, indiferent de ocupație, statut și salariu, să facă lumea mai frumoasă, plină de culoare, sentimente, emoții, astfel încât oamenii să dorească să trăiască, să creeze, să construiască și să Iubească! Iar aceste cunoștințe să fie transmise copiilor noștri și lumea lor să fie mult mai armonioasă și fericită…

Dar, revenind la cartof… Ceva din interiorul meu șopti că acest cartofor va face o imagine nu doar amuzantă alături de modele propuse ANSWEAR.Printre noi sunt mulți tineri după vârstă și tineri cu sufletul – oameni, care, sub povara grijilor și afacerilor curente, uită de sine, uită că sunt frumoși, minunați și extraordinari, că au nevoie și ei de puțină curățare, cizelare și, în primul rând, de educație, cultură, dar și de atenție din partea celor dragi… Vreau să menționez că nu includ neapărat aceste cerințe pentru persoanele vulnerabile, cu dizabilități fizice, care sunt întru totul speciali pentru noi prin sufletul lor inocent și au nevoie de ajutorul nostru. Pur și simplu, să nu uităm de ei…

Nu e nimic de ascuns și eu însămi cu plăcere m-aș transporta în lumea modelelor Answear – cu pantofi, tunici, paltoane sau rochii elegante – oh, ar fi surprinzător! Și e plăcut să ai afaceri cu profesioniștii! În special, atunci când vine vorba de ceva necesar pentru fiecare – de crearea imaginii. Este ceea ce te definește, ce creează fața ta și, în același timp, te face individual și original. Face parte din personalitatea și dinstincția noastră… Este foarte important să posedăm aceste cunoștințe încă din copilărie și vin cu ideea ca să fie introdus în Învățământul școlar obiectul: ”Imaginea de sine”. Mi-ar plăcea ca elevii să fie pregătiți și psihologic în domeniul vestimentar, care adesea afectează mentalitatea tinerilor ce nu dispun de posibilități financiare…

Feminitatea în zilele noastre nu este un decolteu adânc sau o fustă scurtă, – e ceva complet diferit…  Să fii la maxim feminină în acest sezon de toamnă te vor ajuta rochiile-portofele moderne îmbrăcate peste cămăși elegante sau tricouri albe; pantalonii jeanși rupți la genunchi si pantaloni de lână fină până la gleznă sau până la călcâi; bluzițele cu mâneci ovale,  rochii lungi din şifon, peste care se poate aplica un sacou sau palton scurt.

Este o imagine apatică de femeie modernă, dar încă foarte populară, de o Carieristă– un editor modern de site, moderator, medic, studentă sau, pur și simplu, o bibliotecară– care mereu în întârziere fuge la serviciu sau la studii,rupându-și tocurile de la pantofii de lac pe drumurile ghimpate ale capitalei. Într-o mâină – o cană cu cafea, în cealaltă o geantă modernă, totul așa cum ar trebui să fie, vestimentația în stilul celor mai recente tendințe, cu un dram de chic intelectual. Și fără părți expuse ale corpului pentru a fi studiate din priviri!

Cel mai pretențios client este mireasa! Chiar și la temperatura de zero grade nu are nevoie decât doar ca rochia ei de nuntă să fie una originală, ”ca la nimeni”! Modelele de rochii de mireasă în acest an diferă de cele anterioare și viitoare prin schimbarea de siluetă, proporții și finișaj. Prin urmare, noutatea sezonului poate fi numită rochia de mireasă cu corset alungit, cu selectarea lungimii corecte a părților superioare, iar expansiunea fustei vine de la nivelul taliei, fie de mai jos, formând silueta de ”sirenă”. Lifoului, ca elementului principal al rochiei de mireasă, i se oferă o atenție sporită în decorațiuni: literalmente este presărat cu perle de diferite dimensiuni, dantelă sau biser, pentru a crea un model unic. Acum toată atenția la spatele rochiei! Desigur, decolteul excelează, dar… rolul de ”prima vioară” se oferă spatelui care este decupat cât mai adânc, mult mai jos de nivelul șoldurilor, ceea ce produce un spațiu larg pentru creativitate. Curelele transparente și efectiv întrețesute sunt decorate cu pietre și dantelă sofisticate. Cel puțin, câteva fire de perle sunt pur și simplu obligate să se prelingă pe un spate deschis, imitând un leagăn fin…

Ce nou ne propun tendințele moderne pentru încălțămintea bărbătească? În noul sezon, principalul lucru este confortul și combinația neobișnuită de forme, texturi și culori –încălțămintea pentru bărbațidestul de elegantă, confecționată din materii naturale, indiferent de model. Bărbatul este obligat să fie asigurat în toate, inclusiv capacitatea de a se relaxa. Prin urmare, chiar și încățămintea oficială devine tot mai asemănătoare cu cea sportivă. Majoritatea designerilor a ajuns la concluzia că cea mai impresionantă versiune de model sunt mocasinii din piele întoarsă fără șireturi și pantofii eleganți de culoare bej și maro. Ei n-au nevoie de materii suplimentare cu elemente decorative. Sunt admise combinații posibile cu piele maro și catarame mici aurii. Deosebit de stilate și elegante sunt modelele pantofilor din ţesătură de jeans cu inserții din piele neagră. Nu rămân în urmă nici pantofii din piele cu nuanțe de tutun, gri și albastru, cu dantele și fără.

În ciuda atracției pentru minimalism, în acest sezon, designerii prezintă și modele de paltoane destul de neobișnuite, care vor domina mult timp înainte. În special, acest lucru constă în tehnicile de prelucrare a materiei și a pielii (aplicarea laserului pe piele, a vopselei pe jeanşi, încrețirea pielii într-un mod special), la fel și printarea amprentelor. Un palton de lână în carouri – gen de model clasic. Există multe modele cu imprimeuri florale, art-printate, blocuri colorate, adesea diferite nu doar după culori, dar și după textura materialului. Și, desigur, haine cu modele de imitație pe piele de animale (leopard, zebră, girafă)

Paltonul din colecția toamnă-iarnă 2016-2017 include o gamă largă de modele de paltoane cu adăugarea stratului de lână. Sunt scurte, lungi și tridimensionale. De la alb la negru, tomate-bej, cafeniu-bordo… Le găsiți în colecția ANSWEAR Black Tie. Un brand excelent, necesar, cu vestimentația propusă în care poți merge oriunde: la evenimente cu vedete, la o cafenea, la o nuntă sau botez, serată sau bal… La orice temperatura de 0 sau 15 grade ”plus” a aerului… Vivat, cu dress code Black Tie!

Pentru SuperBlog 2016

Radmila Popovici: un amalgam de perle și feminitate

Adevărul? Un aisberg. Aproape imposibil de văzut în întregime.

Bunătatea? Lumânare ce arde iubire…

Bucuria? O smulg de pe chipul copilului care am fost când am văzut pentru prima oară un fluture multicolor. Din când în când o port, așa strâmtă, fără a-i cere să fie. Dacă nu exersez, își pierde elasticitatea.

foto: Natalia Mitereva

Prietenia? O simți, mai ales, la bine. Dacă ai cu cine-l împărți.

Frumusețea? Lipsită de substraturi, devine suprafață goală.

Tinerețea? Se vrea purtată cu bun simț și ascunsă la timpul potrivit în garderoba sufletului.

Feminitatea? De coșmar. Dar și de miere. De mult sânge. Și lină. De lună. Luni, luni, luni – ani de zile. Sâni tari, moi, dureroși, pustii… Poveri niciodată pentru ei. Facerea! Apă vie și stropi de otravă. Puf și gheare. Mâini dragi pe trup. Alteori străine. Plase și forfecuțe. Arome proaspete și obosite. Rece și fierbinte. Zdrențe de inimă și inimă soare. Războaie mari, mici, pierdute, fără sens… Și teamă.

Bărbații? Îți iubești tatăl, îl vei vedea câte puțin în fiecare. Ai un frate – de asemenea. Ai un fiu… Nu-l am, dar mi-aș fi dorit să cresc un bărbat așa, cum simte femeia din mine că ar fi fost să fie.

Carnea? Un dar pentru om, muritor.

Tristețea? Dulceagă. Prelungă. Ca o băutură de taină. Îmbată lent, frumos. Te oglindește. Te întreabă despre tine. Îți poate povesti ce nu vrei să auzi. Ascult-o. Zâmbește-i. Va zâmbi și ea.

Singurătatea? Ți-o faci prietenă și nu mai ești singur(ă).

Durerea? Uneori tăcere asurzitoare.

Foto de Paula Paraschiv

Cuvântul? Bagheta magică a omului, pentru a face minuni. Dar el a învățat cu ea și a nimici.

Poezia? Ți se dă în schimbul sacrificiilor. Altfel e altceva.

Sensul? Energie. Răzbate cum și (pe) unde știe.

Prostia? Nu are nici sex, nici margini.

Nebunia? E pentru aleși. Dar și pentru cei care uneori o aleg, ca să-și petreacă timpul mai altfel.

Frica? Pisică sălbatică. Viperă. Șobolănoaică. Fiară greu de îmblânzit. Cameleonică, de neobișnuit. O taci. O spui. O crezi. Înveți să nu. Te supune. O mai strunești. Până mori. Atunci abia… fuge.

Gelozia? O gorgonă. Evită-i privirea și nu te va ucide. Altfel, ea plutește în apele sufletului, ba apropiindu-se, ba îndepărtându-se de dragostea din el.

Iertarea? Despovărare. A ta prin celălalt.

Libertatea? Zeii, probabil, o știu. Ei nu se grăbesc să trăiască. Dacă aș cunoaște limbajul zborului, l-aș întreba. Omul, însă, își va găsi mereu lacăte și lanțuri, iar mintea îl va ajuta să n-o cunoască decât fragmentar, în anumite vise.

Visele? Lume paralelă. Deși impalpabilă, adesea mai palpitantă.

Timpul? Clipa aceasta. Celălalt – veșnic, iluzoriu.

Foto de Natalia Mitereva

Moartea? Sub apă are ochii bulbucați și gura adâncă, nu știu de ce luminoasă. Chimică arată nicium. Cea de mână de om… Despre ea nu se vorbește. Violentă e mai moarte. De unde știu? Mi-a dat numai niște ghionturi. Poate e blândă și transparentă… Voi afla. Sigur! Dar nu cred că voi povesti.

Raiul? Gust din vinul tatei, unic. Iau câte o linguriță din mierea de acasă și îmi dau bine seama că acesta este raiul meu. Îl rog pe Marele Împărat al universului să mi-l mai lase. Cu sarmalele lui mici. Cu șuvița de miere prelinsă în zigzag pe masă. Cu vinul zvântat pe buze. Cu tata acasă, tăcând. Cu mama alături, mișunând și vorbindu-i, în timp ce noi suntem la casele noastre, cu grijile noastre, cu plăcerile noastre, cu prea puțina prezență a noastră.

Dumnezeu? Iubire.

Iubirea? De ce s-o vorbesc dacă o pot trăi?

/Radmila Popovici/ ❤

(Monolog spontan ce nu s-ar fi scris fără provocarea Svetlanei Vizitiu. Mulțumesc, dragă Svetlana, că nu mă lași să fac lucruri mai importante.)

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/12/08/radmila-popovici-o-carte-cu-nervii-deschisi-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

​Singurătate gen opus

Uneori, mă gândesc cu groază cum e să fii un bărbat. În general, la el, la un bărbat, nu gândeşte nimeni. Cineva va spune că vorbesc prostii, dar imaginați-vă că sunteți în pielea unui bărbat, ce-i straniu aici?

Cum îi este… a trăi? La câini şi pisici oamenii gândesc mai mult! Femeile se întreabă: iubeşte, sau – nu iubeşte. Face, – nu face. Va veni, – nu va veni. Le vor schimba, – sau vor fi fideli. Între timp, bărbatul oboseşte… şi închide ochii. El nu mai vrea să audă nici de afacerea lui, nici de femeia lui, și chiar de responsabilitatea lui globală pentru toate…

Dacă ceva nu-i reuşeşte, – este un dobitoc. El trăieşte cu sentimentul nemerniciei sale, şi nu se mai regăseşte în cuvântul magic ”Aşa dar”. La noi, femei, e mai simplu: ”Sunt dezamăgită de servici, dar am un soţ bun”. ”Nu am nici soţ, nici servici, dar am picioare”. Şi ”un piept, cu sâni mari”. ”Adevărat, sunt cam obeză, dar Ruxanda e şi mai grasă”. La bărbaţi, acest ”aşa dar” nu funcţionează, nu ştiu de ce. Tu ai un Bentley, dar nu şi o femeie iubită? Deci, eşti un nemernic. Ai o iubită, dar nu şi un Bentley? La fel, eşti un nemernic!

Ei se i-au mereu la întrecere, – una! Şi în ierarhie, – două! Nu aş fi putut să mă regăsesc niciodată fiind în pielea unui bărbat! Sunt o laşă, sunt o mofturoasă, şi mereu bocesc în plapumă. Şi nimeni nu-mi va spune nimic. Eu însumi nu voi spune un cuvânt. Iar eroii adevăraţi sunt legaţi de un Taby de a se mângâia pe cap.

Cu cât mai departe, cu atât mai greu de înţeles. Şi uneori, am destule fantezii pentru a-mi imagina de ce au nevoie ei, bărbaţii, pentru a fi primiţi şi înţeleşi pur şi simplu, şi… să tacă, şi… un ceai să aducă, şi toate acestea, – nu azi, nu mâine, ci mult-mult timp până când totul se va rezolva bine. Atunci, mi se pare, că eu înţeleg totul. Atunci, dispare genul masculin sau feminin, rămân doar două persoane adulte, care pot face unul pentru altul ceva util. De susţinere. Din prietenie. Din dragoste. 

Este prima dată când gândesc serios la această întrebare. Cred că ei, bărbații, devin tot mai singuri şi abandonaţi în baza tuturor acestor cursuri pentru business-lady şi femei independente. Şi ei nu trebuie să vorbească cuiva despre acest spaţiu al lor, tot mai singuratic. Din acest locaș de milă, din această grijă preocupată, nu-mi vine mie de loc să mai doresc ceva de la un bărbat. Deşi, din punctul de vedere al femeilor. celor cu reuşită, eu aş deveni.. un nemernic complet. Doar nu am nici blană, nici chiar mesaje regulate de ”Noapte bună”…

❤ 😀

Soţia e soţie!

Probabil, că eu nu înţeleg deloc bărbaţii… Recent, am întâlnit o persoană extraordinară: el fiind căsătorit, cu doi copii. Cu soţia, se împăcau foarte rău, – aveau unul faţă de altul, o atitudine mereu revoltătoare, – chiar eu am auzit, cum se certau prin receptor. Mi-a spus, şi nu o dată, că planifică să divorţeze, şi că este o decizie în comun cu soţia. Mi-a spus, că nu au relaţii intime de o perioadă lungă, că soţia arată rău după naşterea copiilor (în acel moment, al doilea copil avea aproape un an).

Aveam împreună un roman nebun… După zece zile de întâlniri, ne-am dus într-o călătorie de trei săptămâni. Am petrecut-o vesel, distrându-ne de minune. El repeta permanent, cât de bine se simte în compania mea, în comparaţie cu soţia lui.

Ulterior, a plecat… ca să rupă definitiv relaţia cu nevasta lui şi să stabilească data divorţului. Am rămas deci, să-l aştept. Trebuia să se întoarcă în câteva zile. Şi, a dispărut… Îi scriam, îl sunam, şi niciodată nu mi-a răspuns. O dată mi-a scris, că s-a întors la nevastă şi copii, şi că nu vom mai discuta niciodată.

Cum aşa? Totul a fost o minciună? Dar cel mai interesant lucru ma aştepta înainte. Printr-un prieten comun, am aflat ”când şi unde” el va fi cu nevasta lui. Am mers şi eu, din curiozitate, să privesc la relaţia lor. Într-adevăr, am avut parte de o surpriză, rămânănd perplexă: in loc de soţie ”teribilă şi straşnică”, am dat peste o frumuseţe încredibilă, cu o siluetă uimitoare (ea era intr-o rochie de seară), foarte elegantă şi subţirică, cu un mop de păr lung negru ondulat. Toţi bărbaţii îşi rupeau gâturile privind la ea, iar soţul se mândrea cu asta: o privea cu admiraţie şi adorare… Am încercat de multe ori sa-l contactez prin amicul nostru, dar răspunsul fu categoric: Nu va exista nicio comunicare între noi! 

Nu înţeleg… Am fost cuminte, nouă ne-a fost neobişnuit de bine împreună. El m-a asigurat tot repetând, că niciodată nu se va întoarce la scorpia lui. Eram convinsă, că nu e o afacere cu intrigă, că avem sentimente reale! Ce mă fac mai departe? Să mai încerc să fac legătura cu el, ca să discutăm? Sunt sigură, că nu e sfârşitul. Dacă e să analizez, o fi eu mai proastă? Recunosc sincer. Da, soţia lui e o adevărată frumuseţe. Nu model, ci anume o frumuseţe reală. Cu pieptul de dimensiunea a cincea, şolduri curbe, părul frumos ondulat, ochii mari negri, buze pline luminoase, piele netedă, luceşte toată a feminitate… Eu, comparativ cu dânsa par o vrabie măruntă şi nu înţeleg, de ce a schimbat-o cu mine atunci, venind să locuiască cu mine, căci, evident, că nu eu sunt genul lui? Precum s-a dovedit ulterior, el a acţionat în contradictoriu, o metodă de a-şi uita femeia, dar n-a reuşit…

Bărbaţii căsătoriţi, în braţele amantelor, se plâng pe soţiile lor, facându-le rele, şi tot aşa… Caută consolare, fiind slabi din fire. – Doar de o va rula soţia la stânga! – Există de ăstea, cu siguranţă,.. desigur, nu multe. Avem copii, ei trebuiesc hrăniţi, puşi pe studii… Iar bărbaţii, fug la distracţii, şi… se întorc înapoi. Un cunoscut mi-a spus, că iubindu-se cu soţia, uneori visează să mănânce şi o altă bucăţică din prăjiturele…  Înfulecând o prăjiturică cu magiun sau dulceaţă, opa, iar are alte nevoi, şi se întoarce la soţie… Astfel, a petrecut-o şi acel iubit…

Am crezut că e nebun după mine, dar, s-a dovedit că a fost nebun şi pân-la mine…

Care-i morala? Soţia e soţie! 🙂

Cum e să fii femeie puternică

  Despre sindromul ”mătuşicăi” nu veţi găsi în dicţionare. Cu toate că, în viaţă este o apariţie reală: cu o stare abătută, de oboseală și morocăneală, în plus, privire stinsă, apatie sexuală, nedorinţa de a mai visa… Un atare kokteil negativ, un motiv din care suferă multe persoane…

Odată, s-a trezit şi în mine această ”mătuşică”. Nu chiar imediat, dar îşi făcea uneori “apariţii” lăuntrice, fie, şi pe o clipă, în al meu interior. Se întâmpla asta, în special, atunci când se adunau grămezi de munci şi griji în gospodăria noastră: deriticări şi cârpiri… Dar cel mai important, – sub masca cicălelilor la adresa celor de-acasă; cică, nimeni, în această casă, în afară de mine, n-are nevoie de nimic. Se-ntâmpla, înţelepciunea din mine să-i riposteze năstruşniciei mele “din interior”, şi acea… dispărea imediat. Și tuturor din nou li se făcea ușor şi vesel. Drept, că după naşterea copiilor, oaspeţica nedorită apărea mai des, ascunzându-se sub masca aprecierilor sociale, cu simţăminte de datorii şi obligaţiuni. Ulterior, “mătuşica” se mutase pentru totdeauna. Cinic şi brutal. M-am pricopsit, deci… Cu tot scarbul – amărăciune, ipohandrie, plictiseală, economie. Doar să mă îngraş încă n-am reuşit, dar nici asta nu mă preocupă. “Mătuşica” a făcut o revizie în casă, şi cu o mâna aspră mi-a strâns cureaua… la buric. Nu-i mai ardea de garderobă, de concerte, de plimbări… În fine, mai apăreau sclipiri de tânguială după vremuri bune, şi plângeam cu lacrimi amare… Veşnic obosită, morocănoasă şi neprihanită, uneori îmi propuneam timid, să intru în buticuri cu lengerie, dar “matuşica” era de neînduplecat! Pantofi cu tocuri? Doamne fereşte! Copiii nu au ce mânca, nu au haine de calitate! Dar şi să fiu mai înaltă ca soţul, la fel, nu se permitea. “Mătuşica” devenea un despot în casă, şi copiii au început să zâmbească mai rar, prietenii – sa vină și ei mai răruț în oaspeţie, iar soţul – să şoptească cu  blândețe… Dar, intr-o zi solară de primăvară, “mătuşica” a dat semne că cedează: viaţa devenise imposibilă! Procurând tot ce mă făcea mai frumoasă şi de nerecunoscut, i-am dat un şuţ acelei “matuşici”, cu toate borşurile, bodogănelile, oboselile şi griji cu obligațiuni.  Mi-am zis şi scris pe frunte câteva poveţe, în lupta contra sindromului “mătuşicei”, cu care lupt și în continuare! Din obligație. 

1. Fă-le pe toate cu dragoste şi uşurinţă. Aşa, precum spun şi filosofii: ce-i în interior, e – şi dinafară. Dacă te bucuri de lume, de fiecare clipă în viaţă, devii şi la exterior, la fel de frumoasă și atrăgatoare pentru anturajul și norocul tău. Buna ta dispoziţie, precum şi inelele pe apa, se extind asupra celor de-alături. Doar “matuşica” uită, că la mame fericite şi copiii sunt fericiţi, iar la femei fericite și soţii sunt fericiţi.

2. Aplică-ţi bucuriile de femeie în rangul celor obligatorii: Precum o spun filosofii: nu e greu să te naşti deştept, iar minte de barbat –  este, fie, nu este… Grația femeiască – e altceva, dar…  e realizabilă. Aşa că, momindu-te şi bucurându-te de plăceri femeieşti, realizează-te! cu Feminitate! cu Şarm! neapărat, cu Cochetării! cu putere de a Farmeca! dar, fără sindroame de matuşica! Doar sentimente și convingere, că tu eşti Cineva, şi-n primul rând, să fii în ochii tăi proprii – Prima! Vârsta nu are afacere: fii Fără dependenţă de ea!

3. Nu sunt datoare nimănui.  Simţul cela, cu datorii, obligaţii, se merită înșirat într-un rând de psihiatrie. Gen clasic: nu suport sa prepar, să cârpesc, să deretic, dar mă simt obligată… Şi… în loc să ne refuzăm pur şi simplu, de treburi obosite, ne violăm sistematic, iritându-ne contra tuturor, transformându-ne în himere rele. Cu toate că, acei “toţi” nici  nu te-au rugat să te arzi trei ore la bucătărie, ca să-i bucuri cu cinci feluri de mâncare? Nu va muri nimeni de foame, iar în criza actuală, soţul se face sătul şi cu un borş! Cred, că doar dragostea e în stare să conducă oamenii în direcţia corectă…

4. Îmi este indiferent, ce vor gândi de mine oamenii. Important – e cum gândesc eu. Dar să gandeşti trebuie, doar de bine! Şi dacă cineva gândeşte de rău, e problema lui! Numai “mătuşicilor” le pasă… Ia atitudine: Un spate drept, barbia în sus, un mers elegant! – cine se va indoi, că esti o Femeie fericită? Apropo, nimeni nu te va bârfi…

5. Dacă e să alegi între sex şi prepararea borşului – alege sexul! Numai nu cădeți jos, vă rog! Că mă apucă uneori şi pe mine îndoiala…  Doar “mătuşicile” n-au puteri, au obosit, sunt ocupate, n-au dorinţă… Poate şi cele slăbite și nesănătoase, să le iertăm… “Fetele normale” includ fantezia, citesc Kamasutra, se ocupă cu Tantra şi dansuri orientale etc. Doar că, borşul se poate prepara și după… Iar cine poate, achită servitorii să-l prepare, dacă -nu, cumpără un set de bulioane 

6. Femeia e făcută să inspire bărbatul, nu să-l slugească! De acord? Primul meu bărbățel se da cu părerea, că de la femeile care prepară excelent şi cârpesc bine cămăşile, bărbaţii nu pleacă. Ei, şi a avut el patru (!) soții și zeci de amante. Toate preparau şi spălau foarte bine… Iar el n-a înţeles un simplu lucru: servitoarea şi soţia – sunt subiecte absolut diferite!

7. Eu exist, și acest fapt deja e un motiv de bucurie! Alta ca mine, nu există, şi nici nu va fi. Niciodată! Aşa că, fiţi de acord, că e o crimă să te simţi nenorocită, să te ucizi zilnic cu probleme, uneori, inventate, distrugându-ţi personalitatea şi transformându-te într-o tânguitoare lacrimogenă.

8. Fii mereu în formă, chiar şi cu copii în braţe! Iar în faţa bărbatului, întotdeauna,- fii cu rujul pe buze! Să arăţi ca o crăiasă! Şi afară, şi – acasă!  Cine a zis, că femeilor mature le este interzis? “Mătuşica”?… Arată-i limba şi… fugi să te dai pe role! Nu este un lucru imposibil. Doar să-ţi doreşti, doar să vrei… Să ai voință!

Svetlana Vizitiu