Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


5 comentarii

Femeie-femeie… Bărbate-bărbate


 

 O femeie adevărată nu va accepta niciodată alături de ea un bărbat care este unul excepțional sau extraordinar, și… numai pentru o oră! Din simplu motiv că ziua are 24 de ore! Cunosc femei care știu mai bine decât tine cum să te îmbraci, cum să scrii, cum să-ți sufli nasul, cum să te comporți cu soțul tău, cum să-ți educi copilul, cum să zbori călare pe mătură, cum… Le cunoașteți intonațiile – o superioritate mascată la greu, aplomb, uneori se pune în funcțiune și arătătorul, altă dată se desfac brațele, la ființele mai emotive explodează și din limbă… Și uneori te mai miri că anume cele răutăcioase sunt dorite de bărbați! 😀

Femeile adevărate sunt nu doar iubite, ele sunt – cucerite! Privite îndelung şi… nu lăsate în urmă; – nu se posedă, nu se despică, nu se ignoră…  Minţile noastre adoră să arunce responsabilitatea asupra celorlalţi, să se plângă, că în acest fel ne e bine, întrucât nu ne mai simțim responsabile…

Fiecare femeie tinde să-şi exprime individualitatea. Dorinţa de a se deosebi din mulţime şi să adăuge la imagine o picătură de creativitate este foarte pronunţată, în special, în sezonul gerului aprig. 😀  Natura actualizată ademeneşte cu culori proaspete reci, şi inspiră la transformare colorată. Anume posibilitatea de a schimba imaginea oferă unei femei acel şarm intrigant, care uneori excită conştiinţa a celui mai experimentat public.

În viață se întâmplă totul cum ar trebui să fie, pur și simplu, noi nu acceptăm imediat… Nu e nevoie de mulți bani în viață, și fericirea nu constă în bani… Și, mai bine să fii lovit de cei care te iubesc decât de satan…

Când vei ajunge la Doamne-Doamne… Nu vei fi întrebat ce maşină ai condus… Ci câţi din cei care nu aveau cu ce se deplasa din lipsă de transport – i-ai luat tu – cu maşina ta… Nu te va întreba nimeni câţi metri pătraţi are casa ta… Doar… câte persoane ai primit cu drag în ea… Nu te va întreba ce haine ai îmbracat… Vei fi întrebat câte persoane ai ajutat tu să se îmbrace… Nu te va întreba – cât de mare a fost salariul tău… Te vor întreba cât de mult te-ai umilit tu pentru a-l obţine… Nici – ce meserie ai avut, doar dacă ai pus în slujba ei tot ce ai avut tu mai bun… Nu te vor întreba câţi prieteni ai avut… Te vor întreba pentru câte persoane ai fost un prieten… Sau cât de ipocrit ai fost ca să-i pierzi… Nu te va întreba nimeni pe cine ai avut ca vecini… Te vor întreba ce vecin ai fost tu pentru ei. Nu te va întreba nimeni despre culoarea pielii tale… Subiectul despre caracterul și calitățile tale este mult mai interesant… Ai grijă de comportamentul tău de azi înainte, dacă conștiințizezi despre ce vorbesc eu aici!

Dacă te simţi trist, puneţi întrebarea: – “a cui este vina?”

Orice politică vine din relație personală! Oamenii care nu au inițiativă, pot scrie istoria, dar nu și s-o creeze… Ce contează unde să putrezești? Important e să poți rezista. Iar un om putred va putrezi oriunde!

❤ SV

Reclame


7 comentarii

TOP Mămici Republica Moldova


Conceptul frumuseţii se schimbă cu fiecare deceniu, – dar ce să mai spunem, – cu fiecare an!

Există femei, cu care ne mândrim şi le vom admira mereu. Frumuseţea lor este atemporală, ele sunt superbe şi perfecte. Ele reprezintă mamicile care au născut recent, sunt inteligente şi frumoase, mediatizate, comentate şi promovate de moldoveni… Fiecare dintre ele are ocupaţiile sale, – este jurnalistă, actriţă, cântăreaţă, medic etc., – prezintă mult interes pentru utilizatorii reţelelor de socializare, care mereu comentează și discută pe paginile sau în grupurile fondate de mămicile noastre. Top-ul a fost preconizat şi urmărit de mult timp, iar imaginile doamnelor cu copii sunt postate în ordine aleatorie. Mame cu copilaşi dragi, perpetuarea generațiilor, – ce poate fi mai splendid şi mai înţelept? Frumuseţea lor este extraordinară… O spun, în special, bărbaţii că sunt…

Cele mai frumoase, urmărite și mediatizate pe rețele de socializare mămici care au născut recent… (Imagini din paginile lor personale)

Veronica GHERBOVEȚCHI (jurnalist, comunicare și marketing companie de avocați), fiul Alexandru, 2,5 ani veronica-gherbovetchiRusalina RUSSU (jurnalist, TV Moldova1 ”O seara in familie”), fiii Darius, 1.8 ani, Bogdan, 7 ani (sursa foto: ea.md)russu-bogdan-7-ani-darius-18                                                                                                    

                   Alina MATEI (jurnalist, redactor thewoman.md), Marius şi Lia, 10 şi 2 anialina-mateiCEZARA (interpreta), fiul Cezar, 4 anicezaraSorina OBREJA (Jurnalist, PRO TV Chisinau) fiica Emilia, 4 aniobreja-sorinaAlicia VALCOV (servciul de presa, fondator Ask a Mom, Ask a Woman), fii Bogdan şi Alexandru, circa 4 şi respectiv un anal-valcovAlexandra PEREZ MARTA (interpreta, jurist, consultant medical, administrator grupuri media Ghidul Familiei, File din viata si carti, Iubesc republica Moldova), fiul Timur, 4 anialexandra-perez-marta Angela GONTA (jurnalist, fondator perfecte.md), fiica Ecaterina, 3 aniangela-gontaElena PAHOMOVA (jurnalist, Director general TV RTR Moldova), copiii Alexandru, 14 ani, si fiica Uliana, circa 1 anelena-pahomovaMargarita RADUCAN, (journalist, Redactor-sef ТVC21) cu fiica Daria, 2 aniraducan-daria-2mamici top


13 comentarii

Radmila Popovici: un amalgam de perle și feminitate


Adevărul? Un aisberg. Aproape imposibil de văzut în întregime.

Bunătatea? Lumânare ce arde iubire…

Bucuria? O smulg de pe chipul copilului care am fost când am văzut pentru prima oară un fluture multicolor. Din când în când o port, așa strâmtă, fără a-i cere să fie. Dacă nu exersez, își pierde elasticitatea.

foto: de Natalia Mitereva

foto: Natalia Mitereva

Prietenia? O simți, mai ales, la bine. Dacă ai cu cine-l împărți.

Frumusețea? Lipsită de substraturi, devine suprafață goală.

Tinerețea? Se vrea purtată cu bun simț și ascunsă la timpul potrivit în garderoba sufletului.

Feminitatea? De coșmar. Dar și de miere. De mult sânge. Și lină. De lună. Luni, luni, luni – ani de zile. Sâni tari, moi, dureroși, pustii… Poveri niciodată pentru ei. Facerea! Apă vie și stropi de otravă. Puf și gheare. Mâini dragi pe trup. Alteori străine. Plase și forfecuțe. Arome proaspete și obosite. Rece și fierbinte. Zdrențe de inimă și inimă soare. Războaie mari, mici, pierdute, fără sens… Și teamă.

Bărbații? Îți iubești tatăl, îl vei vedea câte puțin în fiecare. Ai un frate – de asemenea. Ai un fiu… Nu-l am, dar mi-aș fi dorit să cresc un bărbat așa, cum simte femeia din mine că ar fi fost să fie.

Carnea? Un dar pentru om, muritor.

Tristețea? Dulceagă. Prelungă. Ca o băutură de taină. Îmbată lent, frumos. Te oglindește. Te întreabă despre tine. Îți poate povesti ce nu vrei să auzi. Ascult-o. Zâmbește-i. Va zâmbi și ea.

Singurătatea? Ți-o faci prietenă și nu mai ești singur(ă).

Durerea? Uneori tăcere asurzitoare.

Foto de Paula Paraschiv

Foto de Paula Paraschiv

Cuvântul? Bagheta magică a omului, pentru a face minuni. Dar el a învățat cu ea și a nimici.

Poezia? Ți se dă în schimbul sacrificiilor. Altfel e altceva.

Sensul? Energie. Răzbate cum și (pe) unde știe.

Prostia? Nu are nici sex, nici margini.

Nebunia? E pentru aleși. Dar și pentru cei care uneori o aleg, ca să-și petreacă timpul mai altfel.

Frica? Pisică sălbatică. Viperă. Șobolănoaică. Fiară greu de îmblânzit. Cameleonică, de neobișnuit. O taci. O spui. O crezi. Înveți să nu. Te supune. O mai strunești. Până mori. Atunci abia… fuge.

Gelozia? O gorgonă. Evită-i privirea și nu te va ucide. Altfel, ea plutește în apele sufletului, ba apropiindu-se, ba îndepărtându-se de dragostea din el.

Iertarea? Despovărare. A ta prin celălalt.

Libertatea? Zeii, probabil, o știu. Ei nu se grăbesc să trăiască. Dacă aș cunoaște limbajul zborului, l-aș întreba. Omul, însă, își va găsi mereu lacăte și lanțuri, iar mintea îl va ajuta să n-o cunoască decât fragmentar, în anumite vise.

Visele? Lume paralelă. Deși impalpabilă, adesea mai palpitantă.

Timpul? Clipa aceasta. Celălalt – veșnic, iluzoriu.

Foto de Natalia Mitereva

Foto de Natalia Mitereva

Moartea? Sub apă are ochii bulbucați și gura adâncă, nu știu de ce luminoasă. Chimică arată nicium. Cea de mână de om… Despre ea nu se vorbește. Violentă e mai moarte. De unde știu? Mi-a dat numai niște ghionturi. Poate e blândă și transparentă… Voi afla. Sigur! Dar nu cred că voi povesti.

Raiul? Gust din vinul tatei, unic. Iau câte o linguriță din mierea de acasă și îmi dau bine seama că acesta este raiul meu. Îl rog pe Marele Împărat al universului să mi-l mai lase. Cu sarmalele lui mici. Cu șuvița de miere prelinsă în zigzag pe masă. Cu vinul zvântat pe buze. Cu tata acasă, tăcând. Cu mama alături, mișunând și vorbindu-i, în timp ce noi suntem la casele noastre, cu grijile noastre, cu plăcerile noastre, cu prea puțina prezență a noastră.

Dumnezeu? Iubire.

Iubirea? De ce s-o vorbesc dacă o pot trăi?

/Radmila Popovici/ ❤

(Monolog spontan ce nu s-ar fi scris fără provocarea Svetlanei Vizitiu. Mulțumesc, dragă Svetlana, că nu mă lași să fac lucruri mai importante.)

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/12/08/radmila-popovici-o-carte-cu-nervii-deschisi-clubul-impresii-din-viata-si-carti/


13 comentarii

​Singurătate gen opus


Uneori, mă gândesc cu groază cum e să fii un bărbat. În general, la el, la un bărbat, nu gândeşte nimeni. Cineva va spune că vorbesc prostii, dar imaginați-vă că sunteți în pielea unui bărbat, ce-i straniu aici?
Cum îi este… a trăi? La câini şi pisici oamenii gândesc mai mult! Femeile se întreabă: iubeşte, sau – nu iubeşte. Face, – nu face. Va veni, – nu va veni. Le vor schimba, – sau vor fi fideli. Între timp, bărbatul oboseşte… şi închide ochii. El nu mai vrea să audă nici de afacerea lui, nici de femeia lui, și chiar de responsabilitatea lui globală pentru toate…
Dacă ceva nu-i reuşeşte, – este un dobitoc. El trăieşte cu sentimentul nemerniciei sale, şi nu se mai regăseşte în cuvântul magic ”Aşa dar”. La noi, femei, e mai simplu: ”Sunt dezamăgită de servici, dar am un soţ bun”. ”Nu am nici soţ, nici servici, dar am picioare”. Şi ”un piept, cu sâni mari”. ”Adevărat, sunt cam obeză, dar Ruxanda e şi mai grasă”. La bărbaţi, acest ”aşa dar” nu funcţionează, nu ştiu de ce. Tu ai un Bentley, dar nu şi o femeie iubită? Deci, eşti un nemernic.barbat singur ) Ai o iubită, dar nu şi un Bentley? La fel, eşti un nemernic!
Ei se i-au mereu la întrecere, – una! Şi în ierarhie, – două! Nu aş fi putut să mă regăsesc niciodată fiind în pielea unui bărbat! Sunt o laşă, sunt o mofturoasă, şi mereu bocesc în plapumă. Şi nimeni nu-mi va spune nimic. Eu însumi nu voi spune un cuvânt. Iar eroii adevăraţi sunt legaţi de un Taby de a se mângâia pe cap.
Cu cât mai departe, cu atât mai greu de înţeles. Şi uneori, am destule fantezii pentru a-mi imagina de ce au nevoie ei, bărbaţii, pentru a fi primiţi şi înţeleşi pur şi simplu, şi… să tacă, şi… un ceai să aducă, şi toate acestea, – nu azi, nu mâine, ci mult-mult timp până când totul se va rezolva bine. Atunci, mi se pare, că eu înţeleg totul. Atunci, dispare genul masculin sau feminin, rămân doar două persoane adulte, care pot face unul pentru altul ceva util. De susţinere. Din prietenie. Din dragoste. Sanda
Este prima dată când gândesc serios la această întrebare. Cred că ei, bărbații, devin tot mai singuri şi abandonaţi în baza tuturor acestor cursuri pentru business-lady şi femei independente. Şi ei nu trebuie să vorbească cuiva despre acest spaţiu al lor, tot mai singuratic. Din acest locaș de milă, din această grijă preocupată, nu-mi vine mie de loc să mai doresc ceva de la un bărbat. Deşi, din punctul de vedere al femeilor. celor cu reuşită, eu aş deveni.. un nemernic complet. Doar nu am nici blană, nici chiar mesaje regulate de ”Noapte bună”…
❤ 😀