Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


Un comentariu

Știința ca Fereastră


Majoritatea oamenilor de știință nu sunt deloc plictisitori, ci persoane extrem de vesele. Ei iubesc și știu cum să glumească, uneori cu un sens oricare. Umorul lor este adesea neînțeles pentru oamenii care nu au suficiente cunostinte in domeniul respectiv, de exemplu, în știință. Îmi place foarte mult umorul, pentru care a înțelege ai nevoie de o anumită perspectivă. Vreau să vă împărtășesc o glumă științifică.

Unul spune celuilalt:

– Am inventat un dispozitiv care vă permite să vedeți prin pereți. 

– Dar este deja inventat!

– Nu poate fi! Și cum se numește această invenție?

– O fereastră.

Anume o Fereastră a globului pământesc despre care cunoaștem mai mult sau puțin, și care ne oferă atâtea posibilități efective în domeniul bibliotecar prin lumea Internetului. Foarte bună prin prezentarea unei cărți și ca o metodă de comunicare a științei, fie de promovare a cărții, nu numaidecât științifică. De ce? Pentru că eu activez în acest domeniu de zeci de ani și pentru mine rămâne în continuare o știință enigmatică în proces de descoperire și dezvoltare personală!

”Da​r​ nu cred că Ziua Științ​e​i să fie fleac. Exista ziua Sărutului, a Îmbratisarii, si nu mai știu a cui… Știința e ceia ce ne-a făcut si ne face mereu să evoluăm. De nu ar fi fost stiinta si oameni care o împing înainte, încă am fi în era primitivă cu piei de animale și am fi trait în pesteri” (mai în glumă de Emilia Plugaru)

Și Blogul este o știință care se descoperă zi de zi cu noi miracole și surprize… Oamenii de ştiinţă au prins gustul blogului, al jurnalului pe internet. Autorii sunt bibliotecarii, profesorii, medici şi cercetători care scriu individual sau împreună cu alţi colegi pentru răspândirea ştiinţei. Cele mai multe bloguri ştiinţifice sunt scrise de fizicieni şi biologi.

Tot mai mulţi oameni de ştiinţă îşi creează o identitate virtuală, pentru a oferi publicului nespecialist informaţiile cele mai importante din viaţa ştiinţifică, pentru a-i combate pe cei ce practică pseudoştiinţa, pentru a-i găsi pe cei ce-i împărtăşesc părerile sau a furniza studenţilor date din actualitatea ştiinţifică. Reprezentanţii diferitelor categorii de oameni de ştiinţă se organizează şi-şi creează propriile reţele. Astfel, pentru medici funcţionează cea denumită Tiromed care, în afara informaţiilor variate din domeniul medical, oferă şi posibilitatea găsirii de parteneri de cercetare sau colaborare sau de locuri de muncă. Apar şi diferite enciclopedii online de specialitate, asemănătoare cu foarte cunoscuta Wikipedia de cunoştinţe generale

Internetul a făcut posibilă crearea unei comunităţi ştiinţifice virtuale care efectuează cercetări în comun. Astfel, un număr mare dintre paginile web îi adună pe cercetătorii dispuşi să caute modalităţi de vindecare a unor boli frecvente în ţările sărace (de exemplu, malaria). Fabricile de medicamente nu investesc bani în astfel de cercetări deoarece bolnavii din aceste ţări nu au bani să plătească pentru medicamentele scumpe aflate sub licenţă. Dar colaboratorii de la Synoptic Leap încearcă să găsească un procedeu optim pentru producerea unui medicament împotriva malariei şi colectează toate informaţiile disponibile despre genomul malariei pentru a descoperi acele locuri genetice care ar putea reprezenta punctele de atac al viitoarelor medicamente. E doar un exemplu pentru utilizatori.

Moldovenii noștri au și ei o opinie aparte despre Știință, care mai în glumă, care mai în serios, – sunt ei cei care cutreieră și descoperă acest domeniu în modul lor specific:

”Eu cred ca stiinta este cuprinsul unor domenii sau opere. Stiința ne oferă cunoștințe diverse si noi informații despre cei care au descoperit si au inventat lucruri de baza pentru chimiști, fizicieni, biologie, informaticieni sa. Stiinta ne învață fenomenele naturii, putem fi utili altora cunoscînd ceea ce a facut stingă pentru lume întreagă. Stiinta este un almanah de gînduri și cunoștințe toate fiind găsite în cărți si enciclopedii. Stiinta ne învață să prețuim natura si lumea înconjurătoare.” – Doina Spataru

”Rezultatele obținute în cercetare sunt cărțile, iar femeile sunt muzele… Îmi place cartea și femeia. Ziua Științei, este un fleac inventat” – glumește istoricul Vlad Mischevca

”O știință…(aici includ și CONȘTIINȚA!)… minunea, care ne ghidează ființa! Cu drag îl citez pe Marele Eminescu :” O viață învățăm și tot neștiutori murim!” – este motto-ul meu preferat” – Liliana Rusu

​”​Scriu fantastica! Toate povestile pe care le scriu, sunt, fantastica! Fantastica de fapt e imaginatia omului, care o ia un pic inaintea stiintei. In povesti, de cand lumea se tot vorbea de covoare zburatoare, apoi a aparut avionul. Si tot asa. Nu e exclus sa apara si tineretea fara de moarte! Cativa zeci de ani in urma gandul ca ar putea aparea un telefon prin care vo. Vorbi si ne vom vedea era absoluta fantastica, azi nu ne putem inchipui viata fara de skaip. Stiinta e stalpul forte al omenirii. Insa uneori stiinta lucreaza si imotriva omenirei si in puterile stiintiei e sa distruga intreg globul. Doar ca mai exista si alte forte, pe care omul nu le poate descoperi, anume aceste forte ar putea distruge omul, dar nu si intreaga natura. Deci omul descopera doar atat cat i se permite . Din toate stiintile imi plac acele care ajuta ca viata sa devina frumoasa si mai ales medicina, descoperirile benefice in medicină…” – scriitoarea Emilia Plugaru

Monica Babuc​, ministrul Educatiei ​- ”Ziua Științei vine în fiecare an să ne reamintească ce contribuție importantă au cercetătorii la evoluția noastră ca civilizație, fie că vorbim de tehnologie, medicină, biologie, fizică, chimie și multe alte domenii. Cu această ocazie, am avut bucuria de a oferi astă seară diplome de onoare celor mai buni cercetători din țară. Îi felicit pentru rezultatele muncii lor și îi asigur de toată susținerea Ministerului, și de acum înainte.​”​

#SaptamanaStiintei, #BibliotecaHasdeu, #SvetlanaVizitiuBlog


24 comentarii

O zi de urgență la spital


Astăzi, fiul meu a fost luat de urgență la un spital. Problemele s-au început în secția de așteptare a pacienților. Medicii roiesc unul după altul în verificarea numelor noilor sosiți, dispar rapid, fie sunt preocupați de scrierea foilor de boală cu investigații de analize și tratamente. Impresia stupidă, că aceste rapoarte le i-au o grămadă de timp, și pentru pacienți nu le rămâne timpul necesar, – persistă incontinuu, or, numai eu așa cred? Iată așa, primul medic, a scris ceva în hârtie, apoi a dispărut.DSC_2952 Fiul meu geme de durere, vine medicul, scrie îndreptare la UZI. O problemă grandioasă pentru mii de moldoveni, și pe care guvernul nu o mai rezolvă, de fapt, toate legile și hotărârile sunt împotriva drepturilor omului, decisive nu în apărare, din contra… Fiul meu nu dispune de poliță de asigurare, are 21 de ani, lucrează din când în când, nu are un loc stabil de muncă, deci, nici poliță, pe care nici un patron nu dorește să o perfecteze în mod legal. Statul, fie, guvernul cunoaște acest lucru, dar închide ochii, – atunci ce ne rămâne sa facem, nouă, bieților cetățeni supuși? Să achite cele circa sașe mii, de unde dacă ești șomer? Deci, nici să muncim normal, nici salariu, dar să achităm polița în mod obligatoriu, altfel, ești amendat, pus la răcoare etc… Guverne, înțelegi unde bat eu? La neputința ta de a stabili ordine în această țară. Vor fugi toți, și cu cine vei rămâne?

Fiul meu, în continuare, geme de durere. UZI demonstrează, că totul e curat, Slava Domnului, de aceea, nici n-am regretat cele 181 de lei, la început, achitate pentru investigare doar la rinichi… La casă, casierița preocupată cu discuția la mobil, mi-a spus să aștept ”zece minute”. Aștept. Deci, ar trebui sa urmeze analiza sângelui și a urinei… Două ore, se pare că medicul uitase de noi… Observ primul medic or tot el, asistentul medical, – déjà fără halatul alb, cu un geamantan pe umeri, se pornește cu ”la revedere”… Îl opresc, întreb, ce facem mai departe, de ce nu dau rezultatele, sau, să-i facă ceva contra durerii. Ah, da, s-a amintit, se apropie de o asistentă, îi spune ceva, și pleacă, căci, orele lui de serviciu, pe azi, s-au terminat! Apoi, o asistentă ne spune să așteptăm rezultatele. Apoi, că trebuie să vină medicul. Acela vine, și la fel, ne spune să așteptăm. Fiul geme. Achităm 45 de lei pentru șeringa de sânge din venă. Așteptăm. Oamenii în halate albe, albastre, verzi, roiesc în continuare, ca niște albinuțe, unul după altul, întrând, ieșind… Achit consultația medicului 20 de lei… Fiul geme…În tot acest timp, curente de aer prin toate coridoarele spitalului, în salonul pentru bărbați și condiționerul în funcție… Eu încep a strănuta, să suflu în salfeticuță. Și să alin durerile fiului meu, masându-i spatele încetișor.  Apoi, vin alți doi medici, spun că rezultatele îs foarte rele, că fiul trebue urgent internat… Eu sunt de acord, iar fiul refuză, ținând cont, că e prea scumpă internarea de zi cu zi… Apoi, un omuleț bun în halat alb, după ce i-am spus, că și sora mea e medic de categorie superioară, care întreabă de acțiunile lor de mai departe, se face interesat de boala fiului meu, și îl trimite să i se facă o șeringă contra durerii, și chiar a mers personal cu el, să treacă fără rând. Îi mulțumesc mult pentru acest lucru. Aștept la registratură. Vine fiul și cere zece lei, că trebuie să achite pentru înjecție. Durerea parcă s-a mai diminuat, el vine peste vreo zece minute și spune, că asistentele s-au încuiat, și el nu le poate da cele zece lei ))) Banii rămân la registratură, ca apoi să ia adresa la asistentele încuiate în biroul lor.  Așa deci, fiul refuză spitalizarea, mai departe, aflăm, că analiza de sânge a fost confundată cu a altui pacient, că la sânge e tot bine. Doar cea de urină a demonstrat, că a fost o ”pietricică”, bat-o vina… Și badaprosti, a avut doar o pietricică, care a ieșit benevol și fără intervenția medicilor… Ca prin minune, de aceea și a gemut fiul meu de durere…

A rămas să ne continuăm tratamentul la domiciliu… Doamne ajută! Și în continuare, atâtea impresii rămase, cu dezamăgiri în societate noastră, în medici indiferenți, care muncesc ca roboții la sens direct, dar déjà nu mai simt nimic, obișnuiți cu durerea oamenilor în fiecare zi, și nicio lege nu mai contează în mod obligatoriu…. Credeți că eu dau vina pe medici? Nu! Am redat o zi din viața lor și a noastră. Cea obișnuită a moldovenilor de rând. Dar cu o durere în suflet, persistentă pe viitor. Cu o ciudă pe alți oameni, care nu au nicio legătură cu istoria de azi… Bine, se tratează fiul meu, dar mai departe rămân cu o frică în sân, eu nu voi mai fi, ce va face el mai departe, de unde bani pentru tratamente, pentru poliță de asigurare? La bursa muncii, ești obligat să treci niște cursuri de trei luni, și capeți o poliță de șomer. Unde e logica, vă bateți joc, țară degradată?

Până la anul viitor, locuri de muncă nu mai sunt, și cine știe, dacă și la anul vor fi? Sănătatea contează, dar pentru cine? Doar pentru părinți și copiii lor, că străinului de străni il doare în cot. Aha, și guvernul a obligat ”farmaciile” să schimbe politica lor de jefuiere a clienților, și tot așa, an de an, prețurile cresc și mai mari! – Verso și vezi, statule, nu schimba legile doar pe hârtie, mai trăiește cu noi în rând și ”rugumă” faptele reale! Poate sunt și eu de vină cu ceva, accept atunci sugestii și propuneri cu plăcere, dar rămân o mamă șocată de atitudinea și mentalitatea moldovenilor… Desigur, nu suntem unicii pacienți, de aceea și pledez pentru toți care se întreabă ce să facă în aceste cazuri când nu pot disponibiliza de dreptul lor de a fi sănătoși?

În interior, demnitarul  simte o mare compasiune pentru cei săraci, vulnerabili, pentru tot soiul de nevoiași. Este un lucru bun. Dar rezultatul acestei compasiuni vine oare dintr-o acțiune făptuită nu doar teoretic? ”Transmite-ți acestor sărmani, bătrâni, copii că eu mă gandesc la ei”? Dacă e așa, atunci cine are nevoie de gândurile, cuvintele tale, omule? Copiii mor în fiecare zi din cauza că milioane de oameni își spun sie, că să-ți faci griji, să retrăiești pentru sărmani este la fel de bine, ca și cum să faci real acest lucru. Un mecanizm al lăuntricului controlat de partea leneșă a creierului nostru, care ne protejează de acțiuni reale. Ai privit un clip video despre un sărman copil, și crezi că gândul tău cel bun este de-ajuns? În van! Oamenii mor în fiece zi, și tu ce faci? Și ce a făcut societatea cu asemenea gânduri? Mergi și investighează cazul, află de ce anume au nevoie, și ajută-i! Oamenilor le pasă doar de ceea ce pot obține din voi. Iar dacă nu se poate obține ceva, se fac nu doar indiferenți, – ironizează și nu lasă nicio speranță la schimbări pozitive în această societate bolnavă…