Ce rătăceau pe undeva,
Așa ne va uni, și plaiul
Ce parcelat, a fost cândva. (”Chemare”, Gheorghe Stratan)


Partenerii evenimentului: Clubul de elite ”Impresii din viata si carti” @ Biblioteca Municpala ”B.P.Hasdeu”.
Prima mea amintire cu tăticul e dintr-o zi de iarnă la săniuș prin troiene de zăpadă. Aveam patru ani, probabil. Eu, fiind foarte mică și slabă, împotmolită într-o blană de urs, îmbrobodită cu un pled fin, dar gros și cald, plus o cușmă cu urechi pe cap, strâns legată cu un fular la gât și peste nas, ca să nu răcesc. Tata cu gura-i aburindă de ger, mă lua în brațe după ce mă rostogoleam cu sania, mă ridica și mă scutura de omăt, apoi mă punea la loc, și ținând bine frânghiile legate mă ducea cu o viteză nebună în goana soarelui ce strălucea orbitor în albia omătului, și eu fericită țipam și râdeam de bucurie și de spaima vitezei mari. Încă nu puteam vorbi, probabil atunci părinții mei au aflat că nu aud, de vină fiind o simplă eroare a medicilor cu supradoze de antibiotice cu streptomițină, ceea ce m-a marcat pe viață, lipsindu-mă de multe plăceri ale vieții pe care le poate avea orice om normal…
Tata înțelegea, că doream o viteză cât mai rapidă, și mă făcea să zbor cu sania… Eram tare fericită… Atunci am realizat, că sunt un Om în Viață, că am Părinți, că sunt un Copil fericit cu Mamă și Tată pe care-i iubeam enorm: am simtit-o în acel moment cu sania, nu știu, de ce, dar e primul caz din copilărie cu tata pe care l-am memorizat… Ei bine, tata era mereu plecat de acasă. Venea, de obicei, la masă, era un om public, și avea șofer de serviciu care îl aducea obosit și înfometat. Era strict cu disciplina și planurile lui de lucru, dar la masă venea acasă pentru că bucate ca ale mamei mele Teodora nu le prepara nimeni. Mama lucra la policlinică raională și, zi de zi, venea la amiază la masă, mai degrabă că să-l hrănească pe tata. Avea mare grijă de el și de noi cei trei copii ai lor. Cred că mama este mereu talismanul tatei, pentru că au fost câteva cazuri de cumpănă, și totdeauna mama i-a salvat viața.
Dar despre toate acestea, vă recomand să citiți din cartea lui tata ”Cu satul în suflet prin mări și oceane” – e foarte ușor de citit, și e scrisă conform dialectului personalizat Vasile Vizitiu. Eu însă-mi cunosc pe tata ca un om fain, fan al tradițiilor și obiceiurilor moldovenești, un cântăreț și îndrăgostit de muzică populară, a tot ce a însemnat pentru noi moldovenii, de-a lungul timpului, – este cel care recunoaște că Limba noastră este cea Română, iar Basarabia a fost dezlipită de România și aceste lucruri trebuie reparate! Cea mai recentă apariție de carte a tatălui este destinată familiei, dar spre surprinderea noastră aplaudată de câteva personalități care insistă să fie publică. ”A trecut tinerețea, dar odihnă nu mai avem…”, – spune tata. Atât de bine îl înțeleg, dar din păcate nu pot schimba nimic, oricât nu-mi doresc acest fapt. Tata este interesat de politică de – și după ’91, de corupția în țară, de jocurile ascunse publicului larg. Este foarte priceput în economie, managemenet organizatoric, a condus toată viața și s-a bucurat de respectul oamenilor, fără cei cu urzeli și invidie.
Un om onest în mizeria societății contemporane, de pe urma căreia au avut de suferit mai mulți moldoveni, nu doar el. Sunt suficiente motive pentru a citi volumul de față. Este pentru oricine vrea să se piardă în țesăturile unei lumi de la țară cu un farmec aparte, de la începutul secolului XX până prezent, întinsă pe câteva generații de oameni, cu zeci și zeci de povestioare învăluite într-un realism magic care-ți amintește necontenit de Omul Vasile Vizitiu și moldovenii noștri. Paginile volumuli sunt împărțite în capitole scurt creative, plastice, iar rândurile te poartă de la muzica sufletului la nostalgie, de la filozofie la spiritualitate, de la religie și prin multe alte relatări pline cu tâlc. În plus, forma sub care sunt redate experiențele și poveștile autorului, proza scurtă, însoțită de multiple imagini, este cât se poate simplă și potrivită pentru un cititor înțelept.
Nu este o lectură rapidă, cu toate că are un tipar larg, cu o narațiune populară, ea se deschide încet, încet, și se dezvăluie sub multiplele sale chipuri cititorului care are răbdare și este interesat de istorie, tradiții moldovenești, dar și de personalități simple fără aspirații de vedetism… Și mai mult, aducem sincere mulțumiri redactorilor Ion Borș, Dina Ciocanu, Alexandra Perez, Tipografia Centrală din Chișinău- celor care au contribuit semnificativ și cu bunăștiință la această lucrare cu peste 200 de pagini. O lectură complexă și chiar necesară. Încercați, mai întâi, câteva fragmente din carte:
”Cuptorul era larg, de încăpeam toți – tata, mama și noi, copiii. Ne încălzeam pe cuptor, așteptând când mama va scoate de pe jăraticul încins tăvile cu plăcintele cu varză, cu brânză și cu cartofi, învârtită dulce cu magiun și mac. Mama cocea pâine gustoasă, colaci și turtă dulce. Aluatul creștea foarte bine, de se ridica deasupra tăvilor. Pâinea scoasă din cuptor era rumenă și puhavă. Aburul ei amețitor ne îmbăta cu arome, rămânând în amintirea noastră pentru toată viața. Boarea copilăriei!”; ”Eu am venit pe lume după sfintele sărbători de Crăciun, Anul Nou și Boboteaza, la 30 ianuarie 1936… Aceasta este casa părinților mei, Mihail și Feodosia, aici m-am născut eu, frații mei și surorile” – învăluit de amintiri tatăl meu relatează istoria vieții lui în cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane”. ”Mămica mea este cea mai bună, cea mai blândă, cea mai frumoasă, este calmă, harnică și muncește mult. Chiar și la 94 de ani – ea se așeza pe pământ, lua sapa și prășea cartofii împrejurul ei, pe urmă trecea la altă bucată și continua lucrul. Ea nu putea să se odihnească…”
”Se spune că moșia, pe care astăzi se află orașul Florești și satul Vărvăreuca, au aparținut boierului Florea. Pe soția boierului o chema Varvara. Boierul Florea a hotărât să construiască pe ambele maluri ale răutului două localități. Localitatea de pe malul stâng a fost numită, după numele său, Florești. Cea de pe malul drept au numit-o Vărvăreuca, în cinstea soției sale, Varvara. Locuitorii au venit din satele apropiate și s-au așezat cu traiul aici, în valea Răutului, fiind apărați de vânturi și viscole, având în preajmă apa râului”… Așa a apărut și orașul Mărculești (din altă legendă: după numele fiului Marcu) – din cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane” de Vasile Vizitiu.
”Tăiatul porcului constituia un ritual aparte, se efectua colectiv. Veneau în ajutor vecinii Fiodor Cebotaru, Afanasie Chircă și fratele lui tata, Nicolae Vizitiu. Ei răsturnau porcul pe spate, iar Fiodor Cebotaru, cu un cuțit lungăreț, nu prea lat, dar bine ascuțit, printr-o mișcare îndemânatică, înjunghia animalul direct în inimă. Eu mă ascundeam după casă, ca să nu văd acest ritual. Îmi era jale de porc. Dar curiozitatea mă readucea când se pregăteau paiele mirositoare pentru pârlirea lui. Priveam fascinat de la distanță cu câtă iscusință bărbații curățeau pielea înnegrită de foc, șoricul rămânând galben, ademenitor. Focul de paie înmuia șoricul și-i dădea un gust deosebit, îndescriptibil. Nouă, copilașilor, pe lângă șoric, ne revenea codița, urechile și bășica porcului, bine frecată în cenușă și umflată. Bășica era mingea copilăriei noastre. Apoi, după curățirea pielii de peri și spălarea pe toate părțile, treceau la desecarea animalului. Cel mai greu se curățeau picioarele și capul…”
– și tot așa, Vasile Vizitiu, cu un limbaj specific oamenilor de la țară, povestește în continuare despre fiecare detaliu referitor la acest ritual, dar și despre alte obiceiuri, istorii haioase sau dramatice, care se petreceau în curțile satelor basarabene, fără să omită numele a zeci de gospodari sau prieteni de viață. În carte sunt zeci de imagini din secole trecute, care descoperă momente din viață redate cu o dragoste enormă de țară, de tradiții și obiceiuri moldovenești vechi, cu un spirit firesc copilăresc atât de apropiat sufletelor noastre că la unele amintiri de-ale autorului nu poți să nu te oprești scăpând nostalgic o lacrimă de dor, în special, la istorisiri despre familii, război și deportări… (SV)
”Flăcăii satului umblau împreună pe la diferite șezători, câte doi-trei. Depindea de fată, dacă era întrebată. Băiatul, care aducea fata la joc, trebuia să aibă grijă de ea, ca să fie jucată. La horă veneau și părinții lor. De la aceste hore și șezători, tinerii se deprindeau unul cu altul, după care urma pețitul. Dacă părinții dădeau acordul, atunci vornicelul cel mare le dădea colaci părinților miresei și le turna câte un păhar cu vin. Aceasta era tradiția. Pe urmă, părinții se înțelegeau cum să facă nunta mai frumoasă. Erau nunți care țineau câte două-trei zile…”
Vizitiul. ”Numele meu de Vizitiu provine de la o profesie cunoscută pe timpuri drept ”conducător de cai la o trăsură boiereasca, de poștă sau de diligență într-o călătorie”… Tatălui meu i-au fost dragi dintotdeauna caii. Fiind prieten bun cu strungarul satului, Vasile Strungaru, tata l-a angajat să-i facă o căruță mai mare, mai lată, din lemn trainic și cu roți deosebite, frumos vopsite. Pentru acest lucru, el s-a răsplătit cu produse agricole. S-au înțeles omenește.” ”…Căruța noastră era unică în sat – plăcută la vedere, cu o capacitate de două tone. Și caii lui tata erau frumoși, puternici. Cu ei noi aram, boroneam, duceam cioclejii, fânul, paiele, roada de pe câmp. Tata încărca căruța cu sacii oamenilor din sat, umpluți cu grâu, popușoi, orz, ovăs, răsărită și secară și-i ducea la piețele din Florești, Mărculești, Zgurița și Căprești, unde se făceau iarmaroace de grăunțoase, de vite, de produse furajere și păsări…”
”Părinții mei aveau patru desetine de pământ și au mai luat în parte încă două desetine de la ruda noastră de pe mamă, Vasile Doina. Se vorbea că Vasile Doina era cel mai bogat om din sat. Și pe urmă, a fost ridicat (deportat), împreună cu familia sa. Unul dintre copiii lui au fugit, salvându-se de surgiun. Totuși – mă întreb și astăzi – ce fel de culac a fost Vasile Doina? Eu l-am văzut cu ochii mei de copil cum lucra, alături de oamenii satului, de părtași. Se dezbrăca în izmene și cosea împreună cu sătenii. Dacă luau pământ în parte, el îi ajuta la strânsul roadelor, le treiera grâul, orzul, secară și totul împărțeau în jumătate. Chiriașilor, pe lângă partea lor, li se dădeau toate rămășițele și neghină. Sătenii erau nespus de mulțumiți…”
”…În anul 1940, când s-a declanșat războiul, erau bombardate localitățile pe unde trecea calea ferată, pădurile înalte și locurile mai iluminate. În raion, a început persecutarea persoanelor de naționalitate evreiască. Oamenii din sate, văzând că pe evrei îi paște pericolul de moarte, îi ascundeau în locuri dosnice, mai departe de centru, de calea ferată. Casa tatei se găsea la o margine de sat să fo fost cinci kilometri de la oraș. Mulți evrei și-au găsit adăpost în beciurile noastre și la vecini. Beciurile erau mari, încăpeau în ele câte 25-30 de evrei…”
”Fie ca urmașii mei să păstreze cu sfințenie amintirea celor care ne-au iubit și pe care i-am iubit nespus de mult” – Vasile Vizitiu, în cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane”. O carte dedicată părinților Mihai și Feodosia, precum și bunicilor Vizitiu Macar și Anastasia, Rusu Ion și Paraschiva – stelele călăuze pentru toată viața noastră, exemplu de omenie și demnitate. ❤
alte surse>
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/06/28/un-capitol-de-vasile-vizitiu-marinar-cu-satul-in-suflet/
#Vasile_Vizitiu (30 ianuarie 1936 – 11 decembrie 2020)
Onoare și amintire binecuvântată, tată!
”Svetlana Vizitiu mi-a dăruit o carte de memorii ale tatălui ei. Răscolitoare carte, unde am aflat atâtea amănunte rare despre foamete -una dintre cele mai dificile perioade din istoria noastră. Vasile Vizitiu și-a iubit copiii săi, și-a iubit soția, meseria, baștina, Patria, oamenii din jurul său. Cartea asta este despre această dragoste. Svetlana Vizitiu scrie și ea poezii, iar poeziile ei ne arată un suflet foarte sensibil, însetat de frumusețe și lumină. La mulți ani, scumpa noastră Svetlana Vizitiu!!! LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI ȘI VOIOȘI!!! Întâlnirile cu tine sunt mereu un prilej de-a te bucura de viață!!! LA MULȚI ANI FERICIȚI!!!” – Dumitru Crudu
Uneori avem nevoie să ne oprim din mers, să privim în jurul nostru și să ne autoanalizăm, să ne intelegem și să ne bucurăm dacă am devenit mai frumoși pe interior, sau să vedem ce trebuie să îndreptăm, dacă am simțit un gol în suflet, fie am devenit tristi sau respingători pe interior. Călătoria sufletului este lungă și partenerii de drum… nu vom fi decat noi inșine, căci atunci când plecăm de acasă, sinele cei vechi pleacă pentru a ne regăsi pe noul din noi.. De aceea, avem nevoie de emoții, sentimente noi, eu mă refer la cultură, educație și tradiții inspirate din popor, pe care le poți aprecia neapărat ieșind din casă fie și pentru o săptămâna. Lumea se schimbă precum și istoria, dar tradițiile naționale vor rămâne mereu în sufletele nosatre, de aceea ne întoarcem la ele în orice colț al lumii, cu dorul de casă de oamenii noștri dragi… Am avut o mare plăcere să ascult recent note nostalgice muzicale, dar mai pe înțeles: Pe 23 august Ansamblul folcloric „Dorulet” de la sanatoriul ”Codru”, Hîrjăuca, Călărași, Republica Moldova, – a venit cu un nou repertoriu, de această dată cu romanțe specifice emoțiilor moldovenilor, la fel cu cântece folclorice caracteristice zonei de centru a Moldovei, care sunt utilizate și în prezent de sarbatori tradiționle moldovenești.”Doruleț”, ansamblul folcloric,
În componență: Svetlana David, Elena Costin, Angela Melnic, Vera Caraman, Galina Mereuță, Raisa Rusnac, acordeonistul Alexandru Gheoghelegiu, pianistul Mihai Dragoș. De obicei, la stațiunea balneară Codru au loc diferite manifestații culturale pentru cei care merg la tratament. Cântă invitații de onoare, dar și angajații împreună cu cei care vin aici la odihnă. Sunt interpetări de romanțe deosebite cu doamne deosebite! Pe bun merit, de admirat și de ascultat. Poate vă treziți și voi la un moment de dor și de tristețe?
Felicitări și baftă în continuare în tot ce faceți, Doamnelor din ”Doruleț”, pentru oamenii și cultura noastră. Bravo! Și pentru cei care duc dorul de casă anexez link-uri de la eveniment:
Obiective turistice:
-In Hirjauca se gaseste unul din cele patru sanatorii din Republica Moldova: Statiunea balneoclimaterica Codru cu cei mai buni profesioniști în domeniul sănătății și artiști de valoare, promotori ai muzicii naționale:
-Muzeul “Casa Parinteasca”care deserveste pacientii sanatoriului si vizitatori nationali si internationali cu un program de excursii locale , traditii si obiceiuri culinare dar si un program folcloric sustinut de ansamblul “Dorulet”
-Manastirea Hîrjauca – una din cele mai vechi si importante manastiri din Basarabia, construita in anul 1740, la poalele unui deal, care o inconjoara din trei directii.
-Biserica de lemn din s. Palanca este considerata cea mai veche de acest fel din Republica Moldova (sec. XVI).
Galina Maleca, privighetoarea noastră, interpretă de muzică populară, a fost a 56 protagonistă a Clubului de elite ”Impresii din viata si carti’‘, cea care a depus multă dragoste şi afecţiune în activitatea de astăzi la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu. Albumul îl deschideţi aici: Galina Maleca: cantul popular va domina.
A povestit despre sine, a cântat, a dansat în sală cu iubitul ei Mihai Cordoneanu , – ea, atât de tânără, emotivă şi modestă, s-a prezentat ca un profesionist veritabil, a vorbit din suflet despre… multe altele (filmuleţul îl vizionaţi mai jos), şi a fost susţinută de talentată moderatoare Diana Ciugureanu-Zlatan precum şi de publicul învitat la şedinţă… S-a pregătit special pentru eveniment, a venit cu echipa, au făcut furor cu vocile cristaline… Pân-la urmă, ne-a servit cu placinte şi pârjoluţe preparate de sinestător, dar şi atunci au urmat discuţiile prietenoase cu invitaţii mulţumiţi… Despre Galina am povestit recent în acest blog, merită citit din nou:
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/04/05/galina-maleca-cantul-popular-va-doini/
Ne aşteptăm la referinţe din partea prietenilor şi celor prezenţi la eveniment, aprecieri, pe care le voi publica mai târziu. Mai aştept… ceva timp, ca oamenii să-şi vină în fire, într-atât de plăcut surpinşi au fost de Protagonistă Galina Maleca! Baftă în continuare, Galinuţo, prietena noastră! (Svetlana Vizitiu)
Galina Maleca: cântul popular va domina (album)
”Fata cu suflet de aur!!! Așa eu aș descrie-o pe scumpa și iubita mea Galina Maleca, din prima dată cînd am văzut-o m-am simțit fericit! De ce? Pentru că sufletul ei și spiritul modest m-a făcut să uit de toate supărările din viață… O iubesc… și îi mulțumesc pentru fiecare clipă, pe care mi-o dăruiște zi de zi.” (Mihai Corduneanu)
”Încă o descoperire – Galina Maleca. O profunzime, dăruire, sinceritate și o dragoste ne mai întâlnită, atunci când vorbim despre persoană, și, mai ales, atunci când cântă… Nu am trăit ziua fără rost. – Bravo, Galina Maleca!!!!!” – actorul și interpretul Vitalie Todirascu
”Galina Maleca, o artistă deja formată, cu o experiență frumoasă și lumină în suflet. Am avut o deosebită plăcere să asist la serata de creație a Clubului de elite, și am rămas impresionată de câtă câldură emană această persoană. – Galina, să fii mereu așa precum te cunosc eu, cu zâmbetul pe buze, și să știi, că muzica populară te iubește așa cum o iubești și tu pe ea!!!” (Impresii de Nadejda Tirsina)
”Am primit o invitaţie de participare la un eveniment cultural de excepţie. Am acceptat cu mare drag invitaţia. Era vorba despre o tombolă, cu cărţile mele, în cadrul seratei de creaţie a tinerei, frumoasei (extraordinar de talentată!) cântăreţei de muzică populară, Galina Maleca. O voce puternică, caldă. Cântecele ei, interpretate cu atâta emoţie, fac să vibreze toate coardele unui suflet de moldovean autentic. În cadrul seratei am dăruit, pentru tombolă – 10 cărţi, şi 5 cărţi pentru cititori bibliotecii ”B.P.Hasdeu”. Îi mulţumesc mult cantautoarei, poetei, Diana Zlatan-Ciugureanu că mi-a dat posibilitatea să particip la serata de creaţie cu Galina Maleca, unde am întâlnit atâţia oameni frumoşi la chip şi la sufelt şi unde am petrecut clipe emoţionante. De asemenea, mulţumesc gazdei, distinsei doamne, Svetlana Vizitiu, de la biblioteca „B.P.Haşdeu”, care a organizat acest eveniment de suflet, în cadrul Clubului de Elite ” Impresii din viaţă şi cărţi”„ (Nina Gonta )
”Sunt un om fericit, pe bune! De ce? Iată sunt fericită și atât 🙂 BIne, să o luăm de la început. Unu: pentru că sunt Binecuvântată de Dumnezeu să pot susține talentele uimitoare, căci avem atâtea personalități frumoase, care merită să fie cunoscute de toată lumea, să fie îndrăgite și împlinite pe calea lor artistică. Galina Maleca, această privighetoare, ar fi reușit doar cântând, la serata recentă de la Clubul de elite ”Impresii din viata si carti’, să ne farmece preț de câteva ore, astfel încât să nu ne lăsăm duși de la această sărbătoare de suflet. Dacă am avut și eu, posibilitatea de a mă manifesta în calitate de moderatoare, păi, unde mai mare fericire pentru astăzi? Or, trăim aici și acum, astfel fiind împreună cu Dumnezeu. A lucrat Cerul, s-a văzut: povestea de dragoste a frumoșilor și atât de talentaților Galina Maleca și Mihai Cordoneanu, ne-a înaripat pe toți, cred, în triumful arminiei lor. M-au copleșit într-atât prin iubirea lor curată, încât am strigat: „Amar! Amar!” Tinerii m-au înțeles și întreaga sală aplauda, iar unii dintre noi mai și număra… Oamenei buni, libertatea de a modera, m-a ajutat să erup prin căldură, încurajare, prețuirea protagonistei și a tuturor talentelor venite să lumineze în jur. Am beneficiat de această libertate de creație și am reușit să mulțumim publicul, oratorii și artiștii, cu atâtea premii: colaci copți de mama eroinei noastre, Dna Nadejda Maleca, brutar de meserie, și cârți valoroase, aduse de la Iași, de poeta, prozatoare, traducătoarea Nina Gonta, originară din satul pănășești, r. Strășeni. Plus atâtea cărți aduse în dar, și de Biblioteca Municipală ”B. P. Hasdeu”, și destinate acestei instituții-gazdă… Muzică de suflet, unele melodii fiind compuse de chiar protagonista seratei, aplauze pe parcursul întregii întâlniri, iubire între creștini, entuziasmul inspirat de un exemplu de mare succes… 50 de diplome drept argument forte… Eu zic să ne bucurăm pentru asemenea minuni de oameni, să le deschidem ușile peste tot, să învățăm de la ei și să ne contaminăm cu tot binele rediat de ei și de lumea din jur. Doamne, ajută!” (Diana Ciugureanu-Zlatan)
”Astăzi m-am simțit ca o adevarată eroină la clubul de elite ”Impresii din viata si carti”: a fost o sărbătoare în viața mea, și asta se datorează oamenilor dragi mie. Le mulțumesc din suflet tuturor pentru cuvintele frumoase venite din suflet, și nu în ultimul rînd d-nei Svetlana Vizitiu, un suflet de aur!!! De asemenea, îi mulțumesc minunatei șe neîntrecutei prezentatoare Diana Ciugureanu-Zlatan, fetelor care au cîntat atît de frumos și enigmatic – Nadejda Tirsina, Darinela Andronovici, Zinaida Şuba,Ecaterina Cîrlan, Sabina Ursu, ansamblul Alină-te Dor (Official) Mulțumesc mult pentru tot!!!” – Galina Maleca
întâmplări întâmplătoare
We can never obtain peace in the outer world until we make peace with ourselves. Dalai Lama
Bine ati venit! Welcome!
Just another WordPress.com site
Filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău
Al cielo.. e niente di meno!🌈
Blog personal
Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club
Viață, cum te-aș încânta, să rămân mereu așa... (Simion Ghimpu)
Diaspora - cu gândul mai aproape de casă!
te afecteaza si pe tine...
"DON'T LOOK FOR A PILL THAT SUBSTITUTES CRETAN DIET. THERE IT'S NONE" - SERGE RENAUD
Just another WordPress.com weblog
Just another WordPress.com site
Ambitious Girl
Pentru că orice poveste ascunde o poveste
Blog de Dezvoltare Personală
modă-gânduri-idei -cărți
Nu ești niciodată singur, ci ai ocazia să fi tu însuți.
Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
cand am ceva de spus...