De ce oamenii citesc cărți, în general? Pentru a se distra? Sau, să devină mai inteligenți? Sau, să fugă de realitate într-o lume fantastică? Nu, de fapt noi citim pentru a ne înțelege mai bine. De aceea, ne plac mai mult cărțile care ne oglindesc și reflectează pe noi, într-un fel sau altul: modul de viață, problemele și visurile noastre. – Ce carte făimoasă se aseamănă cu viata ta, drag cititor? „Bătălia cărților” din rețeaua Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu îți vine în ajutor! Tu alegi!
Suntem la a X-a ediție a Concursului de lectură „Bătălia cărților” 2024. Acest concurs valorifică cărțile ca factor important în educatia tânărului cititor. În acest an jubiliar al BM „B. P. Hasdeu”, oferim pentru tinerii cititori o prezentare și recomandare de cărți spre lectură! Vă prezint nouă cărți din lista Bătăliei cărților!!
- „Colț Alb” de Jack London; – Autorul prezintă o explorare sensibilă a relației om -animal și a abilității de schimbare. Prin ochii lui Colț Alb, London ne arată frumusețea sălbătăciei, dar și puterea încredibilă a legăturii dintre om și animal. O lectură plină de aventură și întelepciune. O poveste despre viclenia oamenilor, folosită într-un mod răutăcios. Realizezi că întotdeauna trebuie să te gândești înainte de a face ceva, altfel îți poți face dușmani. London arată mai mult esența oamenilor decât a lupilor. Dezvăluie credulitatea și inocența unora și ticăloșia altora, de dragul câștigului personal. E despre cruzimea și umilirea celor slabi, a celor care nu pot riposta. În final, autorul vorbește despre bunătatea și răzbunarea oamenilor, loialitatea câinilor față de stăpânul lor și despre fericire. Cartea învață cum să fii incoruptibil, mai puțin crud. Nu contează cu ce preț îți protejezi persoana iubită, dar… trebuie să o protejezi!
Este povestea unui câine-lup al cărui drum prin viaţă parcurge mai multe etape: câine de sanie al unui indian, după despărţirea dureroasă de mama sa, câine de luptă al unui om rău şi, în final, câine al unui om iubitor, care îi demonstrează că nu toţi oamenii sunt răi. Ceea ce atrage şi fascinează la această povestire este percepţia unei vieţi prin ochii unui animal. Șirul aventurilor micului lup începe in tabara indienilor de pe fluviul Mackenzie; aici primeste numele Colt Alb, dobândește primul lui stăpân, pe Castor- Cenusiu, si deprinde regulile vietii „in robie”. Despartit de mama lui, infruntând mania oamenilor și hărtuiala câinilor, învățat, prin suferință și spaimă, să fie caine bun de sanie, vândut apoi pe câteva sticle de whisky, Colt Alb devine aspru, necruțător și ajunge să fie folosit ca sursă de câstiguri, în arenele sângeroase de luptă între câini. Recomand cartea celor care preferă ca personajele din carte să fie animale, și… să ajungă la un final fericit!
- „Anne de la Green Gables” de Lucy Maud Montgomery; un roman clasic pentru toate vârstele, devenit bestseller de la prima apariție. O carte care merită citită, este foarte educativă, fără o incursare magică din realitate, dar ajută și un pesimist să vadă culorile vii în viață! O mulțime de pagini educaționale, dintre care unele sunt ciudate pentru timpul present, de exemplu, pedeapsă corporală atribuită pentru școlari, un băiat și o fată, o pedeapsă considerată normală pe timpuri, tot atunci părea ciudat ca pedeapsa să fie refuzată, iar profesorul destinat să fie unul de succes. Uneori râzi printre lacrimi, vorbind despre Anne, și cum a putut o asemenea educație să producă o fată atât de bună și entuziastă, și de unde au putut apărea aceste fantezii într-o viață atât de prozaică? Capitolul în care apare scena cu vinul, pare deosebit de amuzant. Eroina Anne Shirley merită recunoștință prin felul ei de a fi. Absent, visătoare, dar foarte dulce, cu excepția prostiei aplicate personajului Gilbert. Cititorii vor rămâne mulțumiți…
Cartea a întrat în Top 25 cele mai bine vândute cărți ale tuturor timpurilor. Anne Shirley, o orfană de unsprezece ani, vine la Green Gables, într-un colț verde al Insulei Prințului Edward, doar pentru a descoperi că familia Cuthbert – bătrânul Matthew și sora lui severă, Marilla – vor să adopte un băiat, nu o fată. Dar înainte de a o putea trimite înapoi, Anne – care, pur și simplu, are nevoie de mai mult spațiu pentru imaginația ei vivace și de o casă adevarată – reușește să-i cucerească pe deplin. O poveste încântătoare, care explorează vulnerabilitatea, așteptările și visurile unui copil care crește, Anne din Green Gables este, de asemenea, un portret minunat al unor vremuri, al unei familii si, mai ales, al iubirii…
- „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe.
Terminând de citit, mai mult ca oricând ți se face rușine pentru întreagă umanitate, că în istorie a existat așa ceva ca sclavia. Psihologic, cartea e departe de a fi recomandată pentru adolescenți, dar este una obligatorie spre lectură. O etapă rușinoasă și dificilă în formarea Americii – sclavia, care în present, mai domină (în anonimat) în unele state ale lumii… Sărmanii robi, s-ar părea că un om n-ar putea îndura asemenea chinuri precum Unchiul Tom… Avertizez că romanul are un puternic impact emoțional, citind cu lacrimi, rămâi surprins la nesfârșit, cu un nod în gât…
Un roman care aduce în atenția cititorului toate aspectele respingătoare și de nesuportat ale sclaviei. Fiecare pagină a romanului surprinde în ea viața grea de care au avut parte sclavii negri din America, astfel romanul dezvăluie răul și imoralitatea sclaviei. Dar, într-o lume in care nedreptarea și suferința sunt singurele oferte pentru negri, unchiul Tom dă dovadă de o credință și de o bunătate de neimaginat, oferind tot ce are el mai bun: dragostea lui pentru fiecare om. Publicarea romanului, în 1852, a fost un eveniment care a accentuat schimbarea începută în națiunea americană. „Coliba unchiului Tom” a fost cel mai bine vândut roman din secolul al XIX-lea și a doua cea mai bine vândută carte din acel secol, după Biblie…
– „Castelul de sticlă” de Jeannette Walls; „Castelul de sticlă” – o poveste adevărată și tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic. Soții Walls își cresc cei patru copii învățându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie independenți, dar toate acestea vin cu prețul unei vieți de nomazi, al absenței unei case decente și, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor. Rex Walls, tatăl, un tip carismatic, de o extraordinară inteligență, îi învață pe copii istorie, fizică, vânează demoni împreună cu ei pentru a-i face să-și depășească temerile, le dăruiește stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reușește să le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, își povestește copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar și de o profunzime emoționantă. Ceea ce reflectă această carte atât de specială, devenită bestseller în numeroase țări, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obișnuit le-ar ascunde poate, din jenă, ci faptul că o face cu tandrețe și dragoste pentru familia ei, încercând să-și înțeleagă părinții… decât să-i judece. „Memoriile sunt basmele moderne. Autobiograful e pus față în față cu provocarea de a încerca să înțeleagă, să ierte, și chiar să iubească vrăjitoarea… Cititorii vor fi uimiți de inteligența și curajul copiilor familiei Walls. “The New York Times Book Review- „Șocantă, tristă, pe alocuri melancolică, această carte minunat scrisă, descrie cu sinceritate, dar și cu o surprinzătoare afecțiune, relațiile cu părinții și tăria legăturilor unei familii, la bine și la rău.“
Este o lectură fascinantă, și povestea te curpinde în întregime, evocând emoții. Lasă o urmă în suflet, după citire te trezești cu reluări de situații descrise în carte. În special, gândind la aceste metode de „educație” și credo-ul de viață al părinților autoarei. Chiar vine dorința să te aprofundezi mai mult în această poveste de viață, cu o copilărie dificilă într-o familie ciudată. Desigur, empatizezi cu personajele, copiii trăind în sărăcie constantă, cu transferuri permanente dintr-un loc în altul, și n-aș recomanda copiilor de trei ani să fiarbă crenvurști fără supravegherea celor maturi. Copiii nu trebuie să doarmă în „cutii”. Și nu e nevoie să fie externați din spitale în „stil brazilian”. Nu trebuie să fie adulți la zece ani și să rezolve problemele părinților! Pare să fie scrisă bine, dar în timpul nostru auzim zeci de istorii analogice. Oricum recomand tinerilor cititori pentru experiență.
– „Războiul lumilor” de Herbert George Wells;
Cartea a devenit un artefact, gen ficțiune, și este ușor de citit. Într-adevăr e uimitoare. Amatorilor de fantezy le va plăcea cu siguranță. Intriga rămâne cam aceeași, marțienii încearcă să cucerească Pământul, dar nu reușesc. Am înțeles că în 1897, odată cu cartea a ieșit din tipar o întreagă eră a umanității. Cultura, activitatea științifică, industria – totul a crescut de aici. Este primul roman de acest gen care a influențat generațiile ulterioare de scriitori printre care și frații Strugatsky, Heinlein, Bulychev, Philip K Dick, etc. – toți sub impresiile și farmecele autorului de ficțiune, care a contribuit la scrierea operelor lor, nu prin utilizarea directă a personajelor și a intrigii, dar cu ideea în sine. În prezent, în spatele acapărării Pământului de către marțieni, se poate discerne cu ușurință colonizarea altor continente de către europeni, ruși etc, atitudinea de consumători a oamenilor față de natură, ciocnirea mentalităților și intensitatea situației politice dinaintea Primului Război mondial. Nu-i mai privesc pe marțieni ca pe niște ghețușuri încolțite, l-am crezut în realitate pe autorul Wells, că marțienii sunt următorul nostru stadiu al evoluției, atunci când creierul va arunca la gunoi cadrul convențiilor corporale, și cele ale genului și fiziologiei. Nu fără ironie, am remarcat că la finele secolului XIX, nu America era buricul pământului, ci Anglia. Cât de exact autorul a accentuat elementele de bază ale psihologiei umane într-un moment de panică. Poate părea că romanul e scris puțin naiv și nu este modern, dar și terminologie nu era, ea trebuia să fie cumva creată! Și totuși, cel mai valoros ce poate găsi cititorul în această carte, este că există Speranță; omul nu este un lanț fragil și slab provenit din evenimente întâmplătoare, omul e o frumoasă făptură fundamentată de evoluție. Admir geniul autorului, că și peste 100, și peste 200 de ani, cartea scrisă va trăi!
- „Moby Dick” de Herman Melville; Clasică americană. Romanul nu e pentru lectură rapidă, aici trebuie să gândești și să reflectezi la fiecare capitol și paragraf, altfel este foarte ușor să pierzi linia gândurilor a autorului. El poate mai întâi să argumenteze despre un lucru, apoi să treacă la al doilea, de la care la al treilea, să tragă o concluzie din toate ca apoi din nou să revină la primul. În general, romanul conține totul despre afacerea cu balene, ca să spunem așa: conține toate datele științifice și cele inventate de Melville cu o narațiune artistică despre Balena Albă, și toate acestea – combinate logic între ele. Fără îndoială, romanul lui Herman Melville, este una dintre cele mai mari opere ale literaturii mondiale, pe care orice persoană inteligentă trebuie să citească. Cu siguranța, va trezi interesul si tinerilor cititori.
Povestea descrie aventura marinarului Ishmael, la bordul balenierei Pequod, comandată de căpitanul Ahab. Înainte ca Ishmael să fi ajuns la bordul acesteia el se afla în New Bredford. La un han de la docuri a ajuns partener cu Queequeg, un om sălbatic care a fost în trecut vânător de balene. Astfel au ajuns împreună pe vasul „Pequod”. Ishmael își dă în curând seama că Ahab este în căutarea unei anumite balene, un cașalot alb, numit Moby Dick, o creatură feroce și enigmatică. În trecut, Moby Dick i-a distrus barca căpitanului Ahab și i-a mâncat un picior, iar acum acesta vrea răzbunare…
- „Orașe de hârtie” de John Green; Lumea se răstoarnă cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea liceului: Margo reapare în viața lui Quentin. In toiul nopții, îmbrăcată în costum de ninja, gata pentru o nouă aventură. Extravagantă, frumoasă, imprevizibilă și independentă, Margo l-a fascinat dintotdeauna pe Quentin. Indrăgostit iremediabil de ea, o urmează orbește, încântat să ia parte la planurile jucăuse și vindicative ale ingenioasei Margo. Numai că fata dispare iar. De data aceasta definitiv. Margo, fata visurilor care a fost intotdeauna o enigmă, acum devine un mister. Pentru Quentin. Care nu mai găsește nimic altceva decat indicii… lăsate de ea pentru el. De aceea, decide să le urmeze…
Înțeleg bine, pentru care merite John Green a primit atâtea laude și premii, este minunat. Sincer, convingător, el scrie nu doar proză potrivită pentru adolescenți, autorul însuși relatând povestea ca printre degete devine în acel moment adolescent. Și cititorii lui pentru un timp pot reveni la acea vreme, când ei erau mici, nu gândeau limpede, erau explozivi și impulsivi, și li se părea că e normal. O poveste minunată a maturității, și cât de dificil e să renunți la copilărie. Nu pentru a merge mai departe (pentru că fiecare dintre eroi cumva așa își vede propriul viitor), ci pentru a renunța la viitorul cu care interiorul este legat cu frânghii strânse. E foarte greu să lași în urmă anii de școală, amicii și cunoștințele, prietenii și rudele, primele impresii și sentimentele, iubirea, atașamentele, tot ce ți-a ancorat sufletul. Și fiecare își alege calea lui: cineva se dezleagă smulgând din rădăcini, cineva eliberează aceste fire ușor unul după altul, și își transplantează firul ca o plantă într-un ghiveci mai mare. Și, personajele autorului Green, sunt plăcuți și recunoscuți, practic toți. Desigur, există și părinții care ar trebui să se comporte puțin diferit, iar unora dintre ei chiar dorești să le faci observații, și copiii sunt absolut diferiți, nu s-au adunat cei mai simpli. Și, toți, devin elementele unui mozaic numit „viață”, care nu provoacă niciun negativ. Cel mai important, tradițional și foarte corect se întâmplă în interiorul eroilor. Aplaud conversațiile finale, care transmit copiilor adevăruri de bază din diferite puncte de vedere. Așa și trebuie, anume cu aceste cuvinte. Pe lângă conversații, există un anturaj, există o poveste de drum și căutare de sine, se citește cu interes, și se întâmplă repede. Bună carte, pentru cei de 15 ani în special, au nevoie. Mi-am amintit de acel timp glorios, poate e bine că a rămas în urmă…
- „Marele Gatsby” de Francis Scott Fitzgerald; Nick Carraway, un tânăr atras de visul american, proaspăt sosit la New York, întră în lumea fascinantă a lui Jay Gatsby, o lume a succesului și a iluziei. Pe fundalul Americii anilor ’20, secolul XX, Gatsby, împins de iubirea față de Daisy Buchanan, își schimbă complet existența, transformându-se dintr-un tânăr sărac în traficant de băuturi alcoolice și apoi milionar. În ciuda petrecerilor grandioase a căror gazdă este, Gatsby ascunde o nemărginită nefericire. Tot ce face este destinat să-i atragă atenția lui Daisy, însă iubirea lui nu ajunge să se împlinească niciodată… Carte emblematică a „generaţiei pierdute“, Marele Gatsby este, conform Washington Post, „al doilea mare roman în limba engleză al secolului XX, după Ulise, de James Joyce“. Romanul lui Fitzgerald ilustrează un episod din spectacolul civilizației americane și o face cu ironie, cu patos și cu farmec. Marele Gatsby este povestea captivantă și strălucitoare a epocii jazzului.
Un roman uimitor, a fost una dintre preferatele mele la timpul potrivit. Povestea relatată în carte va rămâne în inima cititorului multă vreme. Am citit cartea, apoi am vizionat filmul cu același titlu, o adaptare cinematografică cu Leonardo DiCaprio în rol principal, mi-a plăcut mult și filmul care a cimentat exact conținutul și impresiile despre romanul Marele Gatsby. M-a inspirat mult acest personaj, povestea lui, lumea lui. Chiar m-am supărat pe Daisy, această femeie care nu merita deloc dragostea lui. Cartea este tristă și foarte senzuală. Cred că cititorul singur va înțelege și va avea concluziile lui. De aceea recomand carte spre lectură, dar cred că o vor înțelege mai mult cei după 20 de ani… Este o carte despre o dragoste care se întâmplă o singură dată în viața fiecărui om în tinerețe, și rămâne în inima lui pentru totdeauna, mai mult, chipul și idealul unei persoane dragi care o crează imaginația noastră. Și, această sclipire luminează pe tot parcursul drumului vieții în continuare, ne face să fim perseverenți, ambițioși, să demonstrăm dovedind personalitatea noastră inteligentă. Tinerii cititori vor avea multe de împrumutat din această experiență literară, pentru a înțelege sentimentele lor ulterioare. Încă ceva, acest roman este și despre prietenie falsă, oameni leneși bogați și lași, care se ascund în spatele banilor și nu apreciază nimic și pe nimeni din jurul lor. O temă foarte actuală și în prezent. Recomand, cu siguranță!
- „Trei într-o barcă fără a mai socoti şi câinele” de Jerome K. Jerome. În acest jurnal de călătorie pe apele Tamisei, Jerome K. Jerome infirmă toate prejudecăţile referitoare la ironia englezească (prea puţin spectaculoasă) şi la epoca victoriană (conformistă şi sobră). Cartea îşi datorează succesul şi longevitatea umorului spumos cu care sunt evocate peripeţiile a trei londonezi pentru care o călătorie de plăcere pe fluviu capătă proporţiile unei expediţii aventuroase, plină de neprevăzut. Stilul unic al lui Jerome şi spiritul său de observaţie, care i-au captivat pe contemporanii scriitorului, transformă Trei într-o barcă într-un roman clasic al genului, la fel de surprinzător şi pentru cititorii zilelor noastre
Recomand această carte, cu siguranță, mai ales atunci când ești într-o stare proastă de spirit. Imaginația autorului Jerome funcționează 100% și cu simțul umorului este în regulă! Aventurile uimitoare ale englezilor și ale câinelui lor fascinează din primele pagini. Dar, cartea trebuie să o citești foarte atent. Fără să fii distras. Doar nu demult, eroii navigau de-a lungul Tamisei într-o barcă, și pe a doua pagină, vei urmări cum soldații se odihnesc pe un mal, și pe altă pagină Henry VIII se întâlnește cu cu Anne Boleyn, iar în cea mai apropiată curbă a râului vei duce o luptă serioasă cu lebedele, fără glume! Călătorii noștri în mod constant se trezesc în diverse necazuri, și între ei își amintesc de multiple cunoștințe ale lor nimerite în situații și mai ridicole. Pe parcurs, vei citi despre diverse digresiuni istorice interesante și câteva perle cu reflecții intelepte. Jerome Jerome un adept al filozofiei optimiste, recomandă cititorilor să se familiarizeze cu postulatele logice. Și partea a doua, e o plăcere deosebită a lecturii. Numai cât valorează capitolul cu scena încercării de a începe o conversație folosind cartea pentru călători, fie gândurile calului despre aspectul și modul de viață a trecătorilor!.. Ușor de citit, cu zâmbete permanente, recomand!
#Svetlana_Vizitiu, șef sector BM B.P.Hasdeu, Chișinău, martie, 2024. Impresii din viață și cărți blog
(
Nimeni nu știe, cât de tare aș dori să o văd încă pentru un minut, să-i spun cât de mult o iubesc…” Cuvinte cu lacrimi de durere și dor… – Asta e Svetlana Iurcu în prezent. – Lansată pentru prima dată în Chișinău, cartea ”Șoapte” cuprinde povestioare scrise în câteva săptămâni: ”Bunica”, ”Mereu sunt eu”, ”Singurătatea”, ”Satul meu”, ”Sunt fericită” etc, cu expresii sincere și extraordinare, îzvorâte dintr-un suflet atât de tânăr dar matur… – ”Dacă ești bogat, nu înseamnă că ești și norocos, pentru că poți fi zgârcit și lacom. Dacă ai bani, poți fi fericit, poți fi bun, ești tot acea persoană, dar cu o capacitate mai largă. Penrtu asta ai nevoie de idei și de creier, care să te ajute să-ți pui proiectele în practică. Eu îmi doresc ca visele mele să devină realitate.” Lansarea a avut loc la 
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 