Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


14 comentarii

Dina Ciocanu protagonistă la Clubul Impresii din viață și cărți


Da, la Club nu vom face propagandă, dar vom vorbi despre lucruri utile, nu vom bate apa în piuă. Clubul nu trebuie să fie numai vorbărie, ci loc unde poţi spune adevărul. Are în denumire şi IMPRESII… Eu mi-oi exterioriza impresiile, aşa ca să nu supăr pe nimeni. Vorbind de soluţie – oare poate să vină soluţia, când lumea trăieşte încă în veacul sovieticilor? Când îşi cântăreşte necesităţile în ”Moscovscaia colbasa”? E nevoie de a educa societatea, de a o face să accepte adevăratele valori. Şi nu e nevoie de mare filosofie, de Aristotel ori nu ştiu cine…” – a spus Dina Ciocanu, a 84 protagonistă la Clubul ”Impresii din viata si carti”, eveniment creeat în incinta Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu. După o pauză de două luni, un început de bun augur, ca şi toate celelalte până acum… Iar moderatorul şedinţei a fost celebrul scriitor şi blogger Dumitru Crudu.

Dina Ciocanu:”Mulţumesc din suflet, Svetlana Vizitiu! Mulţumesc Clubului Clubul ”Impresii din viata si carti” că mi-a permis să-i fiu oaspete azi! Mulţumesc ţie, scump Dumitru Crudu! Prin prezenţa ta, evenimentul a fost deosebit şi mă simt măgulită că anume tu mi-ai fost alături în această zi. A fost o serată frumoasă, cu puţină lume şi mult suflet. Nu au venit oameni întâmplători, am simţit prezenţa fiecăruia, pentru că am simţit implicarea. A venit colega mea de facultate Marina Turculet, de la Bender – cât de plăcută a fost revederea!!”

 Dar vă rugăm să urmăriţi toată activitatea Clubului de azi în imaginile şi filmele de mai jos! vivat! Deschideţi albumul Protagonista Dina Ciocanu la Clubul Impresii din viata si carti și filmul integral mai jos:

Protagonista s-a născut de Sf. Andrei, pe 13 decembrie, în fine, anume în ajun mi-am dorit să scriu despre ea ceva şi să afle toată lumea. Despre Dina Ciocanu am scris articole cu recenzii la două romane, prima istorică ‘’Fântâni fără ciutură’’ şi ”Pompeea”, pe care le puteţi citi din nou aici: https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/12/12/dina-ciocanu-fantani-fara-ciutura-la-multi-ani/
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/08/11/pompeea-de-dina-ciocanu-indemn-la-lectura/

Diana Ciugureanu: Are un titlu de carte genial. Urmează să lecturez lucrarea Dnei Dina Ciocanu, „FÂNTÂNI FĂRĂ CIUTURĂ”. Și cum mă consider excepțională sau în limbajul altora, nebună, fie și peiorativ, propun să modificăm stema creaturii ocupanților – RîMî – prin a plasa în centrul acesteia, o fântână fără ciutură. Ce ziceți, nebunia mea este frumoasă sau oribilă ca problema acestei capturate palme de pământ? Sincer, lupt în continuare să devin o fântână cu ciutură, adică integră, iubită de Dumnezeu și Binecuvântată. Doamne, ajută! Basarabia e România!

Marina Turculet:Într-aderăr merită să fie citită, nu numai citită, dar și recitită. E cartea despre noi toți, e cartea unui neam trecut prin multe greutăți, dar care nu a plecat capul. Dragii mei, să-i mulțumim Dinei Ciocanu pentru această minunată operă. (Mult mi-aș dori ca Doamna Ciocanu să ne bucure cu un nou roman, în care tânăra generație din „Fântâni fără ciutură” va realiza Unirea).”

Dina Ciocanu cu proprii opinii şi remarci despre oameni, club şi cărţi:

Fântâni fără ciutură Dina Ciocanu”:”E nevoie de a-i trezi omului conştiinţa naţională, atâta tot, să ştie cine e şi de unde vine. Atunci el îşi va da seama pe ce lume se află”. Propaganda sovietică i-a făcut pe români slabi, fricoşi, indiferenţi, prin metodele pe care le-a aplicat. În realitate, Basarabia noastră a fost varianta masivă a închisorii de la Piteşti, iar acum omul trebuie ajutat să scape de influenţa lui Ţurcanu, că el încă face victime. Cartea mea e o lecţie de istorie şi nu-i un fals, cei care au citit-o m-au făcut să mă simt mândră pentru ea. A vorbi istorie nu înseamnă a face propagandă, doar aşa e, nu? E adevărat sau nu?”

Cartea mea e literatură artistică bazată pe evenimentele istorice prin care a trecut neamul nostru. Oare e propagandă a spune adevărul? „sa venim cu idei bune pentru fortificarea societatii” – atunci când nu cunoaştem realitatea? Atunci când vine cineva peste noi şi ne spune că nu suntem cine suntem? Atunci când nu ne cunoaştem strămoşii? „sa invatam de la stramiosi si alte popoare” ne e de ajuns nu să învăţăm de la strămoşi, ci să recunoaştem în sine cine au fost strămoşii noştri, iar de la alte popoare, precum cei care ne ocupă acum o bucată de ţară, cu armata care staţionează împotriva voinţei poporului în Transnistria, nu avem ce învăţa. Poate doar ura, ca s-o putem extinde asupra lor. Să le-o întoarcem, să le spunem că nu avem nevoie de ea, să şi-o ia şi să plece.”

Da, ştiu ce este genocid. Am şi idei constructive. „Pentru omenire” – bucăţica aceasta din text e de prisos. La „omenire”, fiecare aduce aportul său, mai mult sau mai puţin semnificativ. Citiţi cartea mea şi atunci n-o să-mi puneţi întrebări generale, ci o să vreţi să discutăm. Da, dacă vreţi, numiţi-o propagandă antisovietică – eu îi zic adevărul despre istoria noastră. Oare nu destulă propagandă antietnie am înghiţit în toţi anii sovietici, ba continuăm s-o suportăm? De ce să nu existe rezistenţă împotriva a ceea ce ne-a fost IMPUS de Kremlin? Ce e rău într-o propagandă antisovietică, dacă se merită? De ce cineva are dreptul la propagandă, dar altcineva nu? Important e să spui lucrurilor pe nume. Eu am reieşit din adevăruri istorice, scriind cartea, am citit mult, am vorbit cu lumea. În acele două rânduri scrise de dumneavoastră, simt ironie. N-ar trebui. Lecturaţi cartea, apoi veţi avea dreptul la această ironie.”

Despre cartea ”Pompeea”Dina Ciocanu ”În curând, veţi avea ocazia să vă sustrageţi de la cotidian şi să peregrinaţi puţin prin lumile de departe, pline de emoţii şi contradicţii. În lupta pentru fericire, vă veţi regăsi mulţi în această carte… Nu voi dezamăgi cititorii, chiar dacă romanul acesta e atât de divers de Fântâni fără ciutură. Cu toate că, există în ambele şi ceva comun. Poate, intenţia mea ascunsă; poate, forma pentru care sunt mai sensibilă.”

Eugeniu Caţaveică:”Simplicity is key to success. This is a principle that has been always guiding me, be it a simple decision making or a tough struggle for solution finding.
That said, I want to congratulate my lovely wife, Irina Caţaveică, with her first book cover design. Simplicity and joyful mood are the words that come to my mind when I look at her work. A first step into the world of art and creativity.
On a side note, the book will soon be published. It’s Dina Ciocanu‘s second book. Looking forward to reading the English version of the book as soon as it gets published.”

Alte surse despre Dina Ciocanu:

https://www.facebook.com/events/567537230117221/ eveniment creat la Clubul IVC

https://www.facebook.com/fantanifaraciutura/ – Fântâni fără ciutură Dina Ciocanu


15 comentarii

Vasile Vizitiu. Lansare de carte la BM ”B.P.Hasdeu”


Albumul:«Vasile Vizitiu. Lansare de carte ”Cu satul în suflet prin mări şi oceane”» – martorul evenimentului organizat în cadrul Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”. bunelu-cu-nepoataVasile Vizitiu autorul, Mariana Harjevschi şi Dina Ciocanu – moderatoare. La eveniment au venit familia şi prietenii autorului, – dintre cei… care au mai rămas în viaţă. La cei 81 de ani plin de speranţe, dar nu şi de sănătate, Vasile Vizitiu rămâne aceeaşi persoană cu Credinţă şi încredere în oameni… Ascultaţi în filmele de mai jos cât de frumos au vorbit moderatoarele şi ceilalţi participanţi sosiţi la eveniment: prietenii Tudor Popovici, fiica Lilia Saragov, scriitoareaТatiana Scripa, istoricul Alexandru Moraru, politiciana Ludmila Scalinâî, la fel a vorbit, dar și a cântat vestita cântăreață, consăteană, floreșteancă Мariana Șura, nepoata cea mai mare Alexandra Perez etc (vizionați filmele mai jos)
Mariana S. Ţăranu:”Lucrarea domnului Vasile Vizitiu cu titlul sugestiv „Cu satul în suflet prin mări și oceane” reprezintă grijile și trăirile unui intelectual veritabil din spațiul dintre Nistru și Prut. Pe paginile acesteea se întreved realitățile perioadei sovietice, atunci când principalul scop era de a supraviețui timpurilor de restricție, dar și perioada de după proclamarea independenței de stat a R.Moldova. În pofida multiplelor obstacole, autorul cărții dl. Vasile Vizitiu a făcut față lucrurilor, ba mai mult, a fost un exemplu pentru pentru semenii săi. În lucrarea sa autobiografică, pe bună dreptate, se acordă un spatiu vast uneia dintre principalele sale realizări – Familiei. Felicit sincer autorul pentru exemplul pe câte ni-l oferă zilnic prin ceea ce face și îi apreciez curajul că pe paginile acestei cărți ne-a descris secretul reușitei sale în viață, iar nouă nu ne rămâne decât să-i urăm mulți ani înainte și să-i urmăm exemplul de maturitate pe care ni-l oferă pe paginile acestei lucrări.”

Vasile Vizitiu… Un caracter cu adevărat puternic, care, încercat de-a lungul vieţii, s-a călit şi s-a şlefuit încontinuu. Este un luptător cu vâna de gospodar, cu nostalgia lucrurilor încărcate de amintiri şi a evenimentelor care i-au marcat destinul… Te minunezi de tăria de caracter, de felul lui de a fi, de a rămâne vertical în cele mai dificile momente, de curajul şi înţelepciunea de care a dat dovadă. Greutăţile l-au format ca om şi i-au întărit convingerile.dsc_4140 Sigur de sine, cu privirea sinceră şi chipul senin, cu o o poftă de viaţă, care molipseşte, hotărât în ceea ce face, curajos în ceea ce zice. În preajma lui te simţi în siguranţă, dar, dincolo de aparenţe, Vasile Vizitiu are un suflet sensibil, este sentimental şi romantic. (Galina Codreanu, TVM1)

Mariana Harjevschi:”Svetlana ne-a onorat că dl Vizitiu a lansat această carte la Biblioteca Municipală. L-am redescoperit pe domnia sa în postura de condeier🙂 E excepțional narator al propriului destin, dar și al multor evenimente care a marcat destinul intregii familii Vizitiu. Sa fie sănătos și multe și frumoase evenimente în cale!”

Emilia Plugaru ”Am fost la această lansare de carte. Am vazut și ascultat cu mare interes un om frumos, tânăr la chip și la suflet. Și-a așternut amintirile pe hârtie, istorie vie a unei familii, a unui neam. A creat o familie nemaipomenită, Vasile Vizitiu! E un om corect, puternic și tot ce redă, Domnia sa, în cartea ”Cu satul în Suflet…”, merită de știut, merită de citit! Generațiile se duc, dar istoria o fac anume asemenea Oameni!”

”Am un respect deosebit faţă de dumnealui… Optimismul şi verticalitatea de care dă dovadă e un exemplu şi pentru umila mea persoană! Să Vă trăiască şi la Mulţi ani pentru Vasile Vizitiu şi cei apropiaţi! – Andrei Covrig

https://www.facebook.com/events/1619177881709438/ organizarea evenimentului pe facebook

Despre autor şi despre carte puteţi să vă aduceți aminte, sau de citit în recomandare de carte, din sursă:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/09/04/cu-satul-in-suflet-prin-mari-si-oceane-autor-vasile-vizitiu/

Cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane”, Vasile Vizitiu o puteți găsi în rețeaua Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” și Biblioteca Raională din Florești.


26 comentarii

”Cu satul în suflet prin mări și oceane”, autor Vasile Vizitiu


Vasile Vizitiu marinarPrima mea amintire cu tăticul e dintr-o zi de iarnă la săniuș prin troiene de zăpadă. Aveam patru ani, probabil. Eu, fiind foarte mică și slabă, împotmolită într-o blană de urs, îmbrobodită cu un pled fin, dar gros și cald, plus o cușmă cu urechi pe cap, strâns legată cu un fular la gât și peste nas, ca să nu răcesc. Tata cu gura-i aburindă de ger, mă lua în brațe după ce mă rostogoleam cu sania, mă ridica și mă scutura de omăt, apoi mă punea la loc, și ținând bine frânghiile legate mă ducea cu o viteză nebună în goana soarelui ce strălucea orbitor în albia omătului, și eu fericită țipam și râdeam de bucurie și de spaima vitezei mari. Încă nu puteam vorbi, probabil atunci părinții mei au aflat că nu aud, de vină fiind o simplă eroare a medicilor cu supradoze de antibiotice cu streptomițină, ceea ce m-a marcat pe viață, lipsindu-mă de multe plăceri ale vieții pe care le poate avea orice om normal… eu cu tataTata înțelegea, că doream o viteză cât mai rapidă, și mă făcea să zbor cu sania… Eram tare fericită… Atunci am realizat, că sunt un Om în Viață, că am Părinți, că sunt un Copil fericit cu Mamă și Tată pe care-i iubeam enorm: am simtit-o în acel moment cu sania, nu știu, de ce, dar e primul caz din copilărie cu tata pe care l-am memorizat… Ei bine, tata era mereu plecat de acasă. Venea, de obicei, la masă, era un om public, și avea șofer de serviciu care îl aducea obosit și înfometat. Era strict cu disciplina și planurile lui de lucru, dar la masă venea acasă pentru că bucate ca ale mamei mele Teodora nu le prepara nimeni. Mama lucra la policlinică raională și, zi de zi, venea la amiază la masă, mai degrabă că să-l hrănească pe tata. Avea mare grijă de el și de noi cei trei copii ai lor. Cred că mama este mereu talismanul tatei, pentru că au fost câteva cazuri de cumpănă, și totdeauna mama i-a salvat viața. Vasilii Vizitiu carteaDar despre toate acestea, vă recomand să citiți din cartea lui tata ”Cu satul în suflet prin mări și oceane” – e foarte ușor de citit, și e scrisă conform dialectului personalizat Vasile Vizitiu. Eu însă-mi cunosc pe tata ca un om fain, fan al tradițiilor și obiceiurilor moldovenești, un cântăreț și îndrăgostit de muzică populară, a tot ce a însemnat pentru noi moldovenii, de-a lungul timpului, – este cel care recunoaște că Limba noastră este cea Română, iar Basarabia a fost dezlipită de România și aceste lucruri trebuie reparate! Cea mai recentă apariție de carte a tatălui este destinată familiei, dar spre surprinderea noastră aplaudată de câteva personalități care insistă să fie publică. ”A trecut tinerețea, dar odihnă nu mai avem…”, – spune tata. Atât de bine îl înțeleg, dar din păcate nu pot schimba nimic, oricât nu-mi doresc acest fapt. Tata este interesat de politică de – și după ’91, de corupția în țară, de jocurile ascunse publicului larg. Este foarte priceput în economie, managemenet organizatoric, a condus toată viața și s-a bucurat de respectul oamenilor, fără cei cu urzeli și invidie. Teodora si Vasile VizitiuUn om onest în mizeria societății contemporane, de pe urma căreia au avut de suferit mai mulți moldoveni, nu doar el. Sunt suficiente motive pentru a citi volumul de față. Este pentru oricine vrea să se piardă în țesăturile unei lumi de la țară cu un farmec aparte, de la începutul secolului XX până prezent, întinsă pe câteva generații de oameni, cu zeci și zeci de povestioare învăluite într-un realism magic care-ți amintește necontenit de Omul Vasile Vizitiu și moldovenii noștri. Paginile volumuli sunt împărțite în capitole scurt creative, plastice, iar rândurile te poartă de la muzica sufletului la nostalgie, de la filozofie la spiritualitate, de la religie și prin multe alte relatări pline cu tâlc. În plus, forma sub care sunt redate experiențele și poveștile autorului, proza scurtă, însoțită de multiple imagini, este cât se poate simplă și potrivită pentru un cititor înțelept. DSC_3410Nu este o lectură rapidă, cu toate că are un tipar larg, cu o narațiune populară, ea se deschide încet, încet, și se dezvăluie sub multiplele sale chipuri cititorului care are răbdare și este interesat de istorie, tradiții moldovenești, dar și de personalități simple fără aspirații de vedetism… Și mai mult, aducem sincere mulțumiri redactorilor Ion Borș, Dina Ciocanu, Alexandra Perez, Tipografia Centrală din Chișinău- celor care  au contribuit semnificativ și cu bunăștiință la această lucrare cu peste 200 de pagini. O lectură complexă și chiar necesară. Încercați, mai întâi, câteva fragmente din carte:

Cuptorul era larg, de încăpeam toți – tata, mama și noi, copiii. Ne încălzeam pe cuptor, așteptând când mama va scoate de pe jăraticul încins tăvile cu plăcintele cu varză, cu brânză și cu cartofi, învârtită dulce cu magiun și mac. Mama cocea pâine gustoasă, colaci și turtă dulce. Aluatul creștea foarte bine, de se ridica deasupra tăvilor. Pâinea scoasă din cuptor era rumenă și puhavă. Aburul ei amețitor ne îmbăta cu arome, rămânând în amintirea noastră pentru toată viața. Boarea copilăriei!”; ”Eu am venit pe lume după sfintele sărbători de Crăciun, Anul Nou și Boboteaza, la 30 ianuarie 1936… Aceasta este casa părinților mei, Feodosia si Mihail VizitiuMihail și Feodosia, aici m-am născut eu, frații mei și surorile” – învăluit de amintiri tatăl meu relatează istoria vieții lui în cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane”. ”Mămica mea este cea mai bună, cea mai blândă, cea mai frumoasă, este calmă, harnică și muncește mult. Chiar și la 94 de ani – ea se așeza pe pământ, lua sapa și prășea cartofii împrejurul ei, pe urmă trecea la altă bucată și continua lucrul. Ea nu putea să se odihnească…”

Se spune că moșia, pe care astăzi se află orașul Florești și satul Vărvăreuca, au aparținut boierului Florea. Pe soția boierului o chema Varvara. Boierul Florea a hotărât să construiască pe ambele maluri ale răutului două localități. Localitatea de pe malul stâng a fost numită, după numele său, Florești. Cea de pe malul drept au numit-o Vărvăreuca, în cinstea soției sale, Varvara. Locuitorii au venit din satele apropiate și s-au așezat cu traiul aici, în valea Răutului, fiind apărați de vânturi și viscole, având în preajmă apa râului”… Așa a apărut și orașul Mărculești (din altă legendă: după numele fiului Marcu) – din cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane” de Vasile Vizitiu.DSC_3416

Tăiatul porcului constituia un ritual aparte, se efectua colectiv. Veneau în ajutor vecinii Fiodor Cebotaru, Afanasie Chircă și fratele lui tata, Nicolae Vizitiu. Ei răsturnau porcul pe spate, iar Fiodor Cebotaru, cu un cuțit lungăreț, nu prea lat, dar bine ascuțit, printr-o mișcare îndemânatică, înjunghia animalul direct în inimă. Eu mă ascundeam după casă, ca să nu văd acest ritual. Îmi era jale de porc. Dar curiozitatea mă readucea când se pregăteau paiele mirositoare pentru pârlirea lui. Priveam fascinat de la distanță cu câtă iscusință bărbații curățeau pielea înnegrită de foc, șoricul rămânând galben, ademenitor.Vasile Vizitiu gand Focul de paie înmuia șoricul și-i dădea un gust deosebit, îndescriptibil. Nouă, copilașilor, pe lângă șoric, ne revenea codița, urechile și bășica porcului, bine frecată în cenușă și umflată. Bășica era mingea copilăriei noastre. Apoi, după curățirea pielii de peri și spălarea pe toate părțile, treceau la desecarea animalului. Cel mai greu se curățeau picioarele și capul…”

și tot așa, Vasile Vizitiu, cu un limbaj specific oamenilor de la țară, povestește în continuare despre fiecare detaliu referitor la acest ritual, dar și despre alte obiceiuri, istorii haioase sau dramatice, care se petreceau în curțile satelor basarabene, fără să omită numele a zeci de gospodari sau prieteni de viață. În carte sunt zeci de imagini din secole trecute, care descoperă momente din viață redate cu o dragoste enormă de țară, de tradiții și obiceiuri moldovenești vechi, cu un spirit firesc copilăresc atât de apropiat sufletelor noastre că la unele amintiri de-ale autorului nu poți să nu te oprești  scăpând nostalgic o lacrimă de dor, în special, la istorisiri despre familii, război și deportări… (SV)SDC17801

Flăcăii satului umblau împreună pe la diferite șezători, câte doi-trei. Depindea de fată, dacă era întrebată. Băiatul, care aducea fata la joc, trebuia să aibă grijă de ea, ca să fie jucată. La horă veneau și părinții lor. De la aceste hore și șezători, tinerii se deprindeau unul cu altul, după care urma pețitul. Dacă părinții dădeau acordul, atunci vornicelul cel mare le dădea colaci părinților miresei și le turna câte un păhar cu vin. Aceasta era tradiția. Pe urmă, părinții se înțelegeau cum să facă nunta mai frumoasă. Erau nunți care țineau câte două-trei zile…”

Vizitiul. ”Numele meu de Vizitiu provine de la o profesie cunoscută pe timpuri drept ”conducător de cai la o trăsură boiereasca, de poștă sau de diligență într-o călătorie”… Tatălui meu i-au fost dragi dintotdeauna caii. Fiind prieten bun cu strungarul satului, Vasile Strungaru, tata l-a angajat să-i facă o căruță mai mare, mai lată, din lemn trainic și cu roți deosebite, frumos vopsite. Pentru acest lucru, el s-a răsplătit cu produse agricole. S-au înțeles omenește.” ”…Căruța noastră era unică în sat – plăcută la vedere, cu o capacitate de două tone. Și caii lui tata erau frumoși, puternici. Cu ei noi aram, boroneam, duceam cioclejii, fânul, paiele, roada de pe câmp. Tata încărca căruța cu sacii oamenilor din sat, umpluți cu grâu, popușoi, orz, ovăs, răsărită și secară și-i ducea la piețele din Florești, Mărculești, Zgurița și Căprești, unde se făceau iarmaroace de grăunțoase, de vite, de produse furajere și păsări…”strabunii Vizitiu

Părinții mei aveau patru desetine de pământ și au mai luat în parte încă două desetine de la ruda noastră de pe mamă, Vasile Doina. Se vorbea că Vasile Doina era cel mai bogat om din sat. Și pe urmă, a fost ridicat (deportat), împreună cu familia sa. Unul dintre copiii lui au fugit, salvându-se de surgiun. Totuși – mă întreb și astăzi – ce fel de culac a fost Vasile Doina? Eu l-am văzut cu ochii mei de copil cum lucra, alături de oamenii satului, de părtași. Se dezbrăca în izmene și cosea împreună cu sătenii. Dacă luau pământ în parte, el îi ajuta la strânsul roadelor, le treiera grâul, orzul, secară și totul împărțeau în jumătate. Chiriașilor, pe lângă partea lor, li se dădeau toate rămășițele și neghină. Sătenii erau nespus de mulțumiți…”Vasile Vizitiu, 80 de ani

”…În anul 1940, când s-a declanșat războiul, erau bombardate localitățile pe unde trecea calea ferată, pădurile înalte și locurile mai iluminate. În raion, a început persecutarea persoanelor de naționalitate evreiască. Oamenii din sate, văzând că pe evrei îi paște pericolul de moarte, îi ascundeau în locuri dosnice, mai departe de centru, de calea ferată. Casa tatei se găsea la o margine de sat să fo fost cinci kilometri de la oraș. Mulți evrei și-au găsit adăpost în beciurile noastre și la vecini. Beciurile erau mari, încăpeau în ele câte 25-30 de evrei…”

Fie ca urmașii mei să păstreze cu sfințenie amintirea celor care ne-au iubit și pe care i-am iubit nespus de mult” – Vasile Vizitiu, dinastia Vizitiuîn cartea ”Cu satul în suflet prin mări și oceane”. O carte dedicată părinților Mihai și Feodosia, precum și bunicilor Vizitiu Macar și Anastasia, Rusu Ion și Paraschiva – stelele călăuze pentru toată viața noastră, exemplu de omenie și demnitate. ❤

alte surse>

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/06/28/un-capitol-de-vasile-vizitiu-marinar-cu-satul-in-suflet/redactori

 

 

 


2 comentarii

Alivemax – lansare internationala


La Institutul Muncii din Chişinău, a avut loc lansarea oficială ALIVEMAX în Republica Moldova și primul Seminar International European Alivemax, un eveniment grandios cu prezentare companie, istorii reale, artisti, koffe-breake și Tombola de Aur! DSC_2792Companie Internaţională fondată de Nauder şi Melisa KHAZAN, cu o experienţă mai mult de 25 de ani în MLM. Alivemax a fost intemeiată în 2009 şi este prezentă în 80 de țări ale lumi! Activitate umanitară la nivel mondial, cu lansare  care s-a desfăşurat în premieră în Chişinău cu primul Seminar, din seria dialoguri inspiraționale și premierea celor mai buni dintre cei buni în domeniul afacerilor din țările în care produsele Alivemax sunt deja foarte întrebate: SUA, Kazahstan, Rusia, Azerbaidjan, Gruzia, România, Republica Moldova etc. Mai inspirați și convingători la seminar au fost, în opinia mea, cei din delegația Cazahstan, optimiști și credibili în oferte, cu siguranță, care știu ce fac și ce spun. De menționat, că la lansare Alivemax au fost invitați și persoane social vulnerabile, care au beneficiat de multe surprize plăcute din partea organizatorilor. În cadrul discuţiilor, organizatorii din țările prezente au relatat despre drumul carierei sale, cum a fost lansat proiectul Alivemax, dar şi s-au oferit multe sfaturi în efectele tratamentului foarte simplu utilizând produsele propuse. Taxa de participare în valoare de 50 dolari, achitată de participanţi a fost direcţionată în proiecte de caritate. Mulțumiți pentru tot ce s-a făcut pentru sănătate, lansând și promovând noi produse cu fito spay-ri și cosmetice despre care, deocamdată noi nu cunoaștem toate efectele miraculoase, dar deja apar discuții și dovezi din partea persoanelor, care s-au bucurat de tratament în scurt timp… DSC_2721Prezentare de produse, istorii de succes reale, interpreți îndrăgiți și o Tombolă cu premii de valoare- bijuterii din aur cu diamante, bilete de călătorii, tablete, telefoane mobile, blănuri de nurcă, pandative din aur și multe altele… Fiecare participant a fost surprins cu ceva interesant, dar și servit cu bucate naționale la restaurant… Să ne bucurăm că încă mai există astfel de persoane devotate oamenilor, să le transmitem multă sănătate, bucurii, liniște sufletească și tot binele din lume.

Prezenţe naţionale, care au acceptat provocarea de a cânta şi dansa la eveniment, artiștii ai poporului, – Ion Suruceanu, naistul Constantin Moscovici, ansamblul folcloric ”Tălăncuța”, ansamblui de dans ”Fluieraș” și alții, și moderatorul Andrei Porubincu îndrumarea atentă a doamnei de afaceri, milionara din Kazahstan КarashashТаnabayeva, precum şi Maisuradze Larisa din Azerbaidjan, Iulia Grigor din Republica Moldova etc.

Imaginile le vizionați accesând albumul:«Alivemax – lansare mondială».

DSC_2804Despre produsele Alivemax: Spray-urile AliveMax, comparativ cu metoda clasică de administrare, au o absorbtie de 98 % a elementelor active, ajută astfel mai eficient la vindecarea organismului.
Beneficii ale folosirii spray-rilor Alivemax:
– Dau senzatie de bine, de vitalitate/ Favorizează obtinerea sănătății celulare optime/ Mențin un libidou activ/ Ajută la încetinirea procesului de îmbătrânire a celulelor/ Oprește nivelul de energie a corpului/ Întarește sistemul imunitar/ Este plăcut, agreabil/ Acceptat mai ușor, de către copii/Administrare: de la 3-7 vaporizări pe zi 
S-au făcut multe testimoniale cu afectiuni care au fost tratate cu succes, dar întrucat sunt produse naturiste, legea interzice ca la fiecare produs în parte să se facă specificații / referințe de această natură.
Produsele cosmetice AliveMax sunt apreciate tot mai mult de esteticieni, dermatologi și unele dintre cele mai bune SPA din lume. Masca Lift Instant Face Revolution AliveMax și Serumul Anti-Aging cu Aur de 24K, reprezintă un adevărat progres în lupta împotriva îmbătrânirii…
Toate informațiile vă sunt oferite de distribuitori!


4 comentarii

Un capitol de Vasile Vizitiu, marinar cu satul în suflet


Timpul nu stă pe loc, şi cu fiece clipă mă simt neputincios, că acum nu ascultă nimeni de valori, oamenii ţin una şi bună în lupta pentru bani şi putere. Ce-a fost frumos s-a ruinat. Nici fabrici, nici uzine, şi în fântâni mor oamenii nepricepuţi.  De izvoare cu apă, de sensul care unii caută deja prin enciclopedii. Stau şi acum să ascult satul, să mă aplec la pământ şi să plâng de dorul părinţilor, de baştină aşa frumoasă cum era…Vasile Vizitiu

Adesea îmi aduc aminte de frumuseţea dealurilor din cariorile imaşului satului meu natal Varvareuca, de bahnile de pe malurile Răutului, acolo unde păşteam vitele, oile de la răsărit şi până la apusul soarelui, în valea pământurilor răspândite de la satul Bobuleşti până la satul Băgrineşti. Dealuri întinse cu un covor de iarbă verde, înalt crescută, cu apă cristalină în izvoarele curgătoare, – o frumuseţe fantastică. Eram îmbătat de miresme şi farmecul naturii, de cântecul fluturaşilor în adierea apelor curgătoare. Stuhări de grâu la început verzi, creşteau mari până îngălbeneau, la fel de înalte, şi oamenii le tăiau şi apoi făceau ‘’snopuri’’, le împărţeau în legături aparte cusute cu aţă rezistentă, după ce acopereau cu ele casele, ‘’saraiurile’’, grajdurile pentru vite. Stuhul legat era păstrat în loc de radiatoarele din present, încălzea pereţii caselor, fie le ferea de frig pe timpul iernii.

Dar ce fântâni aveam în sate! Şi ce mai gospodari existau pe vremuri, – ei care păstrau ordinea şi gospodăria impecabilă, nu ca acum… Erau oameni pricepuţi în curăţirea fântânilor, apa era totdeauna pură şi gratuită. Nu pleca un oaspete fără să guste din apele fântânilor, sau din vinurile beciurilor, şi totdeauna lua cu sine şi sticle cu apă sau vin oferite de gospodarii harnici şi darniţi. Nişte fântâni, cu ciutură mare de 10-12 metri adâncime, şi alături, ‘’ulucuri’’ din piatră special ţintuită pentru a adăpa vitele.

 Cum treceam hotarele satului atunci când mergeam la păscut vitele, cam la  500 metri de la casa mea natală, ajungeam la fântâna gospodarului Vasile Doina, alături era şi o bahnă mare, unde oamenii din sate se adunau şi păşteau vitele. După un km distanţă de la fântâna ceea, la hotarul cu pământurile satului Cenuşa-hos de înălţimea Bortoasa, avea gospodarul Vasile Doina şi un izvor cu apă din belşug, pură, rece şi la gust nemaipomenit de bună. Oamenii care munceau pe acest pământ, ajungeau să bea apă anume din acest izvor, şi încă udau pământurile cu ea, de aceea şi roada era bogată. Mai jos de Bortoasa până la iazul mare situat pe dealurile numite de săteni – Albeşti, era un iaz mare, întins, pe-atunci, şi foarte adânc. Din jur-împrejur, ascuns de tufari, copaci frumoşi de tot soiul. După iaz, vine o altă parte a dealurilor până la hotarele cu satul Băgrineşti, foarte bogat în pământ rodnic, cu un petriş bun de trecut pentru maşini cu ornamente, tancuri, – un drum unit cu pământurile Cucuieciului, o distanţă mai lungă de la sat. Deci, acest drum se uneşte cu Podul de fier dur, înalt şi leagă hotarul oraşului Floreşti (pe timpuri, era un sat) de satul Varvareuca. În timpul războiului hitlerist, podul a fost bombardat, şi maşinile grele nu mai treceau peste el. În present, nici căruţele cu cai (trăsură), nu mai trec peste pod, că oamenii sunt cu frică să nu se prăbuşească cu tot cu pod… Dar şi apa a scăzut, nivelul ei e foarte mic, şi oamenii trec Răutul pe nişte punţi mai puţin trainice. Din păcate, nimeni nu-şi mai bate capul să repare podul, primarii vin şi se tot schimbă, iar oamenii cu nevoile lor, – nu mai are nimeni nevoie de ecologie, de natură frumoasă ca pe timpuri în Moldova. Dar peste Europa fac asalt, ca acolo natura e mai bună… După drumul Albeşti vine un iman mare, cu fântână, izvoare, şi oamenii păşteau oile pe stâni construite pe vremuri de oamenii din sat.raut

La fel, pe dealurile Cucuieţiului era o fântână cu ciutură şi frumos orânduită. Şi pe băhnile Hârtopului era o fântână, este şi acum acolo, – dar fără ciutură şi nici apă nu se vede. Cel mai greu pentru mine a fost să aflu că şi fântânile pe pământurile gospodarului Ion Rusu de la Hârtop, şi cele ale lui Nicolae Vizitiu, Macar Vizitiu, nu mai există în present. Nişte fântâni ce mângâiau sufletul cu palmele trudite… Dar oamenii continuă să lucreze pe dealuri şi cumpără apă străină. Că de apă avem nevoie mereu!

De la Fabrica de unt din satul natal Varvareuca vine un drum spre podul de fier, oamenii plecând la muncă luau cu sine ulcioare pentru a se întoarce cu apă de la izvorul lui Biciu, – apă cristalină, rece, nemaipomenit de curată, şi chiar lecuitoare de boli. Se spunea, că în satul meu natal Varvareuca erau trei izvoare cu apă lecuitoare de boli. În primul rând, apa din izvorul lui Biciu (în present nu mai există, zdrobită); al doilea izvor, de la Străşeni, la fel nu mai este; Şi al treilea, – izvorul din Albeşti. Spuneau bătrânii, că În aceste izvoare cântau Fântâniţele!

Atât de pură era apa, unsă cu bucurie şi veselie, şi cântau fântâniţele în albia izvoraşelor, de parcă aduceau aminte că viaţa trebuie trăită, simţită, căci într-o clipă totul poate dispărea. Murmurul miracolelor cu apă sfântă, şi e mare păcat că oamenii au zdrobit natura, au uitat tradiţiile, valorile şi obiceiurile moldoveneşti, au devenit indiferenţi pentru tot ce a fost frumos şi util pentru pământul nostru…

(Un capitol din cartea lui Vasile Vizitiu, ‘’Marinar cu satul în suflet’’, curând va ieşi din tipar şi lansată la Biblioteca Municipală ‘’B.P.Hasdeu’’) ❤

Alte surse despre Vasile Vizitiu:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/11/04/la-multi-ani-teodora-si-vasile-vizitiu/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/02/03/vasile-vizitiu-omagiat-de-prieteni-si-colegi/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/06/26/vasile-vizitiu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/06/17/vasile-vizitiu-cu-satul-in-suflet/

 


7 comentarii

Arta salvează lumea


elviraÎn ziua sa de naştere, pictorita Elvira Cemortan-Voloşin s-a bucurat de un eveniment deosebit, organizat la Ambasada Azerbaidjan din Chișinău. E vorba și de lansarea catalogului «Arta Moldovei in sustinerea Pacii si a integritatii nationale» (vezi, aici) în susținerea personalităților de artă. Momentul inedit al evenimentului a fost, acel fapt, că cei care s-au prezentat prin lansări de catalog, de tablouri, felicitări, defilări excepționale cu modele în straie și baticuri azere, cafea de la Stukalloff etc, au dat dovadă că artiștii sunt promovați în continuare, de prieteni și admiratori. Evenimentul a fost organizat, în special, în promovarea artiștilor plastici, cu sprijinul Clubului INNER WHEEL Elit Chisinau Europea, președintă Аurelia Grigoriu, și cei cărora le place creația Elvirei Cemortan-Voloșin. Prin catalog s-au evidențiat artiști plastici și designeri cu creații de modele, mai mult cei care cooperează în acest domeniu. La eveniment au venit cu felicitări Monica Babuc, Ministrul Culturii Republicii Moldova, Ambasadorul Azerbaidjan Namic Alyev, deputată a primului parlament RM Ludmila Scalnîi etc. Activitatea s-a încheiat cu urări La Mulţi Ani, toţi cei prezenţicântând şi aplaudându-i pe invitați și pe pictorița omagiarăasaltată cu urări de bine și frumoase buchete de flori, care mulţumea cu zâmbetul ei neobosit.

elvir

Аurelia Grigoriu, (Президент Общественной Палаты Молдовы об открытии вернисажа „Художники Молдовы”): „Искусство спасет мир. Искренне верю в эту истину. Именно поэтому Общественная Палата Молдовы одним из приоритетных направлений своей деятельности избрала поддержку всех видов искусств.
Художники, скульпторы, дизайнеры, представившие сегодня свои работы на вернисаже «Художники Молдовы в поддержку территориальной целостности Азербайджана», организованном в Посольстве Азербайджана в республике Молдова, своими работами демонстрируют прежде всего, поддержку дружественному государству Азербайджан, уважение культурных и духовных ценностей, уважение суверенитета и восхищение достижениями этой страны. Как один из организаторов мероприятия, хочу высказать слова благодарности Чрезвычайному и Полномочному Послу Азербайджана в Молдове Намику Алиеву за представленную возможность провести вернисаж в резиденции Посольства Азербайджана. Особую благодарность выражаю Натаван Макили-Алиевой за поддержку и помощь в организации вернисажа . Министерство культуры Молдовы, лично министра Монику Бабук благодарю за активную государственную позицию , устремлённую к территориальной целостности и суверенитету стран, и в первую очередь, нашей страны и дружественного нам Азербайджана . Культурный центр ARTELIT, , Bronze Elite – за активное участие в организации и реализации данного проекта, а так же выражения мнения , которое проявляется не только в искусстве, но и в деятельности данных структур. Особое внимание хочу уделить „FS Agency” SRL,под руководством Натальи Рахмистрюк , салону-ателье ELENARIBINA . Желание выразить поддержку дружественному Азербайджану, матерям, женам и сестрам азербайджанских солдат и офицеров, вдохновило руководителей и дизайнеров к созданию уникальной авторской коллекции азербайджанских платков Kelageya. Шелковые платки расписаны элементами картин знаменитой молдавской художницы Эльвиры Чемортан-Волошин. Представляя данную коллекцию, авторы демонстрируют свою солидарность Азербайджану и его справедливому стремлению восстановить территориальную целостность своей страны.”


17 comentarii

Gala Turismului moldovenesc 2016, prima ediție


Despre mentalitate. Am constatat, mai demult timp, că poziția socială pe care o deține omul, se datorează modului lui de a gândi… Și chiar dacă nu gândești corect, nu poți fi oprit, pentru că mentalitatea domină…  Un exemplu. Cu câțiva ani în urmă, într-un centru local s-a deschis o rețea cu saloane, muzeu, supermaket, parc de distracții… gala, bulat, briosanorisFrumoase localuri, cu promo, lansări și pachete gratuite de bucate delicioase cu plăcințele, șarmaluțe, măliguță, pentru toată lumea, plus concerte cu interpreți de peste hotare cotați foarte scump, tombola cu loturi toate câștigătoare etc. Poporul șocat, – consumători la o plăcere completă de nedescris. Învitatul special pentru a gestiona evenimentul, din Germania, Spania sau Azerbaidjan, nu contează, – era foarte principial DSC_0202Reputația, – trunchiul cel din dintâi!Niciun compromis, nicio întârziere! ..A trecut un an, contractul a finișat, ”neamțul” și-a făcut treaba și s-a întors în țara lui natală. Noul director ori primar, al nostru moldovean, dar cu studii europene, timp de o lună a urmărit procesul muncii și… a făcut propriile sale constatări. DSC_0253Reputația aduce într-adevăr o grămadă de bani! Real! Dar… șarmaluțele de ieri aduc mai mult profit. Și pachețele care nu mai sunt gratuite, la fel aduc mult profit, la nivel local. Deci, omul nostru moldovean chibzuind binișor, în mod rapid a schimbat lucrurile. În general, el ”nu fura”, el doar optimiza procesul, cam așa… Un timp mai târziu, s-a dat de gol într-o ”binefacere”, ca urmare, arestat, eliberat, plecat peste hotare, cu totul… În locul lui vine alt moldovean, la fel cu studii europene, continuă acelaș proces, aceeaș optimizare, cu… Reputația care contează… la nivel local al mentalității… galaȘi ce-i de făcut cu această mentalitate moldovenească? Ei, primarii doar ”au vrut” să fie cât mai bine pentru popor, doar vine din inimă 🙂  Poate generația viitoare va fi altfel? Cea care va pleca peste hotare nu doar pentru călătorii și studii europene, dar și care se va întoarce acasă… Nu poți schimba trecutul, nici controla viitorul. Dar ai prezentul cu tine, – încearcă să-l schimbi, nu pentru profit personal, în acest caz, poți fi… altruist, căci binele făcut ți se întoarce întreit, și copii tăi vor beneficia de aceste bunuri… Mă bucur mult când observ că totuși mai avem astfel de tineri, ei mă surprind, și oricum stau la îndoială, – sper, ca mâne-poimâine să nu plece și ei, lăsând țara de izbeliște… Și doar avem atâtea localități cu destinații turistice surprinzătoare, atâtea lucruri frumoase, pe care nu le găsești în întreagă lume, – de ce să nu le dezvoltăm, să promovăm în continuare!? Te poți bucura de natura verde, de izvoare cu apă pură, la tine acasă, de sate cu povești monumentale, localități istorice etc și să le demonstrezi și oaspeților călători străini, care vin în vizită în Moldova… Mă dau și cu ideea sau dorința, ca să nu fie ”loturile” noastre atât de costisitoare încât să nu putem  bea din izvoarele noastre ecologic mai pure decât cele după hotarele moldave… Promovăm turismul moldav, dar cerem prea scump pentru ce este al nostru, unele și mai costisitoare decât în Europa… Ce ne oprește? Cu toate acestea, Industria turistică arată în fiecare zi că este dispusă să preia mari provocări, iar de la această platformă avem responsabilitatea de a clarifica problemele cu care ne confruntăm în interior, si de a comunica propunerile celor mai înțelepți în mediul favorabil de afaceri. Baftă turismului moldovenesc!!!gala

La Gala Turismului din Moldova în incinta Teatrului ”Eugen Ionesco”(vedeți câteva imagini aici :”Gala Turismului 2016): momente cu emoții, cu susținerea publicului nu doar cel care a avut posibilitatea să vină. Proiectul a fost sprijinit și votat multe luni de zile… S-a simțit apropierea de suflet, dorința de a trăi în Țara ta, de a fi tu însuți…  În special, menționez, spirite pozitive au venit din partea câștigătorilor care promovează turismul prin vinuri deosebite, proprii creații muzicale, meserii populare, bucate naționale, agenții, site varia etc, iar unul dintre câștigîtorii premiilor Nicolae Bulat (Cetatea Soroca) a fost nominalizat și ovațiat incontinuu în mai multe top-uri al proiectului… A fost prima ediție a proiectului, e un lucru motivant, s-ar putea să facă o treabă bună… Dar, nu mai cred în mentalitate… (Svetlana Vizitiu)DSC_0238

Opinii și speranțe îmbucurătoare vin de la cei prezenți la Gala…

Nicolae Bulat (Director  Muzeul de Istorie si Etnografie Soroca):Momentul cel mai emoționant a fost așteptarea, apoi surpriza nominalizării ca câștigător. Fie Grand Prix, fie locul II sau chiar locul III. Respectul colegilor din sfera turismului a fost și el o surpriză. Discret și cred eu după merit.. Am întâlnit la Gala Turismului o sumedenie de oameni buni, harnici, patrioți ai acestui picior de plai, care lucrează pentru imaginea acestui petic de pământ așezat între două maluri, cu multă dăruire de sine. Un lucru bun se primește printr-o dragoste sinceră pentru tot ceea ce facem!”

Doina Verdes, reprezentant CASAMARE.MD: ”Întâlnirea a fost foarte placută și utilă, într-o atmosferă degajată, printre oameni care simt nevoia să-și exprime reciproc din impresiile trăite în turism. Ideea organizării acestei Gale este destul de îndrăzneață, după părerea mea; ceea ce dă un imbold ramurei, dar și de colaborare cu oameni vii, dornici de a implementa idei utile societății. Ma bucur tare mult să-l văd pe Andrei Ioniță în sală, facând și poze cu noi înainte de recital cu muzică folk. DSC_0262Este un artist demn de aprecieri la superlativ, pentru vocea puternică care te face să simți patriotismul în adâncul sufletului, dar și curajul de care dă dovadă. Personal, apreciez intenția de a scoate în evidență proiectele ce promoveaza meleagul moldav, precum și toate categoriile enunțate spre nominații. la gala madanMi-au atras atenția rochițele în stil autentic național ale Irinei Madan, precum și băieții de la BrioSonores – care au încununat seara așa cum știu ei să o facă – să bucure inimile fetelor cu un glas duios și cuvinte de sărbatoare.”

 Vitali Cipileaga (scriitor, blogger):”Îmi place că în ultimulDSC_0254 timp se organizează evenimente care să aducă prospețime și valoare unor sau altor domenii. Gala Turismului e unul din asemenea evenimente. E un pas înainte pentru dezvoltarea turismului din Republica Moldova și nu în ultimul rând e o modalitate frumoasă de apreciere a celor care zi de zi muncesc în acest domeniu.”

Timur Agatiev, (casamare.md): „Sa știți că Industria turismului autohton rămâne înca nedescoperită ca pamânt fertil. – ”Gala Turismului” din Prima editie, timur agatievva naște cu demnitate creații și pentru viitor pline de har și voie bună. Să fiți demni de meseria voastră, dragi colegi și lumea toată!”

Cornelia Bogataia, (Medic, Sănătate Publică): ”Sunt surprinsă de eveniment! Este bine că putem promova destinațiile noastre naționale și acasă și peste hotare, mult mai bine, este că putem să fim turiști în propria noastră țară, căci avem ce vedea, ce povesti copiilor noștri!”