Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


10 comentarii

Otilia Tiganas la ”Clubul Impresii din viata si carti”:”O limbă de lemn printre linii fierbinţi”


     Când politica ţi-o ia înaintea bucătăriei, când bucătăria îţi nimiceşte familia, când familia îţi penetrează serviciul ca să remarce guvernul, orgasmul în doi devine improbabil! – Otilia Tigănaş
Clubul ”Impresii din viata si carti” în incinta Sediului Central Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu” a venit cu o nouă surpriză: protagonista Otilia Tiganas, cu origini basarabene, stabilită în Arad, România, – medic de meserie, bloggeriţă, scriitoare, formator de opinie…  Inimă română, la o gură de vorbă cu un suflet frumos, om talentat, medic-scriitor, care poartă în inimă un gol imens, un Dor nestins de neam, de rădăcini strămoşesti. Cu excelenta moderatoare Galina Codreanu, cea care a descoperit-o pe Otilia şi ne-a adus-o la club… Cu prezenţa lor ne-au onorat: muzicianul Constantin Rusnac, regizorul Gheorghe Andos, scriitorii Renata Verejanu, Tatiana Scripa, Diana Zlatan-Ciugureanu, Tatiana Afanas Creciun, Zinaida Ambroci, Ion Cuzuioc, Raia Rogac, Valerian Ciobanu, Nicolae Roibu, Lilia Onea, Angela Brasoveanu, Iulia Jalba, Maria ConduforovMarius Viziru, Sandu Aristide Cupcea, Valeriu Minciuna, Iulia Perez, Georgel Chiruc, etc
Vedeţi imaginile de la eveniment în albumul Otilia Tiganas – Femeia cu sapte palarii la Clubul IVC.
   ”Draga Otilia Tiganas! Tu ai adus la Chisinau un strop de ploaie rece, o raza zgarcita de soare, o poezie proaspata, o proza scurta, scrisa cu mult umor si ironie, dar si un Dor nepotolit. Si o inima calda, plina de iubire…
In aceste cateva zile – oameni de arta, scriitori, jurnalisti, compozitori, intrepreti, bloggeri, poeti, profesori, au dorit sa te cunoasca, sa-ti citeasca scrierile, sa te imbratiseze, sa-ti asculte vorba, sa-ti dea o floare si sa -ti lase o farama din sufletul lor…Lume buna te-a aplaudat pentru talentul tau, pentru Dorul amintirile pe care le porti in suflet, pentru verticalitatea, sinceritatea si caldura inimii tale… Drum bun sper casa! Sanatate, Iubire, Inspiratie, Proiecte inedite si multe Victorii in calea ta! Te asteptam la Chisinau oridecate ori vei simti nevoia sa-ti reincarci bateriile, sa-ti potolesti setea la izvorul neamului si sa ne rasfeti pe noi, cititorii si admiratorii tai, cu scrieri alese!
O imbratisare!” – Galina Codreanu”
      ”Pentru greșeli, fraude, încălcări ale legii, există instituții specializate. Există acolo oameni plătiți să le analizeze, să le cântărească și să le amendeze. Nepătimaș, CORECT.  N-are treabă cu astea presa, care trasformă informații disparate în știre de scandal. N-ai treabă tu, de acasă din fotoliu, fiindcă nu deții date suficiente, înghiți doar rahatul de la televizor și apoi, scutură-te tu bine și vezi dacă ți-ai declarat la fisc ABSOLUT toate veniturile! Sau dacă ți-e „dinjosul” total imaculat, astfel încât să-ți permiți să comentezi curvoșagul altuia. Iar dacă Dumnezeu ți-a pus mâna-n păr și te-a băgat prin funcții de control (chit că poate ești analfabet!), tu controlează corect, dar NU AI CE URLA ȘI DOJENI ȘI CERTA AROGANT patronul controlat: „Dar cum v-ați permis să…!!!” Că nu ești în islam cu datul cu piatra în păcătos, la piața publică. Fă tu acolo, drăguță, un proces verbal tehnic și vezi-ți de drum! Și lasă-i pe aceia pregătiți anume să analizeze ce ai scris tu pe-acolo. Fiindcă MULTE, multe tâmpenii scrii!!
Iar mâine se schimbă guvernul și tu o să zbori din funcția aia futută de control pe care tronezi astăzi și tot tu ai să rămâi bou singur, în afara turmei și ai să te miri unde a ajuns „țărișoara ta atât de frumoasă”.” 
Din minciuni nu ies adevăruri! Niciodată. Oricât le-ai răsuci. Nici măcar când vine vorba de sănătate.” – ”Primele gesturi de bun simț, elementare, atunci când îți crește tensiunea. NU intri în panică, iei măsuri. Calm.” Sunt doar medic. Unul dintre profesioniști. Nu-s nici Dumnezeu și nici (sper) diavol!” – Dr. Otilia Țigănaș, medic de familie 

   ”Azi sistemul nu merge. Că nu merge, nu ne miră, nu ne zguduie. Însă ce-i mișto în comunicat, este următoarea frază care dă senzația că toți am ști ce avem de făcut, că totu-i sub control, când de fapt fraza nu conține nimic. Sau, dacă cumva conține vreo idee, ș-așa nu te încumeți s-o aplici fără să angajezi o casă de avocatură… haha” – Otilia Tiganas.

”Am descoperit un talent uimitor. La lectura revelatoarelor poeme, autoarea Otilia Țigănaș se dezvăluie cu o naturalețe și un fair-play fascinate. De parcă ar fi scris din mers, aceste concentrate demersuri filosofice, străbătute de un lirism debordant. A fi aparent simplă, este rezultatul firesc al unei cariere de jurnalistă împlinită prin măiestria de a cuceri de la primul cuvânt. Știe să strălucească în toate, păstrând concomitent aura unei nobile conștiente de aleasa-i cale și valoare. O iubim și mulțumim Clubului, președintei, D Svetlana Vizitiu, iar moderatoarei Galina Codreanu, toată recunoștința pentru cele câteva zile de ReUnire a Malurilor Prutului. Felicitări nouă, tuturor, pentru adevărata oază culturală, de multvisată și indispensabilă firii noastre de beneficiari ai frumosului!” – Diana Ciugureanu-Zlatan

      ”A fost o zi de Florii extraordinar de frumoasa, cu oameni minunati, cu emotii pozitive, cu poezie buna, cu cantec, flori, aplauze, imbratisari si destainuri… Otilia Tiganas, la Cenaclul Cenaclul „Grai Matern, si-a dezgolit sufetelul si l-a pus cu grija in palma clipei ce-am trait-o… Firava ca un chiocel, sincera, calda, prietenoasa, deschisa, adevarata, a depanat amintiri izvorate, parca, dintro alta viata… Atat de dulce. Atat de calda. Atat de aproape… Iar noi toti, insetati de Dor de neam si de Tara, de vorba aleasa si de oameni talentati, cu inaltime de suflet, – am ascultat cuminti, am recitat, am lacrimat, am aplaudat, cantat, dansat…Astfel incat, dupa patru ore si mai bine, nimeni nu vroia sa plece, semn clar, ca purtam cu noi, acolo, in Casa Mare a sufletului nostru, un Dor de frati si de surori, pe care nici un pamant si nici o apa nu-l poate desparti si nici potoli…
Pe final de intalnire, s-a propus – una din sedintele din vara ale Cenaclului Grai Matern, sa se desfasoare la Hasmas, Arad…  (Galina Codreanu)
Dina Pripa:”Otilia Tuganas este Omul-stapin al propiei vieti. Este scenaristul care inventeaza povestea. O creaza mai intii in imaginatia sa. Devine regizorul acesteia si incearca sa nu scape friul din maini. Inventeaza-ti jocul, scrie-ti propria poveste de viata si intreprinde actiuni concrete ca sa realizezi ceea ce ai gindit. Asta ne indeamna sa facem Olitia Tiganas. Ei ii reuseste de minune si ea este convinsa ca fiecare poate reusi, daca isi ia in maini propria viata.”
      ”Ca bloggerita-medic, “paiul salvator” pentru cei din diapora. “Medicina este soțul pe care îl iubesc adânc, lângă care trăiesc de decenii și mă felicit că m-am măritat cu el, lăsând fluturii tinereții la o parte. Mai ales azi, când privesc în jur la tot ceea ce mă înconjoară! Îmi iubesc soțul-medicină. E loial, tandru și blând. Nu m-a dezamăgit. Dar scriitura este iubitul năvalnic din adolescență, primul iubit, nopți fierbinți lângă el, nițel techergheu, genul de iubit care nu place părinților. Este cel lângă care puteam muri de foame, dacă nu ascultam la timp și plecam cu el în lume. Probabil mă și înșela. Dar ce patimi! Cam asta-i scriitura pentru mine! Este iubitul care mă mai sună uneori, îmi redeșteaptă noianul de trăiri și nici azi nu pot să-i închid telefonul în nas, zicând să mă lase în pace, că sunt femeie serioasă la casa ei. Fac ce fac și tot mai accept câte o întâlnire de taină” – recunoaste Otilia Tiganas. La maturitate, Otilia Tiganas a debutat cu o culegere de proze scurte „Femeia cu şapte pălării“, “…pe care le-a scris rand pe rand, in timp.Nici nu mai știu de ce…” Cartea-carte, a alcătuit-o atunci, când a avut miză: concursul Festivalul-Internațional “Ars Maris”, 2011. Astazi “Femeia cu sapte palarii” este déjà la a doua editie. Tot la a doua editie fiind si “Poezii vanate de fisc”, “poeme de dragoste/erotice, alcatuite din limbajul „de lemn”, ridicul actual, uzitat in presa, de oamenii politici, de politisti etc” (Renata Verejanu)

Gabriela Baddour:”Despre carte, o savurez si-mi zic: Jos palaria! Otilia draga, jos toate palariile, medic bun, esti; scriitor bun, esti; om cu sira spinarii, cu caracter esti; prieten , sotie si mama jos palaria esti… Umorul tau e fenomenal, poate descreti fruntile mai ceva decat un antidepresiv! Te iubesc, OM FRUMOS!”

Angelica Lutcan:”A fost un evenimet foarte frumos, legind spiritele neamului nostru de dincolo de Prut, si strapungind blind in inimile noastre, a celor din Basarabia. Sunt foarte binevenite asa fel de evenimente culturale, fiindca ne trezesc sufletele la lumina si inspiratie. Felicitari D-nei Otilia pentru lansarea cartilor noi si multa bafta in continuare. Mult respect D-nei Galina Codreanu pentru organizarea acestui faimos evenimet! Bravo!”

Euforia Indigo Holding:”Premiile pentru cea mai memorabila interventie – un Parfum natural frantuzesc, oferit de catre Euforia Indigo Holding , Eros Versace, nr 64, a fost oferit pentru superba melodie la pian in interpretarea celebrului compozitor Constantin Rusnac, altul, pentru Femei, nr 33- La Nuit Tresor Lancome, pentru extraordinara piesa „Mama” si inconfundabila voce a Angelei Brasoveanu, carora le multumim din suflet!!!”

Filme de la eveniment postate pe Youtube:

https://www.facebook.com/events/411840219166501/

”M-am întors din Chișinău plină de oameni, de gânduri, de senzații și sentimente.
După ce oboseala drumului (deloc scurt) se va fi netezit, după ce toate mi se vor așeza ordonat prin sertărașele inimii, am să scriu detaliat despre acest periplu minunat! A fost ca un vis. Scurt.
Te salut, Moldova! O Moldovă iubindă prin oamenii, destinele, năzuințele, succesele și frustrările ei.
Bizară poveste… să traversezi o graniță, să te lași controlat de poliția de frontieră în buzunare, ca să ajungi… ACASĂ!

Veneam cu autobusul dinspre Chișinău spre Iași, ședeam în spatele șoferului, mergea Radio Moldova când, brusc, începe o știre radio despre mine și evenimentele culturale ale ultimelor zile, cărora le-am fost părtaș/protagonist.
… Știrea despre mine se situase între o piesă a lui Smiley și una a Andrei. Nu stau rău, așa-i? (www.trm.md) .

”O mică parte dintre cei care m-au onorat cu prezența la Chișinău… Râdeam, fiind acolo. Am spus:
– Structura pe sexe a auditoriului, aici la Chișinău, diferă de Arad. De exemplu. Păi, aici la Chișinău predomină bărbații, la noi n-ai loc de femei! haha” – Otilia Tiganas

Reclame


25 comentarii

TOP Bărbaţi Formatori de opinie


  Un TOP cu cei mai urmăriţi formatori de opinii (sociale, politice etc) pe reţele de socializare, – şi cei mai curajoşi bărbaţi prin expunerea propriei păreri în public. Sunt bloggeri, politicieni, juristi, pictori, jurnalisti, istorici etc. Sunt Bărbaţii urmăriţi pentru şarmul şi umorul lor, pentru postări obiective şi amuzante, pentru simpatia care ne-o produc ei involuntar, în special pentru acel dram enorm de adevăr cât ocean de mare în mesajele lor prin experienţa lor suficientă ca să le dăm crezare… Şi oricât n-ați spune că nu avem timp pentru a cuteza asupra vorbelor şi faptelor străine, că nu sunt cei din top anume din ‘’ligheanul’’ nostru cuibărit de proprii păreri, sau din motive politice, – oricum ne interesează ce mai spun aceşti bravi ostaşi ai societăţii moldave. De ce? Pentru că ei, într-adevăr, au Dreptate, – sunt cei care pot schimba ceva în societatea noastră, ar trebui ascultaţi, susţinuţi, şi dacă nu am fi atât de înverşunaţi cu ale noastre indiferenţă şi treburi ‘’personale”, cu umăr la umăr să contribuim și noi la fapte mai bune! Băieţii ăstea au judecată, sunt obiectivi, ne provoacă, şi chiar ne surprind prin mesajele şi sinceritatea lor, depinde doar pe cine afectează în mod pozitiv sau, ba… Mai jos, sunt expuse unele fragmente extrase din postările lor virtuale. Dar, să-i vedeţi pe reţele de socializare, şi cum comentează utilizatorii pe paginile lor! – Ei, cei din top, sunt cei mai urmăriţi şi comentaţi în aceste momente! I-am ales nu eu, – Voi i-aţi ales în acest Top! Eu doar le-am orânduit imaginile şi mesajele în ordine aleatorie… Baftă – în aplauze sau la reacţii adverse! 😀 top1 formatori de opiniiVeaceslav Balacci, jurist, consultant în tranzacţii economice vamale, blogger: ‘’Mă MÂNDRESC cu originile mele din satul Alexandru Ioan Cuza, Cahul, de unde sunt originari ambii mei părinţi, sat populat de descendenţi ai Românilor aduşi în stepa Bugeacului de Cuza, după Mica Unire! Până în prezent la Cuza Vodă, cum e numit în regiune satul, se vorbeşte o Română Frumoasă şi Curată, invidiată chiar şi de românii de peste Prut, de la Galaţi!”;   

”…Băi, birocrați IDIOȚI, vin oamenii cu mașini cu numere de Lituania, Bulgaria, sau „pmr”, să le aducă în câmpul legal de utilizare în Moldova și să aducă BANI în buget! Pentru asta ați făcut doar legea specială, nu?! Ce vă încurcă să vămuiți mașinile dacă ele au părăsit țara după 1 noiembrie și apoi au revenit în țară??? Important e că ele ERAU în țară la data stipulată, respectiv AU FOST INTRODUSE ÎN ŢARĂ PÂNĂ LA 1 noiembrie 2016, așa cum prevede legea!!! NU legea e imperfectă, băi, voi sunteţi IDIOŢI

         Vitalie Călugăreanu, jurnalist:”Eu sunt doar un observator: Mare nenoroc sa te nasti in tara in care stirile despre „compatibilitatea zodiilor in pat” aduna mai multe vizualizari decat cele despre pericolul intrarii in dictatura… Asta-i drama…”

”Dragi interlopi, hoti de miliarde, traficanti de tot felul si alti puscariabili, camera va asteapta cu Biblia pe masa si camera video pornita. Nu va rusinati! Hai, ca se ternina caseta!”; ‘’ Datele recensamantului sunt tinute in mare taina, pentru ca ar da peste cap inclusiv rezultatele alegerilor din 2014 si 2016… Ce, nu aveti cum sa justificati numarul mare de votanti virtuali, asa-i? … Aratati datele!’’

           Anatolie Cărbune, scriitor: ”În politică prosperă boul şi măgarul, leul, chiar dacă e rege, în politică e la coadă”;

Nu-s înzestrat cu marele talent/Să cuprind ca alţii necuprinsul,/Descriu şi eu acel eveniment/Ce-mi ridică ori coboară pulsul./Citeşte-mă de vrei să mă cunoşti,/Scriu despre mine de la primul pas,/Despre şefii de azi şi despre foşti/Căci mulţi din ei la cârm-au mai rămas./Aş putea scrie doar despre nimic,/Dar cum s-o fac când jale-i primprejur,/Aşa am fost învăţat eu de mic,/Să nu fiu ipocrit şi nici să fur…  Vorba moldoveanului „Prietenul la nevoie se cunoaşte!” sau „Prietenii la nevoie se verifică!” cred că este binevenită, m-am convins că am prieteni reali şi virtuali pe care pot conta…”

            Dorin Scobioală, jurnalist:”În Moldova, oricine părăsește un partid, imediat își fondează altul nou sau aderă la unul existent, uneori – cu viziuni diametral opuse cu precedentul. Nu contează ideologia sau convingerile, contează doar oportunitatea unică de a trăi pe spatele altora fără a munci pe care o oferă politica.”, ”Eu nu știu despre ce ţară vorbește acum P. F. la televizor, dar mie mi-ar plăcea să trăiesc în ea, nu în cea mizerabilă, jegoasă și coruptă pe care o văd în jurul meu.”,

”Pentru prima dată în ultimii ani am făcut ”curățenie” în agenda telefonului mobil. Am eliminat zeci de contacte. Sunt oameni care au murit. Numele altora nu-mi mai spun nimic. Am constatat că am foarte mulți prieteni care s-au mutat în țări străine și numerele lor de Moldova nu mai sunt valabile. Am dat și peste persoane, care vor avea dreptul să vorbească la telefon abia peste mulți ani, după eliberare din închisoare. Și asta e foarte trist. În schimb, revizuirea agendei a fost o bună ocazie să-mi amintesc de oameni care îmi sunt dragi, chiar dacă se întâmplă să comunicăm destul de rar, doar cu treabă sau la ocazii.”

Octavian Ţâcu, Istoric, lector, boxer: Când vrei să arunci cu noroi în oameni care fac istorie, trebuie întâi să te uiți ce fac și ce scriu (la fel ca și la politicieni), iar până la scrisul și făcutul românesc a unor oameni invocați drept anti-români, Mișca Tașcă mai are de mâncat măligă. Asta se referă și la cei care au pus botul la o astfel de informație…”; ‘

‘Noi suntem ceea ce vrem să fim, zilnic ne ,,vindem” societăţii.   Afirmăm sub diferite identităţi: cetăţeni, colegi de serviciu, parteneri de afaceri, fraţi-surori …etc. Nu avem o idee fixă despre cine suntem, pentru că cu persoane diferite, ne comportăm diferit.”, ”Cei care urmăresc lucrurile pe care le scriu în TIMPUL își amintesc despre seria de articole dedicate practicilor și politicilor statal/imperiale de construcție identitară, prin care arătam cum anumite grupuri etnice sunt fragmentate și făcute altceva decât pornirile lor inițiale.

”Vă imaginați am intrat în sate în care ni s-au deschis porți în care am fost salutați în limba română.”

          Аndrei Bolocanjurnalist:”Emisiunea Lumina este prima care a reușit să ajungă LIVE la Cufurința de Presă de la Moscova. Mulțumim celor că ne-au primit alături.

p.s. Scuzați că am scris mai sus în lenba romină” 🙂 ȘI TOTUȘI… care ar fi o soluție pentru Moldova sau România, țări în care nu ninge foarte des, dar dacă ninge o dată ghinișor, apu e jale și lacrimi și dramă și nu-i de glumit, a?
Să cumperi echipament de milioane pe care să-l folosești o dată pe an? Ce spun contribuabilii? Așa și credeam.
În Canada primăriile sau au propriile parcuri sau (cel mai des) încheie contracte cu pers. jur. care au djâpuri, elicoptere, lopeți cât soarele de mari și parcă-i fără dramă.
O ninsoare de 2 zile cu 20-30 cm de zăpadă poate costa orașul Montreal vreo 8 mln dolari, dar parcă-i fără dramă. ”Nivelul de bucurie & fericire & încântare – OVER THE TOP. .. Vă mulțumesc că mă lasați să cred că pot să fac asta în continuare… ”

Sergiu Sîrbu, deputat parlamentar, jurist:”Dragilor câteva precizări

  1. Nu sunt eu autorul acestui proiect. M-am da cu părerea doar. Apropo, nimeni nici nu a citit proiectul că văd că nimeni nu a înțeles sensul.
    2. Eu aș veni cu propuneri mult mai radicale în genere pe tot acest domeniu
    3. Toți avocații ar trebui să-și confirme cunștințele fiecare 3 ani indiferent cînd și cum au obținut licența
    4. Nu am încercat niciodată să acced în avocatură. Nu manipulați
    5. Am participat în zeci și zeci de procese, inlcusiv la Curtea Constituțională. Nu am avut nevoie de licență ca să le câștig. Chiar dacă eram în opoziție
    6. Etichetările și insultele personale deja vă caracterizează și ține de cultură. Aici nu am cum să vă ajut
    7. Și da, Vă doresc la toți multă sănătate. Atunci cînd nu este, atît de minuscule par toate aceste discuții

          Vasile Botnarujurnalist EL, pictor, formator de opinie:”Bade, eu in discutii theologice nu ma antrenez, ca sunt total pe-din-afara. Nu am facut decat sa citez un Dostoyevsku sau cine naiba detine pionieratul ”, „Pictura” asta a ajuns la destinatie. Demult am incetat sa „contabilizez”, imaginar, geografia pe(ste) care s-au asezat vinurile mele. Dar acum, dupa ce a plecat la Belgrad, am incercat se schitez in minte o harta ( in vecinatate, la Zagreb, sunt niste tusuri de acum 10-15 ani) si mi-am dat seama ca deja ma depaseste… Si nici nu mai conteaza. Sunt convins ca nimeni nu le ia din politete. Chiar atunci cand le ofer in dar. Bucuria neprefacuta e cea mai buna recompensa si in acest sens cred ca ma pot considera pictor. Multumesc pentru reactie!”

          Eugen Luchianiuc, blogger:”Da eu aş lua copiii de la părinții care fumează în prezența lor.”, ”Acel moment când un polițist îți scrie un comentariu, citez: ”Tu singur est o greseala a societatii….”, ”Trump a câștigat grație faptului că el a promis că va aduce bunăstare în SUA. Americanii s-au cam săturat să împarte democrația în lume și vor o Americă mai bună.”; ”Oare când, în Moldova, se vor găsi oameni care să vrea să facă ”Moldova great again” și să se gândească la interesele oamenilor și nu la direcția vectorului geopolitic și care vor dori o societate unită și nu una plină de porcării de genul ”sirieni” sau ”mâna moscovei”; ”Pentru ce să bage americanii bani in „Din Inimă” sau „Produs in Moldova” dacă in magazinele deschise produsele sunt doar de o mărime?…Producatorii nu prețuiesc investitiile. Despre prețuirea consumatorului – şi aşa e clar”.

         Ion Ceban, concilier prezidential, deputat parlamentar:”Veniti la gradina zoologica. E una din putinele din regiune unde puteti vedea leopardul zapezilor, tigrul alb si alte specii rare.”, ”După cum a promis anterior Președintele Republicii Moldova, inclusiv în discursul de învestitură în funcția de șef al statului, lansăm inițiativa de constituire a Consiliului Economic pe lîngă Președintele Republicii Moldova care va fi preocupat de identificarea riscurilor pentru dezvoltarea economiei naționale și sectoarelor ei, evaluarea programelor și rezultatelor implementării reformelor economice, elaborarea propunerilor de soluționare a problemelor economice și dezvoltarea sectoarelor ei, perfecționarea politicii economice și instrumentelor implementării acesteia pentru asigurarea dezvoltării durabile și modernizarea economiei Republicii Moldova… Menționăm că această inițiativă revine pe agenda președintelui în premieră după o perioadă de 16 ani. Toți care doresc să devină membru al Consiliului, sînt rugați să expedieze scrisori de intenții (directori, experți, președinți de asociații profesionale și de business) pînă pe data de 14 februarie, 2017, la adresa…”

❤ 😀 😉


26 comentarii

“Un luptător e întotdeauna singur”. Sabina Laiber


Sunt un om printre oameni ce de multe ori trece neobservat şi alteori iese în evidenţă atunci când simte că are ceva de transmis. (Sabina Laiber)

Visul meu a fost să devin actriţă şi după ce am învăţat 19 ani în care am luat licenţa în Filosofie, absolventă a Facultăţii de Psihologie, formator acreditat ANC, 2 ani formare în Psihoterapie Integrativă (Oana Maria Popescu & Loredana Ileana Drobot), absolventă de cursul Nlp Practioner (Tiberiu Felber), Emotional Freedom Technique (Corina Marin), workshop-uri respiraţie holotropică (Elena Francisc), cursuri de hipnoză, auto-hipnoză şi dezvoltare personală (John Thompson), am practicat cel puţin 7 ani jumătate arte marţiale tradiţionale aproape zilnic (sub îndrumarea: sensei Cristian Laiber, sensei Dominic Thibault, Shiraishi Sensei, shihan Roland J. Maroteaux, etc.) şi multe altele am făcut, dar nu mi le mai aduc aminte, am păşit pe scena “Teatrului de Artă” Bucureşti, ca actor amator, în spectacolul „12 Oameni furioşi”, în regia Andreei Cauc la vârsta de 33 ani, acum având doar 35 de ani.sabina-laiber

Îmi place să râd mult, şi în primul rând să râd de mine atât în scris, cât şi pe marea scenă a vieţii. Am început să scriu începând de la vârsta de 12 ani încurajată de profesoara de limba română Elena Velcea, Şcoala Generală nr. 2 din Piteşti, judeţul Argeş. Prima carte pe care am scris-o “Amintiri spre… viitor” este un cumul de experienţe din viaţa mea, pe care le-am transpus din gânduri în rânduri… Sunt eu, sufletul meu şi un pic mai mult.

Fiecare eseu cuprinde emoţii, senzaţii, transformări continue ale unui om simplu, în societatea prezentă. Mai devreme mă gândeam la familia mea şi am regăsit un mic eseu scris din 2006 despre aceasta. Amuzant este să regăseşti o parte din tine din trecut rezumată în câteva rânduri… Am să vă redau ceea ce am scris atunci:

Copilăria mea… dulce şi amară. De ceva ore, chiar zile, gândurile îmi fug spre acea perioadă a vieţii mele… nu ştiu de ce tocmai acum mă gândesc aşa de intens la acea vreme a vieţii mele: copilăria. Azi, mi-am adus aminte şi mi-au dat lacrimile, m-am pornit chiar pe un plâns serios cu suspine. Cum aşa? Uite aşa din senin… Acum nu mai sunt copilul de atunci, şi aş putea zice că e normal (sau aşa ar fi normal) sau poate nu ar fi normal aşa… Eram un copil la locul meu, chiar aş zice retras… “cuminte şi nu am creat niciodată probleme” (aşa mi-a zis mama). Da, aşa eram, îmi plăcea cum eram, mă simţeam bine oriunde eram şi asta pentru că oriunde aş fi fost era frumos şi oamenii erau buni.

Îmi plăcea să stau departe şi de jocurile celorlalţi copii, eram fericită doar dacă-i urmăream, chiar dacă din depărtare sau chiar de lângă ei. Pe cât eram de tăcută şi liniştită, pe atât de sociabilă… reuşeam să relaţionez cu oamenii cei mai „răi”. Cum? Cred că, “cuminţenia mea” dobora orice şi pe oricine. Ascultam mult, îmi plăcea să ascult şi mă gândeam pe atunci că am să cresc mare şi … si eu… voi fi ascultată de cei mici. Ţin minte că fugeam de gălăgie… mă plimbam de una singură, fără să realizez că pentru familia mea eram declarată dispărută… doream doar linişte şi aşa credeam eu că o obţin: fugind cât mai departe sau chiar urcându-mă în copaci (la Maica la ţară făceam des asta)… fugeam de zgomot, de situaţiile în care oricât de cuminte aş fi fost şi oricât aş fi implorat să nu mai aud tonuri ridicate… Realizez că şi acum, mare fiind, fac la fel: fug, dispar… nu ştiu, e interesant că sunt si azi copilul de atunci, în unele momente.

Mi-am dorit să am copii, dar fizic nu mai pot da fiinţă altei fiinţe, aşa că mă bucur de copiii altora. Am în căpşor să înfiez la un moment dat, adică peste 15 ani (când tot tânără şi frumoasă am să fiu) un copil negru din Africa. Şi am să fac asta! Întotdeauna mi-am îndeplinit visele mai devreme sau mai târziu, dar de cele mai multe ori am primit ceea ce am cerut exact atunci când aveam nevoie. ’’Dar”… mă gândesc acum la acest cuvânt şi la toate semnificaţiile sale… mda… aşa o fi? Dar… am un dar (cadou) pe care-l caut… şi cum ei l-au găsit, cu siguranţă îl voi avea şi eu… doar FAMILIA e fericită şi împlinită când toţi membrii ei sunt liniştiţi.

Pornisem de la ideea de copilărie (a mea) şi am ajuns la dar… mă simţeam bine cu mine atunci… am crescut, am încercat să mă adaptez, dar (iar dar) nu mă simt bine acum cu mine. Şi asta pentru că am crezut că dacă ascund felul meu de a fi: cuminte… şi sunt la fel ca ceilalţi din aceste locuri, voi fi integrată mai uşor. Am fost şi sunt integrată, numai că nu sunt eu… chiar dacă eu-ul pe care-l văd ceilalţi le place şi îi fascinează (pe unii)… eu nu mă simt eu. Şi de azi, de acum, vreau să fiu eu… să tac când am chef…să vorbesc atunci când mă simt eu bine să spun cuvinte… Aş putea zice că ar fi o nouă acomodare… a lor cu mine (aşa tăcută şi cuminte) şi a mea cu mine de azi, de pe vremea când eram copil… o nouă provocare, dar de data asta cu MINE în primul rând.

                                 Ce vreau de fapt? Să găsesc şi să preţuiesc acel DAR!

sabinaMulţumesc minune, luminiţă vie! – aşa îî spun eu lui Dumnezeu-ul din mine: “luminiţă vie”. De ce? Fiecare din noi are o lumină vie în suflet şi acea luminiţă e scânteia divină. Toate luminiţele (sufletele pământeşti) formează o torţă ce o numim cu toţii Dumnezeu.

Uneori mă obişnuiam şi aveam locurile mele de linişte, dar apărea ceva, ceva care mă forţa să mă adaptez unei alte situaţii… adică ne mutam în alt loc (tata a fost militar de carieră şi se conforma sistemului şi noi ne conformam odată cu el, că doar FAMILIA era la bine şi la rău: ÎMPREUNĂ!).

Şi tot aşa ne-am mutat dintr-un loc în altul (de la Mediaş (unde m-am născut) la Sibiu (de la vârsta de 6 ani până la 9 ani) şi apoi la Piteşti) ÎMPREUNĂ. Până când fiecare membru al  familiei mele şi-a găsit un loc unde să rămână, să aibă la rândul lor FAMILIA lor. Cât mă bucur pentru asta, că în sfârşit s-au oprit!

Dar eu încă nu m-am oprit eu încă mai umblu „brambura” şi chiar nu ştiu să precizez pentru încă cât timp. La un moment dat am crezut că m-am oprit şi eu, aşa am crezut şi aveam toate motivele să cred asta, m-am căsătorit religios chiar de ziua mea de naştere pe data 24 septembrie 2005 când împlineam 24 de ani, dar… există un „dar”… nu a fost aşa. Se pare că ceea ce caut cu adevărat, nu am găsit încă. Iubirea necondiţionată nu cred să o găsesc în această viaţă. Am iubit şi am fost iubită de mulţi bărbaţi, dar mereu am ajuns la vorba tatei “un luptător e întotdeauna singur”. Da, sunt un om singur înconjurată de prieteni minunaţi, artişti în mare parte, dar am şi prieteni împământeniţi (mai puţini, dar buni). În fond şi până la urmă, sunt bogată!

Reţete de viaţă, nu le ştiu. Ştiu că nu ştiu tot şi nici nu voi şti vreodată. M-am născut în această viaţă, pe această planetă pentru a contribui la “planul divin” (dacă există vreunul).
O întâmplare deloc întâmplătoare mi s-a întâmplat în Timişoara (2008) acasă la o prietenă căreia i-am spus: „trebuie să caut în haosul minţii mele o idee salvatoare din care să dezvoltăm o viaţă îmbucurătoare!”

               Şi aşa a apărut: -“Poarta către Tine”!

Am tradus acea trăire ca fiind şansa fiecărui om, fiinţă vie, să trăiasca liber după bunul plac.
Libertatea este o nevoie imensă în viaţa unui om. Când eşti liber, sau iubeşti ceea ce faci, cursul timpului se transformă în file din poveste nemuritoare. Din păcate sau din fericire proiectul acesta se desfăşoară într-o societate în care oamenii, vieţuitoarele, trăiesc în cuşti (minţi) – „închisori” create, culmea, tot de oameni! Iluzia este că atunci când îţi creezi confort şi siguranţă, de fapt îţi făureşti singur coconul din care cu greu ieşi. Apare ataşamentul faţă de tot ceea ce ai şi frica că ai putea pierde ceea ce ai.

“Poarta către Tine” vine cu propunerea să rupă toate lianele, să se spargă toate lacătele şi să se preţuiască ceea ce dictează cu adevărat sinele interior.

Ştim că este dificil să crezi în ceva ce pare ireal, cu toate că inima tot îţi repetă în fiecare clipă:
„Deşteaptă-te!!!” Pe frontispiciul Templului de la Delphi scrie: “Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii” – rămân doar cuvinte…???

                     START! SĂ TREZIM ARMONIA REALITĂŢII TALE!

Visul e cu adevărat vis atunci când devine realitate. Poarta către Tine a apărut ca un vis.                 Realitatea acestui vis se îndeplineşte astfel: găsiţi sau întâmpinaţi oameni care se iubesc pe sine şi fac „ceva” – artă – cu dragoste necondiţionată fiind sprijiniţi ca talentul să fie desfăşurat în condiţii optime, ajutaţi să-şi perfecţioneze arta de către alţi artişti buni pedagogi, promovaţi la nivel local, naţional şi internaţional prin organizarea de evenimente în care fiecare om cu har să-şi etaleze „opera”, susţinerea morală şi financiară de a continua până la sfârşitul acestei vieţi să-şi producă/reproducă arta.
România are suficient spaţiu cât să susţină valoarea artei.
Ne ajutăm singuri în primă fază dându-ne ocazia să avem încredere în visele noastre, apoi în a doua fază să avem încredere că şi cei de lângă noi pot avea încredere în noi.

Un om reuşeşte dacă cei dragi lui au încredere în succesul său! Eu am încredere în proiectul “ Poarta către Tine” pentru că prima dată am lăsat “poarta mea” să se deschidă pentru mine.
Şi dacă un om a putut face ceva, orice alt om poate să facă acel „ceva” realizat de altcineva!
Şi dacă avem vise diferite e de bine – pentru că astfel nu ne plictisim împreună!

Asociaţia “Poarta către tine” este proiectul meu de suflet prin care îmi doresc în paşi mici şi siguri să dezvolt o mişcare culturală la nivel naţional şi internaţional, în care artiştii anonimi să iasă la rampă.

Din punctul meu de vedere, ARTA (în toate formele ei) este singura calitate a omului de a-şi exprimă existenţa pe acest pământ. Prin urmare, îi încurajez pe toţi oamenii care au un talent şi vor să se afirme, să se facă cunoscuţi! Recomand să vă cultivaţi zilnic, să nu treacă o zi fără să fi învăţat ceva nou. Am citit cărţi şi am văzut filme care m-au inspirat cândva şi ar trebui să revin asupra lor. Vă recomand:

Filme: Ostrov, August Rush, Peaceful Warrior, Ghost, Star Dust, The Rite, A Dangerous Method, The secret, Ultimul mohican, The Curious Case Of Benjamin Button, Veronika Decides To Die, La Belle Verte, NOSSO LAR, When Harry Met Sally.

Cărţi: „Constienta” de Antony de Mello, „Puterea prezentului” Eckhart Tolle, „Acelasi suflet, multe trupuri” Brian L. Weiss, „Reconectarea. Vindeca-i pe altii, Vindeca-te pe tine” Dr. Eric Pearl, „Mumia de la masa din sufragerie” Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson, „Vocea mea te va insoti” Milton H. Erickson, Opera lui Carl Gustav Jung,„Din tainele iluzionismului” A. Iosefini, “Viata lui Freud. Turnul nebunilor” de Irving Stone