Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


8 comentarii

ALTAIR – școala vieții


După cum şi era de aşteptat, viața a intervenit cu o direcție cețoasă şi pășind spre ea nu realizezi care e începutul și care e finișul. Trece iunie, trece iulie, și îți dai seama că soarele pe care-l aștepți, în realitate nu e pe cer, –  e în Tine. Trebuie doar să-ți amintești, cum e să-L vezi. De fapt, cu asta sunt preocupată revenind din Bulgaria.

Știți, despre ce vreau să menționez în mod special? Despre tabăra pentru copii și părinți, ”ALTAIR”, care a activat la Sveti Vlas, Nessebar, Bulgaria. Eu am avut o copilărie dificilă la subiectul comunicării, asta am înțeles aici, la ALTAIR, unde am fost invitată de coordonatorul proiectului Tamara Curtescu, (DGETS mun. Chişinău) E Ceva! Cu multe pozitive, minți și suflete deschise, bucurie și fericire, ceea ce demult n-am văzut! Copiii împreună cu animatorii și profesorii în mod constant rezolvă probleme, creează și se joacă, cântă și dansează, comunică, pregătesc fie discursuri, fiei varia activități, demonstrate ulterior în show-ul de seară… Este o mare școală a vieții! Adăugați la toate acestea odihna, plajă și marea caldă, soarele strălucitor după o ploiță răcoritoare, vase maritime plutind ca-n basme bucurându-ne ochii, bucate alese la restaurant, preparate și servite cu mare drag, cu plăcere înfulecate de fiecare de la mic la mare… Sumând, veți obține un vis care se numește tabără pentru copii ALTAIR! Mulțumiri speciale Violetei Popovici – Bujor, (Centrul Municipal de Excelență, LTPR „Mihai Marinciuc”)  responsabilă de echipa de conciliere ALTAIR, pentru atmosfera prietenoasă creată cu multă răbdare și curaj. Precum și pentru animatorii activi: profesori, medici și parteneri media Ina Botnari, Golubev Olga doctor, Eugen Lipcan animator ALTAIR, Roșca Victoria doctor ALTAIR, Postolachi Alexei, salvamar ALTAIR, Ciuvaga Victor, profesor ALTAIR, Mamaischii Veronica, formator Gas Natural Fenosa, Baș Liudmila profesor IPLT „C. Stere”, Simerețchii Margareta, Director ȘG ,,Ilie Fulga”, Spînu Marina, profesor ȘG ,,Ilie Fulga”, Schițco Svetlana, profesor LT,,M.Viteazul”, Schițco Natalia, profesor LT ”Mihai Viteazul”, Popa Ana, profesor Prometeu-Prim, Maler Fevronia, profesor LT ”Prometeu-Prim”, Evtuhovici Valentina, profesor LT ”Prometeu-Junior”, Andruh Galina, învăţătoare LT ”Miguel de Cervantes Saavedra”, Criulean Silvia, profesor, Colegiul Financiar-Bancar, Dimovskaia Galina, profesor LT «V.Lupu», Iuldasev Natalia, profesor LT ”N.Gogol”, Leu Natalia, profesor LT «N.Gogol», Popa Larisa Prof. LT,,N.Iorga”, Covaliov Tatiana Prof. LT,,N.Iorga”, Cotorobai Ludmi Prof. LT,,N.Iorga”, Angela Ostrovan – Curtescu, administrator…

Este într-adevăr ceea ce schimbă lumea spre bine, chiar dacă e o picătură de apă în mare… ALTAIR e un proiect mic, dar cu atmosferă unicală, oare nu din aceste proiecte mici se nasc și se dezvoltă bunătatea și frumusețea? Aici cei mai importanţi sunt Copiii! – Educația lor și trezirea conștiinței e mereu la ordinea zilei… Când ești permanent în lumea celor ”adulți”, pentru un moment îți vine greu să revii la copilăria ta, cu emoții reale și sincere atunci când plecai la bunei la țară… Și eu, la început priveam cam suspicios le ceea ce se petrecea în jur. Mi se părea că copiii – sunt adulți. Îmi plăcea să-i urmăresc, să-i privesc și să-i admir, pe profesori – să-i provoc la discursuri. Cu trecerea rapidă a timpului, a început să-mi placă să fiu printre ei. Ai ce învăța! Să comunici fără măști și ipocrizie, în față să răspunzi la cele mai imprevizibile și imediate întrebări, să te bucuri de melodii și dansuri împreună cu copiii, să-ţi fie interesant la concursuri, Miss și Mister ALTAIR, spre exemplu

A fost o săptămână în care m-am simțit copil, și chiar mă supăram pe cei maturi. 😀  Recent, a avut loc petrecerea de adio, cu concursuri și concert de nota 10, cu îmbrățișări și nostalgie. Scriu şi parcă retrăesc aceste momente, cu toate că am revenit în Moldova. Îi cuprind pe toți de la distanță, obosită de drumul lung, dar cu impresii și emoții luminoase. Și revin la plăcerea de a privi marea de-a lungul ei, cu punțile și orizonturile ei, meditând și visând ca acea protagonista din povestea lui Green…

Acestea sunt momentele fericite de la ALTAIR ce făceau să mă relaxez de grijile cotidiene… Acum sper să ajungă copii și nepoții mei acolo, la malurile ALTAIR… Și care copilărie e fără staţionare pentru copii? Pe timpuri taberele se deosebeau prin programele lor monotone, cu acelaș subiect zi de zi…  Sau, poate copiii de azi sunt mai adulți că fac şi matematică, nu e suficient să alerge după o minge?

Orice călătorie te trezește, schimbând gândurile, sentimentele, e şi normal. Mai pui în valoare cele ce se întâmplă zi de zi, reconsiderând opiniile proprii, și înțelegi că viața are prioritate cu oamenii care se schimbă în jurul tău şi te şi schimbă. Deci, se va schimba și lumea exterioară. Din nou. Mulțumită copiilor noștri. Rămâne doar să învățăm să așteptăm.

Așa deci, revenind de la ALTAIR, am realizat că:

  1. Deciziile trebuie luate rapid
  2. Universul îți oferă o șansă și nu ai dreptul să o ratezi
  3. Obiectivul poate fi închis mai repede decât crezi
  4. Visurile la care sperai să le realizezi, nu te limita la ele! Înaintează! Nu pierde timpul!

SDC14585SDC14588SDC14580SDC14695 SDC14684 SDC14687SDC14636SDC14621SDC14712SDC14730SDC14738SDC14698SDC14695SDC14785SDC14796SDC14798SDC14802SDC14804SDC14806SDC14810SDC14814SDC14819SDC14748SDC14758SDC14764SDC14765SDC14767SDC14770SDC14774SDC14778SDC14570SDC14940SDC14943SDC14936SDC14938SDC14839

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.495829217238788.1073741847.205579876263725&type=1
172 de imagini pe facebook

Reclame


9 comentarii

Lucia Argint la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


Nimic nu este imposibil! – Pentru toți cei care mi-au fost alături, care au încercat să înțeleagă toate mesajele, uneori prea sincere, poate chiar nepotrivite pentru o așa ocazie, să aprecieze omul descris cu toate plusurile și minusurile, mulțumesc pentru solidaritatea, zîmbetele de încurajare și energia pozitivă care am primit-o din sală. La întîlnirea din această zi am preconizat să vorbesc despre multe…
Despre aparențele care alimentează steriotipul despre oamenii considerați puternici, ambițioși, orgolioși sau supraîncrezuți.
Am încercat să scot masca, pentru a lăsa să fie înțeleși factorii (nu în toate cazurile pozitive) ce pot sta la baza formării unei personalități.
Despre literatura copilăriei care poate deveni refugiu sau ghidare pentru educarea valorilor și al orientării în viață…
Despre fabula ascunsă în fiecare poveste.
Despre realizările trecute și actuale șiatît despre prețul acestor realizări cît și efectele sau consecințele lor.
Despre necesitatea de autorealizare urmînd vesele pozitive și frumoase ale copilăriei.
Despre cît de important e să procedezi așa cum cere firea, instinctul, necesitățile lăuntrice și viziunea personală și nu părerea lumii, moda sau condițiile dictate de statutul social, așteptările celor din jur.
Despre necesitatea de ați pune corect dorințele și ați formula și a urma scopurile…
Că pentru o doză de energie pozitivă fiecare dinte noi are nevoie de DRAGOSTE +AUTOREALIZARE, care presupune mișcare, mișcare înainte adică ACȚIUNE, deci, și DEZVOLTARE PERSONALĂ.
Că cele mai serioase lucruri se spun cu umor și autoironie.
Despre faptul că viața îți oferă de fiecare dată lecții și posibilitatea să alegi prioritățile, deoarece NU EXISTĂ NIMIC IMPOSIBIL!
Ce am vrut să discut dar nu am reușit:
Că Societatea noastră duce lipsă de promotori a unor valori adevărate. Avem nevoie de creșterea unei noi elite veritabile, care se formează din lideri. Din păcate nu suntem o țară care educă și dezvoltă lideri. La noi puțin se pune accent pe educarea puterii și dezvolatrea încrederii în forțele proprii de exemplu ca în Occident . Reprezentăm un stat cu o societate influențată de parternalism, unde majoritatea așteaptă ca cineva ( statul, guvernul, părinții, școala etc.) să ia decizia, să le rezolve problemele, sau să-și asume anumite responsabilități….
În aceste considerente avem nevoie să ne dezvoltăm prin autorealizare, efectuînd lucrurile sau activitățile care ne produc satisfacție și plăcere. Dar să le realizăm atît de bine ca să fim remunerați pentru aceasta în așa mod încăt să avem posibilitatea să ne ocupăm de prima.
Consider că cît mai multe persoane vor reuși să se autorealizeze, îndeplinind activitatea care îi place, încercînd totodată să se dezvolte, să se schimbe spre bine, cu atît mai multă energie pozitivă constructivă, optimistă va fi în stare să emane, energie capabilă să contamineze și să încarce pozitiv cît mai multă lume în jurul său… Deoarece, nu există nimic imposibil, VREAU SĂ CRED! (Lucia Argint)

SDC11036 SDC11037 SDC11038 SDC11045 SDC11049SDC11061SDC11084SDC11053??????????????????????????????????????????????????????????SDC11043SDC11048SDC11062Bravo, Lucia! e un salt de mentalitate ceea ce faceti la club, caci lumea nu vine dupa certificate, dupa bani, dupa indicatii… – vine din dorinta si cu atitudine!! vine spre o deschidere spirituala, sa auda oamenii care au ce spune si impartasi! felicitari! – Natalia Grîu

Cu mare drag v-am ascultat! Multe lucruri le stiam,altele noi am mai aflat, ca sa inteleg cum un copil devine un adult ce obtine multe in viata! In plus, am vazut niste poze suberbe, plus o pereche de ochi stralucitori si sinceri! Si ne-am imprietenit acolo intre noi…  – Tatiana Popa

Cu D R A G Am avut emotii alaturi de DVS. Am avut ce invata. Am inteles ca nimic nu este IMPOSIBIL !!! – Natalia Pîslaru

Daca Dumnezeu inzestreaza pe oameni cu harul de a povesti, unul din ei esti tu Lucia. O poveste adevarata a unei luptataoare foarte ambitioase, dar tot atit de inteligenta. O adevarata revelatie am primit de la aceasta intilnire. Mult succes. – Ludmila Groian

Esti fantastica!!! Am avut o deosebita placere sa le descopar si sa le indragesc de cele doua Lucici 🙂 Intalnirea cu Lucia Argint m-a înaripat. Inca odata m-am convins ca fluturele pana a ajunge fluture trece printr-o mare incercare: a fi sau nu a fi. Lucia este omul pe care te poti bizui, un prieten de nadejde si un coleg care e gata sa-si puna mereu umarul acolo unde e nevoie. E un specialist tare bun, dar asta nici nu se pune la indoiala. Toti stiu. Cel mai bine ii reuseste sa fie OM. Da, poate uneori e un pic bizara, mai diferita. Dar asa sunt oamenii ca ea, sunt altfel. De asta si Lucia este Lucia. E ca dansa :)) E o placere deosibita sa comunic cu ea. Atata intelepciune si atata sinceritate… Uneori poti sa o compari cu un hrard disk sau un alt dispozitiv enorm de informatii.. sau cum se mai spune in romana – Hadiacia Enciklopedia! Mereu are in buzunar o istorioara, o parabola, o curiozitate despre ceea ce ne reprezinta ca oameni, ca personalitati, ca neam. Cand vorbesti cu ea despre basarabeni, parca dupa spusele ei.. incepe sa-ti fie mai draga tara, orasul Chisinau prinde la mai multe culori, la viata. Ma bucur enorm sa o cunosc pe Lucia. Succese mari, Lucia! Tu stii ce iti doresc eu tie… Elena Vorotneac

SDC11057SDC11046 SDC11066

Multumiri, Stimata Doamna Argint, pentru sinceritatea Dvoastra coplesitoare. V-am ascultat atent, iar uneori aveam impresia ca urmaresc un serial care e insasi viata Dvoastra, de la frageda copilarie pana la prezentul continuu in care gasim o femeie implinita profesional si familial, cu scopuri bine conturate si curajul de a le realiza pana la capat. Din prezentarea Dvoastra am putut desprinde cateva momente care pot servi ca subiecte pentru dezbateri intr-un context profesional restrans, cum ar fi: relatia parinti-copii in familia moldoveneasca; motivarea si demotivarea copilului si impactul acestora asupra dezvoltarii lui creative si emotionale; factorii care contribuie la formarea caracterului si personalitatii copilului, etc. Va doresc mult succes si sa ne auzim de bine! – Ala Pinzari

Întradevăr este un club unde se promovează elita intelectuală. Sunt de acort că Lucia Argint-Căldare face parte din elita intelectuală din Republica Moldova. Este o personalitate intelegentă, onestă, perseverentă și cu bun simț. Iar eri, asistind la ședința Clubului am descoperit, că este și o ființă foarte sensibilă. Eu îi doresc multă sănătate, realizări frumoase în plan personal și profesional! Felicitări pentru toți organizatorii !!! – Viorica Florea

M-a adus inima la această întâlnire minunată. Și astfel, inima mea a bătut în unison cu simfonia spirituală trăită intens la savurarea oricărei fraze muzicale, prin care era slăvită Iubirea de Dumnezeu. Sunt un om fericit. Sunt un suflet Binecuvântat prin familia de personalități fascinante din R Moldova, România… lsta poate continua. Sunt o inimă fierbinte care și-a găsit liniștea în palmele Dvs, dragi prieteni regăsiți și redescoperiți cu uimire, la numeroasele întâlniri dezinvolte și calde organizate cu talent și dăruire, de iubițica D Svetlana Vizitiu. Mulțumesc mult și superbelor noastre Lucia Argint, protagonista recentă, Otilia Lozovanu-Culea, moderatoarea îndrăgită de mică-mică, mulțumesc tuturor Doamnelor, care trăiesc viața spirutuală ca alegere conștientă de creștine. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru pâinea cea pentru ființă – dragostea, prietenia, credința, fericirea, precum și pentru pâinea oferită spre delectarea hainei noastre fizice – plăcintele delicioase, dulciurile tentante. Mulțumesc destinului pentru bucuria de a ajunge în lumea mea, de a mă simți în viața mea, ca dar divin… Pupicei, vă îmbrățișez, frați și surori întru Hristos! Doamne, ajută! – Diana Zlatan-Ciugureanu

Lucia Argint e diferita de cea pe care o stiam. Intotdeauna am apreciat ambitia din om. Inteligenta, perseverenta, dar si onestitatea. Lucia Argint se incadra, in viziunea mea, anume in aceste tipare. Mai ales ca o stiam in calitatea ei de pedagog excelent, mai bine zis – INVINGATOARE. Dar….. ieri s-a produs furtuna. Un fel de tornada care mi-a rasturnat toate asocierile in raport cu aceasta femeie. Ma minunez: cum de poate, cum de a putut, intelegand cate lupte interioare a avut de dat pana in prezent… ?! Dar a REUSIT! Ma bucur sa am in viata mea o Lucie Argint. Acum o vad total diferit, si chiar am simtit energia ei debordanta in tot ce pune la cale. E zvapaiata. E nastrusnica. A ales, sau poate nu, sa treaca treapta cu treapta, prin atatea labirinturi… cu multe, multe obstacole, insa nu a cedat. Ieri a rasarit in fata publicului altfel. Mai spirituala decat a lasat sa se vada pana acum. Si pentru asta am indragit-o si mai mult. Are adunate in cartea vietii file frumoase, iar cele mai grandioase proiecte inca le va realiza. Ea POATE! – Natalia Pislaru

https://drive.google.com/file/d/0B12r15OBHOIMMkNaMXF1bnJjSUE/view?usp=sharing

Aici puteti viziona filmul sedintei Clubului!


12 comentarii

”Povestea lui Timur” de Emilia Plugaru


T11Să nu credeţi cumva că unui copilaş îi este uşor atunci când se naşte. E adevarat! Orice ingeraş aparut în lumea asta mare, uneori frumoasă, T3alteori urâtă şi plină de primejdii, fiintă lucrată clipă de clipă de către Dumnezeu, acolo, sub inima mamei, tot Dumnezeu, când o aduce pe lume, o copleşeşte cu dragostea sa. Căci îngerul e mic, crud, neajutorat şi de unul singur nu are cum să reziste. În lumea în care a venit, nimeni nu rezistă de unul singur. În lumea în care a venit, dragostea e cea care îi uneşte, îi înalţă pe toti. T9Timur e un băieţel mic cu ochi de cireaşă coaptă şi zâmbet ce cucereşte până şi florile. De cum s-a ivit la lumina zilei, a infăptuit prima şi marea sa biruintă – a ţipat. A ţipat ca să afle zarea că el e nou, e crud, e cel mai frumos si mai nevinovat om printre toţi care il înconjoară. A ţipat ca să le zică tuturor că e sănătos. Da, nu prea era încântat de ceia ce simţea şi vedea… Acolo, sub inima mamei, nu se compara cu aerul unei lumi în care fusese aruncat ca să plutească şi să fie cuceritor… A doua sa mare biruinţă a fost atunci când a zâmbit. De la zâmbetul lui s-a luminat totul în jur. I-a zâmbit mamei, văzându-se ca în oglindă în ochii ei albaştri, senini şi plini de fericire. Şi a înţeles că mama e acea fiinţă de care va fi legat toată viaţa prin fire nevăzute şi pe care nimeni, niciodată nu le va putea frânge. Ia zâmbit tatălui, atunci când acesta l-a luat ca pe cea T2mai mare comoară în braţe. A simţit mâinile lui puternice şi a înţeles că aceste mâini sunt zidul, peretele de care se va sprijini şi care nu-i va permite sa cadă. Apoi i-a zâmbit unei frumoase bunicuţe cu ochii senini ca ai mamei… Si a înţeles că pentru ea, el e o fericire enormă. O altă bunicuţă, cu ochi mari si negri ca şi ai lui l-a luat în braţe legănând-l uşor şi micul Timur a simţit ca va creşte înconjurat de dragostea şi grija multor oameni, ce nu vor înceta niciodată să-l iubească. S-a liniştit. T7Viaţa ce i s-a oferit, e frumoasă. Apoi a adormit cu laptele pe guriţă, visând un înger care îi întinde un măr de aur. Şi de atunci, dormind, sau fiind treaz, învârte mărul ca să cunoască cat mai bine lumea. Şi ce muncă depune un bebeluş, zi de zi, ca să afle noi şi noi lucruri despre viaţă. Şi ce muncă e să încerci să te ridici pe propriile picioruşe, să stai vertical şi să înveţi că verticalitatea e poziţia ce nu-l va înfrânge pe om în faţa vitregiilor sorţii… Timur, sau Timuşicu meu, cum îi zice tânăra T10si frumoasa bunicuţă cu ochii ce poarta încă în ei lumina şi curăţenia unui copil, e deja un băieţel mare. Incă puţin şi va împlini doi anişori. A stat în picioare când încă nu împlinise anul. Apoi a făcut primul pas. T8Cel care e mai greu, Iar acum aleargă pe drumul cunoaşterii vrând să le vadă, să le pipăie, să le înţeleagă el, prin propria experenţă, pe toate. Alearga, cade, greşeşte, îndreaptă, dar merge, merge înainte căci are de mers şi de parcurs o viaţă întreagă de om. E înconjurat de atâtea lucruri interesante cărora trebuie să le dezghioace rostul. Nu e uşor, da, dar e atât de interesant. Acum, înainte de a se aşează la masă, neapărat îşi spală mânuţele şi fiind-că e un băieţel curat şi vrea întotdeauna să arate bine, să fie frumos, nu uită să-şi spele, să-şi pieptene frezura. T5Nu prea are timp de pierdut pentru mestecat, în vreme ce mănâncă, mai priveşte şi un desen animat la televizor. Personajele desenului îl amuză, sunt atât de năstruşnice. Alături, pe podea, prietena sa, căţeluşa, mănâncă si ea. Timur ii vorbeşte, vrea sa-i zică sa privească împreună povestea, căţeluşa pare că înţelege, doar că nu-i poate răspundeT6 decât printr-un hârâit scurt şi binevoitor: adică lasă, mai întâi mâncăm, apoi celelalte… Oare de ce copilaşii se înţeleg atât de bine cu toată lumea? Cu păsările din curte, cu orice fel de animăluţă domestică, cu gâzuliţele, florile, cu oamenii mari, cu oamenii mici… Probabil fiind-că sunt puri şi curaţi… Deci, sa nu credeţi că unui copilaş îi ieste uşor la început de cale.

Tot ce vede, tot ce aude, fiecare imagine, sunet, vede şi aude pentru întâia oară. Şi va închipuiţi mirarea din ochii lui, uneori chiar frica, teama dar şi marea curiozitate de a înţelege, de a încerca, de a învăţa şi a dejghioca? Timuş priveşte lumea cu ochii lui mari şi negri, larg deschişi. Şi această lume încape în ei.

TimRupe cuvinte, încheagă fraze, e nedumerit de multe ce se întâmplă în jurul său, dar după ce le înţelege rostul, se linişteşte. Sunt însă lucruri pe care încă nu le poate înţelege. Dar le acceptă. T4De exemplu nu pricepe cum poate mămica să-l sărute, să iasă pe uşă, apoi peste o vreme să-i audă glasul, să-i vadă chipul intr-o cutiuţă mică, mică. Cum încape ea în acea cutiuţă? O cercetează, o întoarce pe toate părţile, e o mare minune şi peste vremi le va înţelege pe toate.

Acum de un lucru e sigur, mămica va ieşi din cutiuţă, va deschide uşa şi se va întoarce la el. Şi oriunde nu ar fi, T1oriunde nu ar pleca, si mămica, şi tăticul, şi bunicuţele, şi toţi oamenii scumpi şi dragi lui, întotdeauna se vor întoarce. Căci firul care i-a legat, odată cu naşterea sa, nu se va rupe, nu se va întrerupe niciodată. Când va creste, el va fi cel care va înnoi firul. Căci acest fir-se numeşte Iubire! Iubirea care curge ca Râul şi apa căreia nu mai seacă!

Emilia Plugaru