Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


7 comentarii

Andrei Țigănaș:”Întrebați-vă ce ați face dacă ați mai avea o zi de trăit…”


 ”Și tu, putoare ordinară, ce ai de gând să miști azi? – Vă mulțumesc că existați! Mă motivați în tot ceea ce fac.”

    Tot ceea ce i s-a întâmplat în viață, sau a generat Andrei Țigănaș cu mâna lui, a avut un sens și o logică:”Fără puzzle-ul pe care l-am construit în aproape 33 de ani (vârstă spirituală) nu aș fi ajuns aici.”

Un model de înțelepciune, de inteligență, plin de energie, se avântă în muncă cu o deosebită plăcere, cu un har minunat de a comunica cu oamenii, de altfel nici regrete n-are, totul merge ca și cum ar fi după voința lui. Are noroc de o familie cu oameni pasionați: părinții cu foarte multă personalitate, dedicați și profesioniști de la care învață foarte mult în continuare. Și chiar acum, la Cluj, soția lui Corina trage tare cu Jazz in the Park 2018: un eveniment muncit care aduce valoare multă în oraș… Când s-au cunoscut, erau colegi de serviciu și participau la aniversarea de 50 de ani de Radio Cluj. A dansat primul vals cu soția în urmă cu zece ani: are emoții în continuare pentru că curând ea îi va naște primul lor baby! În timpul valsului DJ-ul petrecerii, Merca Marius, a strigat la microfon:” Țigănaș, e vals, nu tango!” Amintiri frumoase, prezentul la fel, și Andrei rămâne același soț iubitor și fidel, precum și un flăcău foarte vesel și amuzant, încă și motivat să schimbe lumea. 

În dragoste trece prin etape și se reinventează periodic. Dragostea pentru soția lui, de exemplu. Ea a arătat într-un fel în 2008 când a cunoscut-o, alt fel în 2011 când l-a urmat într-o lungă călătorie în Spania, și mai alt fel în 2014 când a acceptat să-i fie nevastă și cu totul altfel acum când poartă în pântece un copil. ”Sunt texturi și niveluri diferite de dragoste pe care le descoperi în unghiuri variate. Dragostea e un sentiment viu, un perpetuum mobile.”

Sunt ”sculptor de voci”. Trăsnită meserie. 🙂 Mai precis, îi ajut pe oameni să aibă o dicție mai bună, voce lucrată și plăcută, să aibă competențele necesare care îi transformă în buni oratori. Țin cursuri și sesiuni 1 la 1 on-line. Îmi revărs aici experiența de 13 ani din radio, televiziune, actorie, prezentări publice, de la catedră și din advertising. Toate etapele din cariera mea m-au pregătit pentru meseria pe care o fac acum. Cu noua mea meserie simt că mi-am găsit rostul. Viziunea mea e o comunitate de oameni care transmit energie, încredere și pasiune atunci când vorbesc. Oamenii carismatici, buni oratori devin lideri, iar liderii atrag resurse și trezesc oamenii.”

Face la propriile lui traininguri combinații inedite între Sirtaky și bătuta pe loc:”Este evident că „talentul” meu dă pe afară în aceste condiții… Când îi văd pe toți cât de consecvenți și serioși sunt în tot ceea ce fac, îmi pun, mereu, tradiționala întrebare:”E ca și cum dacă nu ești manechin poți să te îmbraci liniștit în zdrențe”

La București, în aceste clipe, tatăl său își încheie mandatul de președinte al Ordinul Arhitecților din România. Se termină opt ani în care a muncit foarte serios și Andrei zice că a făcut diferența. Are și un frate student la medicină:”E un tip foarte bătăios care a ales să nu stea deoparte, ci să se implice în proiecte studențești. Își cere drepturile cu voce tare, inteligent și documentat. Nu i-a fost frică nici să meargă în Parlament și să se ia la trântă cu aleșii într-o speță legată de educație.” De maică-sa nu spune nimic:”Se promovează singură pe Facebook, bloguri, cărți, interviuri și alte cele.” E vorba despre celebra Otilia Țîgănaș, medic, bloggeriță, și, apropos, a fost recent protagonistă a Clubului ”Impresii din viață și cărți” desfășurat în incinta Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu din Chișinău.

Bunicii din partea mamei sunt basarabeni refugiați. Bunica s-a născut în Cetatea Albă, iar bunicul care e încă în viață, provine din cunoscuta comună Tatarbunar în care a avut loc o răscoală țărănească în anii ’20 (sec.XX) Bunica lui, rusoaică, s-a născut Svetlana Bondarenco și a murit Stela Chiran. Și-a schimbat prenumele dintr-un motiv practic. După refugiul la Arad mai nimeni nu putea să o strige corect. Vecinii și prietenii ardeleni îi stâlceau numele de fiecare dată când o chemau. Îi spuneau ba „Zeclana”, ba „Ză-vetlana”. O deranja profund lucrul ăsta, așa că și-a ales un nume ușor de pronunțat în vestul României: Stela.

Bunicul e român, medic veterinar, fiu de notar. Este autorul celui mai bun pește la saramură din univers. Nicio cherhana de pe malul mării nu îl poate egala. Tot el l-a învățat pe Andrei să înoate, să meargă cu bicicleta și să asculte muzică simfonică. Pe ceilalți bunici, părinții tatălui, nu i-a văzut niciodată. Au murit înainte ca el să se naște și au rămas doar pozele.

”Știu doar că bunicul Țigănaș a fost la Cluj coleg de liceu și clasă cu actorul Florin Piersic”. Pe bunica Țigănaș o chema Corina, exact ca pe soția lui Andrei. L-a marcat coincidența. Tatăl lui Andrei locuiește în apartamentul în care ei au trăit, casa lui părintească:”Când pășesc acolo simt prezența bunicilor într-un mod interesant. Mi-aș fi dorit să îmi imaginez cum sunau vocile lor, dar nu există înregistrări audio sau video cu ei.”

Andrei a absolvit la Arad același liceu pe care l-a urmat bunicul lui, cel care face pește la saramură. Studiile universitare le-a făcut la Cluj, la Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Administrație Publică. Are un doctorat în marketing tot la Cluj, la Universitatea Tehnică.

Meseriile părinților sunt interesante, dar nu pentru Andrei. Nu a simțit atracție nici pentru planșele trase în tuș, nici pentru halatul alb sau stetoscop:”Pe mine mă atrăgea de mic meseria bunicii mele”. Svetlana (Stela), a fost profesoară de biologie la un liceu până în 1989 când s-a pensionat.

”Simțeam că nu e ceva mai frumos pe lumea asta decât să întri la oră și să conduci elevii spre un nou capitol sau să primești flori de recunoștință la final de an când se cântă Gaudeamus Igitur. Ca elev am avut patru dascăli transformaționali care nu mai sunt printre noi. La trei dintre ei am mers la înmormântare, deși mi-am dat agenda peste cap și a trebuit să conduc mașina sute de kilometri pentru asta. Când un dascăl mișcă și trezește ceva în tine îl urmezi până la capătul drumului. Nu ai scuze.”

Revenind la părinți. Tatăl l-a învățat pe Andrei să gândească și să simtă ca un sportiv de performanță. Este consilierul lui cel mai valoros în afaceri, carieră și decizii rationale:”Dacă am ajunge parteneri de afaceri cred că i-am scoate din piață și pe Doland Trump și pe Warren Buffett sau Steve Jobs. Simt că asta se va întâmpla într-o zi, dar mai avem etape de parcurs până acolo”. 

Mama Otilia l-a învățat să se bucure de viață: să mănânce bine, să danseze deși are ”două picioare stângi”,  să îi producă clipe, momente care nu se uită. A fost consilierul cel mai important de fiecare dată când Andrei a fost dezamăgit, a suferit din dragoste sau s-a simțit trădat. A știut să-l pună pe picioare:”Astăzi nu prea mai apelez la ”serviciile” ei de terapeut. Sunt însurat, aștept un copil, am o carieră care merge, deci motivele pentru care eram cândva nefericit au dispărut unul după celălalt”…

Este o ființă auditivă, și muzica joacă un rol foarte important. În copilărie asculta Jazz, în studenție Rock progresiv, iar acum – muzică electronică bună: Lounge, Drum and bass, Trip hop… A practicat până la un punct arte marțiale: karate, judo, aikido. Astăzi practică regulat antrenamente funcționale, cele cu greutatea propriului corp: tracțiuni la bară, flexări de genunchi, sărituri etc.

Citește zilnic, dar s-a îndepărtat de beletristică și mai mult s-a apropiat de economie, dezvoltare personală, marketing, comunicare.

Cărțile care l-au marcat:”Start with why”, Simon Sinek; ”Esențialismul”, Greg McKeown; ”Organizația reinventată”, Frederic Laloux; ”Cel mai bogat om din Babilon”, George S. Clason. La capitolul plăceri nevinovate am să introduc și cartea ”Suge-o Ramona” de Andrei Ciobanu pentru că nu sunt puritan. Dacă e să scap o înjurătură birjărească sau o poveste deocheată cu sex le spun pe amândouă așa cum trebuie, în versiune necenzurată. ”Nu sunt Irina Margareta Nistor ca să traduc ”go fuck yourself you piece of shit”, cu „du-te naibii, măi năzdrăvanule”.”

”Am artiști în familie. Mândru să fiu progenitură de poet (despre mama Otilia Țigănaș). Cred că „Pastel Jilav” e una dintre poeziile cele mai reușite. Asta sau „Mongolul Călare”. Nu știu încă… Atunci când ai prieteni scriitori tu sau ai tăi devin rapid personaje de carte. Ăsta e un privilegiu mai tare chiar decât secretara personală, aghiotantul sau mașina cu șofer.  De exemplu, în romanul Macelaria Kennedy – Radu Țuculescu apare, printre altele, doctorița Otilia, medic la țară. Bine, eu nu de aia recomand cartea. Aș zice s-o citiți pentru ca Radu e cool.” 

În decembrie 2012, Andrei Ţigănaş şi-a lansat propria carte „Criza în publicitate”.

Zâmbete – În fiecare zi. O zi fără zâmbet e o zi pierdută pe care nu o mai recuperezi niciodată.

Întâmplări amuzante: ”La ora de desen, în clasele primare, Andrei a trebuit să picteze în acuarelă un peisaj de primăvară. A pictat soarele în negru, cerul maro și iarba în bleumarin pentru că nu mai avea culori destule și nici nu a știut să ceară. Învățătoarea lui a crezut că trece prin ceva derapaje emoționale:”S-a interesat personal dacă nu cumva la mine în familie se petrec ceva dezastre care mă dezechilibrează.”

”Sunt la universitate in biroul meu de acolo. Pe coridor, un grup de „studenti” politehnisti astepta un curs in fata usii unui anume amfiteatru. „Intelectuali” de marca fiind, acestia emit o serie de sunete care ma trimit cu gândul la Animal Planet. Asijderea, imi aduc aminte cu drag de copilaria petrecută la tara cand cireada de bovine pleca dimineața spre pasune”

       Politica și ce ar face ca să schimbe atitudinea în societate:

”E normal ca instituțiile să nu meargă așa cum vrem. – spune Andrei. – Simpla denumire de „Stat”, participiul verbului „a sta”, înseamnă zăbovire, repaos, inactivitate. Cum ar fi ca totalitatea instituțiilor/autorităților publice să poarte denumirea de „mișcă”?”

”Nu m-aș lupta steril și inutil cu prezentul. Aș construi viitorul atât de bine până la stadiul în care prezentul devine vechi și demodat, iar oamenii din jur vin și îmbrățișează viitorul meu.

Concret, eu nu am stat să mă cert cu Ministrul Educației că în școlile din România copiii nu sunt învățați să vorbească. Nu m-am luat la trântă cu Ministrul Muncii ca să-l conving să introducă ore de dicție pentru managerii din companii.”

”Pe mine mă enervează că toate evenimentele astea îmi perturbă munca: îmi slăbesc ritmul şi productivitatea. Referendum nereferendum, țara asta o scoate la capăt numai dacă eu, tu şi fiecare în parte ne vom face treaba la standardele calitative cerute cu grija reală de a aduce plusvaloare în societate”… ”Am votat:- integritate / bun simț / muncă / performanțe/ modestie / implicare / altruism/ internationalism/ simplitate/ mentalitate vestică / democrație. Îmi pare rău că nu mi-am putut convinge întreaga familie să susțină același proiect ca și mine. Suntem indivizi și gândim diferit. Respect asta. Știu, însă, că gândurile cu care am intrat în cabină sunt gândurile generației mele. Am foarte mare încredere în „millenialși”. Ei vor schimba oricum țara asta. Indiferent de rezultat. Putem amâna modernizarea țării, dar s-o evităm… niciodată!”

”Inevitabil vârsta, avântul, elanul, consumul de presă internaţională, călătoriile şi şederile „pe afară”, încrederea mai mare în privat şi mai mică în stat ne-au format un anumit mod de a privi lucrurile. Nu-i judec însă nici pe cei care gândesc şi simt altfel. Încerc să-i înţeleg şi să empatizez cu ei. Sunt tot români şi trebuie să găsim cu ei acele valori care ne unesc.”

Tatăl Șerban Țîgănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România, despre care fiul spune că e ”unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care îi cunosc”, după ce a distribuit un filmuleț cu argumente că ”Sistemul se bazează pe inerția și lehamitea voastră față de politică. Cu cât e participarea mai scăzută la vot, cu atât vor avea mai mult de câștigat oligarhia marilor partide, confictele de interese și nepăsarea lor față de doleanțe civice și sociale, așa cum s-a întâmplat până acum.”

”Tot părintele îi vrea bine copilului” – replica mamei lui. Otilia Tiganas n-ar dori ca fiul să între în politică:”Andrei, baiatu’ mamei, mai bine trafic de tigari netimbrate, (prin vama la sârbi desigur, da nici la unguri nu-i rau), decat cariera politica. E mai cinstit!” )

”Din doi oameni inteligenți nu avea cum să iasă decât un tip super ca tine” – spun cei care-i cunosc familia.

Pasiunile lui Andrei sunt Oamenii și felul în care ei comunică. Pentru asta muncește.

Vine și cu unele Sugestii de bază pentru tineri:

  1. Nu stați cu ochii în telefonul mobil atunci când umblați pe stradă. Riscați să nu vedeți viața și oamenii.
  2. Întrebați-vă ce ați face dacă ați mai avea o zi de trăit și faceți chestia aia, nu amânați.
  3. Uitați-vă la sloganul companiei Nike: Just Do It. Ăla e secretul.

      Și-a făcut o firmă și oferă pe cont propriu cursuri care te ajută să fii un orator mai bun:”Spre mine vin acum oameni tineri și maturi, directori și executanți, vorbitori în public și contabili. E tot sloganul ăla de la Nike în spate: Just Do It.”

”Ofer consultații deși nu sunt medic. Eu lucrez cu altfel de dureri pe care îmi propun să le vindec: durerea din voce și din felul în care vorbești. Dacă faci public speaking, vinzi, comunici cu clienții și contează prestanța ta atunci „cu o dicție toți suntem datori”.

”Un program excelent, dacă vrei să-ți îmbunătățești dicția și prestația atunci când ții un discurs. Îl recomand cu mare încredere pe Andrei Tiganas pentru că derulează programe utile și cu rezultate vizibile.

”Obișnuiesc să spun că vocea este amprenta noastră unică cu care călătorim prin viață. Așa că, de ce nu am pune-o cu totul în valoare? Andrei Tiganas e omul potrivit în acest sens. Atent la fiecare voce, implicat și dedicat să scoată tot ce e mai bun, nu se lasă până nu aduce o transformare. Bună. Recomand cu mare încredere!Cristina Varo

Despre Prieteni. ”Nu sunt mulți, dar buni. Lucrez foarte mult cu oamenii, mă conectez ușor cu ei, dar caut, de multe ori, solitudine și intimitate. Simt că doar în liniște mi se declanșează gânduri profunde din care se degajă, mai departe, proiecte mari. Am învățat că prietenia e o relație pe care trebuie să o recontractezi periodic. Relația e ca o plantă pe care ar trebui să o uzi și întreții periodic pentru ca ea să nu se veștejească.”

Studiile: A absolvit Colegiul Național ”Moise Nicoară” din Arad în 2004. Profilul pe care l-a urmat a fost filologie, limba franceză intensiv. A avut sala de clasă la etajul 1 cu vedere spre strada Nicolae Bălcescu. Era fix ultimul rând de geamuri cu obloane din lemn care se închideau pe dinăuntru. Imediat după cele trei geamuri, aripa clădirii continua, în partea dreaptă, cu poarta prin care elevii ieșeau încolonați din curtea interioară ca să plece la terenul de sport de pe bulevardul Dragalina.
”Când eram elev în clasele primare, bunicul meu se oprea cu mine de mână exact sub acele trei geamuri cu obloane interioare de lemn. Mi le arăta cu degetul și îmi spunea că acolo a învățat el în perioada de după cel de-al doilea război mondial. A urmat profilul literar, echivalentul de azi al lui „filo”. În acea vreme, „Moise Nicoară” era doar liceu de băieți. Bunicul îmi povestea despre costumul pe care îl purta ca elev, banderola cu „L.M.N.” pe care și-o ținea legată de braț și carnetul de note în care semnau personalități ale vremii pe care el, bunicul, le-a văzut la catedră. Mai târziu a ajus să-mi spună lungi citate în latină pe care le învățase de la dirigintele său, profesorul Voștinariu, pe care mi-l pomenea.”
Iată de ce a ales să devină elev la ”Moise Nicoară”. A asociat de mic acest liceu cu tradiția, continuitatea, eleganța și elita:”Pentru mine, ”Moise Nicoară” e un brand de care am rămas atașat sufletește.”

 Cel mai important cadou pe care l-a primit în spatele celor trei geamuri cu obloane a fost încrederea în sine. ”În anul 2000 am venit ca un copil timid, inhibat, cu ambiții mici și rezultate mediocre în catalogul din clasa a noua semestrul unu. În 2004 am plecat la Cluj ca un tânăr dezghețat, încrezător, cu aptitudini teatrale ”antrenate” în trupa Amifran și în festivalurile liceului, o medie generală bună, un bac ok, sete de carieră și multe, multe ambiții.”
Astăzi este ”sculptor de voci”, o meserie pe care a creat-o singur. ”Concret, ajut oameni de afaceri, de vânzări, manageri și profesioniști din industrii diferite să comunice cât mai convingător: să aibă o dicție mai bună, o voce puternică și plăcută. Am ajuns aici după o lungă pribegie în care m-am căutat pe mine: în radio, televiziune, agenții de publicitate și la catedră. Acum cred că m-am găsit. În paralel, conduc la Cluj o asociație profesională a oamenilor de comunicare și marketing. Mi-am întemeiat o familie așa cum mi-am dorit. Ce mai vreau acum când am atâtea motive să fiu împlinit? Multe mai vreau pentru că aici, la Moise Nicoară, am învățat, în primul rând, să îmi doresc să vreau mereu mai mult de la mine.”

Destinații turistice:”Îmi place marea și e singurul lucru care îmi lipsește în Cluj, orașul în care trăiesc. Am umblat mult prin Europa și puțin prin Asia. Călătoria care m-a marcat cel mai mult rămâne cea din Israel, iar orașul din Europa care mi s-a lipit de suflet e Barcelona. Am locuit scurte perioade în Olanda (Rotterdam) și Spania (Leon). Drumul cu trenul dintre Malmo și Copenhaga e de vis.”

Expresii înțelepte a lea Țigănaș:

”Orizontul înseamnă infinitate, perspectivă, clarviziune”

”De aia e splendidă ființa umană ca fiecare exponent al ei poate vedea altfel exact acelasi peisaj. Totusi, eu zic ca in mare avem cam aceeleasi pareri, contradictiile sunt nu atat la idei, la teme cat la proportia lor in text”.

‘’Îmi sunt simpatici domnii/doamnele în vârstă care ţi se adresează cu „dumneata” şi folosesc multe arhaisme în limba română: „a zămisli”, „a chivernisi”, „recameu”, „servantă”, „ibovnică” împănându-şi totodată zicerile cu multe franţuzisme: „coup de foudre” sau româno-franţuzisme: „trei zile la rând nu am băut decât „jus d’orange”. Peste toate, substantivele care fac pluralul în „ţii” se transformă în „ţiuni” ca pe timpul lui Titu Maiorescu: „atribuţiuni”, „condiţiuni”…’’

”M-am săturat de birocrație! Toată ziua bună plimb și intorc hârtii de pe o parte pe alta cum întoarce țăranul paiele ca să nu se umezească. Fac zeci de drumuri dintr-un birou in altul, dintr-un ghiseu în celalalt, de la o secrctară acra, grețoasă, cu permanent și curul mare la alta. Sunt sastisit, imi vine sa vars. E cineva amabil sa ma degreveze de jegul asta de activitati mărunte și pe deplin inutile care mă abat de la esential și de la tot ceea ce contează?”

‘’Bărbaţii care se dau pe ei cu aproape un tub de spray sau se „stropesc” cu cantităţi industriale de after shave (indiferent de aromă) sunt: ţărani, ghiolbani, parveniţi, drogherii etc. Aici e clar, s-a încetăţenit ideea foarte bine. Cum sunt însă gagicile cărora le simt dulcegăria de parfum de la aproape 50 de metri distanţă?’’

”Sunt republican în toata regula dar faăeam presa într-o vreme si nu suport jurnalismul prost”

”Dar nu ramâi dator la replică. Trebuie sa te bagi în politică. Acolo poti sa duci mai multi oameni pe calea dreapta, sa-i orientezi corect (dar fara finalizare! lasa-i asa cu coaiele vinete sa vedem cum se comporta)

”Cred că e important să gândim CONSTRUCTIV atunci când dezamăgirile vin. E greu, dar se poate… Și să nu uităm! Trebuie să solicităm permanent o confirmare din partea publicului: „Adevăraaaaaaaaaaat?”

Alte surse despre Andrei Țigănaș:

https://www.facebook.com/AndreiTiganasOficial/

https://www.facebook.com/events/2120312274913654/ -Eveniment preconizat pentru 18 septembrie 2018 la Chisinau

❤ SV


9 comentarii

Veronica Pârlea-Conovali la Clubul Impresii din viaţă şi cărţi: Lăcrimează-n dor amurgul.


Se zice, Doamne, de când lumea: Nu arunca cuvinte-n vânt, Mai bine ţine-le în tine, Se vor întoarce în pământ‘ – (Veronica Pirlea-Conovali )

Tuturor ne plac poveștile, uneori cu atât mai mult cu cât sunt și adevărate, din viaţa reală. Interesul crește în funcție de talentul povestitorului, așa că publicul învitat se alege cu impresii din cele mai variate etape de viaţă ai eroilor promovaţi la clubul nostru.  Verbal, s-au strâns aproape toate biografiile, autobiografiile, memoriile și jurnalele pe care le au toţi protagoniştii. Avem povești despre scriitori, pedagogi, medici, jurişti, politicieni, interpreţi, actori, sportivi, designeri, antropologi, studenţi, părinți, copii și toate aventurile mai mult sau mai puțin dramatice pe care aceștia au decis să le împărtășească cu noi.  Sunt doar câteva indicii despre festinul pregătit la capitolul Impresii din viaţă şi cărţi. Şi astăzi, am fost onoraţi cu următorul protagonist: Momentele de proză, muzica si poezie, s-au prelungit până târziu, în compania folclorului şi a poemelor creatorilor talentaţi… A fost un adevarat regal de poezie, de cultura, de spirit, remarcat şi prin moderatori de excepţie- jurnalista Diana Zlatan-Ciugureanu şi istoricul Ion Negrei.  Oaspeţii de onoare, compozitorul Vadim Popov, profesoara de istorie Parascovia Stavila, scriitorii Galina Furdui, Marcela Mardare, Ecaterina Negară, Victor Ladaniuc, Iulian Caranfil, compozitoarea Olga Trudov etc. Vocile frumoase ale solistelor Viorica Moraru de la ”Folclor” şi folchista Margareta Sârbu ne-a cucerit inimile. Au venit şi mulţi alţi protagonişti şi membri care susţin permanent Clubul ”Impresii din viata si carti”. Spaţiul larg şi frumos al Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” ne oferă reflectarea cât mai transparentă şi luminoasă a activităţilor culturale

Albumul de la evenimentul de azi îl puteţi viziona aici: Veronica Parlea-Conovali – protagonista Clubului Impresii din Viata si Carti

Veronica Pirlea-Conovali –  A 81a protagonista a Clubului ”Impresii din viata si carti”, – scriitoare, jurnalistă, profesoară, textier, autor a 11 carti editate, membru al Uniunii Jurnaliştilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din RMoldova. S-a născut în Soroca, s. Vărăncău, în familia Anei şi a lui Vasile Pîrlii. ”Am avut o copilărie fericită. Am trăit cu străbunica Efimia Bunescu Furdui. Nu ştia carte (aşa erau timpurile), dar era o mare povestitoare. Prin vorba-i înţeleaptă vedeam tinereţea ei, nunţile şi horele din sat. Deşi, demult a plecat în lumea celor drepţi, harul înţelepciunii ei şi astăzi mă ghidează prin viaţă”.  Cu inima şi sufletul Veronica Pirlea-Conovali este la baştina natală unde revine de câte ori îî permite timpul: ”Mă întorc din nou la satul drag, /Când soarele răsare şi apune, /Mă întorc la rădăcini, ca să învăţ /Înţelepciunea sfatului a spune, /Prin iarba mătăsoasă cale încet /La timpul cel de azi, ca un copil, /Şi caut Domnului să mă închin…’‘ 

O fiică destoinica a neamului nostru românesc – scriitor, profesor, mamă, bunică, un prieten adevărat și pur și simplu Om cu literă mare.” – Eugenia Conoval

Filmele şedinţei de astăzi, vă propunem să le vizionaţi mai jos:

Despre protagonistă vorbeşte Lumea:

”Eşti cea mai bună fiinţă din viaţa mea. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică… susţinută… bunăcuviintă. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.” – Galina Popa-Mirza

Dunia PalangeanuINFO-CULTURAL :”Prietena mea de peste Prut, poeta VERONICA PARLEA CONOVALI mi-a transmis doua publicatii, care apar la Chisinau, in care publica si domnia sa, articole referitoare la donatiile de carte pe care Cenaclul literar LUCEAFARUL din Giurgiu le face de doi ani, pentru scoli si institutii de cultura din Republica Moldova, in cadrul Universitatii populare de vara de la Valenii de Munte, unde ne revedem cu mult drag. Mai sunt inserate si medalioane literare de autor pentru o mai buna cunoastere a vietii literare din cele doua orase: Giurgiu si Chisinau.(24 noiembrie, 2013)

”Ca activist public, mereu o poţi vedea la Forurile românilor de pretutindeni. E un publicist şi scriitor mereu cu condeiul în mâină, descoperind şi evocând destine (în special, de pedagogi, fie din Basarabia, fie din România…) Nu doar ca istoric, în primul rând, ca scriitor străbate republica în lung şi în lat, la diverse întâlniri cu cititorii, alături de confraţii de condei. E cel mai fidel şi devotat cronicar al sfatului natal Vărăncău (Soroca).” – Echipa redacţională ”Făclia”

Ultima izbândă pe plan profesional a dnei Veronica Pirlea-Conovali este volumul ”Destăinuri de pe lumea cealaltă”, învrednicit la salonul Internaţional de Carte din 2013 de o importantă distinţie. Autoarea a înmănuncheat în această carte mărturiile unro familii din Basarabia care au trecut prin calvarul deportărilor, înşirând pe hârtie, un remarcabil talent de povestitor amintirile dureroase ale oamenilor, care şi-au pierdut apropiaţii în gulagurile siberiene” (”Făclia”, noiembrie, 2013)

Lăcrimează-n dor amurgul…, un titlu ce înglobează durerea, sentimentul dragostei față de patrie, de neam, de oameni dragi, de gânduri nocturne, enigme… un titlu ce-l poartă și poezia scrisă în memoria ginerelui Dragoș…”; ”o adevărată Binecuvântare pentru cei ce simt românește, pentru cei ce iubesc românește, pentru cei ce gândesc românește…” – Adrian Beldimancompozitor, muzicolog.

Victor Ladaniuc:”Lumea din jurul ei, povestită în vers, e înfăţişată ca o lume interpretată, luată aşa cum este ea, dar exprimată plastic, ilustrând o concepţie anume despre creaţie, adevăr, viziune, lecturare, sens, limbaj… O fire cu o simţire sensibilă care se află ”statornic în primele rânduri ale coloanelor patriotice şi ale liricii feminine de toate rangurile”.

Dumitru SÂRGHIE:Oameni buni, dacă vi se face dor de neamul românesc și simțiți cum vă gâlgâie în piept amărăciunea înstrăinării, după ce recitiți Doina lui Eminescu, rogu-vă luați în mână cartea poetei Veronica Pârlea-Conovali și veți vărsa și dvs. câteva lacrimi, precum această salcie plângătoare, care freamătă românește între Prut și Nistru…”

Surse şi date biografice:

https://www.facebook.com/events/113654249268328/ evenimentul Clubului IVC

https://www.facebook.com/clubelitaimpresiisicarti/photos/gm.113654265934993/2310939545798523/


5 comentarii

Andrei Colţa, lector, videograf, martorul ultimului deceniu al epocii sovietice


andrei colta1La examenul de admitere comisia i-a poruncit… să latre ca un câine, şi-atunci a realizat că doreşte să facă altceva în viaţa lui… O personalitate dezvoltată multilateral cunoscând cap-coadă cu ce se mănâncă audiovizualul. Omul din umbra aparatului de filmat, cel care pune în evidenţă zeci de personalităţi în lumina reflectoarelor ajustate, cu certitudine, şi un personaj dezvoltat multimediatic, pentru care calitatea e cuvântul cheie în orice activitate, şi în munca pe care o realizează. O face cu dăruire de sine, foarte atent la cele mai mici detalii. Primul film a lui în calitate de cameraman, şi nu ca asistent, este celebra lucrare a maestrului Gheorghe Urschi: ”Fenta”: ”Cu domnul Urschi ne-am cunoscut la agenţia de publicitate şi el chiar a dorit să colaborăm, oferindu-mi o notă în plus de încredere”…

Este Аndrei Colța, de origine din fermecătorul sătuc Fîrlădeni, Hînceşti. Mai în glumă, mai în serios, recunoaşte că a reuşit să fie martorul ultimului deceniu al epocii sovietice şi că dacă ar fi să apară pe paginile wikipedia, ar spune despre sine cam aşa o biografie: ” Timp de 3 ani am crescut la ţară, apoi cu familia ne-am mutat la Chişinău. Tatăl meu Ştefan Colţa pot să spun cu mândrie că a aprovizionat o bună parte a locuitorilor din Moldova cu apă potabilă, fiind de meserie geodez implicat la săparea fântânilor arteziene. Despre tăticul meu ţin neapărat să menţionez că a avut o misiune de lucru la staţia nucleară Cernobîl, unde şi-a supus viaţa şi sănătatea pericolului. Mama mea Zinaida a lucrat la cel mai mare combinat de carne din ţară. Zece ani am fost cetăţean al URSM formându-mă ca octombrel şi pioner, dar nu am reuşit din păcate sau din fericire să ajung comsomolist.mihai colta

Motto: ” Trăiește-ți viaţa ca şi cum fiecare faptă a ta ar deveni lege universală.” (Immanuel Kant)

”Încă de mic doream mult să devin micro-chirurg oftalmolog, – vine cu detalii Andrei Colța, –  fiindcă personal aveam probleme de sănătate cu ochii şi doream vindecându-mă pe mine să reuşesc să lecuiesc multă lume. În clasa a şasea m-am transferat la Şcoala de arte Valeriu Poleacov unde am studiat Actorie. Viaţa mea era legată de artă, am îndrăgit muzica. Învăţam să cânt la pian, acordeon şi chitară. Eram atras şi de educaţia tehnologică. Fiind un elev activ şi năzbâtios  pot să mă mândresc nu doar cu note de 10, dar şi… cu geamul spart la şcoala în urma unei lovituri a mingii de fotbal. Dorinţa de a ajunge un mare microchirurg m-a motivat să aleg profilul biologie-chimie, dar atracţia pentru tot ce este legat de artă care îmi era deja mai aproape de suflet mi-a schimbat cursul viselor. În anii de liceu îmi plăcea să fac poze şi să organizez spectacole. Ţin minte că profesoara de la Școala de Arte mi-a spus un lucru pe care nu îl voi uita niciodată: ”Ar fi bine să devii cameraman!”. La început nu am atras atenţie acestei expresii ce s-a dovedit a fi una profetizată . Pe-atunci când eram elev, părinţii mi-au procurat un aparat foto datorită căruia imortalizam cele mai importante evenimente din viaţa mea şi a persoanelor din preajmă.”

Astfel, a continuat studiile şi a început să câştige primii lui bani… După absolvirea liceului a avut şansa să înveţe meseria de păpuşar teatral, dar la examenul de admitere comisia i-a poruncit… să latre ca un câine, şi-atunci Аndrei Colța a realizat că doreşte să facă cu totul altceva în viaţa lui… A simţit-o. A refuzat medicina şi chiar actoria, ascultând de sfatul mentorului Pavel Cerbuşca.  Ajuns la USM, Facultatea de Filosofie și Psihologie care era una promiţătoare, a studiat pe-ndelete psihologia, filosofia, sociologia şi pedagogia. În anii de studenţie îşi dorea foarte mult un calculator, dar nu pentru jocuri video: ”La noi, în familie exista dificultatea de alegere în a procura un calculator sau automobil?! A învins calculatorul care şi-a răscumpărat investiţia ajutându-mă să câştig cinstit primii bani prin creare de grafică și dactilografierea textelor.”

Dupa absolvirea studiilor la facultate era problematic să găsești un loc stabil de muncă. La prima etapă, Andrei s-a angajat la o editură de cărţi, unde activa în calitate de designer. Reuşea cu machetarea cărților, partituri muzicale scrise de compozitori renumiți, le introducea în calculator, şi ulterior la tipografie. Se ocupa și de machetarea cărților pentru Direcția Cultură a Primăriei mun. Chișinău. Avea doar 22 de ani, şi pe lângă munca la editură, el filma la petreceri private (nunţi, zile de naştere şi cumetrii). Iniţial, nu cunoştea bine meseria de cameraman, dar pe parcurs, graţie faptului că adoră arta fotografică şi din experienţa prietenilor care demult se ocupau cu filmări, Andrei a însuşit repede această meserie prorocită cândva de o profesoară. Următorul lui job a fost ca ”asistent de cameraman” la agenţia de publicitate ”Compal”. Acolo a învăţat să filmeze şi să editeze imaginea mult mai aprofundat.Colta A echipa

A înţeles că meseria de cameraman nu se învaţă, ci se fură: ”Meseria se ”fură”, dar  principiile de bază şi regulile de aur trebuie învăţate. O bună teorie te ajută să înțelegi de ce o aplici în practică. În timp scurt am reuşit sa iî fac pe studenţi să însuşească, şi ulterior, chiar aş fi mândru dacă îmi vor fi colegi pe platourile de filmare. Tot odată, mergem în teren unde toţi studenţii mei au posibilitatea să exerseze cu camera şi aparatul foto. E cu mult mai eficientă această abordare decât să faci la început multă teorie, pentru că tehnologiile informaţionale au evoluat considerabil, şi devin tot mai accesibile pentru viitorii operatori şi editori de imagine. Angajotorii de multe ori solicită materiale montate şi cei mai sârguincioși studenţi îşi pot realiza un portofoliu reuşit încă de pe băncile universitare”.

Cariera de cameraman TV a început-o la postul local de televiziune EUTV, unde foarte repede s-a integrat în procesul de muncă: ”Bazele de filmare mi le-am format la agenţia de publicitate. Încercam să fiu atent la detalii pe alocuri încercând să fiu cât mai perfecţionist. După EUTV am activat la DTV, apoi la Prime unde m-am implicat în emisiunile, pe care le urmăreau pe atunci toată ţara: ”Fabrica de staruri” şi ”Jdi menea”. Filmam chiar şi în teren pentru ştiri. Îmi amintesc de inundaţiile la Cotul Morii şi Nemţeni, unde am reuşit să cunosc diverse destine umane mai puţin fericite. Din cauza crizei economice şi politice, s-au anunţat reduceri de cadre la televiziune, iar eu am plecat de bunăvoie pentru a oferi posibilitatea tinerilor începători să muncească, fiindcă eu ştiam că o să îmi fie mult mai uşor să găsesc de lucru. Am fost invitat sa colaborez cu IREX deja în calitate de expert” producţie media şi director de imagine”. Primeam ştirile din varia regiuni şi le editam, le ajustam culorile, ulterior difuzate la postul televiziunilor locale ”AiciTV”. Am reuşit cu echipa mea de la zero, să punem pe picioare un studio TV. Paralel, făceam cursuri pentru cameramanii din alte regiuni, inclusiv la CIJ, le ofeream traininguri, care prevedeau o instruire teoretică şi practică”.

În anul 2015 la ULIM, graţie fondurilor  externe donate din Uniunea Europeană, ”catedra de jurnalism şi ştiinţele comunicării” a fost dotată cu echipament necesar pentru practica studenţilor. Iniţial, Andrei Colţa a fost invitat ca expert, pentru a amenaja studioul universităţii. În timp record, a reuşit să construiască un ”studio laborator de foto şi video” pentru studenţi, care zilnic îi solicitau echipamentul pentru a realiza în practică diverse reportaje mass-media. I s-a propus să predea studenţilor cursul ”Atelier de creaţie”: ”Consider că orice universitate ar trebui să aibă un astfel de modul. În Moldova nu sunt pregătiți specialişti în acest domeniu, facultăţile de jurnalism trebuie să ofere direct şi nemijlocit cunoştinţe practice”.

Cândva dorea să creeze o şcoală TV pentru viitorii cameramani: ”Nu poate fiecare să apară în faţa studentului sau a unui auditoriu şi să explice cu lux de amănunte despre această meserie şi chiar să insufle oamenilor dragostea pentru ea”. De multe ori se împărtășește cu experienţele acumulate, şi rămâne satisfăcut atunci când vede că cineva se realizează. Îi place să ajute, să îndrumeze mizând pe o critică constructivă. ”Des vin cu mesaje critice dar apreciez  când sunt criticat la justa valoare”. De obicei, nu stă fără să facă nimic, întotdeauna se documentează cu informaţii noi, pentru a le oferi tinerilor entuziaşti viziuni cât mai perfecţioniste.

Nu poţi să te consideri profesionist în media necunoscând celelalte elemente aleatorii. Un specialist  trebuie sa cunoască de toate. Uneori, ai nevoie de o grafică sau titre specifice inclusiv redactarea audio. Să reuşeşti să fii chiar un designer. Nu poţi realiza un produs calitativ în timp restrâns şi vei fi nevoit să învestești financiar în serviciile specialiştilor, care pot să solicite nişte preţuri exagerate. Cert, că atunci când eşti pasionat de meserie uiţi de oboseală. Serveşti o cafea, ieşi la o mică plimbare la aer curat. Comunicarea cu fiinţele dragi iţi încarcă bateriile energetice”

Andrei Colta, Alex StatniiA lansat proiectul ”AndyStudio”: ”Noi lucrăm pentru imagine. Imaginea lucrează pentru Tine.”  Are aşteptări colosale, şi depune zilnic mult efort şi suflet în acest proiect. Serviciile studioului se află abia la faza incipientă, dar dorinţa de a lansa acest studio profesionist îl macină demult: ”Scopul e unic, fiindcă se orientează pe doleanţele clienţilor noştri pentru care vom realiza spoturi sociale şi comerciale, videoclipuri, scurtmetraje de ficţiune, filme documentare, şedinţe foto şi multe surprize plăcute la preţuri accesibile”.

Hobby şi timpul liber. Ii place munca manuală în special să creeze mobilă. Începe cu designul, apoi merge la fabrică după  materie primă, şi ulterior chiar o asamblează. La moment, încearcă să înveţe a picta icoane. Când e cald afară merge des la bazin.

Obstacole în realizarea producţiilor video şi cum pot fi depăşite: ”Comanditarul lucrării trebuie să înţeleagă corect ce reprezintă un produs cu adevărat calitativ. Mai pe înţeles, – ”socoteala de acasă cu cea de la piaţă” nu coincide mereu. Oricum, eu rămân optimist şi sunt ferm convins că toate problemele cu timpul se rezolvă. Accentul special, eu îl acord pentru atractivitatea scenariului. Este dificil să aduni o echipă de profesionişti la noi, în ţară. Lumea profesionistă este deja implicată şi suprasolicitată. S-au strecurat mulţi amatori care pun accent pe cantitate, şi pentru a obţine cât mai uşor un profit. Afectaţi de criză, majoritatea oamenilor nu sunt pregătiţi să investească într-o lucrare serioasă cu diverse efecte speciale, care într-adevăr merită un buget adecvat.

Aici e mai trist. Ce îl motivează să rămână la baştină spre deosebire de mulţi colegi care au emigrat? – ”Familia mea, rudele de care nu vreau să mă despart şi de speranţa, de a genera lucruri bune la mine în ţară. Poate chiar să creez o industrie media”.

Post Scriptum: Nu a reuşit să vindece cu bisturiul ochii oamenilor, dar prin intermediul imaginilor creative ce le realizează şi prelucrează zilnic, face tot posibilul ca producţiile lui să ajungă nu doar la ochii privitorilor, ci şi să pătrundă în inimile acestora. E plăcut să comunici cu un profesionist care cu multă dăruire şi pasiune imortalizează amintiri şi de la care ai mereu ce învăţa.

 

(Interviu de Alex Statnîi, red. S. Vizitiu) ❤


19 comentarii

Traista cu sfeclă


– Profesore, tu eşti atât de înţelept. Şi întotdeauna, foarte binedispus, nu te superi niciodată, atent la toată lumea şi vorbeşti doar când eşti întrebat… Ajută-mă, să fiu şi eu aşa… – l-a rugat un student pe superiorul lui.
Profesorul a fost de acord şi a cerut studentului să aducă o geantă transparentă şi… sfeclă roşie.
– Dacă se va întâmpla vre-odată să te superi cu cineva şi vei ţine pică pe această persoană, – a spus profesorul, – atunci ia această sfeclă. pe-o parte a ei scrie numele tău, şi pe alta, numele persoanei cu care a fost conflictul, şi pune această sfeclă în geantă.pedagogul cucosul cloteste
– Şi-atât? – a întrebat studentul nedumerit.
– Nu doar atât. Tu trebuie să porţi mereu cu tine această geantă. Şi de fiecare dată, când te vei simţi jignit de cineva, să adaugi altă sfeclă în traistă. Studentul a dat acordul.
A trecut ceva timp. Traista novicelui s-a umplut cu mai multe sfecle şi a devenit destul de grea. Era foarte incomod să porţi cu tine mereu această încărcătură. în plus, sfecla pusă la început a prins să putrezească. S-a acoperit cu un mucegai alunecos, alta a dat flori şi a început să raspândească un iz neplăcut.
A venit studentul la profesorul lui şi i-a spus:
– Este imposibil să porţi mereu această greutate, cu atât mai mult că sfecla s-a stricat. – Sugerează-mi altceva!
Dar profesorul a spus:
– Acelaş lucru se întâmplă în sufletul tău. Atunci când eşti pe cineva supărat, jignit, atunci şi pe suflet apare o piatră grea. Pur şi simplu, tu nu observi acest lucru imediat, Apoi, pietrele devin tot mai multe.
Acţiunile se transformă în obişnuinţă, obiceiurile – în caracterul care crează vicii împuţite. Şi este foarte uşor să uiţi despre această încărcătură pentru că este tare grea, şi imposibil să o porţi mereu cu sine.vaca
Ţi-am oferit o posibilitate de a urmări tot acest proces doar din exterior. De fiecare dată, atunci când te simţi ofensat sau, vei decide să te superi pe cineva, – gândeşte-te dacă ai nevoie de această piatră pe suflet!
Defectele, viciile noastre sunt generate de noi înşine. Şi chiar aveţi nevoie să purtaţi sfeclă stricată în spate? ❤
(O adaptare conform învăţămintelor populare) SV


9 comentarii

Lucia Argint la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


Nimic nu este imposibil! – Pentru toți cei care mi-au fost alături, care au încercat să înțeleagă toate mesajele, uneori prea sincere, poate chiar nepotrivite pentru o așa ocazie, să aprecieze omul descris cu toate plusurile și minusurile, mulțumesc pentru solidaritatea, zîmbetele de încurajare și energia pozitivă care am primit-o din sală. La întîlnirea din această zi am preconizat să vorbesc despre multe…
Despre aparențele care alimentează steriotipul despre oamenii considerați puternici, ambițioși, orgolioși sau supraîncrezuți.
Am încercat să scot masca, pentru a lăsa să fie înțeleși factorii (nu în toate cazurile pozitive) ce pot sta la baza formării unei personalități.
Despre literatura copilăriei care poate deveni refugiu sau ghidare pentru educarea valorilor și al orientării în viață…
Despre fabula ascunsă în fiecare poveste.
Despre realizările trecute și actuale șiatît despre prețul acestor realizări cît și efectele sau consecințele lor.
Despre necesitatea de autorealizare urmînd vesele pozitive și frumoase ale copilăriei.
Despre cît de important e să procedezi așa cum cere firea, instinctul, necesitățile lăuntrice și viziunea personală și nu părerea lumii, moda sau condițiile dictate de statutul social, așteptările celor din jur.
Despre necesitatea de ați pune corect dorințele și ați formula și a urma scopurile…
Că pentru o doză de energie pozitivă fiecare dinte noi are nevoie de DRAGOSTE +AUTOREALIZARE, care presupune mișcare, mișcare înainte adică ACȚIUNE, deci, și DEZVOLTARE PERSONALĂ.
Că cele mai serioase lucruri se spun cu umor și autoironie.
Despre faptul că viața îți oferă de fiecare dată lecții și posibilitatea să alegi prioritățile, deoarece NU EXISTĂ NIMIC IMPOSIBIL!
Ce am vrut să discut dar nu am reușit:
Că Societatea noastră duce lipsă de promotori a unor valori adevărate. Avem nevoie de creșterea unei noi elite veritabile, care se formează din lideri. Din păcate nu suntem o țară care educă și dezvoltă lideri. La noi puțin se pune accent pe educarea puterii și dezvolatrea încrederii în forțele proprii de exemplu ca în Occident . Reprezentăm un stat cu o societate influențată de parternalism, unde majoritatea așteaptă ca cineva ( statul, guvernul, părinții, școala etc.) să ia decizia, să le rezolve problemele, sau să-și asume anumite responsabilități….
În aceste considerente avem nevoie să ne dezvoltăm prin autorealizare, efectuînd lucrurile sau activitățile care ne produc satisfacție și plăcere. Dar să le realizăm atît de bine ca să fim remunerați pentru aceasta în așa mod încăt să avem posibilitatea să ne ocupăm de prima.
Consider că cît mai multe persoane vor reuși să se autorealizeze, îndeplinind activitatea care îi place, încercînd totodată să se dezvolte, să se schimbe spre bine, cu atît mai multă energie pozitivă constructivă, optimistă va fi în stare să emane, energie capabilă să contamineze și să încarce pozitiv cît mai multă lume în jurul său… Deoarece, nu există nimic imposibil, VREAU SĂ CRED! (Lucia Argint)

SDC11036 SDC11037 SDC11038 SDC11045 SDC11049SDC11061SDC11084SDC11053??????????????????????????????????????????????????????????SDC11043SDC11048SDC11062Bravo, Lucia! e un salt de mentalitate ceea ce faceti la club, caci lumea nu vine dupa certificate, dupa bani, dupa indicatii… – vine din dorinta si cu atitudine!! vine spre o deschidere spirituala, sa auda oamenii care au ce spune si impartasi! felicitari! – Natalia Grîu

Cu mare drag v-am ascultat! Multe lucruri le stiam,altele noi am mai aflat, ca sa inteleg cum un copil devine un adult ce obtine multe in viata! In plus, am vazut niste poze suberbe, plus o pereche de ochi stralucitori si sinceri! Si ne-am imprietenit acolo intre noi…  – Tatiana Popa

Cu D R A G Am avut emotii alaturi de DVS. Am avut ce invata. Am inteles ca nimic nu este IMPOSIBIL !!! – Natalia Pîslaru

Daca Dumnezeu inzestreaza pe oameni cu harul de a povesti, unul din ei esti tu Lucia. O poveste adevarata a unei luptataoare foarte ambitioase, dar tot atit de inteligenta. O adevarata revelatie am primit de la aceasta intilnire. Mult succes. – Ludmila Groian

Esti fantastica!!! Am avut o deosebita placere sa le descopar si sa le indragesc de cele doua Lucici 🙂 Intalnirea cu Lucia Argint m-a înaripat. Inca odata m-am convins ca fluturele pana a ajunge fluture trece printr-o mare incercare: a fi sau nu a fi. Lucia este omul pe care te poti bizui, un prieten de nadejde si un coleg care e gata sa-si puna mereu umarul acolo unde e nevoie. E un specialist tare bun, dar asta nici nu se pune la indoiala. Toti stiu. Cel mai bine ii reuseste sa fie OM. Da, poate uneori e un pic bizara, mai diferita. Dar asa sunt oamenii ca ea, sunt altfel. De asta si Lucia este Lucia. E ca dansa :)) E o placere deosibita sa comunic cu ea. Atata intelepciune si atata sinceritate… Uneori poti sa o compari cu un hrard disk sau un alt dispozitiv enorm de informatii.. sau cum se mai spune in romana – Hadiacia Enciklopedia! Mereu are in buzunar o istorioara, o parabola, o curiozitate despre ceea ce ne reprezinta ca oameni, ca personalitati, ca neam. Cand vorbesti cu ea despre basarabeni, parca dupa spusele ei.. incepe sa-ti fie mai draga tara, orasul Chisinau prinde la mai multe culori, la viata. Ma bucur enorm sa o cunosc pe Lucia. Succese mari, Lucia! Tu stii ce iti doresc eu tie… Elena Vorotneac

SDC11057SDC11046 SDC11066

Multumiri, Stimata Doamna Argint, pentru sinceritatea Dvoastra coplesitoare. V-am ascultat atent, iar uneori aveam impresia ca urmaresc un serial care e insasi viata Dvoastra, de la frageda copilarie pana la prezentul continuu in care gasim o femeie implinita profesional si familial, cu scopuri bine conturate si curajul de a le realiza pana la capat. Din prezentarea Dvoastra am putut desprinde cateva momente care pot servi ca subiecte pentru dezbateri intr-un context profesional restrans, cum ar fi: relatia parinti-copii in familia moldoveneasca; motivarea si demotivarea copilului si impactul acestora asupra dezvoltarii lui creative si emotionale; factorii care contribuie la formarea caracterului si personalitatii copilului, etc. Va doresc mult succes si sa ne auzim de bine! – Ala Pinzari

Întradevăr este un club unde se promovează elita intelectuală. Sunt de acort că Lucia Argint-Căldare face parte din elita intelectuală din Republica Moldova. Este o personalitate intelegentă, onestă, perseverentă și cu bun simț. Iar eri, asistind la ședința Clubului am descoperit, că este și o ființă foarte sensibilă. Eu îi doresc multă sănătate, realizări frumoase în plan personal și profesional! Felicitări pentru toți organizatorii !!! – Viorica Florea

M-a adus inima la această întâlnire minunată. Și astfel, inima mea a bătut în unison cu simfonia spirituală trăită intens la savurarea oricărei fraze muzicale, prin care era slăvită Iubirea de Dumnezeu. Sunt un om fericit. Sunt un suflet Binecuvântat prin familia de personalități fascinante din R Moldova, România… lsta poate continua. Sunt o inimă fierbinte care și-a găsit liniștea în palmele Dvs, dragi prieteni regăsiți și redescoperiți cu uimire, la numeroasele întâlniri dezinvolte și calde organizate cu talent și dăruire, de iubițica D Svetlana Vizitiu. Mulțumesc mult și superbelor noastre Lucia Argint, protagonista recentă, Otilia Lozovanu-Culea, moderatoarea îndrăgită de mică-mică, mulțumesc tuturor Doamnelor, care trăiesc viața spirutuală ca alegere conștientă de creștine. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru pâinea cea pentru ființă – dragostea, prietenia, credința, fericirea, precum și pentru pâinea oferită spre delectarea hainei noastre fizice – plăcintele delicioase, dulciurile tentante. Mulțumesc destinului pentru bucuria de a ajunge în lumea mea, de a mă simți în viața mea, ca dar divin… Pupicei, vă îmbrățișez, frați și surori întru Hristos! Doamne, ajută! – Diana Zlatan-Ciugureanu

Lucia Argint e diferita de cea pe care o stiam. Intotdeauna am apreciat ambitia din om. Inteligenta, perseverenta, dar si onestitatea. Lucia Argint se incadra, in viziunea mea, anume in aceste tipare. Mai ales ca o stiam in calitatea ei de pedagog excelent, mai bine zis – INVINGATOARE. Dar….. ieri s-a produs furtuna. Un fel de tornada care mi-a rasturnat toate asocierile in raport cu aceasta femeie. Ma minunez: cum de poate, cum de a putut, intelegand cate lupte interioare a avut de dat pana in prezent… ?! Dar a REUSIT! Ma bucur sa am in viata mea o Lucie Argint. Acum o vad total diferit, si chiar am simtit energia ei debordanta in tot ce pune la cale. E zvapaiata. E nastrusnica. A ales, sau poate nu, sa treaca treapta cu treapta, prin atatea labirinturi… cu multe, multe obstacole, insa nu a cedat. Ieri a rasarit in fata publicului altfel. Mai spirituala decat a lasat sa se vada pana acum. Si pentru asta am indragit-o si mai mult. Are adunate in cartea vietii file frumoase, iar cele mai grandioase proiecte inca le va realiza. Ea POATE! – Natalia Pislaru

https://drive.google.com/file/d/0B12r15OBHOIMMkNaMXF1bnJjSUE/view?usp=sharing

Aici puteti viziona filmul sedintei Clubului!


15 comentarii

Viața și valorile ei cu Tamara Curtescu Marinciuc


”Omul care învață mereu, din șansele și neșansele oferite de viață, din ziua de ieri dar și din cea de mîine…Imagine
537512_4077649623144_883551718_nAdevărul e că un mediu cu exces de formalizm nu doar mă irită – mă obosește, mă deprimă…formulele dintr-un astfel de mediu înstrăinează…lipsa lor – previne apariția baricadelor…imi place clubul anume pentru asta… una e sa fii în caliate de participant în sală…
Adevărul e că nu fac nimic din ceea ce nu-mi place, nu-mi reușește…pentru oamenii pe care-i vreau la distanță și la respect păstrez formula de politețe cu majuscula agățată de ton: Domnule, Doamnă… pentru lucrurile care nu-mi reușesc prefer delegarea…553170_4198036432739_691181767_n
Adevărul e că în viață am ratat multe: adunările de părinți ale Leanei, sărbătorile corporative ale lui Mihai, matineele și istoriile copilărești ale Leanei, povestirile colorate despre copilăria din Crișcăuți ale lui Mihai…de dragul unor obligații artificiale și a unor reguli de lemn… nimeni, nimeni nu are dreptul să ne lipsească de aceste bucurii mici dar atît de omenești…de ce am crezut oare că pot s-o fac?!…
adevărul e că am crezut totdeauna că merităm tot ce ni se întîmplă…nu doar am crezut, am avut imprudența să-i conving bătăios și pe alții…invocînd numele lui Dumnezeu… pînă ce a venit 14 octombrie 2011 cu de ce,734863_4206685248954_1949811946_n Doamne, de ce… unde erai…mă mai întreb și azi, 1001419_10200514402806128_452152129_nnu bătăios, cu smerenie…
Adevărul e că nu am crezut vre-odată că ași avea nevoie de scut,.. doar de refugiu, atunci cînd oboseam de mine însumi…nu am știut niciodată să fac ceva cuminte, pe jumătate…nu am știut să-mi mai dau o șansă… deși, nici n-am mers pînă-n pînzele albe pentru cineva cu suflet pestriț…deși, n-am putut intui întotdeauna doza de fals într-o formulă mai puțin matematică…
Adevărul, e că indiferent CE reprezint, vă așteaptă  ceea CINE sunt… CEEA ce reprezint m-a făcut să ratez, să neglijez, să interpretez, să accept, să tolerez… CE reprezint mi-a răpit uneori șanse de dragul a CEVA… CE reprezint nu poate învăța nici din șanse, nici din neșanse… CINE sunt, – învață din viață, elaborînd și aprobînd singur sistemul de valori, propriul sistem de valori, 1468564_10201068462657278_524374304_nfără avize ale superiorilor și coordonări ipocrite…”225776_4916319069356_377323483_n Pînă-n 14 octombrie 2011 am fost sigură că ne facem destinul singurieram convinsă că avem ce merităm… Mă credeam puternică, intangibilă, frumoasă, plină de personalitate, iubită, corectă, importantă și cu foarte, foarte mulți prieteni… Pînă-14 octombrie 2011 nu aveam agendă – știam pînă la minut ce am de făcut, unde, cînd, cu sau pentru cine…
1175742_10200648404076076_1473945018_n Pînă-n 14 octombrie 2011 polemizam, militam, ardeam, fără drept de a spune/a-mi spune nu! Pînă-n 14 octombrie 2011 eram mai mult la lucru decît acasă, risipind căldura și așteptările celor dragi și invocînd înțelegerea și susținerea lor… Pînă-n 14 octombrie… Apoi am avut un vis din care nu-mi ajungea curaj să mă trezesc… Un vis în care unii oameni din lista mea de obligații treceau strada de frică să nu fie contagioasă durerea… 943743_4924115784269_949781045_nUn vis în care erau doar intersecții prin care treceam în grabă ca un orb de teamă să nu fiu lovită de oameni din agenda mea… Un vis în care unele priorități se risipeau în taină îngrijorate să nu le iau drept punct de sprijin… Viața mi-a dat o lecție pe care riscam să nu o pot supraviețui… Pînă-n una din zile cînd din senin s-a făcut mici fărîme un ulcior decorativ… 1486710_10201311844701677_827280877_nfără să-l fi atins cineva… Mi-au trimis un mesaj, EI, din lumea lor… Mai da-ti o șansă… Mergi îninte… Si m-am trezit… Alături simțeam căldura și lumina unor oameni… pentru care avusem puțin timp, invocînd înțelegerea și susținerea lor…538492_4224371891109_1379322639_n Măduța e-n clasa întîi… E la nave va… Ce-a insemnat si inca mai inseamna pentru mine a fi Profesor… Ne-au luat numele, scris cu majuscula, numele propriu – Domn Profesor…nu stiu daca ne-am impotrivit prea mult, e comod sa fii nume comun, ca toti, modest… Ne-au luat haina aleasa, din stofa de calitate,
1238206_10200639577255411_1194750465_n tesuta de mesteri, nu de mestesugari… Ne-au furat identitatea, dreptul de a avea discernamint, lasindu-ne iluzoriul drept de a realiza programe/curriculum-uri concepute de altii, misteriosi, mereu in umbra si mereu aceiasi… am acceptat ca elevul e de la sine subiect al invatarii, ca centrul universului poate fi oricine… Ne-au privat de dreptul de A FI, la prezent si la viitor… Ne-au, ne-au, ne-au… In sfirsit, sa recunoastem – ne-am condamnat/autocondamnat sa credem ca au dreptate,155853_4134140595383_2097573901_n ca nu pot sa nu aiba dreptate, pentru ca sunt ai nostri, pentru ca mediocritatea nu poate fi a noastra… Si totusi, stiu, ati mai ramas, sunteti la timpul prezent, Domni profesori, Doamne Profesoare… Va rog, pastrati-va numele scris cu majuscula, pastrati-va boala incurabila pentru scoala si verticalitatea… Cu asa diagnostic niimeni, niciodata, n-a murit…

67211_4439677393612_852409046_nVa rog, nu doar pentru Madalinele si Laurentii care au venit pe lume cind aproape V-ati acceptat rolul, fie ca din resemnare, fie ca din cumintenie, fie gratie celor sapte ani de acasa, fie pentru ca sunteti prea toleranti, fie pentru ca va asumati prea mult si prea in serios rolul de salvator al scolii, al comunitatii…1380628_10200758671752699_222768674_n Va rog in numele celor care stiu, ca numele scris cu majuscula nu e doar meritul Dvs, nu un bonus, nu se da ca titlu onorific sau diploma, nu e conferit oricui…1376571_10200797210316139_1609150185_n
mi-e cald la gindul ca in scolile noastre inca mai exista lumina, inca mai traieste Domnul Profesor, Doamna Profesoara…
chiar daca cont in banca aveti doar pentru tratamente sau pentru sustinerea celor mai tristi ca noi…
chiar daca hainele purtate nu sunt de firma…si nici de epoca…
chiar daca jargonul utilizat la casele mari Va e strain si neinteles… 1546184_10201269243156665_1839909236_n
felicitari chisinau, inca ai ASA Profesori…

ALTAIR a intrat în viața mea ca o furtună…  fără să mă întrebe ceva și-a gasit loc de cinste, fără să-i pese dacă sunt rezistentă la stres, fără să fie atentă la detalii gen dispoziție, posibilitate, limite de sănătate, vîrstă sau așteptări…  ALTAIR a perturbat totul… Mi-a făcut dezordine în priorități, mi-a răpit sentimentul statornic de a fi gospodină, de a sta cu picioarele pe pămînt, aici, acasă… ALTAIR mi-a asigurat coeziune nu doar cu prietenii, oamenii cu care realizăm ceva în comun în cotidianul școlar… ALTAIR mi-a extins orizonturile, dincolo de acoperițul care se vede din pridvorul casei mele… ALTAIR mi-a fost generatorul de rezervă, asigurăndu-mi gura necesară de aer curat cînd imi era imposibil să mai respir… ALTAIR m-a învățat să fiu empatică chiar și atunci cînd nu mi-o doream… ALTAIR m-a obișnuit nu doar să ascult, dar și să aud… ALTAIR m-a învățat să recunosc prietenii… ALTAIR m-a deprins să văd frumosul nu doar în culoare și formă… ALTAIR mi-a dăruit universul creat de unii oameni fără de care nu există ziua de mîine… ALTAIR este o școală, ca și cei șapte ani de acasă nu se certifică, dar înseamnă enorm de mult… ALTAIR a intrat în viața mea ca o furtună…  De personalități… De așteptări… De lumină…

66961_4495448467854_2000376256_n150424_4571036757514_1971443533_nÎi mulțumesc pentru toate… Ce-a insemnat si inca inseamna pentru mine familia ICAR: – omuleti mereu noi ne infrumuseteaza viata; am invatat ca toti putem oferi caldura si frumusete…

– cineva si-a luat cu brio doctoratul, cineva-licenta, cineva se pregateste sa-si ia masterul/licenta; am invatat ca rolul de vesnic student nu inseamna mereucorigent…

1240325_10200740569460153_1293101753_n390751_4892419191874_1534724741_n– cineva a cistigat un concurs, cineva-mai multe, cineva se pregateste de concurs; am invatat ca viata e mereu o competitie pe care uneori trebuie s-o accepti pierduta din start…
1187286_10200514401006083_629042333_n– cineva a fost in franta, cineva – in america, cineva – in polonia, cineva – in cehia, cineva – in ungaria, cineva – in germania, cineva – in bulgaria, cineva – in romania, cineva – sa-si vada mama, cineva- tatal; am invatat ca cea mai indepartata calatorie e cea spre sine…macar in vis…
– cineva a avut jubileu, cineva – iesire la hora, cineva – in eter, cineva – a iesit dintr-o stare mai speciala; am invatat ca din astfel de stare poti iesi ghidat doar de tine insuti…
– cineva a facut cumetrie, cineva – nunta, cineva a condus un suflet la ceruri, cineva – si-a cumparat masina, cineva – casa; am invatat ca a cumpara 1488836_10201273117533522_960032040_nceva inseamna a inmulti grijile..993669_10200514401766102_500829387_n.
– cineva si-a pierdut ochelarii, cineva -manusa, cineva – o factura, cineva – o iubire, cineva o baricada in comunicare…am invatat ca HARUL DE A TE BUCURA PENTRU REALIZAREA CELUI DE ALATURI, HARUL DE A PUTEA IMPARTI CU CEL DIN PREAJMA GREUL SI BUCURIA nu poate fi pierdut… Daca il ai…

Tamara Curtescu Marinciuc