Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


12 comentarii

Lucia Guranda: Avem mai multe business centre decât businessmeni!


Viața Luciei e arhiplină de întâmplări triste sau amuzante: de la ordinare pana la cele “extraordinare”, precum ar fi și două cazuri de moarte clinică și aflarea într-un epicentru la două explozii în urma actelor de terrorism… Este sinceră și emotivă, cu temperamentul deloc moldovenesc: se simte efectul civilizației europene. Practică medicina în continuare doar cu sufletul, din motive de sănătate: de aici cred că vine echilibrul psihologic de toleranță a Luciei Guranda. A avut multe de îndurat…

Dar zâmbește mult, iubește viața, și chiar nu are regrete. De ce ar trăi cu regrete, nu mai are altceva de făcut?  Iată greșelile trebuie de reparat, indiscutabil. Fiindcă când greșești, înveți lecția și… continui să mai greșești… uneori. Se amuză și o face cu bună dispoziție.
Impresia mea despre viața este însăși Viața” – spune ea. Totul e clar? Cel mai mult in viață o impresionează însăși viața… Fiindcă meseria ei începe anume de acolo, de la naștere, de la cel mai frumos, complicat și perfect mecanism în natură cum ar fi nașterea unui copil. Și, specialitatea nu e de loc ușoară: obstetrician-ginecolog. Provine dintr-o familie mare de medici, chiar și rudele din familia ei sunt la fel doctori, adică socrii, cumnații etc.
Dintre persoanele care au marcat-o și au determinat-o să reușească în viață mai mult decât și-a imaginat rămâne tatăl ei (în copilărie, adolescență și tinerețe timpurie) și soțul ei cu care sunt împreună de 22 de ani. Și numaidecât copilul lor scump și drag!

Despre prieteni: se simte norocoasă că are prieteni din frageda copilărie, din studenție și în fiecare țară unde a trait. Oriunde pleacă, își face prieteni și este foarte sociabilă. Se pare că Lucia nu realizează că acest dar de fapt vine din caracterul ei unic. Comunicarea e punctul ei forte, ea argumentează ingenios răspunsul la orice întrebare și dacă este convinsă că are dreptate, nu o poți clinti din acel punct de vedere.
Îi place sa călătorească și ar vizita tot cuprinsul pământului. În destinații turistice nu ține deloc cont de calitate, amenajare, confort sau de nivelul de viață. Orice continent, regiune sau țară are momentele sale irepetabile, în special, în cultură, tradiții, obiceiuri… Toate reprezintă o experiență unică. Familia ei a locuit și în Arabia Saudita, Kazahstan, Bulgaria, Elveția, Belgia, Laos. Lucia deja e convinsă că fiecare popor, fiecare stat te îmbogățește mai mult spiritual. Acum e stabilită cu familia la Bruxelles… Și mai duce dorul Chișinăului la care revine cât poate de des… ”Dragul meu Chișinău, beteag, distrus, chinuit, urâțit, schingiuit, murdar, prăfuit, dar încă cu un pliculeț de demnitate! Îți doresc să reînvii, să recapeți valoare, frumusețe, prosperitate și măreție!”

Și concluzia, pe care și-a făcut-o fiind plecată din țara de 17 ani și văzând cum se muncește în alte tari. ”Părerea moldovenilor că suntem un popor muncitor este cel puțin eronată”. Lucia a urmărit cum se muncește în țările civilizate: acolo oamenii lucrează mult mai intensiv și cu o mare responsabilitate. Cu timpul utilizat la maxim și foarte eficient. Nici vorbă nu poate fi de pauzele cu “fumatul sau o ceașca de cafea” la fiecare sfert de oră. ”Exista doar o pauza oficială, în rest muncă și iar muncă, bine organizată și chiar de calitate. Unii concetățeni au deprins aceasta metodă, însă alții până acum caută să facă fel de fel de “șmecherii” și eschivări de la o muncă onestă”. Ține să menționeze că au apărut și foarte mulți moldoveni care lucrează în diferite organizații internaționale și fac față pozițiilor pe care le ocupa. Mai numeroși sunt tinerii care fac studii universitare și postuniversitare în vest și ei chiar sunt extrem de buni ca profesionști. Lucia se mândrește că avem așa moldoveni:”Însă e trist, când este evident faptul ca nu mai vor să se întoarcă în țara natală și… sa muncească pentru acest guvern corupt și plin de criminali.”

Lucia a plecat din țară din alte motive, și nu deodată în Europa de vest, ci în stepele nemărginite cu o climă și apă groaznice, într-o localitate pierdută prin stepele siberiene fără vreo infrastructură (pe timpuri Chișinăul era NYC în comparație 🙂 ) Asta e dacă să discutăm la subiectul ”cum se face pe loc gol un oraș functional și frumos” Atunci soțul ei a rezolvat problemele la nivelul local și acum o face la nivel global. ”Poate chiar mai bine înțeleg cei plecați fiindcă ei au deja experiența greutăților de acasă plus cea din străinătate. Iar voi, uneori nici nu vă imaginați prin ce greutăți ei au trecut! Dar, așa e firea moldoveanului când vine acasă cu lăudatul și o face pe boierul…” Iar Lucia cunoaște mulți concetățeni și vede ce viață duc ei acolo printre străini: fac și e ce pot pentru a trimite maximum de bani acasă… ”Un lucru e cert, o oarecare demnitate în capitală mai există. Și nu din motivul că l-a votat pe cutare fiindcă e competent în domeniu, și nici nu cred că are alt interes decât să se răzbune pe oponentul său pentru că cela l-a ”chidănit” cândva etc. Am votat împotriva dorinței de a sabota!” Nu intenționează să cheme pe nimeni să organizeze proteste, să arunce cu pietroaie în directori sau autorități, fie și mai grav să devasteze instituțiile medicale: ”însă, niciodată nu voi înțelege de ce având atâtea probleme, oamenii tac, înghit în sec, tremură, acceptă să fie umiliți, ori pleacă pentru alte soluții nu mai văd…” Unde-i neînțelegerea?, – se întreabă Lucia. Cuvintele Egalitate, Independență – sunt greșite într-un stat unde nu se respectă drepturile omului, chiar dacă oamenii au acces identic, spre exemplu, la educație.

Apropos:”Noi avem mai multe business centre decât businessmeni!” De fapt, clădiri gen business center se fac mai multe la periferii, nu chiar în mijlocul grădinilor publice.” Stați așa, oameni buni, și mie îmi surâde un stat echitabil, functional și neutopic. Voi ați vrut așa să înțelegeți, iar eu am prins altă idee aici… Mentalitatea la noi: ”Moldoveanul poate avea 10 mii de șanse, dar dacă e mai talentat la ”ștucăturit”, păi asta să facă, și după această ”egalitatea sovietică” părinții mei brusc au avut salarii de două-trei ori mai mici, dar erau obligați să slugească fără a ”crâcni” înapoi la ”împărăția sa clasa muncitoare”! Dar nu chiar așa, la nivelul ”кто был никем тот станет всем” sau ”каждая кухарка может управлять страной”!

Referitor la sistemul educațional. Oamenii trebuie să-și ocupe poziția lor în societate conform aptitudinilor și capațităților lor. Și accesul să fie asigurat neapărat cu burse, credite atunci când e vorba de o minte excepțională. La noi, oamenii talentați nu sunt remunerați pe merit.

În perioada anilor 50-90 (sec. XX), studenții erau aleși după criteriul etnic, fiindcă doar rușii erau acceptați la universități (veniți preponderent din orașe). Moldovenii își dădeau copiii în grupe rusești la grădință pentru a putea apoi obține studii superioare… Celelalte opțiuni gen ”apartament”, un loc de muncă etc, toate ”po-blatu” și în continuare, dar mai ceva ca acum…

Sănătatea e altceva! Sistemul de sănătate întotdeauna va fi cel mai important în orice țară! Acest domeniu trebuie să fie perfect. În Moldova e foarte complicat. ”Nu e vorba de politicieni, de Nastase, Sandu, sau Dodon, nici măcar despre Plahotniuc! Ci despre revendicarea drepturilor care ne fac mai puternici, în fața unor politicieni corupți și nelegitimi, cu nicio frântură de iubire pentru acest popor sărman care le rabdă pe toate…”

”Adesea mă întreb privind la frumusețile geografice și ecologice: oare ce le împiedică pe ai noștri să facă așa ceva? Doar nu e costisitor. Nici chiar de banii de la europeni nu e nevoie pentru acest lucru! Pentru a face și menține curățenie nu e nevoie de mulți bani.

Dacă ar fi oamenii conștienți, ar cere, ar striga, ar urla, ar protesta… Dar ce fac ei, tot pe medici și pe asistenții medicali îi blamează. Guvernul cunoaște deja aceste slăbiciuni ale poporului, nu mai apleacă urechea nici direct, nici indirect… De aceea, avem ce avem. Dar nici nu știu dacă acest popor needucat, agresiv, intolerant, incult, merită ceva mai mult decât ceea ce are…”

Co-relația tinerii-etate. Menționând că e vorba despre moldoveni, Lucia ține neapărat să ne convingă că-i iubește și tare ar dori să vadă că cei mai în vârstă la fel iubesc pe cei mai tineri. Diferența în atitudine e transparentă, iar ea susține gălăgia, naivitatea, neștiința, aroganța, încăpățânarea tinerilor, toate în general: modul lor de a fi altfel decât au fost cei mai în vârstă pe timpuri… O îngrozește disprețul, uneori și ura din ochii persoanelor senile față de cei tineri. Dacă ar iubi și ei, necondiționat, probabil și atitudinea tinerilor s-ar schimba, – ar devein mai respectuoasă și mai indulgentă? Bine de menționat că:”toți sunt diferiți dar cu drepturi fundamentale egale””
Pasiuni și hobby-uri: sportul, organizare de evenimente, călătorii, și CĂRȚILE. Din muzică alege jazzul, blues, rock clasicul. La fel îi plac operetele și musicalurile. Adoră imponderabilitatea lui Eugen Doga.
Cărțile preferate sunt foarte multe. Cel puțin vreo 50. O carte bună o face fericită. Place autorul Pavel Păduraru ”Moartea lui Igor Alexandrovici”: ”dar e mai specific, cu un limbaj agresiv, cu inceput absurd, pe parcurs te obișnuiești. O variantă mai contemporană și mai nerafinată a lui Eugen Ionesco. Place să citească pe Gheorghe Erizanu.
Recomandă si: “Meșterul și Margarita” de Bulgakov; Victor Hugo “L’Homme qui rit” (omul care râde); Umberto Eco “ Numele trandafirului”, îmi plac mult operele lui Remarc, Garcia Marquez , proza lui Eminescu, Mircea Cărtărescu, Haruki Murakami… (of, opriți-ma, căci asta poate sa dureze)
Unele Filme: “Zborul deasupra unui cuib de cuci”,“7 ani in Tibet”,“Nașul”,“Pacientul englez”, “Lista lui Shindler”, “Legendele toamnei”…

Personalități ca Simona Halep o fac să plângă de bucurie atunci când câștigă pe teren. Lucia nu poate privi ”în altă parte unde comentatorii emisiunilor să nu fie români!” A strigat recent din tribunele campionatului mondial de fotbal bolind pentru nu știu care fotbaliști. Este acaparată de jocuri, de energie, de persoanele care nu stau pe loc. Competițiile o fac și mai emotivă pe această fată drive! ”Sunt momente în viață când atât ți-e dor de cineva, încât îți vine să-l scoți din visele tale și să-l îmbrățișezi cu adevărat. – spune Lucia. –Pare și asta o idee bună să mergem undeva mai mulți prieteni să degustam… un vin bun ca niște fani adevărați!” 😀


8 comentarii

ALTAIR – școala vieții


După cum şi era de aşteptat, viața a intervenit cu o direcție cețoasă şi pășind spre ea nu realizezi care e începutul și care e finișul. Trece iunie, trece iulie, și îți dai seama că soarele pe care-l aștepți, în realitate nu e pe cer, –  e în Tine. Trebuie doar să-ți amintești, cum e să-L vezi. De fapt, cu asta sunt preocupată revenind din Bulgaria.

Știți, despre ce vreau să menționez în mod special? Despre tabăra pentru copii și părinți, ”ALTAIR”, care a activat la Sveti Vlas, Nessebar, Bulgaria. Eu am avut o copilărie dificilă la subiectul comunicării, asta am înțeles aici, la ALTAIR, unde am fost invitată de coordonatorul proiectului Tamara Curtescu, (DGETS mun. Chişinău) E Ceva! Cu multe pozitive, minți și suflete deschise, bucurie și fericire, ceea ce demult n-am văzut! Copiii împreună cu animatorii și profesorii în mod constant rezolvă probleme, creează și se joacă, cântă și dansează, comunică, pregătesc fie discursuri, fiei varia activități, demonstrate ulterior în show-ul de seară… Este o mare școală a vieții! Adăugați la toate acestea odihna, plajă și marea caldă, soarele strălucitor după o ploiță răcoritoare, vase maritime plutind ca-n basme bucurându-ne ochii, bucate alese la restaurant, preparate și servite cu mare drag, cu plăcere înfulecate de fiecare de la mic la mare… Sumând, veți obține un vis care se numește tabără pentru copii ALTAIR! Mulțumiri speciale Violetei Popovici – Bujor, (Centrul Municipal de Excelență, LTPR „Mihai Marinciuc”)  responsabilă de echipa de conciliere ALTAIR, pentru atmosfera prietenoasă creată cu multă răbdare și curaj. Precum și pentru animatorii activi: profesori, medici și parteneri media Ina Botnari, Golubev Olga doctor, Eugen Lipcan animator ALTAIR, Roșca Victoria doctor ALTAIR, Postolachi Alexei, salvamar ALTAIR, Ciuvaga Victor, profesor ALTAIR, Mamaischii Veronica, formator Gas Natural Fenosa, Baș Liudmila profesor IPLT „C. Stere”, Simerețchii Margareta, Director ȘG ,,Ilie Fulga”, Spînu Marina, profesor ȘG ,,Ilie Fulga”, Schițco Svetlana, profesor LT,,M.Viteazul”, Schițco Natalia, profesor LT ”Mihai Viteazul”, Popa Ana, profesor Prometeu-Prim, Maler Fevronia, profesor LT ”Prometeu-Prim”, Evtuhovici Valentina, profesor LT ”Prometeu-Junior”, Andruh Galina, învăţătoare LT ”Miguel de Cervantes Saavedra”, Criulean Silvia, profesor, Colegiul Financiar-Bancar, Dimovskaia Galina, profesor LT «V.Lupu», Iuldasev Natalia, profesor LT ”N.Gogol”, Leu Natalia, profesor LT «N.Gogol», Popa Larisa Prof. LT,,N.Iorga”, Covaliov Tatiana Prof. LT,,N.Iorga”, Cotorobai Ludmi Prof. LT,,N.Iorga”, Angela Ostrovan – Curtescu, administrator…

Este într-adevăr ceea ce schimbă lumea spre bine, chiar dacă e o picătură de apă în mare… ALTAIR e un proiect mic, dar cu atmosferă unicală, oare nu din aceste proiecte mici se nasc și se dezvoltă bunătatea și frumusețea? Aici cei mai importanţi sunt Copiii! – Educația lor și trezirea conștiinței e mereu la ordinea zilei… Când ești permanent în lumea celor ”adulți”, pentru un moment îți vine greu să revii la copilăria ta, cu emoții reale și sincere atunci când plecai la bunei la țară… Și eu, la început priveam cam suspicios le ceea ce se petrecea în jur. Mi se părea că copiii – sunt adulți. Îmi plăcea să-i urmăresc, să-i privesc și să-i admir, pe profesori – să-i provoc la discursuri. Cu trecerea rapidă a timpului, a început să-mi placă să fiu printre ei. Ai ce învăța! Să comunici fără măști și ipocrizie, în față să răspunzi la cele mai imprevizibile și imediate întrebări, să te bucuri de melodii și dansuri împreună cu copiii, să-ţi fie interesant la concursuri, Miss și Mister ALTAIR, spre exemplu

A fost o săptămână în care m-am simțit copil, și chiar mă supăram pe cei maturi. 😀  Recent, a avut loc petrecerea de adio, cu concursuri și concert de nota 10, cu îmbrățișări și nostalgie. Scriu şi parcă retrăesc aceste momente, cu toate că am revenit în Moldova. Îi cuprind pe toți de la distanță, obosită de drumul lung, dar cu impresii și emoții luminoase. Și revin la plăcerea de a privi marea de-a lungul ei, cu punțile și orizonturile ei, meditând și visând ca acea protagonista din povestea lui Green…

Acestea sunt momentele fericite de la ALTAIR ce făceau să mă relaxez de grijile cotidiene… Acum sper să ajungă copii și nepoții mei acolo, la malurile ALTAIR… Și care copilărie e fără staţionare pentru copii? Pe timpuri taberele se deosebeau prin programele lor monotone, cu acelaș subiect zi de zi…  Sau, poate copiii de azi sunt mai adulți că fac şi matematică, nu e suficient să alerge după o minge?

Orice călătorie te trezește, schimbând gândurile, sentimentele, e şi normal. Mai pui în valoare cele ce se întâmplă zi de zi, reconsiderând opiniile proprii, și înțelegi că viața are prioritate cu oamenii care se schimbă în jurul tău şi te şi schimbă. Deci, se va schimba și lumea exterioară. Din nou. Mulțumită copiilor noștri. Rămâne doar să învățăm să așteptăm.

Așa deci, revenind de la ALTAIR, am realizat că:

  1. Deciziile trebuie luate rapid
  2. Universul îți oferă o șansă și nu ai dreptul să o ratezi
  3. Obiectivul poate fi închis mai repede decât crezi
  4. Visurile la care sperai să le realizezi, nu te limita la ele! Înaintează! Nu pierde timpul!

SDC14585SDC14588SDC14580SDC14695 SDC14684 SDC14687SDC14636SDC14621SDC14712SDC14730SDC14738SDC14698SDC14695SDC14785SDC14796SDC14798SDC14802SDC14804SDC14806SDC14810SDC14814SDC14819SDC14748SDC14758SDC14764SDC14765SDC14767SDC14770SDC14774SDC14778SDC14570SDC14940SDC14943SDC14936SDC14938SDC14839

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.495829217238788.1073741847.205579876263725&type=1
172 de imagini pe facebook