Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


8 comentarii

Să crezi în minuni! Ajunul Sfântului Nicolae; Nașterii Domnului… Revelionul.


Am o atitudine ambivalentă pentru această sărbătoare. Te pregătești, te tot pregătești, ești gata, bine-dispus. Iar apoi, după ce bat clopotele anului nou, – brusc vine un sentiment de goliciune. Aștepți douăsprezece ore, arunci foițele arse cu dorințe în cupa cu șampanie, bei toate acestea, și nimic nu se schimbă, și tu, continui să mănânci salata ta cu crabi… În copilărie, ardeam de nerăbdare în ajunul Nașterii Domnului, Sfântului Nicolae sau a Revelionului cu Moș Gerilă care venea la noi, cu cadouri în fiecare an, – eu aveam vise frumoase și credeam în viitorul luminos, la fel ca Cenușăreasa din povești… Credeam cu disperare în prinți şi minuni, continui… să cred, probabil, pentru că așa mi-e firea…an nou oceanwlower1

Eu ador ajunul, sau anticiparea Anului Nou, – două săptămâni înainte sunt cele mai distractive și uneori mai fericite decât evenimentul și cele zece zile care urmează după ciocnirea cupelor cu șampanie, – ca de obicei, continui să cred că miracolele se vor săvârși în fine… Da, eu continui să mă simt fericită. Vreau să fie nu mai rău decât este acum. Vreau pace pe acest pământ, și ca copiii noștri și părinții lor să fie sănătoși și fericiți! Să dea norocul și binecuvântarea peste ei. – Să fie mai bine? Unde mai bine în țara noastră?! Banal, dar, din nou, nu ne împiedică nimic să repetăm și să ne rugăm: Important, este ca toată lumea să fie sănătoasă și unită!
…Trecu un an, nici n-am reușit să privesc în urmă. Ramasă doar o coală-n calendar… Cu un trecut, în care nu ne mai întoarcem, și-n urmă, va sclipi o zare rece sau un spray cu amintiri de cei plecați la Domnul… Cuiva donate fericire sau durere, cine știe… Luați prin lacrimi, suferințe careva, și cineva întors-au cu… speranțe și iubire… 

Trecu un an, mi-a stat un pic mai trist. Cu trecerea anilor, devine tot mai trist, pentru că te maturizezi și începi să conștiințizezi realitatea… Să-ți i-ei adio de la ani e foarte greu, probabil… Să ierți e și mai greu… Și, neprivind în urmă, timpul a fugit… Și doar, un fum cu ceață… undeva departe… Plecat un an, îngenuncheat în urmă. Și iată, Anul Nou în prag. Și noi, atât de mari, maturi, bătrâni sau cum mai vreți, – în continuare credem în minuni, ca mici copii naivi… Dar credem, vrem să credem și cu disperare, cu ardoare, dorințe noi, ne ținem de orice firicel norocos… Așa că în ajun, dorim miracole. Și vor fi… Va fi un an bun trimis de Dumnezeu. Cred, că este decis deja… în ceruri…

+ Principalul, e să continuați să credeți în minuni. În Dumnezeu! +
Pentru cineva dificil și trist, iar pentru unii, – de succes și fericit. Astfel, va fi întotdeauna. Dar în ajun de An Nou… încărcați într-o traistă toate cele inutile și neimportante. Lăsați-le în urmă, după prag. De Anul nou, ca în povești chiar există multe miracole… Cu tot confortul, cu noroc, bună dispoziție, fericire și bunătate, vă doresc să credeți… Doar să credeți! Ce va urma, vedeți!.. Crăciunul, Revelionul, Nașterea Domnului, Boboteaza, Sfântul Nicolae…

 Sărbătorile de iarnă la noi încep de la Sf. Nicolae, pe stil nou (6 decembrie), apoi Sf. Andrei (13 decembrie) şi ţin până la Sf. Ioan Botezătorul (20 ianuarie). Este o îmbinare de tradiţii, obiceiuri şi datini – unele venite din perioada precreştină –  cu sărbători religioase creştine. Aceste sărbători dau un farmec aparte anotimpului friguros, aducând bucurie, veselie, dar şi mister şi trăiri spirituale.    

Sfântul Andrei este cel, ce a propovăduit Evanghelia în ținuturile Sciției și Traciei. Este o sărbătoare religioasă, pe lângă care au loc o serie de practici tradiţionale (unele venind de la daci), cum ar fi: frecatul uşilor şi a ferestrelor cu usturoi (pentru a nu pătrunde spiritele rele), punerea grâului la încolţit (pentru a prevesti recolta anului viitor), ritualuri făcute de către fetele tinere, pentru a-şi visa ursitul.

Sfântul Nicolae, sărbătorit de creștinii ortodocși pe stil vechi (19 decembrie), considerat ocrotitorul săracilor, este cel care, transformat în „Moş Nicolae”, aduce daruri copiilor. Aceştia îşi pregătesc de cu seară ghetuţele, în care Moşul vă pune darurile. Pentru cei care nu au fost cuminţi, Moşul va aduce o „nuieluşă”, care şi ea, peste timp, a căpătat statut de jucărie.

Crăciunul (Naşterea Domnului pe stil nou) este cea mai importantă sărbătoare creştină a iernii, dar înainte însă, se sărbătorește Ajunul Crăciunului (24 decembrie). În dimineaţa acestei zile (în unele zone cu o seară înainte), cete de copii umblă de la casă în casă, cu Colindul. Pentru colindele, cântate în noapte, pe la uşi, pe la fereşti, copiii primesc covrigi, colaci, turte, mere, nuci şi tot felul de alte daruri. Pe lângă cetele de copii, sunt şi preoţi, care merg cu icoane în braţe din casă în casă, pentru a stropi cu aghiasmă locuințele oamenilor şi a anunţa prin cântec, „Naşterea Domnului Iisus Hristos”.

În Ajun, se împodobeşte bradul şi se pregătesc darurile, ce vor fi aduse de Moş Crăciun. Acesta „va intra pe hornul sobei cu desaga plină de cadouri”.  Colindele răsună în toată ţara, până în ziua de Crăciun (25 decembrie). Fie ele religioase, sau laice, colindele creează o atmosferă încărcată de spirit şi mister, dar şi de bucurie şi stare de bine. Copiii în cete mici umblă cu Steaua, simbol al stelei, ce i-a călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus.

Urmează apoi, practic, cea mai așteptată sărbătoare de iarnă, Anul Nou (31 decembrie – 1 ianuarie). Cercetătorii văd în obiceiurile populare, care se desfăşoară în această perioadă, ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinaţie. Un complex de ceremonii şi superstiţii, care fac din această perioadă a anului una dintre cele mai bogate în datini populare, o perioadă de trecere între două cicluri de vegetaţie sau de muncă, al cărui prag îl constituie Anul Nou.

Aşa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de „Urături”, făcute prin intermediul mai multor ritualuri populare: Pluguşorul, Sorcova, Buhaiul, Vasilca, jocuri mimice cu măști de animale (Capra, Ursul, Căluțul, Berbecul, Cerbul, Cocoșul), sau personaje ţărăneşti. Nu lipsesc nici colindele, dar acestea au acum alt rol, de vestire a înnoirii anului. Sunt obiceiuri, care încă se păstrează, poate datorită caracterului lor spectacular, dar şi datorită prilejului de a petrece.

Cununa sărbătorilor, dar mai ales a petrecerilor, este Revelionul, sărbătoare laică, plină de mese îmbelşugate, petreceri şi distracţii deosebite. A doua zi copii cu sorcove frumos ornate, merg cu semănatul: „Să trăiţi/ să-nfloriţi/ ca merii, / ca perii, / în mijlocul verii, / ca toamna cea bogată / de toate îndestulată! La anul și la mulți ani!”.

Urmează apoi Crăciunul pe stil vechi (7 ianuarie). Înainte de Crăciun se ține un post de 6 săptămâni. Pe masa de Crăciun sunt nelipsite cozonacul, sarmalele, piftia, cârnați de porc și vinul roșu, se mai mănâncă și mămăligă. Cete de băieți umblă cu colindatul.

La 14 ianuarie creștinii ortodocși marchează Sfântul Vasile (Anul Nou pe stil vechi). Conform tradiţiei, în ajun de Sf. Vasile cete de urători, mascaţi în Capra sau Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul.  Gospodinele se pregătesc din timp să întâmpine urătorii cu tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi, nu în ultimul rând, bani. În dimineaţa de 14 ianuarie copiii merg cu Semănatul sau Sorcova, aruncând cu boabe de grâu, grăunţe de păpuşoi, ovăz şi binecuvântează familia. Seminţele, aruncate în ogradă sau locuinţă simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată. 

Urmează, pe 19 ianuarie, Boboteaza (Botezul Domnului). Este o sărbătoare religioasă, preoții sfinţesc apa la biserică, iar oamenii o poartă acasă și stropesc gospodăriile, obiecte, animale.

Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie pe 20 ianuarie, cu Sfântul Ioan Botezătorul, cel, ce l-a botezat pe Domnul Iisus Hristos în apele Iordanului. Se spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli pe tot parcursul anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, se spune că după Sfântul Ion ”se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.

Așadar, sărbătorile de iarnă oferă acestui anotimp un farmec aparte , de aceea în sufletele fiecărui om , iarna este asociată cu o perioadă magică, cu începerea unui nou an, cu veselie și dispoziție bună și posibilitatea de a-și aduce aminte de sărbătorile din copilărie,de Moș Crăciun și de cele mai miraculoase momente petrecute în preajma oamenilor dragi.

  + Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește-ne! AMIN! +

S. Vizitiu 


30 comentarii

Momentul potrivit


     Prietenul meu a deschis sertarul de la dulapul soţiei și a scos un pacheţel, învelit într-o hârtie de mătase. Nu era un pacheţel obișnuit, ci unul cu lengerie de damă. L-a aruncat pe pat și privi buimăcit la danteluță şi mătase niciodată utilizate: ”Uite, aceste lucruri i le-am cumpărat atunci când am fost prima dată la New York, opt sau nouă ani în urmă. Ea nu le-a purtat, doar le păstra pentru o ocazie specială. Și acum, cred că a venit timpul.”  Prietenul meu șocat… se îndreptă spre pat și a pus lengeria alături de alte lucruri, preluate apoi de pompe funerare… momentul potrivitSoția lui s-a stins recent… El era nedumerit și vorbea haotic, neînțelegând ce se întâmplă, și – de ce ea, și nu el? Atunci când s-a întors înspre mine, a rostit: – ”Să nu păstrezi nimic pentru ocazii importante; fiecare zi care o trăieşti este acea specială! Bucură-te de viață zi de zi!”  

Eu… încă mai gândesc la acele cuvinte… Ele mi-au schimbat. Astăzi, eu citesc, fie scriu mai mult, și mai puțin fac ordine. Mă așez relaxată în salonul pentru oaspeți și mă bucur de panorama de prin fereastră fără a acorda atenție la dezordinea din odaie, comunicând cu oameni dragi mie în virtual, așa e mai ușor: Îmi petrec timpul mai mult cu familia și prietenii, și mai puțin la locul de muncă.

Am realizat că viața este o colecție de experiențe, care ar trebui să apreciem…  Toată viața am vânat rezultate pentru că mă temeam să iubesc! Am fost rea pentru că nimeni nu avea nevoie de mine. Preferam, sau prefer să fiu rea și onestă decât bună și ipocrită! Mai bine o proastă decât să judec oamenii pentru viziunea lor, doar că unii nu înțeleg acest lucru judecându-mă invers. Mă încred mai mult în Dumnezeu…

Acum eu nu salvez sau nu mai păstrez nimic. În fiecare zi folosesc ustensii de preţ. Chiar și atunci când nu este necesar, îmi pun noul meu sacou sau rochia de seară pentru a merge la supermarket Green Hills, fie şi la Piaţa Centrală, barem nu e departe. La fel, folosesc parfumul preferat, atunci când vreau în loc să-l aplic doar de sărbători. Cuvinte ca ”vreodată” sau ”oricum” au dispărut din mintea mea. Nu aştept zile speciale sau un week-end ca să-mi pot permite o sărbătoare: pentru care există 7 zile în săptămână. În caz de se merită, eu vreau să văd, să aud și să fac lucruri normale – aici și imediat.

Nu sunt convinsă ce ar fi făcut soția prietenului meu, dacă ar fi știut că nu va mai exista un Mâine (”mâine” de multe ori perceput la fel de ușor). Tbrad ninsind să cred că ar fi telefonat familia și prietenii apropiați. Poate că ar fi sunat la un cuplu de prieteni vechi pentru a face pace sau a-şi cere scuze pentru o ceartă veche. Îmi place tare ideea, că ar fi mers la un restaurant chinezesc (mâncarea ei preferată). La Basabi, Veranda sau Planeta sushi, MallDova… Aceste mici lucruri imperfecte care m-ar împiedica, dacă aş fi știut că zilele mele sunt numărate. M-aș fi enervat dacă nu aş fi văzut amicii cu care „într-un fel”, sunt nevoită să întru în contact. Ar fi iritant, dacă nu aș fi scris mesaje, mai bine scrisori, pe care am vrut să le scriu „cândva şi odată.” Sau, dacă nu aş fi spus de multe ori copiilor, părinţilor, prietenilor, că îi iubesc foarte mult. Încerc să le spun că-mi sunt dragi în fiecare zi, chiar și atunci când ne supărăm. )

Acum, eu nu vreau să ratez, să amân, sau să păstrez nimic din ceea ce ar putea aduce bucurii şi zâmbete în viețile noastre în aceste momente prezente. Mergem la distracții, la frigărui, îi adun mereu la Clubul creat de mine ”Impresii din viață și cărți”… Adeseori le propun și rudelor sau prietenilor nedumeriți de această a mea pasiune furtunoasă, nebunia ce mă apucă sau de energia ce explodează molipsindu-i… Chiar dacă nu dispun mereu de resurse financiare, nu rezist fizic totdeauna, – oricum nu vresa nu-ti pese, viata ta esteau să ratez nimic.

Îmi spun, că fiecare zi, ca şi orice clipă – este ceva special! Suntem obişnuiţi să ne gândim că viaţa noastră gravitează în jurul momentelor importante, dar ele adesea ne i-au prin surprindere, ambalate frumos în ceea ce alţii ar putea considera un fleac…
Ninsoare şi iubire… Frumos e Chişinăul de seară… Oraşul meu e astăzi alb. Decembrie, Ajunul şi Tristeţea…

Să nu-ți pese de ceea ce cred alții. Viața ta este ca o carte închisă din care unii văd doar titlul. Adevărul îl cunoști doar Tu… Niciodată nu te justifica ce fel de om ești! Cel care va dori să vadă bunătatea din tine, o va vedea, și… invers…

Iar anii trec, cu o gură de cafea sorbind… Ziua vine cu o noapte înstelată, cu cineva fericit… Ninsoare și Iubire, – un şir de litere zgârcite, ce nu precede puncte de îngheţ…

Dimineaţa vine cu o nouă zi. Și cineva cu noaptea-n cap, dar fericit va scrie: Te iubesc!

La mulţi ani şi pace-n suflet!