Tristețea

Îți vine uneori să plângi,

Cafea să bei într-o tristețe…

Problemele, vrei să le uiți,

Pe toate să le arunci, la rece.

Să te ascunzi sub plapuma tăcerii,

Dând drumul gândurilor până-n zori…

Întrând în a singurățății eră,

De parcă nu ea a lipsit de mii de ori…

Din nou, să te gândești… mai la nimic,

Să tot privești la geam, în balta ploii,

La picături în ceață, și-n monitor cu linc,

Sperând că vine Cineva, te fură…

(Noiembrie, 2019. Svetlana Vizitiu)

(Din Volumul ~„Versete tomnatice ”)

        Poveste de viață cu învățăminte și întelepciune… 😉 Sper…

Când_voi_fi_bătrână, mă voi muta cu fiecare dintre copiii mei…
Să le dau la fel de multă bucurie
precum mi-au dat și ei mie…
Vreau să dau înapoi tot ce am primit de la ei…
Făcând aceleași lucruri pentru voi, noi…
Oh, le va plăcea …
Când voi fi bătrână și voi locui cu copiii mei, voi scrie pe pereți cu creioane colorate.
Voi sări pe canapele în pantofi…
Voi bea din sticle și le voi lăsa în fața frigiderului, of…
Voi înfundă toaletele cu hârtie igienică…
Voi inunda vecinii de jos… Baftă!
Când voi fi bătrână și voi trăi cu copiii mei,
atunci când ei vor vorbi la telefon și nu mă vor vedea,
mă voi juca cu zahărul și făină…
Când nu mă vor veghea,
Nu voi părea deloc naivă…
Când voi fi bătrână și voi trăi cu copiii mei, voi sta și voi privi îndelung la televizor
Și voi schimba mereu canalul din noapte în zori…
Îmi voi scoate colțuinii, pierzând mereu câte una…
Mă voi tăvăli în glod până la sfârșitul zilei… Sau, în nea.
Când voi fi bătrână și voi locui cu copiii mei, ei mă vor chema la cină, nu voi mânca legume, salată sau carne…
Voi face fărimituri
Voi vărsa lapte pe masă, voi sparge cana…
Crăpând lemnul din garnituri.
Și când se vor enerva, eu voi fugi dacă pot…
Uitând de viitor, voi trăi în trecut.
Amintindu-mi cu dor de părinți
Pe care la fel nu i-am respectat…
Când voi fi bătrână și voi trăi cu copiii mei și mai târziu,
când voi fi în pat,
Ajungând la maturitate
Ei vor mulțumi Domnului pentru tot…
Iar copiii mei mă vor privi c-un zâmbet și vor spune:
„Mămica e atât de dulce când doarme!”

#S_Vizitiu #Impresiiviatacarti, 2022

Amprente de neuitat

O cafea să bei în tihnă

Versete tomnatice, Svetlana Vizitiu. Lansare de carte la BM

Vârsta e doar o cifră

Ultima dragoste

Nu-ți face griji, o noapte mai avem, Îți voi șopti că ești al meu, Te voi privi a câta oară Ca pentru prima dată.

Dar acest lucru nu vom ști, Cu patimă ne vom iubi, O lacrimă brusc va cădea, Pentru că ultima oară ne vom vedea.

Și mâine vei fi singur, fără mine. Și eu – fără tine. Nu plânge, de soartă nu e dat, Asta s-a întâmplat…

Să fiu cu tine, împreună, În trio – nu e joc pentru nimeni. Cu patimă amândoi ne-am iubit, Dar gata, a expirat subit…

Așa e, că târziu ne-am întâlnit, În momentul, ce ambii eram căsătoriți. Dar, nu împreună, cu alții, Și la nuntă – diferiți ne-au fost martorii…

Să fiu zi de zi cu tine, unde am fost? Ne-am ascuns de lume,- are rost? Așa că târziu te-am întâlnit, Nu e soarta, cu toate că ne-am iubit…

Știu că al tău ultimul suspin, Îl voi ține de mâine pe veci sub pin, Alături de mandarine în ajunul noului an, Alături de alte visuri fără la ce noi speram..

Acum rămâi cu mine ultima dată, Dar, fără acea ultimă șansă, Spre care tindeam mereu tu și eu, Și doar n-am dorit nimănui rău…

O ultima dată, când mă gândesc la tine. Încep să-mi fac planuri, de mâine. Simt deja că nu te mai iubesc, De aceea, eu sincer, mă urăsc…

Nu știu cum mi-am permis, Să mă gândesc la acest vis, Pentru ca tu să-mi iei dragostea, Care de fapt era doar a ta.

În momentul când timpul a zburat, Pasiunea noastră s-a spulberat. A fost să fie, ne-am văzut din nou, Și parcă nimic n-a fost întâmplător…

Deci știi, mă vei găsi peste tot, Oriunde sunt sau ași fi fost, Și nu promit să fiu pentru totdeauna, Printre mulțime – a ta, una…

Svetlana Vizitiu, 2019 ❤ (Pentru Volumul ~„Îmi plac oamenii care sunt atât de puțini”)