Vă voi spune ceva perfect!
Îmi depun visurile-n verset!
Și dacă te întâlnesc printre mulțime,
Neapărat vor licări două inimi.
Nu mi se va opri calea atunci,
Suntem noi oameni maturi,
Dar inimile noastre nu rezistă
Tentației de a iubi, ca cei tineri…
Te pot fura de la toată lumea,
Să fii al meu pentru totdeauna.
– Merită? întreabă Înțelepciunea.
– Ce prostie! – zâmbește Experiența.
Una bună!
…O noapte a mai rămas să fiu cu tine,
Cea în care e sortit să rămâi fără mine.
Doar odată ochii tăi vor privi în ai mei,
Despre ce îmi voi aminti de mâine, mereu…
(din volumul meu ~„Versete tomnatice”, 2020. Editura Papirus_media, Roman / Romania)
Alte versuri din cartea mea: