Admir oamenii
Care Trăiesc:
Nu se impun,
Înțelepți,
Nu sunt falși.
Nu brațe – dar aripi,
Nu vis, dar – activi.
Cu cuvinte ce nu bat a înfrângere.
Admir persoanele
Care cred,
Că scopul contează
În pas cu sămânța.
Cei care discută
Nu despre funcții
Și nu cred în gol,
Dar caută motivul.
Îmi plac oameni deschiși,
Fără bănuieli și prudență În vorbă.
Nu judecă după aspect,
Care în necredință
Dăruie speranță,
Și nu se vor vinde
Cu banul la rest.
Nu vor bârfi
De amar și invidii.
Nu se cred zei,
Nici judecători.
Admir persoane
Pur și simplu Oameni…
Care au valori
Și plâng foarte sincer.
Care caută norocul,
Tratând cu zâmbet
Obosit…
Îmi plac OAMENII,
Care sunt…
Atât de puțini… (03 octombrie 2017)
– Câți ani avem? –
Suntem puțin mai mici ca iernile…
Dar cum să ai încredere în calculări?
Că adesea suntem triști
După cineva,
Și tot mai rar În căutare…
Iluzii mai puține…
Și cu regret,
Mai multe gânduri
(Ne)Serioase,
Cu greutate…
Prieteni mai puțini,
Tot mai puțini.
Și mult mai mulți apar
Amici obișnuiți…
Și virtuali…
Trăim în vise,
Mobile la creier,
Imaginații
Fără realitate… (19.09.17)
Nu duceți femeile la lacrimi,
Cu ocară și cuvinte dure,
Nu spargeți lumea
Sufletului ei,
Călcând cu tălpile murdare.
Picături sărate
Din ochii femeii,
Nu apar fără vreun motiv.
Cel de Sus i-a dăruit
Vulnerabilitatea,
Și doar puțin-puțin din șoldul de bărbat…
Nu induceți femeia în lacrimi,
Nu-i rupeți inima
Cu insulte mici,
Cuvinte crude –
Mai mortale ca cuțitul,
Dar nimeni nu le spune –
crime…
Și dacă noaptea v-a cuprins
La rece
Lipsindu-vă de înțelepciune,
Tolerant
Găsiți putere să vă iertați păcatul,
Cerându-le iertare…
la Femei… (16.09.2017 SV)
Neobservată trece
Viaţa noastră…
În coleidoscopul zilelor
Cu pierderi şi noroc,
Flori, vin şi cărţi,
Pe chipuri transparente
La biblioteci,
Saloane şi calculatoare,
Şi orice clipă
În modul ei
Surprinsă,
Achitată…
Şi…
Vise colorate
În noapte
De copilărie
Fără griji.
Şi înţelegi,-
Nu-i vina nimănui,
Că înapoi nu te mai poţi
Întoarce…
Nu poţi trăi
Aceeaşi clipă
De două ori,
Dar poţi ruga
La fel
Să fie fericiţi
copii tăi…
Să trăiesc incolor
Din nou
Realizând convenţia
Nu mai vreau…
Împletesc
Într-un fir al sorţii
Iubirea, apoi speranţa,
Credinţa şi spiritualitatea…
Încerc să aflu ce am realizat,
Ce – Nu…
Am obosit de
Ghicitori străine, –
Nu eu voi judeca
Ce în viaţă
Ni s-a întamplat,
Ce bine am realizat,
Merg înainte,
Ca de obicei
La Bibliotecă…
Şi fiecare zi
Ce-urmează este
Doar un Început. (18.01.18)
Ascultă-ți inima
Un orb te recunoaşte
Mai mult – cu inima.
Şi noi, nu vedem minunile ce ne înconjoară,
Nici achitând cu banii…
Trenul nostru de viaţă
Se grăbeşte într-un cerc vicios,
Uneori, fără milă şi bunătate,
Urmărindu-ne curios…
Iar un surd te poate auzi,
Ce vorbeşti, ce simţi,
Ascultând cu inima,
Privind cu lumină…
Orizontul ne este pustiu
Păstrând cutia cu valori,
Apoi uităm de ea
Schimbând-o pe plăceri..
Valorile se restrâng …
Și ceea ce-am rugat cu lacrimi …
A plecat cu pasul stâng
Cerşind iertare… Amin! (18.01.18)
Pingback: Una buna de adio | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
3 ianuarie 2021 la 17:30
Cenaclul literar – Revista Vitrina cu poezii a publicat un fragment din versurile mele
https://revistavitrinacupoezii.wordpress.com/2021/01/03/svetlana-vizitiu-impresii/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 februarie 2020 la 1:05
ApreciazăApreciat de 1 persoană
20 iunie 2021 la 0:13
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Homepage
16 ianuarie 2019 la 22:46
Frumoase, adevărate, sensibile versuri! Felicitări
ApreciazăApreciat de 1 persoană
17 ianuarie 2019 la 10:31
❤ Va multumesc mult
ApreciazăApreciază
4 ianuarie 2019 la 20:12
ApreciazăApreciat de 1 persoană
4 ianuarie 2019 la 16:41
Adevărat!
Sunt atât de puţini oameni cu numele de Om!
Superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
4 ianuarie 2019 la 17:12
❤
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 22:56
Extraordinare versuri, profunde!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 ianuarie 2019 la 22:56
Multumesc din suflet! ❤
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 23:39
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 22:13
„Îmi plac oamenii care sunt atât de puțini…”
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 ianuarie 2019 la 22:14
Si Mie! ❤
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 22:18
De la tine am invatat s-o spun, Sveta Vizitiu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 ianuarie 2019 la 22:18
Lidia Vrabie, te astept acasa sa te invat mai multe lucruri 😀 ❤
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 23:40
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 21:37
Imi plac jocurile de cuvinte, de idei si de subintelesuri, te iubesc draga prietena pentru ceea ce ai scris!! Nu sunt numai impresii, ci si ganduri, unele dintre ele melancolice, altele cu speranta, dar care cu foarte mare legatura cu vesela si in acelasi timp cu trista realitate, insa cu speranta, iubire si respect le putem trece si pe unele si pe altele, asa cum trece si timpul, TIMPUL cel NEIERTATOR, a patra dimensine din Univers. Cate odata ma intreb ce ar fi fost Omenirea, Pamantul si Universul fara acasta a patra dimensiune?????!!!!! Cu stima Lucia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 ianuarie 2019 la 22:15
Ati intuit bine, Lucia, anume speranta si asteptarile de miracole ne domina in aceste clipe. Poate de aceea ca suntem pe aceeasi unda in parcursul acestei realitati, cine stie…. Multa fericire va doresc.
ApreciazăApreciază
3 ianuarie 2019 la 11:30
An Nou Fericit, dragă prietenă! Cu toată admirația! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 ianuarie 2019 la 21:40
La Multi ani fericiti si tie, draga Petru! Sanatate! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2 ianuarie 2019 la 19:30
❤ ❤ ❤ ! Felicitari !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2 ianuarie 2019 la 19:46
Multumesc, La Multi ani!
Articolul era programat pentru astazi si am uitat, vai-vai. Poate trebuie sa fac modificari, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană