Visele tale
Poveștile tale
Toate din viață
Legate-ntr-o ață
Mereu te amuzi
Cu iluzii te lupți
Tu tristețea alungi
Eu cu lacrimi mă-nfrunt…
Sunt îndoieli
Din zile de ieri
De aceea mi-e trist
Și jale un pic…
De iubire mi-e jale –
De speranțele-n vale
Totul deja a fost
Spre regret –
Nu mai are rost.
Nimic nu va fi
Ca înainte
Ce păcat de soarta
Care minte…
Ce păcat că sentimentele noastre
Le-am expus în spectacol
Ce păcat că viața noastră
A prins răsunet ca-n oracol…
Ce păcat că ne-am pierdut
Pentru ultima oară
Reciproc ne-am iubit
Într-o strună de chitară…
Pur și simplu, te-ai plictisit
Să joci de-a iubirea
Nici să-ascunzi n-ai dorit,
Iar anii – au trecut într-o filă…
Cam trist și e jale,
- Jale de iubirea mea
De speranța ce-o mai are
Și e tot ce-a fost și am…
Dar, a fost…
Nu mai vreau să risc,
Sentimentele în față
Să le aprind…
Să ne pierdem din rând
Cu ultima roată
A destinului –
Fugind…
(#SVizitiu, martie 2020)

Pingback: Lumea mea | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
Pingback: Una buna de adio | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
1 aprilie 2021 la 9:05
Sublim. Frumos. Nostalgic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1 aprilie 2021 la 1:38
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană