Cine va avea plăcerea, dorința, curiozitatea de a traversa rândurile prin Top-ul cu cărți dedicate Femeilor, se va convinge de sinceritatea și dragostea pentru aceste ființe dragi, care cu certitudine merită să fie iubite și respectate… Dar și citite, – sunt pline de pasiune și emoții de suflet! La Mulți ani!
Prin vers, Femeie, te admir: Antologie/Concepție, coord. Gheorghe Stratan. – Chișinău, 2019
„Acum te desenez în poezie, Te strâng din serenade și povești, Te-ncheg din picături de armonie, Să fii mereu anume precum ești!” – Închinată Femeii, din frumusețea ei interioară, poeții din volum o poartă ca pe o icoană, la care se-nchină și-o cinstesc. Ca unică ființă, cea mai scumpă, la care vin mereu cu mesaje de dragoste. Cu sentimente pline de admirație și recunoștință. Autorii: Nicolae Bălțescu, Gheorghe Bâlici, Sergiu Botezatu, Victor Cobzac, Ion Diviza, Gheorghe Baciu, Victor M. Ignat, Dumitru-Dan Maxim, Tadeu Nagacevschi, Mihai Popa, Vlad Sărătilă, Ștefan Sofronovici, Gheorghe Stratan.
Prin comparații frumoase apare imaginea femeii fermecătoare, sau chipul mamei iubitoare… Iubirea e păstrată în suflet ca o perlă, așteptând aripi. Poeții acordă atenție deosebită sentimentelor din experiența lor proprie, cu mult optimism, cu iubire reciprocă, de vis, alteori oarbă și nesăbuită, toate ființele au destinele lor care au meritat să fie așternute prin vers în Antologie. Prin puterea credinței materne, care depășește toate problemele vieții, poeții descriu motivele și circumstanțele, respectând inima femeii, bucuriile sau intristările sale… Numele Femeii devine aproape o vrajă, un refren de cântec ce afirmă viața.
Sufletul meu între pământ și cer: jurnal Facebook de Mila SANDU-AFANASII. – Buc.: PapiruSMedia, 2015
„Înțelepciune, doar un pic de înțelepciune îmi doresc, pentru că cel ce are înțelepciune are și liniște sufletească. Iar cel ce are liniște sufletească poate să tămăduiască și sufletele celor deznădăjduiți. Doar cel ce crede în Dumnezeu și în viață adevărată poate să înțeleagă și să mângâie durerea celui apropiat.” – se confesează autoarea. – „Că cel ce are credință adevărată și iubire, niciodată nu va stârni războaie, niciodată nu va provoca durere și suferință…”
De zeci de ani încadrată în diaspora moldovenească, azi – cu cetățenie italiană, Mila Sandu-Afanasii ades revine la baștină cu impresii noi relatate cu grijă în carțile sale de autor. Scrie din inimă și pentru inimi, profund și cu lacrimi. O dezgolire sinceră de suflet. Despre prieteni și cei dragi, cei pierduți și iertați, multe învățăminte preluate din propria experiență de viață. Doar o persoană care a suferit mult poate scrie astfel, foarte emoționant și tot odată cu căldură…
„O cronică a vieții moldovenilor plecați în lume, a problemelor sociale cu care se confruntă cei rămași acasă, a dorului nestins după oameni și locuri dragi, pentru că, autoarea mereu se întoarce cu gândul, uneori obsesiv, la ”Țara minunilor, țara pe care o iubesc mult: Moldova”. În egală măsură, scrierea autoarei Mila Sandu-Afanasii este și o Carte de învățătură în care experiența personal se constituie, de cele mai multe ori, în exemple de viață…” (Alexandru Mihăilă)
Desculță prin viață de Dorina CODREANU. / coord. Victor Cobzac. – Ch., 2018
„Treziți-vă! Ne mor bătrânii! Sunt singuri și uitați de noi Vom căuta târziu prin case Și îi vom cere înapoi…” În volumul de versuri dedicat părinților, tânăra autoare vine cu varietăți tematice reușind o imbinare de sentimente nostalgice de la adolescență la maturitate. O fire poetică, cu tristețe în suflet. Prin trăirile sale, știe ce înseamnă drama satelor pustiite de sistem, și ea migrând peste hotare, duce dorul de patrie… Multe poezii cu dragoste pentru mamă, cu poverile pe care numai ea, mama, le duce. Foarte optimistă, Dorina are mare încredere în viitor și compatrioții săi…
„…Poate că nu am averi, Dar sunt plină de puteri, Poate că nu am de toate Bine că am sănătate, Nu am aur la moment Dar sunt plină de talent, Am plecat prin țări străine Însă nimeni nu-i ca mine, Sunt frumoasă-n felul meu Veselă voi fi mereu, Cred, există fericire Și sunt plină de iubire! Și mereu am să-mi iubesc Țara în care trăiesc!!!”
„Fata cu fular la gât și cu părul de jăratic care arde fără fum de culoarea unei toamne care-ntârzie să vină chiar și așteptată-n drum are ochi ca doi luceferi care o admiră zilnic din a cerulrui fereastră noaptea vraiște deschisă cine mi te-a scos în cale…” (Victor Cobzac despre Dorina Codreanu)
Pietre din petale (volum antologic) de Tatiana AFANAS-CRECIUN. – Ch., 2016
Insuflată din viață, poezia autoarei este plină de sentimente de iubire pentru omul drag, cu veșnice întrebări „De ce? Și dacă, altfel?” Nu se scufundă în logică, și cam așa ar părea o relație normală fără griji care nu corespunde realității lumii moderne. Fără deznodăminte finale, versurile par a fi concepute pentru a spera că orice vis se va realiza. Autoarea modestă, rezervată în emoții, brusc vulcanic explodează remarcând siguranța și încrederea în forțele proprii feminine… de a-și contnua fericită viața! Și, dintr-un motiv oarecare trâmbițând trei gâturi:„Am citit cartea Despre mare și oameni, Scrisă de tine, Și am încercat să plâng. Dar m-am întrebat: De ce? Ce, sunt nebună?… Citesc mai departe, Inima începe mai des să bată, Și chiar să mă doară… De ce nu am plâns? Dacă plângeam, Nu ajungeam Să-mi deranjez și inima…” (din „Cartea”)
Sau, pasiuni cu fantezii reale în versuri, evocând o bogată imaginație, și o sensibilitate generoasă prin dăruire de sine: „Rugina are culoare… Culoarea apusului, Culoarea plecării, Culoarea deșertului arid… Ruginește frunza Când cade la pământ. Rugineșete fierul, Chiar de ste dur. Ruginește soarele, Când este la asfințit, Chiar de este fierbinte. Și orizontul, obosit, Atunci Când vrea iară să dispară… Ca să reapară În pline dimineți Și în sortite vieți.” (din „Rugina” de T. Afanas-Creciun)
Itinerare esențiale (meditații lirice) de Valentina MOȘNEAGA-MITROFAN. – Ch., 2015
O carte confortabilă, caldă. O selecție reușită de poezii într-o versiune de tandrețe senzuală cu ilustrații emoționante de cuvinte, cu titluri – fiecare aparte urmat de celebrele expresii ale personalităților universale. Poezia autoarei este săturată de atitudine, cu multe întrebări la care răspunde chiar autoarea, trecută prin varia stări de la negație la afirmare. Unele rânduri sunt chiar uimitoare…. Pagini și imagini alături de părinți și fiica ei Lia, poezii scrise cu deosebită dragoste de oameni – învață de grijă și atenție pentru celălalt; simțiri de recunoștință și gingășie, și luminoase amintiri cu cei plecați la ceruri.
„Fericirea-i vis sau e o cucerire? E bucurie, e noroc sau împlinire? E fericirea floare dalbă, rară? Emoție profundă, trăire interioară? Sau poate este un dor de vânt? Izvorul printre pietre clipocind? Poate-i surâsul pruncului în somn? Sau poate fericirea de-a fi Om?..”
„Îmi spuneai că Dumnezeu te-a fericit. Ce minunat că sufletele noastre s-au întâlnit. Ah, cât de mult aș fi dorit eu să mai stai Pe-acest pământ, pe-această gură de rai! Dar într-o zi ai hotărât să pleci. La București îți este azi somnul de veci. Iar eu sunt astăzi mai bogată, Avându-te ca prietenă, nu sunt înstrăinată!”…
Valentina Moșneaga-Mitrofan reprezintă azi diaspora, cu dragoste revine la Bujor, baștina ei natală, mereu cu emoții și cărți noi!
Ultima ninsoare de Ala TONU-COȘCODAN./ pref. de Vlad Pohila – Ch., 2013
De la vis la realitate, și invers: de la real la vis, și de fiecare dată urmează un concept final, de parcă autoarea știe ce va urma și tot odată calmează spiritele că așa va fi precum spune:
„E fericit acel ce cu uimire La asfințitul soarelui privește Și salutându-l dulce, cu iubire El ultima sa rază-n dar primește. Frumos e soarele în dimineață Când proaspăt, nou-născut pe cer răsare…” (din „Soarele rege”) sau: „Cu el în alianță-armonioasă Vom părăsi Infernul lumii voastre, Să căutăm o vară mai frumoasă În paradisul visurilor noastre.” ( „Spiritul gândirii”)
Și aici: „Astăzi ninge… Miliarde de fulgi Dansează frenetic prin văsduh… E haos… Cad fulgi de nea, se ating de sufletul meu, se topesc…” și la final:„Mă simt atât de ușor, de parcă-aș fi Un fulg de nea.”
Cât de mult conținutul din carte corespunde firii omului. Despre autoare, mai toate poeziile sunt nascute din inteligența și caracterul ei foarte optimist și convins că viața merge înainte cu toate problemele vieții care numaidecât se vor rezolva cu timpul, și în orice caz, ea, Ala, mereu se simte bine între oameni și natură, oricare n-ar fi starea de spirit sau anotimpul…
Carțile le puteți solicita la #BibliotecaMunicipalaBPHasdeu din Chișinău! Vivat!
Felicit Femeile noastre toate, mondiale, universale, de orice culoare ale diasporei de la Moldova la America și înapoi, cu sincere urări de fericire, Doamne ajută-vă în toate pornirile de la Dragoste la Poeme, și … invers! 😀 ❤
Viața nu ia fost deloc ușoară, și în continuare Vladimir luptă cu orice obstacol în calea lui… Lumea este dură, dar el nu-și pierde credința, nici curajul de a merge înainte, și nici nu prinde ură pe nimeni… Este loial și cu adevărat dedicat prin firea lui. Foarte modest, dar trece cu mult curaj peste orice provocare pe care o întâmpină în viață, chiar și dacă este în scaunul rulant. El, omul cu deficiență locomotorie parcă iar fi destinat să-i inspire pe ceilalți să-și înfrunte problemele și să devină o versiune mai bună și mai puternică a lor. Scrie frumos, din suflet și găsește frumusețe în orice, și are mereu ceva de bun de spus despre fiecare om. Crede că există o parte bună în orice întâmplare, iar gândirea lui optimistă îi permite să se simtă fericit chiar dacă este un singuratic de nevoie Se înconjoară doar de oamenii sinceri, deschiși la minte și care evită dramele pe cât este posibil… Nu are timp pentru persoane pesimiste, nici pentru prieteni falși. Crede, cu fermitate, că Cele trei lucruri de care are nevoie fiecare om – sunt Iubirea, onestitatea și bunătatea! Iar Familia este totul pentru el. I se umple sufletul cu bucurie și mândrie, într-atât își iubește neamul. Credința și familia îl întăresc, îi ridică spiritual, datorită lor merge cu zâmbet Înainte!
Vladimir Potlog, s-a născut pe data de 9 august 1984 în orăşelul Teleneşti într-o familie de medici – tatăl chirurg și mama terapeut. Are doi frați mai mici. O familie care îi acordă tot sprijinul – și moral, și fizic. Despre bunei își amintește cu mult drag, spre regret ei au decedat, dar au fost „bunici cu inimă mare”, cei care l-au ajutat mult, mai ales – din partea mamei. Ambii bunei au fost eroi, au trecut prin iadul celui de-al doilea război mondial și calvarul foametei din ”47. Fratele mai mic al bunicului de pe tată a activat ca profesor de istorie la Universitatea de Stat din Chișinău, și Vladimir se mândrește că-i poartă numele – Vladimir Potlog. Străbuneii au fost oameni simpli de la țară, care au iubit cu patimă pământul lor, la care au lucrat ca să-și hrănească copiii și nepoții, și pentru ai vedea oameni buni și gospodari la casele lor, spune Vladimir, – „Și vreau să închei capitolul despre părinţi şi bunici cu o poezie”:
„Doi bătrâni / Doi bătrâni stau singuri/În casa lor demult/Şi nimeni nu-i întreabă/Ce vor ori ce au vrut./Cânii urlă a jale,/Vântul bate ne’ncetat,/Doi bătrâni merg pe-o cărare/Cum mergeau, ca altădat’./Noaptea rece se lasă/Şi urlă viforul ca turbat,/Doi bătrâni stau singuri în casa,/Doi bătrâni stau la sfat./Şi aşteaptă şi tot aşteaptă/Să vină cineva,/Doi bătrâni cu plete albe:/Bunelul meu, bunica mea.”
Despre studii. Dizabilitatea nu i-a permis să meargă la școală, el fiind cu deficiență locomotorie și plasat în scaunul rulant, dar părinţii au făcut tot posibilul ca Vladimir să învețe Carte. „Prima învățătoare a fost mama cărei îi mulțumesc din suflet și toată viața o să-i fiu recunoscător. Cu ajutorul profesorilor care veneau la noi acasă am terminat 9 clase. Din păcate, nu sunt angajat nicăieri, munca mea e “Poezia”Și din nou vreau să termin acest capitol cu o poezie de-a mea”:
„Sunt fericit: Sunt fericit când scriu o poezie/Despre dragoste şi amor./Sau când ascult o melodie/Despre un suflet plin de dor./Sunt fericit când citesc o carte,/Despre doi îndrăgostiţi./Despre un om care a zburat pe Marte/Sau despre nişte regi bine veniţi./Sunt fericit când admir floarea,/Care înfloreşte la geamul meu/Şi când privesc luceafărul/Care luminează ca un zeu./Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare/Şi scriu acest vers./Căci poezia este nemuritoare!/Cum e şi întregul Univers.”(V.Potlog)
Are mai multe pasiuni. „La nebunie îmi place fotbalul, dacă puteam merge, poate deveneam fotbalist, cine știe. Echipa mea de suflet este Juventus Torino”.
Adoră mult istoria, mai ales antică. Este interesat de religia creștină si-o studiază din punct de vedere științific și filozofic. Îi plac filmele, muzica.
‘Din păcate, am puțini prieteni’… „Îmi place să călătoresc, dar nu pot… Și totuși părinții au făcut tot posibilul să vad România și Ucraina. Pentru aceasta le mulţumesc din toată inima”…
„Cărțile în viața mea au avut și au un loc de frunte, ele mă ajută să trec mai ușor prin viață”. Vladimir a citit circa 600 cărți. A început să scrie propriile lui poezii din 1995, prima cu titlul „Bradul”. Are la activ peste 300 de poezii scrise. Le-a publicat în ziarele „Plaiul Orheian” în 2002, apoi în „Mâine junior” 2008 – și în ziarul „Timpul ” (2018). La fel în 2018 a apărut prima plachetă de versuri. „Cea mai tandră fiică a naturii”. A fost înclus împreună cu 27 persoane cu nevoi speciale într-un volum – antologie „Sunt OM”(coordonator C. Costov). Participă la concursul de poezie „Pe o ramură de Plai” din anul 2004, iar în 2010 a obţinut locul doi. Poeziile lui Vladimir Potlog pot să fie găsite şi pe înternet, pe site-urile: www. Citatepedie.ro. http://www.poezii.md/. Mai nou, are și-un blog public: vladimirpoetul.blogspot.md/”>https:// vladimirpoetul.blogspot.md/. „Acolo puteți găsi mai multe poezii scrise de mine, dar si despre alți poeți. În afară de faptul că scriu poezie, îmi place să citesc, să studiez istoria… Sufăr de Paralizie cerebrala infantila și nu pot merge. Tel mobil 078224254” „O carte poate trăi mai mult decât un popor.” (aforism de Vladimir Potlog)
Recomandări de carte din partea V. Potlog:
Pentru copii:
Fraţii Grimm „Poveşti cu zâne”
Bambi: Povestea pădurii de Felix Salten
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson de Selma Lagerlöf
Amintiri din copilărie de Ion Creangă
Și nu în ultimul rând, cartea care, m-a învățat carte.
Albinuța: Abecedar de Grigore Vieru, Lică Sainciuc.
„Am ales 10 cărți care mi s-au părut cel e mai bune.Și vreau să termin capitolul despre cărți cu o poezie despre – natură, carte și Dumnezeu” –
Lumea ca o carte: Alerga trenul sub lună,/Timpul îmi părea că aleargă după noi/Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul/Copacii falnici, dar de frunze goi./Priveam stânci, munţi, dealuri/Şi mă miram atât de mult,/Cât e de frumos pământul,/Şi nu mă săturam să mă mai uit./Trenul alerga tot mai departe,/Inima îmi bătea mereu./Şi lumea îmi părea ca o carte,/Scrisă de însuşi Dumnezeu.(poezie de V. Potlog)
Vladimirare câteva visuri: Să vadă „Cetatea eternă” din orașul Roma, și ca poezile sale să apară într-o zi într-un ziar de tipar din România. Speră ca ele să se realizeze.
Vladimir oferă și soluții pentru rezolvarea unor problem grave ca Migraţia şi sărăcia din Republica Moldova. Problema poate fi rezolvată numai prin Unirea cu Patria mama- România, „Atunci toate problemele noastre se vor rezolva de la sine. Aceasta e părerea mea personală”.
La Putna (550 ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna): La Putna un clopot bate,/Dangătul lui peste munţi răsună./El ne cheamă la libertate/Şi la unitate ne îndrumă./La Putna toaca se bate,/Ne cheamă să ne rugăm./Pe mine şi pe tine frate/Căci de acelaş sânge suntem!/La putna Ştefan ne cheamă,/Să ne spună cu glasul său bland./S-o iubim pe a noastră mama/Cum la iubit el pe domnul sfânt!/La Putna e o frumoasă sărbătoare,/Ea s-a îmbrăcat în alb./E ziua ei şi a lui Ştefan Cel Mare./Să ne ducem fratele meu drag.( V.Potlog)
Basarabie, soră dragă/Basarabie, soră dragă,/Care ai fost de duşmani râvnită,/Eşti ca o copilă orfană,/De mamă ei părăsită./Basarabie iubită,/Care ai fost în sânge scăldată,/Eşti ca un fir de iarbă/Sub o boltă înstelată./Basarabie, floare de dor,/Care de mulţi ai fost vândută,/Eşti ca un izvor, cu apă limpede neîncepută./Tu să nu cazi în disperare./Basarabie, soră dragă,/Căci va veni şi ziua cea mare,/În care duşmanul o să înţeleagă/Că nu eşti singură şi orfană,/Că ai o mama iubitoare,/Toţi o ştiu cum o cheamă,/Acesta e România mare!/(V. Potlog)
Tânărul Vladimir Potlog și cartea lui de autor „Cea mai tandră fiică a naturii”, la care a muncit mult. Visul lui de a edita o carte de poezii s-a realizat și datorită Doamnei Irinei Moscaliuc. Vladimir le mulțumește și celor două persoane speciale – domnilor Zinaida Ambrociși Victor Cobzac. Fiecare dintre ei au făcut puținul, pentru a vedea un vis realizat, Restul desigur aparține talentului Vladimir Potlog!
Prietenii și admiratorii despre Vladimir Potlog:
Irina Moscaliuc:„ Cred că, fără scriitori, am trăi foarte puțin. Am trăi o singură viață, pe a noastră, fără să avem măcar habar de toate celelalte lumi prin care ne-ar putea plimba imaginația. Ne-am îndrăgosti mai puțin, am suferi mai rar. Dar am avea mai puține visuri și mai puține minuni.
Irina Moscaliuc:„Dacă vrei foarte mult sa se realizeze un vis, trebue sa nu încetezi sa crezi in ele!”„Într-un fel sau altul creștem cu ideea că fericirea ne vine din lucrurile pe care le primim, le cumpărăm sau le agonisim. Sîntem mereu în căutarea a tot felul de lucruri, sperînd că pînă la urmă chiar vom fi fericiți avîndu-le. Eu am început să realizez relativ tîrziu că dăruind pot să-mi trezesc în suflet o bucurie chiar cu mult mai mare decît aceea generată de primirea unui cadou. Mă bucură și darurile, dar o bucurie cu totul specială apare în suflet atunci cînd dăruiești ceva celorlalți. Să învățăm să fim generoși și să dăruim. Cînd ajungem să simțim o bucurie mai mare prin gestul de a dărui, decît prin cel de a primi, atunci vom fi pe cale de a ne trezi cu adevărat sufletul!”
Zinaida Ambroci:„Ce a mai mare comoara spirituala!”
Betty Marcovici :„Aleargă cu gândul în stilul tău unic printre versurile create de tine care au o frumuseţe unică. Te îmbrăţişez VLADIMIR. Dumnezeu să te ajute să fii puternic în tot ceea ce faci.”
Ludmila Florean:„Comoara asupra careia ai lucrat mult si te-ai realizat visul, de care ne mandrim si noi, copământenii tai de inspiratia si munca ta! Bravo, si succese mai departe!”
Marcela Albin:„Ai facut un lucru,ce o sa ramaie vesnic!!! Toti o sa ne trecem,dar cartea si simtul frumosului ramane inca multe generatii!!! Felicitari!”
Alexei Gorun:„Cu cât mai mult te integrezi în societate, cu atât viața este mai interesantă și te vezi ca o persoană realizată. Așa ține capul sus și mergi înainte.”
Traian Vasilcău:”Îl citesc de mai mulți ani. Este un tînăr din Telenești, care fiind lipsit de ceva, în plan fizic, s-a ales, din partea lui Dumnezeu, cu altceva, în plan spiritual: cu Poezia Sa! Ia uitați-vă ce îndemn poetic frumos are Vladimir Potlog pentru noi! Să-i urăm cît mai multă Nădejde, Credință și Dragoste, ca într-o zi poezia aceasta, și nu numai, să fie pe buzele și, mai ales, în sufletele tuturor!”
„Hai să fim/Hai să fim oameni de omenie,/Dragi părinţi, copii şi fraţi./Căci moartea nimeni nu ştie când o să vină/Şi când murim de acei vii suntem uitaţi./Hai să iubim viaţa ca pe o melodie,/Chiar de e uşoară sau grea./Să nu adunăm multă avuţie/Căci lăcomia poate fi o piază rea!/Hai să-i cinstim pe tata şi pe mama,/Pe omul de lângă noi./Şi să ne gândim la pace,/În vreme de război./Hai să fim oameni de omenie,/Căci aşa e bine şi frumos./Şi să nu uităm niciodată/Că pentru aceasta s-a jertfit Hristos.” (V. Potlog, 15 decembrie 2019)
În noaptea de Crăciun/Trebuie să fim mai buni,/Să avem sufletul mai bland/Ca să cântăm cu înger în rând!/Căci fecioara Maria/În Betleem îl naşte pe Mesia,/Mare împărat care este/În pânză albă înfăşurat./Inima s-o înveselim/Şi pe Domnul să-l slăvim!/Căci în noaptea de Crăciun/Trebuie să fim mai buni. (V.Potlog)
Ne întalnim în grabă, ne vorbim, discutăm, să întelegem mai bine poate undeva am greșit sau se face o nedreptate! Nici atunci când ne povestim ce avem în suflet nu realizăm cât de departe suntem unul de altul fiind în realitate foarte alături, nu prea ne intereseaza nevoile altor persoane, cât timp nu ne afectează bunul mers al cursului vietii. De fapt, în timp ce ne vorbim, gândim cum să fugim de probleme, sau ne facem indiferenți, sau tăcem, și nu facem mai nimic pentru ca totul să reîntre în normal; n-avem rabdare nici pentru să ne înțelegem pe noi, insine… Cu totul e altceva, o Carte! Ne pasionează încât uităm de restul lumii și vrem să aflăm toate știrile, poate am scăpat vreuna interesantă? Există oameni, care la orice vârstă regretă ceva, este și specificul lor. Nu e vorba de vârstă, – de vină e natura caracterului nostru. Un adevăr general, elementar ca terra incognito. Dar anume caracterul ne reprezintă și ne face să ajungem unde suntem sau unde am dorit să ajungem! Și, ce-i interesant, este inutil să-l convingi pe cineva despre acest lucru. Iar cărțile cu certitudine ne reprezintă ca personalitate! Acum vin cu un chat interesant, exact în această zi, dar opt ani în urmă, atunci când și Viorel Mardare era viu și ne amuza cu perlele lui inteligente, și Vasile Botnaru era mai în rând cu toată lumea făcându-și timp pentru fiecare la o vorbă, Oleg Cristal nu scăpa ocazia să îmboldească pe cineva inteligent; Varia personalități, cu ei suntem mai aproape unul de altul cu spiritul și interesele care ne unesc în continuare… Iar eu am rămas aceeași, provocătoare la vorbă, și la stors informații – din fiecare! Să mă scuzați, dacă nu e bine! Haideți, să strălucim prin întelepciune, prin discuții despre cărți, să ne împărtășim cu de-ale noastre, și de ce nu, să ne amintim de prieteni! Viața e scurtă, dovada – că și Viorel Mardare, și Sergiu Gavrilița de la VIP, și alții plecați la ceruri, ne lipsesc mult… Să ne amintim de lucruri plăcute și de oamenii care ne-au bucurat sufletul! Doamne ajuta! ❤
Chatul oferit de facebook in memoriam:
La o discutie despre oameni si carti
Svetlana Vizitiu ImpresiiÎntocmai, Si acest lucru ma interesează, ce gandesc, citesc oamenii de toate vârstele etc… Daca, cuiva… nu i-e lene :), să răspundă…
Vasile Botnaru: Svetlana, eu am o clasificare absolut subiectiva, impart oamenii in : acei care l-au citit pe Bulgakov (Maestrul si Margarita) si acei care (inca) nu l-au citit, dupa mine este un test relevant
Johnny Alici: Jos palaria, Vasile Botnaru! Dar dupa mine nu cartea pe care o citesti sau ai citit-o te reprezinta, ci ceea ce iti place sa citesti! Te descoperi intelegand ce carti iti plac! Aceasta intrebare iti va permite sa-i descoperi pe cei ce iti dau sfatul, si nicidecum pe tine! ;)))
Svetlana Vizitiu Impresii: Scuze, mi-a placut, cand am citit-o in .. tinerete :)… De ce oare acum, nu-mi place???
Vasile Botnaru: Exact, Johnny Alici, de aia sint curios sa vad diferite liste de carti formatoare, noi la Radio Europa Liberă avem sfatuitorul de serviciu, Emilian Galaicu-Păun, cu care nu sint de acord suta la suta, dar cea mai mare parte din ce spune e de luat in seama, atita doar ca nu poti sa tii pasul cu el, carele este un devorator notoriu …
Vasile Botnaru: nu ma pot pronunta, Svetlana, eu pot sa Va spun de ce imi place mie … numai ca, e o poveste lunga
Svetlana Vizitiu Impresii: Iata, Oleg Cristal, a formulat raspunsul astfel: „citeste imaginea din oglindă”. Mi se pare corect. Ceea ce citesti, intr-adevar iti reflecta chipul. Nu mi se pare utopie. 🙂 Putem sa discutam cit vrei despre utopii, dar este clar ca in cazul persoanelor lipsite de capacitatea de a actiona se justifica o plasa de siguranta. Eu mă privesc în oglindă, nu doar când citesc cărțile 🙂
Viorel ChivrigaCa sa citesti un roman scris de Dostoievski sau de Erich Maria Remarque, trebuie sa rasfoiesti atent si la timpul potrivit, „Abecedarul”:))
Vasile BotnaruSvetlana, nu cred ca ma pot mobiliza ca sa spun povestea toata, va zic doar atit ca de cite ori am citit-o, mi-am gasit ceva nou de descoperit (am citit-o „comparativ”, pagina cu pagina si in traducerile facute in romana, una aparetine lui Seva Cernei, care, fiind cunoscator de rusa, fireste a simtit mai bine textul, Tocmai eram curios sa vad cum percep lucrurile traducatorii, acei care studieaza textul „cu lupa”….) As zice ca Bulgakov e la limita ereziei, ( nu neaparat ca Saramago, care „talmaceste” Evanghelia), dar recurge la un procedeul justificat pentru a scoate „la tabla” cusururile si viciile omenesti (ca si celebrele grupuri sculpturale de la Paris etc), dar cu un fel de compasiune, si nu de o maniera boshiana, Nu ameninta, ci avrtizeaza, nu condamna ci „oblojeste” … Trebuie sa recunosc, ecranizarea nu mi-a placut, chiar daca e Basilashvili, mi se pare imposibila de realizat, la fel ca si o versiunea dramatica … cel putin deocamdata, pina cind oamenii nu au reusit sa inveteze un aparat de citit intocmai ce realizeaza imaginatia … Avatarul e mic copil pe linga ceea ce a oferit Bulgakov. Dar va rog sa acceptati aceasta observatie ca una total subiectiva
Svetlana Vizitiu ImpresiiCu placere, acceptam si alte preferinte, chiar, va rugam! si sa le denotati aici, daca se poate, dupa interese, domenii, diferite categorii de varsta; nu poate placea doar o carte, un autor… Asa cred. Si inca o intrebare; nu va pare ca clasica prefera, in special, scriitori straini decat autohtoni, de ce?? e la moda?
Svetlana Vizitiu Impresii: Viorel Chivriga, Remarque e unul din autorii mei preferati, ii ador scrierile; nu credeti, ca romanele lui, sunt scrise mai mult pentru femei???
Moldovanu Irina: Svetlana, vad ca concurezi cu Prime FM la intrebari. Sper sa-i bati! dar noi vom incerca sa dam raspunsuri, dar spune cum, poznase sau sincere?
Svetlana Vizitiu Impresii: sincer, Irina, am nevoie pentru un articol, de PRIME, nu stiu, tot la asta tema??? Dar, ale tale, Irina, care sunt preferintele?
Moldovanu Irina: cred ca cartea care ti-ar atinge pina in adincul sufletului. Eu imi amintesc ce sentimente am trait dupa ce am citit „Mizerablii” de Victor Hugo. Eram in virsta de adolescent. Si-a jucat rolul si virsta.
Svetlana Vizitiu: vedeti, cum e lumea? un om atat de ocupat ca Vasile Botnaru, și-a făscut timp, a comentat despre cartea sa preferată, (un respect mare pt dumnealui) dar altii, alo, lume?? pronto?!!!!:)))
Svetlana Vizitiu Impresii: scuze, Irina, n-am observat comentul.. VictorHugo, da!!! demult nu l-a mentionat cineva. Si mie tare imi plac Mizerabilii. E tare romanul!!!
Iulian:Trei muschetari, Dumas pe cind eram adolescent. Place mult 12 scaune, Ilf si Petroff. Ce place la Coelho asta, vreau si eu sa inteleg, atita propaganda!
Moldovanu Irinaimi place si mie Dumas, George Sand, Dostoevskii, Cronin, dar intrebearea e care anume poate sa te descopere. Eu cred ca nu doar una singura. Dar foarte des in viata ne intoarcem cu gindul mai des la una. Poate si din cauza circumstantelor de viata.
Iulian: sa spun, ca si tehnologia informationala isi are rostul. Nu mai citesc carti din hirtie, daca totul este pe Inet
Ecaterina Ichim Caldarii: Inca nu am reusit sa ma descoper. Multi din preajma mea stiu bine cine sunt, de unde vin, incotro ii cheama destinul, care e menirea in viata. Ei studiaza Biblia. Eu am tinut-o doar in mana.
Svetlana Vizitiu Impresii : Viorel, e discutabil, sunt situatii in viata, cand esti nevoit sa inveti din carti, alte posibilitati … nu prea exista! Crede-ma.
Viorel Mardare: Da, ghidurile culinare chiar sunt necesare, uneori.
Iulian: Acum cincisprezece zile am citit ca fumatul te poate ucide.
A doua zi, m-am lasat de fumat.
Acum douasprezece zile am citit ca, consumata in exces, carnea te poate ucide.
A 2-a zi, m-am lasat de mancat carne. Acum opt zile, am citit ca bautura te poate ucide.
A doua zi, m-am lasat de baut.
Ieri,am citit ca sexul te poate ucide.
Azi dimineata m-am lasat de CITIT!!!!!
Svetlana Vizitiu Impresii: Observ, ca Murakami e recomandat de mai multi cititori, devine la .. moda)))
Svetlana Vizitiu Impresii: Cineva, in privat, ne recomanda un titlu. E vorba de „Numai cu fiica mea – Betty Mahmoody„, cu continutul despre o americanca casatorita cu un iranian, care ajunge prizoniera in Iran iar cartea vorbeste despre viata ei de acolo si lupta pe care a dus-o ca sa ajunga inapoi in America cu fiica ei, Mahtob”
Svetlana Vizitiu Impresiide altfel, o studentă JR, propune o lista intreagă cu titluri. A rămas impresionată, în special, de lectura operei lui Dostoievski „Crimă şi pedeapsă„, i se pare un roman extraordinar.
Alte cărţi (romane plăcute) Roşu şi negru – Stendhal Dama cu camelii – Al. Dumas fiul Dragostea în vremea holerei – Gabriel Garcia Márquez Lorelei – Ionel Teodoreanu Viaţa pe un peron – Octavian Paler Profesorul Wilczur – Tadeusz Dolega Mostowicz (cartea asta m-a emoţionat foarte mult în anumite momente Rebecca – Daphne du Maurier Patul lui Procust; Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Suflete tari – Camil Petrescu Enigma Otiliei – George Călinescu Ion – Liviu Rebreanu Love Story – Erich Segal Scrisoare de dragoste, Invitaţie la vals, Elevul Dima dintr-a şaptea – Mihail Drumeş Dimineaţa iubirii – George Şovu Mândrie şi prejudecată – Jane Austen Pânza de păianjen – Cella Serghi Micul prinţ – Antoine Marie de Saint Exupery
Svetlana Vizitiu ImpresiiAr mai fi cărţile lui Coelho, care oricât de clişeic ar scrie şi oricât de slab calitativ (cum spun unii), pe ea au relaxat-o şi au şi motivat-o, într-o oarecare măsură Alchimistul, Unsprezece minute şi La raul Piedra.
Cobzac Victor: Probabil că e cartea pe care ai a o scrie…, re-ci-tin-do de zeci şi zeci de ori!
E bine cu persoane cu care te simţi apropiat. E bine să ştii, că ele sunt curioase şi doresc să cunoască despre tine mai multe lucruri, înseamnă că prezinţi respect şi interes ca personalitate. Este greu să vorbeşti fără emoţii despre sine când ştii că Eul face parte din tine, că-ţi umple inima şi poate din modestie, nu prea îţi doreşti să le arăţi şi celorlalţi părticica ceea din tine, dar când eşti susţinut simţi aripi… Să stai pentru ceva timp în mijlocul publicului real e un lucru minunat, e un lucru după care tânjeşti să se întâmple din nou. Evenimentul desfăşurat azi, pe platforma Clubului de elite ”Impresii din viata si carti” cu protagonista şi scriitoare Тatiana Scripa, a fost nu doar o confesiune sinceră cu publicul, dar şi o lansare dublă de succes cu cărţi de autor ‘‘Sentimentul Esc” şi ”Un fel – altfel de noi”. Aici, la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu”. La fel ne-am bucurat de o comunitate de oameni: scriitori, studenți, copii, cu recitaluri de poezie şi muzicuţă la vioară, discuţii, referinţe şi aprecieri interesante din partea prietenilor protagonistei de azi. Toate acestea te uimesc, te intrigă, te fac să crezi în oameni frumoşi şi prietenoşi, apoi apare o lumină puternică care te umple de energie, şi doreşti şi tu să retrăieşti o mulţime de emoţii şi amintiri… Adevărate învăţăminte în spaţii şi timp le petreci aici, la Clubul ”Impresii din viata si carti” în special când eşti ghidat de oameni înţelepţi! Vă mulţumim pentru colaborare, comunicare deschisă în continuare, sensiblitatea de poet de care daţi dovadă, la fel, pentru inimă bună și activități de caritate fără laudă de sine, Doamna Тatiana Scripa! Mulţumiri sincere şi pentru scriitorii Ion Ciocanu, Renata Verejanu, Vitalie Raileanu, Lidia Grosu, Tatiana Afanas-Craciun, Victor Cobzac, Raisa Plăieșu, Maria Corini etc pentru cuvinte frumoase la adresa autorului… Avante! Imaginile de la eveniment le puteţi viziona aici: «Tatiana Scripa în lumea copilăriei. Lansare de cărţi» şi filmele, – mai jos:
MULȚUMESC PRIETENILOR MEI, CARE MI-AU FOST ASTĂZI ALĂTURI ȘI M-AU SUSȚINUT!
MULȚUMESC Blogul Impresii din viata si carti/ Svetlana Vizitiu
MULȚUMESC partenerilor evenimentului: Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”, Biblioteca Municpala ”B.P.Hasdeu”. A fost frumos… o atmosferă cu ESC din IUBESC! Mulțumesc! Întâlnirea de astăzi este relevantă nu numai prin faptul că am avut ocazia să asistăm la o lansare, dar și prin faptul că aici s-au adunat toți îndrăgostiții de poezie, deși activează în diverse domeni… Iar lucrurile bune se fac numai cu oameni frumoși la suflet.. Mulțumesc pentru ocazia de a mă delecta cu un extraordinar prilej de respirare a FRUMOSULUI prin toți porii nevăzuți ai sufletului, datorită dumneavoastră, celor prezenți la Biblioteca B.P.Hașdeu! Și poezia, și muzica au fost un prilej nemaipomenit de a ne îmbogăți spiritual. A fost frumos… o atmosferă cu ESC din IUBESC! Mulțumesc!- Тatiana Scripa
”Întâlnirile organizate de Svetlana Vizitiu sunt niște sărbători de suflet organizate pentru a dărui energie pozitivă celor prezenți. Întâlnirea de astăzi cu Tatiana Scripa reprezintă nu doar promovarea unui poet la primele sale PATRU cărți, un poet care vine de la Cernăuți, care activează la Universitatea de Stat din Tiraspol, și care scrie în limba română… Întâlnirea de asctăți a fost o dovadă clară că în aceste condiții extrem de complicate, în Moldova oamenii știu să se respecte, să se aprecieze, să producă FRUMOSUL spre binele acestui neam, un neam de poeți… Invidioșii, răutăcioșii – pur și simplu nu sunt invitați la asemenea evenimente. Ei se mănâncă între dânșii…” –Renata Verejanu
Da a fost o lansare destul de reușită cu mulți scriitori, admiratori ai poeziei, studenți și copii. Doamna Tatiana, treptele literaturii în viitor vă aparțin cu noi editoriale! Sunteți o poetă talentată, cu noi valori atât în literatura pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Doamne ajută” – Raisa Plăieșu
A fost o sarbatoare extraordinara, mi-am hranit sufletul si ma simt bine. Felicitari mult stimata Poeta Dna Tatiana Scripa! – Maria Corini
Ieri toţi au lăudat talentul Domniei Voastre şi au uitat să sublinieze frumuseţea, căldura, sinceritatea cu care respiraţi, păi bine o fac eu, sunteţi o Femeie admirabilă şi culmea ade frumoasă. Aţi fost centrul unui eveniment de suflet, de care o să ne amintim răsfoind cărţile D.Voastre. Nepoţelele mele Magda şi Smaranda deja le au în bibliotecă. – Cobzac Victor
Suflet- Lumina-Caldura-Intelepciune-Talent-Iubire-Inspiratie, Tatiana Scripa!!! felicitari pentru aceste editii frumos ingrijte si cu suflet insailate….Cate o imbratisare pentru fiecare pagina… cate o floare pentru fiecare titlu…! – Galina Codreanu
O zi senină, memorabilă, fericită! Un poet bine format ”TATIANA SCRIPA – PEDAGOG, PSIHOLOG, POET… Poezie sonoră cultivă un sentiment liric, de o deosebită fineţe reală… Adoră copiii, scrie pentru ei… Sunt o consumătoare a sentimentului ESC, IUBESC; LUCESC, ADEM
ENESC… Versuri unice pline de sens pozitiv pentru cei maturi. Felicitări pentru cea ce aţi realizat , Succese, Inspirație: Prețuiți Sănătatea!- Valentina Ciobanu
A fost o lume plină de poezie. Protagonistei Clubului”Impresii din viață și cărți” Svetlana Vizitiu, i-a reușit și de data aceasta, pe unda poeziei, să adune în jurul ei, dar și al nostru, o lume armonioasă a poeziei, plină de farmec și de înălțare. Am simțit tandrețea fondatoarei Clubului, numit ”de elită”, care într-adevăr este, în primul rând, eclipsată de năzuința de a transmite frumosul infinit, astăzi – și prin inspirata poeziei a talentatei autoare Tatiana Scripa, Or, pe sclipirea de actriță a Svetlanei Vizitiu se reflecta misterioasa undă a cuvântului artistic, acel ce mereu te face să te simți OM între OAMENI. Prin grija sa continuă de a posta anticipat informația necesară despre un invitat/invitată sau altul/alta, atât de necesară pentru a le susține zborul lăuntric, Svetlana Vizitiu ne ajută să ne cunoaștem unul pe celălalt și să ne apropiem visele… Multă inspirație, dragă Svetlana Vizitiu! Multă inspirație, dragă Tatiana Scripa! Multă inspirație celor care pășesc pragul acestui basm -Clubul de elite ”Impresii din viață și cărți”! –Lidia Grosu
Date biografice: Tatiana SCRIPA s-a născut la 13 martie 1963 în or. Herţa, reg. Cernăuţi, Ucraina. Lector universitar la Catedra de pedagogie şi psihologie generală a Universităţii de Stat din Tiraspol, cu sediul în Chișinău. Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Renata Verejanu”, Chișinău, edițiile 2014 (poezie) și 2015 (eseu); Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Nichita Stănescu”, București, 2015.
Fiecare om care întră în viaţa noastră cu un anumit scop. Unii întră pentru o zi, luni, câteva ani sau întreagă viaţă… Fiecare îşi are rolul lui. Niciodată nu putem şti ce influenţă vor avea asupra noastră. Dar suntem mereu intrigaţi şi curioşi să cunoaştem, să aflăm astfel de persoane, destinele, dramele, istorii, fie şi ceva amuzant din vieţile lor… Uneori cele mai neaşteptate persoane ajung să fie cele care ne marchează cel mai mult. Nu putem decide cine întră în viaţa noastră, dar putem decide cine ramâne în sufletul nostru. În inima noastră. Să nu regretăm că am cunoscut pe cineva, ramâne să ne bucuram că am primit o lectie şi o experienţă, indiferent, ca a fost bună, fie una dură… Astfel de persoane vin la noi la club. Vin să ne împărtăşească şi să ne uimească cu destinele, experienţele, impresiile lor de viaţă. Credeţi-mă, chiar şi unui orator bun sau profesionist în domeniu este greu să-şi deschidă sufletul, în faţa publicului… Să ne bucurăm în continuare, că sunt deschişi cu noi, şi vreau să le mulţumesc din toată inima, că ştiu să ne surprindă! – Astăzi, în incinta Bibliotecii Centrale BM ”B.P.Hasdeu”, Clubul ”Impresii din viata si carti” ne-a bucurat cu cel al 48-lea protagonist sub genericul «Andrei Burac Între chirurgie şi piramide egiptene!» propus de moderatorul şi scriitorul Dumitru Crudu.
EsteAndrei Burac, un scriitor, un povestitor, într-un fel sau altul, de excepţie. Gesticulând mereu ce redă şi o fire emotivă şi sentimentală, ce ţine de firea universală a oamenilor, împreună cu capacităţile noastre lingvistice, cu conştiinţa de sine şi cu memoria autobiografică. Scrisul îi oferă o plăcere, o bucurie, mai presus de oricare alta. Indiferent de subiect, naraţiunea lui te transportă într-un alt loc, – unde eşti complet absorbit şi uiţi de gândurile care ar putea distrage, de griji, de preocupări şi chiar de trecerea timpului. În aceste stări sufleteşti deosebite, divine, pot să te simţi fără oprire până când nu mai vezi textul. Abia atunci observi că s-a făcut noapte şi că ai uitat că eşti totuşi la servici şi trebuie să mergi acasă la grijle tale proprii… Mai jos, transcriu maxime, gândurile, relatările protagonistului nostru de azi la club, şi sunt mai mult decât convinsă, că nici unul din voi nu doar va rămâne impresionat, dar nici indiferent… (SvetlanaVizitiu)
”…Tot ce am aşternut pe hârtie, mai reuşit sau mai puţin reuşit, neapărat a avut o aripă adânc implantată în abisurile sufletului meu, în inima mea, în durerile şi bucuriile, în izbânzile şi eşecurile mele sau în ale celor din prajmă, pe care m-am străduit să-i înţeleg atât, pe cât am fost în stare” –
”Am ferma convingere că orice autor care scrie despre contemporanii săi nu poate să nu fie discutat, fiindcă modurile noastre de viaţă, în acest secol zbuciumat, sunt foarte variate şi destul de discutabile în ceea ce priveşte idealurile, etica şi chiar estetica vieţii fiecărui om în parte”.
”Pentru un om de creaţie, cel mai greu şi mai important lucru este să te impui printre ”ai tăi’, să găseşti recunoaşterea şi aprecierea colegilor de breaslă. În cazul unui scriitor, poţi să zăpăceşti o mie, o sută de mii de scriitori, dar dacă nu ai consideraţia colegilor, n-ai câştigat lupta…”
”Putem supravieţui ca popor, nu prin dezbateri sterile ori manifestări de cruzime, ci prin talentul şi inteligenţa acelor care se vor opune exponenţilor noii barbarii postcomuniste”
” Nimic nu poate împrospăta simţurile omului ca o carte interesantă şi bine scrisă. O carte care se lipeşte bine de suflet poate schimba până şi cursul vieţii unui om. Ş-apoi, precum bine se ştie, din când în când simţim o necesitate imperioasă de a citi nu numai ziarele, ci şi o întâmplare, o istorie, o poveste scrisă cândva, de cineva, de un scriitor.”
” Pentru mine nu există zile de muncă şi zile de odihnă. Mă străduiesc să umnplu orice minut, în afară de timpul rezervat somnului, cu fapte la masa de scris, cu lecturi, meditaţii, studii, comunicări cu cei dragi, călătorii, opunându-mă permanent ”balaurilor şi viperelor neputinţei”. Altfel zis, încerc să menţin o viaţă spirituală intensă, în cei 25 de ani de studii la medicină şi muncă printre suferinzi şi muribunzi am înţeles că viaţa este un dar foarte preţios, o licărire, care în orice clipă se poate stinge, indiferent de vârstă, de poziţie socială, de locul unde îţi trăieşti zilele – în palat ori în colibă.”
Orice tânăr, care nutreşte un gând de a pleca pe alte meleagur-ţări în căutarea unui trai mai bun, a unui câştig mai mare, a unei bunăstări ori chiar a norocului şi poate a fericirii de a pleca acolo unde totul şi toate sunt zidite, construite, aranjate cu sudoare şi sângele altui neam, a generaţii şi generaţii de alţti oameni, trebuie să-şi pună şi să-şi răspundă sieşi la mai multe întrebări. fiindcă viaţa, până la urmă, rămâne aceeaşi ca oriunde pe pământ. De când e lumea lume, fiecare om e unic şi are o cale unică şi greu de parcurs.”
”Încă din vechime, prietenia era considerată drept cea mai înaltă virtute umană. Până şi eroismul era considerat inferior acesteia. Fără prieteni viaţa fiecăruia dintre noi poate deveni mai săracă. E greu să mistui în singurătate atât eşecurile, suferinţele, cât şi bucuriile. Împărtăşite unui prieten, aceste sentimente capătă alte dimensiuni, alte faţete, altă respiraţie… Din păcate, însă, anume prietenii, mai ales prietenii, devin adesea duşmanii noştri cei mai înverşunaţi.
”… poezia foloseşte sufletului. Precum şi rugăciunea inimii, bucurie cuvintelor, gustul visării…”
”… Trăim cu adevărat numai câteva ceasuri din viaţa noastră. Restul e preocupare pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru: prietenii noştri, duşmanii noştri, problemele noastre, necazurile noastre, suferinţele noastre, viitorul nostru incert, amintirile noastre – toate sunt trăiri mai puţin adevărate. Cu adevărat omul trăieşte doar câteva ore, în felul lui de a fi sincer cu sine însuşi.”
Andrei Covrig:Am avut plăcerea să îl invit la gimnaziul din satul meu natal Gordineşti, Rezina. – O erupţie de sentimente, vorbe povăţuitoare pt vîrstnici şi, de ce nu? – copii… O viaţă cu atîtea încîlcituri… Merită un respect absolut… O fire deosebită! Un basarabean romîn… Cu crucea sa… Îmi pare bine că aţi fost în satul natal… În casa părintească, Dle Andrei! Mulţi ani, Dle Andrei Burac….
Victor Cobzac: O întâlnile cu scriitorul Andrei Burac la Clubul „Impresii din viaţă şi cărţi” a fost binevenită după o pauză în care am simţit nevoia de a discuta cu Protagoniştii care mi-au devenit prieteni, a căror sfaturi, experienţe din viaţă, sclipire de ochi, strângere de mână îşi au efectul tonizant pentru suflet. A.Burac este un Magistru în arta vorbirii, te captivează cu vocea, cu jesticularea continuă a mâinilor, cu generozitatea şi cumsecădenia la rang de Jos pălăria. Rămâne să-i studiez Opera mai aprofundat, ca să-i înţeleg mesajul, mulţumindu-i din start pentru acele două ore care au trecut ca o clipă. O mână caldă şi urări de bine în Noul An 2016, noi creaţii şi să ne mai întâlnim la un pahar de vorbă cu tâlc. Un mare mersi Gazdei primitoare şi inimii acestui club… Svetlanei Vizitiu. Pe curând. Vă pup. VicCo
Radmila Popovici: M-a privit îndelung, ceea ce nu m-a mirat și mi-a zis că are o vorbă cu mine, dar numai între patru ochi. Și-am acceptat, pentru că… — un chirurg scriitor?, un scriitor chirurg?, scrie cu bisturiul?, taie în corpul de litere — o, da, e tema mea! Mai ales, că am vrut cândva (ai mei mai mult) să mă fac(ă) doctoriță. 1938? Și să crezi în stelele zodiilor? Să vorbești despre sex ca despre ceva sublim? Să dai sfaturi incomode, fără să-ți pese de reacție? Să-mi spui pe șleau că-mi irosesc talentul cu textele pentru cântece și că pot mai mult? Totodată, să nu mă faci să mă simt prost doar pentru faptul că sunt femeie, tânără încă, spre deosebire de mulți alții? Să mă iei în serios? Se poate, oare, așa ceva? Iată că da, numai că pentru aceasta trebuie să fii Andrei Burac. Chirurgul scriitor sau scriitorul chirurg, bucuros că trăiește și că trăiește din scris, ceea ce nu oricine își poate permite într-un spațiu în care scrisul valorează prea des mai puțin decât a vinde vin sau borș acru. Recunosc, mă irită cei care trec pragul aurei mele fără ezitare, dar Andrei Burac este doctorul care vine cu verbul vindecător și-i deschid ușa cu inimă senină, cum și cărțile. Dar ce poezie știe, să scrie…
Iulian Ciocan: ”…Andrei Burac e preocupat mai mult de felul de a fi al omului decât de mecanismul strusturii sociale. Şi chiar şi atunci când îşi aţinţeşte un ochi asupra socialului, autorul întrezăreşte îndărătul lui reflexele unor indivizi. La fel e şi cu poezia autorului, poezie reflexivă, cerebrală, lipsită de sentimentul patriotic şi ancorată în lucrurile eterne, general-umane: naşterea, moartea, iubirea, ura, trădarea…’‘
Emilia Plugaru: Ce frumos spus… Gânduri atat de adevărate… Doar trecând prin viață cu ochii deschiși, poți să atingi asemenea gânduri. În cazul unui scriitor, ”poţi să zăpăceşti o mie, o sută de mii de scriitori, dar dacă nu ai consideraţia colegilor, n-ai câştigat lupta…”
Andrei BURAC s-a născut la 17 august 1938, în comuna Cârnăţeni, jud. Tighina. Poet, prozator, dramaturg. A absolvit Institutul de medicină din Chişinău (1964) şi Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură ”M. Gorki” din Moscova (1977). A activat ca medic chirurg la Căuşeni şi Chişinău (1964-1975). Debut în presă – 1965. Debut editorial cu placheta de versuri Ispita înfloririi (1970), urmată de Culegătorii din amurg (1976), Cu toată fiinţa spre altundeva (1998), Flacăra din vechile oglinzi (2005) şi Există ore (2006). Volumele Perpetuele bucurii (1977) şi Asediaţi de cuvinte (2005) îl prezintă şi ca publicist. Cunoscut autor de piese dramatice de teatru, TV, radiofonice şi scenarii de filme, unele dintre care au fost publicate în volumele Primăvara în doi (1988) şi Arena (2008). Piesele lui Andrei Burac au fost au fost montate de teatrele din Moldova şi din alte ţări, adaptate la radio şi televiziunea naţională. Autor şi a două volume de proză: Întoarcerea lui Traian (1990) şi Între somn şi veghe (2005). Poeziile, prozele şi piesele sale sunt traduse în mai multe limbi, unele şi în limbi de largă circulaţie. A tradus versuri alese din poezia universală veche şi contemporană (Ishikawa Takuboku, Sumako, Fukao, Zbignew Herbert, Veaceslav Kuprianov şi alţi autori). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi România (filiala Chişinău); membru al World Academy of Art Culture; World Congress of Poets din California, SUA. Fondator şi preşedinte al PEN-Club-ului din R. Moldova. Deşine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1998), Premiul UNESCO pentru dramaturgie (2000) – pentru propagarea ideilor Binelui şi Culturii în lume. Medalia ”Mihai Eminescu” (1998). A întreprins numeroase călătorii de studii şi promovare a valorilor literare contemporane în rusia, Ungaria, Bulgaria, Turcia, Grecia, Egipt, Spania, Cehia, Slovenia, Suedia, Finlanda, India, China etc. Participă la conferinţe, congrese, simpozioane naţionale şi internaţionale.
În 1970 a debutat editorial cu placheta de versuri ”Ispita înfloririi”, urmată de cartea ”Culegători în amurg” (1976). În 1977, a editat volumul de publicistică ”Perpetuele bucurii”, care cuprinde dialoguri cu diverse personalități din R. Moldova. În 2005, i-au apărut concomitent câteva volume: ”Flacăra din vechile oglinzi” (poezie) la București, ”Între somn și veghe” (proză) la Chișinău și ”Asediați de cuvinte” (publicistică) la Timișoara, iar în 2006 – volumul antologic ”Există ore”. În 2013, a editat în România cărţile „Suflete la plimbare” (dramaturgie), „Între somn şi veghe” (proză) şi „Ghilotina de aur” (poezie).
A semnat piesele dramatice ”Primăvara în doi”, ”Spovedania”, ”Iulia”, ”Câteva zile și nopți cu vedere la mare”, ”Iuda” ș.a. Piesele sale au fost montate la teatrele din R. Moldova și din alte țări, adaptate la radio și televiziunea națională. Poeziile sale au fost traduse în limbile rusă, belarusă, ucraineană, armeană, suedeză, greacă, engleză ș.a. Este autorul scenariului de film „Fii fericită, Iulia”, regizat de regretatul Iacob Burghiu, peliculă care a fost cumpărată în 29 de ţări.
În 1975 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A fost membru inițiator, iar din 1998 președinte al PEN Club Moldova. În 1993 devine membru al Academiei Mondiale de Arte și Cultură (California, SUA), apoi al Congresului Mondial al Poeților din California, SUA. A activat în calitate de Consul Onorific al Republicii Cehia în R. Moldova.
Andrei Burac a fost distins cu medalia ”Mihai Eminescu” (1998), cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul UNESCO ”Pentru propagarea Binelui și a Culturii” (pentru dramaturgie, 2002), cu Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea dramaturgiei naționale, acordat de Teatrul Național ”Satiricus-I. L. Caragiale” din Chișinău (2004) și cu alte premii.
Scriitorul Andrei Burac s-a stins din viață 30.06.2020
Chişinău, Poetul, prozatorul și dramaturgul Andrei Burac, laureat al mai multor premii literare, s-a stins din viață, marți, 30 iunie, la vârsta de 81 de ani. Pe 17 august, el ar fi împlinit 82 de ani, informează MOLDPRES.
”Mutarea lui la cele veșnice este o pierdere pentru cultura noastră și pentru toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, se menționează în necrologul semnat de Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
În 2014 au fost desemnaţi cei 25 de protagonişti al Clubului ”Impresii din viata si carti” în incinta Sediului Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”: La finele articolului sunt indicate sursele tuturor eroilor ședințelor clubului. Urmează retrospectiva anului 2015 cu varia personalități, diferite caractere, oportunități, opinii și meserii… S-a meritat și în acest an, multe impresii și bucurii ne-au oferit la club, personaliăți cu vieți excepționale, cu istorii de suflet, care doar la noi, la club le puteți auzi: – Veniți, oameni buni! Deschideți-vă inimile în continuare! ❤
26. Diana-Susana Zlatan-Ciugureanu (protagonista Clubului ”Impresii din viata si carti” din 27 ianuarie 2015): Doamnăresponsabilă, întrucât invitații vin cu careva așteptări: unii-pentru a se regasi pe sine într-un moment anume, iar alții-fiind în cautare de sine, de modele de viata de la care sa poata să se inspire. Diana le-a adus celor prezenți momente de meditație, dar și de bucurie prin versurie citite și prin melodia interpretată cu multă sensibilitate. ”Inima ne-scrum!/Ai pus lumină pentru mine, frate,/Rugându-te doar tu și Dumnezeu,/Acolo, unde cântă voci curate,/Ca tu smerit, să te înalți mereu…” (Diana Zlatan-Ciugureanu, 25.01.2015) https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/01/27/diana-zlatan-ciugureanu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
27. Mariana Harjevschi, (15 februarie 2015): O prezență frumoasă, deșteaptă, radiantă, cu o privire plină de noblețe, – doamnă înzestrată cu toate calitățile umane, inclusiv cele profesionale. Inteligentă până la măduva osului! Surprinde cu răbdarea, toleranța sa. Mereu ocupată, nu se abate de la problemele și grijile care-i preocupă pe cei ce o înconjoară, – persoane apropiate, fie, colegi. Reușește să dovedească că prin perseverență, ambiție și multă muncă se poate ajunge undeva sus fară a face prea multe compromisuri! – ”O tânără suavă/Ce zboară spre cer/Odată cu noi/Corpul ei străveziu,/Oasele libere/știu să danseze cu grație,/lin fluturându-și brațele/și pașii./Vedeți, într-o noapte albastră/A durut-o umerii,/Apoi inima/A gândit că e pasăre/și pe rând/a început să zboare!/Nimeni nu putea săi vadă/aripile,/ea zbura simplu/ziua și noaptea./Noi niciodată nu vom afla/adevărul,/și această poveste frumoasă/va fie ternă… (Vitalie Răileanu) https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/02/10/mariana-harjevschi-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
28-29. Teodor Leahu, Elvira Leahu, (24 februarie 2015): Tatăl și fiică! – Eveniment în cadrul clubului organizat cu genericul “Nasc si la Moldova oameni”, avându-l protagonist pe medicul-stomatolog Teodor Leahu, a lasat publicul profund emoționat: mărturisiri, impresii, reflecții, mulțumiri aduse unui OM cu suflet mare. Asemenea evenimente ne fac să descoperim bogăția sufletului conaționalilor noștri. A fost o surpriză specială pentru tatăl drag de la fiica Elvira, – cel care în acea zi a rotungit 65 de ani! Și deoarece, toată familia a evoluat foarte activ în cadrul evenimentului, protagoniști au devenit întreaga dinastie Leahu! Impresii plăcute, o atmosferă frumoasă și surprinzătoare, cu…multă, multă dragoste pentru oameni! Frumos,senzațional și emoționant!!! Ecoul în continuare răsună… ”Grație celor mai buni mentori ai mei PARINTII, care m-au ajutat sa-mi definesc sensul propriei valori. Activitatea eficientă dublată de o atitudine pozitivă aduce împlinire, îți dă un scop în viață, o oportunitate aparte de a fi de folos altora și îți oferă siguranță și armonie familială…’‘- a menționat fiica Elvira. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/02/24/elvira-leahu-perseverenta-si-rabdarea-cheia-performantei-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
30. Lorena Mednicov, (10 martie 2015): Medic, oncolog-chirurg, doctor în ştiinţe; îşi iubeşte cu pasiune meseria și se dedică cu multă dăruire de sine. Se implică cu toată inima, redându-le speranţa şi liniştea sufletească, cu spirit şi atitudine, reuşind să se simtă utilă, oricum, în caz de nu e cu putinţă, va fi măcinată de gândul cu disconfort în suflet… Arta de a trata oamenii, e la fel ca şi arta de a crea o poezie sau pictură. Poţi fi un bun medic-teoretician, dar în termeni practici cu pacienţii să fii de neconceput… ”Dragostea – spune Lorena, – este unicul răspuns la toate problemele noastre!” ”…Avem în Moldova noastră femei deştepte, perseverente, încrezute în sine, cu obiective bătute în cuie şi simpatice… Am găsit multe lucruri povăţuitoare… Dă, Doamne, asemenea învăţăminte să le însuşească şi cei mai tineri… Dna Lorena este un ghem de profesionalism, modestie, caracter, frumuseţe, înţelepciune şi cumsecădenie… Şi pentru mine, un tip nu prea tînăr, a fost o lecţie! O viaţă modelată de doamnă în toate aspectele: profesie, personalul, moralul, familie şi altele. Exemplu demn!”Andrei Covrig, colonel) https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/03/10/lorena-mednicov-la-clubul-impresii-din-viata-ti-carti/
31.Luminița Suveică, (24 martie 2015): o personalitate eminentă și a culturii noastre medicale și a vieții noastre sociale, remarcabilă în societatea medicală din Moldova prin activitatea sa distinctivă în domeniul cel mai important – protecţia sănătăţii noastre. Dumneaei are o pregătire profesională excelentă, se distinge prin inteligenţă, perseverenţă, corectitudine, este înzestrată cu un spirit energic creativ, reuşeşte să realizeze proiecte de importanţă vitală. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/03/24/luminita-suveica-la-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti/
32. Anette – Ana Badiu, (2 aprilie 2015): Creatoare de moda, un model de muncă cu daruire, un caracter puternic conturat, cu înălțime de suflet, care cucerește prin simplitate, inspiră și încântă deopotrivă. Crede în forțele proprii, în potențialul echipei cu care lucreaza și în sprijinul necondiționat al familiei. De altfel, anume acolo, acasă, în sânul familiei, se simte împlinită și fericită. Protagonista Clubului ”Impresii din viata si carti”, la o sedință specială și diferită de celelalte parcurse în istoria Clubului IVC… Momente impresionante, cu modele și defilari, în modele create de Ana Badiu, iar protagoniste şi membrele clubului au prezentat Colecţia de Primăvară Anette pe podiumul Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/02/ana-badiu-si-creatiile-anette-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
33. Iulian Ciocan, (14 aprilie 2015): Scriitorul și publicistul de la ”Europa Liberă”, unde este prezent cu ciclul „Realitatea cu amănuntul”. Cartea, din care nu incetam să ne inspirăm, dar și să căutam adevarul despre atâtea și atâtea lucruri care ne frământă… – ‘‘Recunosc, am avut o oarecare preconcepție legată de activitatea Clubului pentru că oamenii pe care îi abordați păreau foarte departe de interesele mele… M-am bucurat însă să descopar oameni senini, neîncrâncenați, abordabili… Iulian Ciocan este scriitorul pe care chiar îl CITESC si publicistul căruia mă bucur că …îi pasă! ( Consuela Tamazlicaru) https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/14/iulian-ciocan-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
34.Dumitru Crudu, (28 aprilie 2015): poet, prozator, jurnalist, bibliotecar, director, scriitor pentru copii. Scrie cu multă pasiune, cu o pulsiune de a reda un sens narativ haosului interior. Este şi un observator atent, obişnuieşte să psihanalizeze anumite acţiuni, visele, realizările persoanelor de diferită vârstă. De fapt, autorul redă toată viaţa noastră moldovenească, stăpânind atent imaginea… Realitatea în opera lui Crudu, – e un magnet care te atrage. Scepticii spun, că viaţa încă nu e perfectă, adică ar fi ea minunată, – dar existenţa ei adesea este insuportabilă. Pe bună dreptate, acest lucru actual și în prezent, la fiecare se măsoară cu precizie după standardele sale proprii. Autorul Dumitru Crudu, astfel, încearcă să ne dea de înţeles, că nimeni şi niciodată nu este bătut atât de tare precum zdrobit de propriile argumente! https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/04/28/dumitru-crudu-un-bibliotecar-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
35. Vitalie Răileanu, (12 mai 2015): protagonist la Clubul ”Impresii din viata si carti”, care a avut loc in sediul Bibliotecii Publice ”Onisifor Ghibu”! – https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/05/12/vitalie-raileanu-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
”La 12 mai am fost prezentă la o nouă întâlnire la „Clubul Impresii din viață și cărți”, de data aceasta cu Dl Vitalie Răileanu, Directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chișinău. Am cunoscut o persoană cu verticalitate, rebelă și în acelasi timp, optimistă. Un profesionist veritabil, care își face meseria cu multă dedicație și creativitate. O persoană care își trăieste viața, cu toate întâmplările ei, fără regrete, și care știe să se bucure și să învingă. Nu părea jenat de aprecierile generoase aduse în adresa Dumisale de către Dna Kulikovski, moderatorul întâlnirii, ceia ce denotă că Dlui își cunoaște valoarea, or aceasta îl face puternic, încrezător și creator. ÎI doresc mult succes!” (Ala Pînzari )
36. Constantin Lapusneanu, (16 mai 2015): întrunirea Clubului IVC a avut loc în frumoasă și primitoare locație Casa Armatei din centrul capitalei – Chișinău. Surpriza a fost – o excursie ghidată prin muzeul Casei Armatei, ulterior, grătar plus un concert solo cu chitară al eroului ședinței! Un eveniment excepțional: cu moderatorul colonel Andrei Covrig, cu imagini, filme și reacțiile invitaților la repertoriul protagonistului cu genericul: «Constantin Lăpușneanu: ”Cred că e timpul pentru acţiune”» Om de omenie, care face lucruri frumoase si nobile cu o modestie nemaipomenită!
37. Tatiana Lujanskaya, (26 mai 2015): Președinte Alianța pentru Eficiență Energetică și Regenerabile; Președintele Clubului Rotary Chișinău Cosmopolitan, -”frumoasă, rafinată, inteligentă, băiețoasă, capabilă mereu să uimească plăcut…”, ”o Doamna cu personalitate, care a reusit sa ne sensibilizeze strunele inimii, aducindu-ne aminte de unde am pornit toti” – spun prietenele despre Tatiana, protagonista ședinței din luna Mai, – cea care a organizat un show, unul din cele mai făimoase și de splendoare până în prezent în istoria Clubului ”Impresii din viață și cărți” în incinta Sediului Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/05/26/tanya-daniel-lujanskaya-la-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti/
39.Lilia Manole, protagonistă la a 38 sedință a Clubului ”Impresii din viata si carti”, (9 iulie 2015) Am descoperit, că printr-o eroină a unei ședințe se redau calități ale mai multor persoane ce întrunesc relații, evenimente, peripeții sau întâmplări de zi cu zi… Oamenii se bucură, sensibilizează, se emoționează, se privesc, cântă, recită, vorbesc, discută exact la fel ca și cum s-ar contopi unul în altul, și o fac cu plăcere pentru că sunt înțelepți. Și pentru că este momentul când poți uita de grijile cotidiene, și… pentru că mereu susțin că te iubesc, – da, pe tine, omule drag, care citești aceste buchii… Iar Lilia Manole, frumoasă doamnă de la Bălți, ne declara iubire în fiece clipă, – prin poeziile sale, prin amintiri, prin repertoriul variat de cântece… https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/07/09/lilia-manole-poeta-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
40. Natalia Moloșag, protagonistă la sedința 39 a Clubului ”Impresii din viata si carti”. Pe langă faptul că exercitarea activitaţii de avocat, reprezintă o profesie nobilă, în fapt, avocatura pentru ea este un mod de viaţă. M-a sensibilizat până la lacrimi confesiunea Nataliei: foarte sinceră, în special, în momentele cu amintiri despre părinţii ei, despre societatea noastră vulnerabilă… ”In breasla de avocat, sunt doua categorii de profesioniști: prima – cea care se plasează pe partea integritații, dreptații și respectării drepturilor omului, și alta – care e gata să apere raul, nedreptatea, să sfideze legea, urmărind scopuri meschine, de imbogațire.” https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/09/15/natalia-molosag-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
43. Ala Pinzari,(27 octombrie 2015) ”Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă la a 44 şedinţa a clubului.O persoană cu verticalitate, deosebită, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. O personalitate de calibru naţional. Om de rară modestie, un model al profesionalismului în educaţie şi cultură. https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2015/10/27/ala-pinzari-viata-nu-consta-doar-din-alb-si-negru-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/
44. Gutiera Prodan – (10 noiembrie 2015) Jurnalistă si artist plastic! La a ei jumătate de secol, a invitat prietenii la o întâlnire de suflet, cu amintiri, pasiuni şi interese, vise şi aspiraţii împlinite şi neîmplinite, cântece şi versuri… Cu Bunăvoinţă, Pace şi Linişte interioară: ”Am învățat că frumusețe nu înseamnă exces… Am învățat că eleganța şi inteligenţa nu le poți învăța din cărți şi că facultatea nu ţi le oferă pe tavă… Am învățat că primul pas către succes este autostima… Am învățat că fiecare greșeală reprezintă o lecție… Am învățat să iert, chiar şi pe cei care nu merită iertarea… Am învățat să uit oameni care nu au ce căuta în viaţa mea… Am învățat să mă accept așa cum sunt…’‘ «Gutiera Prodan: Jubileul vietii mele»
45. Ecaterina Moga – (24 noiembrie 2015) Pedagog, director la Liceul Teoretic „Elimul Nou”, doctor in psihologie. O fire energică, un bun mobilizator. ”Plină de idei, de fel în detrimentul capacității de a-i auzi pe alții care au ce spune; cu exces de personalitate, de fel autoritară și dominantă…e un director cu calități de lider, un director care crede în ceea ce face, un director care lasă întotdeauna ușa întredeschisă pentru adepți, parteneri, colegi și chiar și neprieteni (de idei!)…un director pentru care tot ce face trebuie să aibă perspectivă, sens și impact…un director căruia modestia patologică-i e străină, iar firescul înseamnă modestie…e un prieten căruia ai ce-i răspunde la bună ziua, chiar dacă ziua nu e una perfectă…un director care are mereu întrebări, care caută răspunsuri, soluții, care extinde orizontul pentru a depăși alte și alte limite…un director care caută perfecțiunea, mergînd de la bun la excelent…alături de care vrei să fii…” (T.Curtescu despre E. Moga)
46.Radmila Popovici– (8 decembrie 2015) Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, autoare de texte și traduceri din rusă în română a unor texte pentru spectacole, musical-uri şi operete.Este Adevărată. Fără falsitate, cu o culoare aparte a Poeziei sale, și, din punct de vedere sentimental, este o persoană uimitoare… Intuiesc o fire poetică, nu doar emoțională, vulnerabilă, cu o durere strigătoare, dar și foarte tolerantă, optimistă, cu mare Credință în Dumnezeu. O luptătoare în suflet. Prezintă calități și valori umane benefice pentru generația tânără, spre maturitate și înțelepciune. Prezintă Speranță și Patriotism. Un caracter dur, un model de viață, demnă de urmat! https:
Mai jos sunt indicate sursele clubului IVC din 2014, pentru memorie și comparație cu cei 25 protagoniști: Gutiera Prodan, Violeta Gaşiţoi, Ludmila Popovici, Veaceslav Balacci, Victor Stepaniuc, Andrei Covrig, Tamara Curtescu, Iulia Pancu, Elvira Cemortan-Voloşin, Vlad Mircos, Ludmila Steţco, Inga Albu, Elena Vorotneac, Vasile Costiuc, Vasile Vizitiu, Mihai Doloton, Alina Matei, Ludmila Sandu, Anatol Lupu, Emilia Plugaru, Liubov’ Cal’ciscova, Galina Codreanu, Tamara Potîng, Lucia Argint! https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/12/24/gala-protagonistilor-clubul-de-elita-impresii-din-viata-si-carti-eveniment/
Viaţa-ntreagă e o frumuseţe, Departe gândul e de bătrâneţe, Viaţa e o scumpă primăvară, Care vine cu-a ei floare rară! / Viaţa-ntreagă e o simfonie, Ce naşte-n vers şi armonie. Viaţa noastră e-un romantic zbor Pe-aripe de cântec şi de dor. / Orice nouă zi e-un tainic dar, Scump ca lacrima de chihlimbar, Teiu-nmiresmat de lângă geam, Pasărea măiastră de pe ram. / În orice zi ne naştem să trăim, Să ne bucurăm şi să-ndrăgim Răsărit de soare dimineaţa, Tot frumosul ce-l oferă viaţa! (Ala Pînzari, ”Odă Vieţii”)
Dragii mei prieteni, Va multumesc din suflet pentru prezenta Dvoastra la intalnirea de astazi a Clubului „Impresii din vita si carti” organizata la Biblioteca Hasdeu. Ramane ca Dvs sa dati apreciere evenimentului, iar din partea-mi as vrea sa va marturisesc, ca ati adus multa lumina si seninatate astazi, in acest lacas de cultura si spiritualitate. Multumiri speciale Dlui compozitor Marian Starcea si minunatei sale discipole Marilena, care a interpretat in premiera o piesa de mare sensibilitate, despre mama. Multumiri moderatorului, Dlui Victor Cobzac, care a pus mult suflet si artistism in prezentarea Dsale, dar si tuturor vorbitorilor. A mai ramas in urma o zi, de care, sper, ne vom aminti cu placere, o zi… fericita. Noapte buna, prieteni! (Ala Pinzari)
O persoană deosebită, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. O personalitate de calibru naţional. Ce mă uimeşte, Ala Pînzari este Omul de o rară modestie şi cu un umor bine conturat. Un model al profesionalismului în educaţie şi cultură. Am avut plăcerea s-o cunosc la o lansare de carte al ”Jurnalului Săptămânal” (Europa Liberă, 2013) şi imediat am intuit că vom găsi limbă comună… Este simplă şi prietenoasă, interesantă şi atât de harnică în domeniu, reuşeşte să modereze practic toate şedinţele profesionale, şi la cele în care este invitată, – involuntar mă intreb, când se odihneşte? Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. Originară din satul Mihăileni, raionul Râşcani, Ala Pînzari a studiat limbile străine la Universitatea de Stat din Republica Moldova şi masteratul la Institutul Internaţional de Management. Lector universitar la USM, ASEM (1979-1994) şi coordonator de Program Educaţie la Reprezentanţa Băncii Mondiale din Moldova (1994-2012), actualmente activează la Fundaţiapentru dezvoltarea Educaţiei şi Ştiinţei. Pachete de versuri şi proză publicate: ”Stări de suflet”, 2009; ”Stări de Suflet2, 2011; ”Dansul norilor, 2013. „Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă Ala Pinzari la şedinţa de astăzi a Clubului ”Impresii din viata si carti” în cadrul Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu.Să urmărim în continuare activitatea protagonistei Ala Pînzari, moderatorul – scriitorul şi Maestru în Arte Victor Cobzac la eveniment în filmele de mai jos, acceptând referinţele sincere ale participanţilor despre protagonista noastră, pentru că ele vin din suflet! (Svetlana Vizitiu)
Ala Pânzari – o prezenţă autentică şi profund spirituală. Marturisirile ei ne-au convins pe deplin, că a absolvit cu brio Universitatea celor şapte ani de acasă. Mai mulţi oameni ca dânsa, ne face viaţa frumoasâ şi suportabilâ. Mihâilenii – Vechi are cu ce se mândri – inclusiv cu poetul şi non – poetul (după aprecierea sa) Ala Pânzari./ … DOAMNE, fă să se-mplinească ruga celor neauziţi !.. / – doar un vers din creaţia Alei Pânzari,care nu necesită comentarii … Să ne fii sănătoasă!!! (Gheorghe Grau, actor)
O zi absolut împlinită! Ala Pinzari ! O adevarată DOAMNĂ! O PROFESIONISTĂ! Ala Pinzari, are o carieră – exemplu. Am cunoscut-o acum 20 ani și pe parcursul acestui timp În care post ar fi fost, lucrează pe nota 10! E perseverentă, cu multă dedicație pentru ce face. Amabilă , corectă și cu verticalitate. Mai scrie și versuri..profunde…te copleșesc. Multe le citești în versurile ei, chiar și ce nu este scris. Sunt o fericită că ești în viața mea, că drumurile noastre se intersectează din când în când. (Silvia Saca)
O cunosc pe Dna Ala Pinzari in calitate de persoana onesta, bun specialist in problematica social- educationala, un promotor consecvent a intereselor tarii noastre, indeosebi in perioada cind a lucrat la Oficiul Bancii Mondiale in Moldova. Mi-am dorit, ca structurile administratiei de stat sa recruteze anume asemenea persoane competente si integre. (Stepaniuc Victor, politician, istoric)
Ma simt fericita atunci cind intilnesc oameni apropiati sufletului meu! CHIAR MA INDRAGOSTESC DE EI!!! Ceva timp in urma, am cunoscut-o pe aceasta frumoasa, nobila, inteleapta, de o cultura rara, desteapta si rafinata – DOAMNA Ala Pinzari! O iubitoare de parinti si bunei, familie, tara si tot ce e valoare!!! Pe linga toate abilitatile sale, profesionistm, mai scrie si versuri care vrei sa le recitesti, sa patrunzi in acea filosofie a poetei Ala PInzari….. Ma bucur ca avem OAMENI frumosi si adevarati in tara noastra mica, OAMENI care sunt si ramin OAMENI!!! = Cu mult drag si respect,Lorena Mednicov, chirurg-oncolog)
Întîlnirea de la club din 27 octombrie este o dovadă că avem personalităţi.Protagonista e o persoană romantică. Pe de altă parte, e constantă în verticalitate şi omenie. Altfel, nu apărea această minunată culegere de poezii „Dansul norilor”. Am notat cîteva din cele auzite cu Dna Ala Pînzari. Vorbea de cumsecădenie şi integritatea personală. M-am întrebat: de ce aceste calităţi lipsesc? De politicieni nu e vorba. Pe aceştea nici scîndurile sicriului nu îi fac drepţi. Multă lume una o spune, se gîndeşte altceva şi procedează aiurea. Vorbea Dna Ala Pinzari că trebuie să preţuim clipele date de Dumnezeu. Timpul este nemilos. Acest lucru îl simţim cu timpul. Timpul care, de, nu ne ajunge. Ieri, a fost şi lectură şi viaţă… (Andrei Covrig, colonel)
O superbă serată la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Protagonista, D Ala Pinzari, a emanat lumină, căldură și iubire. Moderatorul,D. Cobzac Victor, prin înțelepciunea sa, a pus în valoare, personalitatea complexă a invitatei speciale. Felicitări pentru avalanșa de succese timp de ani de zile, dragă creatoare a Clubului, D Svetlana Vizitiu! Așteptăm noi surprize, la care să savurăm atmosfera mirifică! (Diana Zlatan-Ciugureanu, jurnalist)
Date biografice:
M-am nascut intr-o zi de iarna, in satul Mihailenii Vechi, r-l Rascani, in familia lui Alexandru si Elena Carazanu. (Eu am 35+cativa ani de experienta). Tata era agronom in sat, iar mama-invatatoare la clasele primare. Satul nostru etse renumit prin oamenii sai. Lingvistul cu renume mondial, Eugen Coseriu este de bastina din Mihailenii Vechi.
COPILARIA, desi, „scurt eveniment”, a fost foarte frumoasa, in primul rand datorita faptului ca familia noastra a fost una traditionala, or noi locuiam intr-o curte cu buneii de pe linia mamei, bunelul Gheorghe si bunica Gafita. „VORBA DULCE MULT ADUCE”. Buneii de pe linia tatalui, bunelul Dumitru si bunica Daruta, locuiau in mahala, nu departe. Buneii erau oameni gospodari, cumpatati, cu multa intelepciune. „VORBA DULCE MULT ADUCE”.
Bunelul Gheorghe si bunica Gafita erau cat pe ce sa fie ridicati de catre regimul bolsevic, or aveau trasura, cai, faieton, pamant, insa au scapat gratie unor oameni detreaba care i-au alertat la timp, astfel ca ei au stat ascunsi in camp pana nu a trecut valul de deportari. De ei sunt legate amintirile cele mai luminoase. La ei alergam si ne ascundeam cu fratele mai mic de pedeapsa cand facem nazbatii; in bratele lor adormeam incolaciti cand ne speriam de un caine sau de un cocos mai naravas; de la bunica din dulap luam pe furis cate o hrinca de paine si fugeam sa o mancam in lanul de canepa, avand si laptisor de canepa la desert. Cu bunica, de exemplu, mi se asociaza si acum propaganda sovietica. Afara, pe peretele casei, era un difuzor, care , cat era ziua de lunga, nu-i tacea gura: muzica-stiri, stiri-muzica si asa toata ziua. Era perioada razboiului rece, si, La fiecare stire, se vrbea despre „arma rece”, despre pericolul care venea de la americani, despre goana inarmarilor, etc. Intr-o zi am vazut-o pe bunica amarata si o intrebai, ce are. Ea zise: „Uite, Alusca, nici nu stiu sa mai dau cu lut prispa casei, sa mai fac oleaca de reparatie sau sa nu mai fac nimic, ca tot una americanul asta vine maine poimane peste noi cu arma lui rece!”
Seara, la cuptoras, bunica facea o mamaliga mare cat roata carutei, cu jumere si scrob, cu smatana de casa, si astepta sa ne strangem cu totii la cina. La masa fiecare isi avea locul sau, cu bunelul si tata in capul mesei, iar ceilalti pe de laturi. Erau cele mai frumoase momente din copilaria noastra.
Buneii ne dadeau cate o lectie de viata in fiecare zi. De exemplu, cand aveau o problema sau o neplacere, ei nu se certau nici odata in prezenta noastra, ci se retrageau ambii in capatul gradinii, unde clarificau situatia, apoi se intorceau in casa de parca nu avusese nimic.
Bunica Daruta, de pelinia tatalui, era o femeie harnica si foarte deosebita. Odata in toiul ernii am mers la ea in vizita. Casa ei consta din doua odai: casa mare si camera de locuit, despartite de un antreu, care se numea tinda. Cand am intrat in camera de locuit, bunica facea focul in soba cu tizici si se jeluia ca, uite, tizicii astea fac mult praf si murdarie in casa si, ba mai scot si un miros neplacut, si ca, probabil, o sa trebuiasca sa scoata gura sobei in tinda, ca sa se pastreze curat in casa. Eu i-am zis ca e iarna, si ca ar trebui sa astepte primavara, dar cand am venit la ea peste vre-o doua saptamani, ea deja prefacuse soba astfel ca gura sobei sa iasa in tinda. Am gasit-o sezand pe scaunel si facand focul. Era imbracata intr-o fufaica, fiindca in antreu era foarte frig. „Ei, – zise ea-, cam greu e cu gura sobei in antreu, e mare frig. Probabil, va trebui sa prefac soba la loc, cu gura in casa”. Inca peste doua saptamani, soba era la loc, cu gura in casa, si toate aceste remanieri in toiul iernii le facea singura! Pe bunelul de pe linia tatei nu l-am vazut decat pe fotografie, a decedat prea devreme.
PARINTII: Tata, de specialitate agronom, a activat tot timpul in colhoz, in diferite functii de conducere, iar mama a lucrat timp de 43 de ani invatatoare la clasele primare. Vocatia de pedagog o am de la mama. Ea aducea acasa munti de caiete sa le controleze , si eu ii ajutam: o intrebam ce nota sa pun si puneam in caiet nota. Mama a fost foarte dedicata profesiei sale, a iubit mult discipolii sai, se bucura pentru succesele lor si se intrista cand ceva nu mergea cum isi dorea. Nu voi uita cum odata, mama a inceput sa planga controland un caiet. „ „si tot cu greseli face.
De la parinti am invatat sa stimam oamenii, indiferent de statutul lor, sa muncim cinstit si sa ne facem cinstit datoria oriunde ne-am afla.
FRATELE LIVIU, mai mic cu 4 ani, nascut tot in februarie, cu o saptamana mai tarziu.
Solidaritate de mici; ghire de antrenament, faceam muschi, care, de la o vreme, trebuiau pusi in aplicare. Ne bateam crunt, iar apoi mai primeam papara si de la parinti pentru ce faceam. Nu ne-am fi parat nici sub ghiliotina. Fratele a fost o personalitate dificila in scoala. Mai avea necaz pe mine fiindca toti profesorii ii reprosau, ca nu semana cu mine la purtare. Se revolta zicand ca nici nu doreste sa fie „ca Ala”. Dar aceasta solidaritate frateasca s-a pastrat pentru toata viata. Eu nici acum nu-i voi spune mamei ceva care s-o amarasca.
SCOALA: am mers in cl.I la alta scoala decat aceia unde lucra mama ca sa evitam orice conflict de interese. Invatatorii erau foarte buni, iar mie imi paceau cel mai mult limbile romana, rusa, si in special engleza. In clasa IX am ocupat Locul I la olimpiada republicana de l.romana, si am fost premiata cu un tranzistor si o diploma. In acelasi an la olimpiada raionala de engleza am luat tot locul I. Scoala am absolvit-o cu medalie de aur si urma sa decid unde imi voi continua studiile. Mama isi dorea foarte mult sa devin medic, chiar ma si pregateam suplimentar la fizica si chimie pentru a sustine examenele la facultatea de medicina. Mie,insa, imi placea foarte mult limba engleza si imi doream sa fiu profesoara. Ne-am pornit cu tata la capitala sa depunem dosarul, dar in drum spre Chisinau eu ii spun tatalui: „mie nu-mi place deloc medicina, eu nu pot sa vad o rana sangeranda, ce fel de medic voi fi eu? Bine, atunci unde? Hai sa o sunam pe mama. Mama: „Doar la filologia moldoveneasca”. Garlea: Haideti la engleza-EU: Da! Mama s-a conformat abia cand fratele a intrat la medicina, si m-a iertat definitiv cand m-am si casatorit dupa sotul meu medic!
UNIVERSITATEA: Anii de studentie au fost cei mai interesanti ani! Am avut parte de un torent puternic, dar si de profesori extraordinari. Gratie obiectului literatura universala, dar si cea rusa, engleza, trebuia sa citim , conform programului, un numar impresionant de opere, astfel l-am cunoscut pe Geote, Emil Zola, Erich Maria Remarc, Shakepseare, Byron, Anri Barbius, etc, etc. Si acum, cand citesc sau vizionez stiri despre razboaie, imi amintesc de descriereile din romanul „Focul” de A, Barbius. La facultate era si Clubul de Limba engleza „English Club”, care organiza diferite concursuri, cum ar fi concurs pentru cel mai bun rol jucat in fragmente din piesele renumite ale lui Shakespeare. Eu am avut fericirea sa joc rolul Juliettei in piesa „Romeo si Julietta” de Shakespeare, cu partenerul meu Alexandru Panzari in rolul lui Romeo. Colegii ma cunsteau timida, insa dupa prezentare se apropiau, ma imbratisau, ma felicitau si nu le venea sa creada ca am putut sa intru atat de bine in rol. Am ocupat locul doi, locul I fiind al lui Iurie Bacanov in rolul lui Hamlet, dar si acum cred ca s-a facut o mica nedreptate. Iata si „diploma” de la Club pentru acest rol. Ce-i drept, bucuria avea sa cada mai tarziu in scarba, din cauza unui atribut al costumatiei mele. In rol de Julietta, eu purtam o rochie lunga, iar la gat – o cruciulita, pe care o luasem de la buneii mei. Pai, iata despre aceasta cruciulita mi s-a amintit dupa controlul efectuat in camin de Dl Puhaliskii-comunismul stiintific si Dna Uskova, limba franceza, care, probabil in urma unui denunt, au venit in camera in care locuiam la camin si a scos de pe perete o ilustrata pe care o decupasem dintr-o revista si care o infatisa pe maica Domnului in brate cu Iisus Hristos. A doua zi toata facultatea vorbea despre mine, or Dl Puhalski le-a povestit la lectii despre o komsomolista din grupa X care poarta cruce si care nu e destoinica sa poarte numele de komsomolista! Era vorba sa ma exmatriculeze si doar gratie decanului nostru, care era un om foarte cumsecade, s-a terminat cu bine, astfel incat am absolvit Universitatea cu diploma rosie si a inceput o noua etapa in viata mea, cea de lector universitar. La scut timp l-am intalnit pe viitorul meu sot si ne-am intemeiat o familie. Unica invidie in viata e pe sotul meu: ca bine i-a mai mers cu nevasta! In aceasta calitate am activat la USM, apoi la ASEM, la catedra de limbi straine. Predarea- vocatia mea. Cu studentii ma adresam doar la Dvs, dar aveam o relatie frumoasa , colegiala cu ei. La fiecare lectie veneam ca la un eveniment important. Ma pregateam serios de fiecare lectie, lucram cu materiale suplimentare, inventam cai de a –i motiva si a le mentine interesul si dorinta de a invata, organizam la lectie concursuri, cum ar fi: cea mai reusita traducere poetica in rusa a poeziei lui Byron. Invingatorului ii daruiam apoi o carte in engleza pe care toti colegii isi puneau semnatura. Cartile le aduceam de acasa, din bibioteca personala. Cea mai mare rasplata o aveam atunci cand studenti din alte grupe veneau si ma rugau sa-i iau in grupa mea, care si asa erau numeroase.
Am activat la ASEM pe timpul cand rector era renumitul, acu regretatul Paul Bran. Cred ca a fost vremea de aur a ASEM. Democratie – acolo. Dictionare- usa deschisa- vino si ea. Era o placere sa treci pe la Rectorat, de unde eseai cu un dictionar, cu o carte sau cu o vorba buna.
FMI si BM: incepeau primele vizite ale FMI. Nu erau translatori pregatiti si chiar daca erau, majoritatea lucrau la Sputnic, cu turistii. Aici, insa, se cerea sa cunosti terminologia bancara, economica, agricola, educationala, etc, etc, dar si sa intelegi nuantele discutiei. Tin minte ca Banca Nationala si Ministerul Finantelor s-au adresat la Dl Paul Bran sa recomande profesori de la facultatile economico-bancare care ar putea traduce la negocierile cu FMI. Dlui m-a recomandat pe mine, de rand cu alti profesori, ca mai apoi sa fiu nelipsita la discutiile si negocierile cu FMi, dar si cu Banca Mondiala care venise intre timp in Moldova. Aici incepe marea epopeie a vietii mele, cu deplasari peste hotare, cu participare la negocieri de varf la Washington, Paris, Chisinau. (EX. la Paris Grupul Consultativ pentru tarile FSU-Sangheli-romanca nu putea sa-l traduca.) Lucram noptile cu disctionarul asupra terminologiei tot mai complicate, dar si cu manualele de economie ca sa pot face fata cerintelor. In 1992 au venit pentru prima data in Moldova reprezentantii Bancii Mondiale, cu care am lucrat pe post de traducator, iar peste doi ani m-au angajat ca Ofiter de legatura incredintandu-mi stabilirea oficiului Bancii Mondiale in Moldova. Incepuse o activitate intensa, pe alocuri stresanta, dar foarte interesanta. Am activat la Banca Mondiala timp de 18 ani, in care am avut mai multe responsablitati. Pe parcursul anilor am fost Director Interimar, Coordonator de Proiecte educationale, responsabila pentru relatiile cu Donatorii si cu Guvernul. Cea mai lunga perioada in care am activat ca Director Interimar a fost de 3 luni si tot in aceasta perioada am fost imputernicita sa semnez din numele Bancii Mondiale Acordul de Imprumut de 13 mln$ pentru sectorul ocrotirii sanatatii. A fost cel mai insemnat moment din viata mea. Semnatura mea sta alaturi de cea a Ministrului Finatelor de atunci, Mihil Pop. La sfarsitul interimatului intr-o sedinta solemna am primit multumiri din partea Directorului de Tara Luca Barbone dar si din partea primului Ministru Tarlev pentru ca am facut fata problemelor, dar si unor provocari care aparusera in unele proiecte ale Bancii.
Despre perioada de activitate la Banca as putea scrie memuare, insa unele momente s-au cristalizat indeosebi in memoria mea: comunicarea cu persoane de rang inalt foarte deosebite: inteligente, profesioniste, foarte prietenoase. Primul Director Reional responsabil de Moldova, Dl Wafic Grace: what do you want in life, next step??? You need to see the end in mind. Cartea care m-a marcat, trimisa prin posta de Wafic Grace: DENUMIREA???
Discutia lui Parks cu Directorul de la Mezon- marxism Leninismul versus Teoria Economica -4 ore!!!
Proiectele de asistenta a scolilor si gradinitelor din Moldova, inceputul reformei educationale, tiparirea de manuale cu grafie latina, etc, etc. Am lucrat cu 7 Ministri ai Educatiei.
In 2012 am plecat de la Banca si , la scurt timp, m-am angajat la Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei, unde am avut sarcina sa reanimez Fundatia si am reusit sa facem lucruri frumoase: un proiect pe educatia civica, finantat de Ambasada SUA, am lucrat cu 10 scoli din republica, dar si un proiect pentru copiii nevazatori de la Gr.135 municipala, finantat de Clubul International al Femeilor (VIDEO). Din banii Clubului am procurat echipament pentru dotarea unei camere senzoriale.
In acelasi timp am inceput sa colaboram cu AO „S>O>S Autism” si am scris un proiect impreuna, care a fost castigat si finantat de MINTA, ONG din Canada. Gratie acestui frumos inceput de colaborare, am facut cunostinta cu Dna Alina Dumitras, ca mai apoi, dupa 3 ani de activitate la Fundatie, sa plec ca sa conduc un proiect la Asociatia Copiilor cu autism, si sa incercam sa facem o schimbare si pentru acesti copiii. La solicitarea Dnei Dumitras, am scris si Imnul Copiilor cu Autism, ca mai apoi Dna Dumitras sa apeleze la compozitorul Marian Starcea sa scrie muzica, dupa care a fost facut si un video. Va rugam sa ascultati aceasta piesa care a fost virala pe Internet si a cules foarte multe reactii. Piesa se numeste „Planeta Albastra” si este interpretata de Andreea Braga, eleva din or. Balti. (VIDEO).
OCUPATIILE MELE: scriu poezii si, mai recent, colaborez cu Dl Marian Stircea pentru a crea noi piese pe versurile mele.
Una dintre ele avem placerea sa o propunem atentiei Dvs, in prima auditie. Practic, facem astazi lansarea acestei piese care se numeste „Povata mamei”, in interpretarea …..
Am editat 3 carti: in 2009 – Stari de suflet; in 2011- Stari de suflet 2, si in 2013-culegerea „Dansul Norilor” („Picaturi de dragoste”)-dragoste facta de oameni, fata de cei apropiati, fata de tara, fata de prieteni, fata de natura, fata de viata! „Imn Vietii”
Prima lansarea a culegerii „D.N” a avut loc intr-un cerc restrans de oameni apropiati si prieteni, imbinata cu un act caritabil. Pe banii colectati i-am cumparat un calculator unui baietel la carucior, Ilies, din Nisporeni. L-ati vazut in poze si avem si un mic video de la scoala unde invata Ilies. Vreau sa-l ascultati, in special, pe Ilies.
Cea de-a doua lansare am facut-o cu fostii colegi de la oficiul Bancii Mondiale, intr-o atmosfera foarte calda. Vedeti pozele. Eu nu am pretentii de poet, iar versurile mele imi sunt atat de dragi fiindca fac parte din sufletul meu. Ele vin de acolo, din vibratiile acestui suflet la diferite nuante ale vietii, placute sau mai putin placute. Ultima carte citita a fost a filosofului german Martin Heidegger, care spunea despe limba urmatoarele: (El mai spune ceva foarte interesant despre esenta divina a vinului).
Language, always a major concern of Martin Heidegger (1889-1976), became almost an obsession in his later work. In his view, language was not an arbitrary construct; nor was was it invented merely to correspond to, or describe, the outside world. For Heidegger, vocabulary (a sell as metaphors, idioms and the whole construction of language), actively names things into being, and can have a powerful and proactive effect on the world. For him, then, it was the poets, not the philosophers, priests or scientists, who were the vanguard of humanity and its hope for future development.
Martin Heidegger (1889 – 1976) was a 20th Century German philosopher. He was one of the most original and important philosophers of the 20th Century, but also one of the most controversial. His best known book, „Being and Time”, although notoriously difficult, is generally considered to be one of the most important philosophical works of the 20th Century.
Random Quote of the Day: “We are too weak to discover the truth by reason alone” – St. Augustine. (Ala Pinzari)
”Despre Mama… cuvinte frumoase, / De mic copil mi s-au întipărit în minte, / Care-i piatra de temelie a unei familii, / Despre Tăicuțu… aceleași cuvinte. / Tata – cetate, Mama – leagăn de iubire, / E unicul răspuns la fericire!” – Cu adevărat, Poezia începe de la dragoste, de la o necesitate de a iubi și a fi iubit. De la sentimentul că nu poți trăi fără a le împărți din puținul ce-l ai cu altcineva, de a pune umărul și sufletul unde poți și unde se cere, râvnind mereu spre perfecțiune, categorie fără de care un om nu poate fi Poet. (Victor Cobzac)
”Vin cu-n mesaj de mare mulţumire şi satisfacţie sufletească către acei oameni care iubesc poezia şi au fost astăzi alături de mine la lansarea volumului doi „PROLOGUL MARILOR IUBIRI”, care a avut loc la Clubul ”Impresii din viata si carti” în incinta Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu’‘, vă îmbrăţişez cald şi prieteneşte. Cu profund respect. (VicCo) (Ţin să fac un bilanţ şi văd că din cei 96 care au semnat că participă la lansare, doar patru s-au ţinut de cuvânt, şi nu-i nominalizez, spre ruşinea celorlalţi, dar să le mai mulţumesc încă odată mult de tot. Asta spune ceva !!!)
”Acest mirabil anotimp, toamna… Doar un artist cum este Victor Cobzac stie sa-i dea stralucire si mult farmec, atat prin arta plastica, cat si prin poezie. Nu pretinde ca este un mare poet, dar cand citesti versuriile lui, sufletul vibreaza, or, asta este cel mai important. Stie sa imbine atat de armonios versurile si pictura: in poezie gasim multa plasticitate, iar in arta plastica multa vibratie. Tine-o tot asa, ViCo, Cobzac Victor! Multe realizari frumoase in continuare!”(Zina Cerchez)
”Sunt foarte bucuroasă de serata și de minunile editoriale semnate de D. Cobzac, de pictura și sufletul de creator în permanent zbucium artistic! Afirmația mea de chintesență, formulată azi, la Elite- Clubul ”Impresii din viata si carti”. „Poetul și artistul plastic Cobzac Victor este creștinul smerit și neobosit care, zi de zi și prin tot ce realizează în ambele demersuri – liric și pictural – ÎI CONSTRUIEȘTE O BISERICĂ, LUI DUMNEZEU”. M-ați fascinat, sincer mărturisesc, stimată moderatoare, D Ala Pinzari, demonstrând atâta seriozitate în pregătire, concentrare asupra momentelor-cheie, profunzime în abordarea subiectelor, ingeniozitate în obținerea unor răspunsuri care ne frământă pe noi, creatorii, precum și pe noi, beneficiarii de opere literare, plastice… Atâta echilibru interior, atâta credință, sete de cunoaștere și totodată integritate, am descoperit, savurând orice clipă din întâlnirea cu poetul și plasticianul, pedagogul și creștinul drag nouă, D Cobzac Victor. De-ați ști cât de multe am învățat pentru mine, din această seară de neuitat….
”Fără a-și atribui titulatura de poet, pictorul Victor Cobzac vine cu prima sa carte de versuri, doinind, plângând, visând, râzând și trăind intens cuvintele în stare să formeze sensuri aparte și să ne cucerească puritatea gândului și a sufletului” (Zina Izbaș, din volumul ”Înroarcerea stelelor”)
”Chiar dacă n-a făcut școala poeziei la vreo facultate de litere, V. Cobzac nu cedează în fața condeierilor cu tradiție nici prin forța emoției, nici prin savoarea unor metafore insolite… Poetul și plasticianul se completează reciproc, risipind frumusețea din culoare și cuvânt pentru cei insetațide lumină” (Veronica Postolachi)
”Multumim tuturor celor care au impartasit astazi bucuria intalnirii cu arta veritabila. Dl Victor Cobzac este o personalitate deosebita, care prin talentul Dumisale, impletit armonios cu munca, lasa o amprenta impresionanta pe diferite taramuri: cel al picturii, pedagogiei, poeziei si… al omeniei. Descoperindu-i creatia incepi sa intelegi cat de bogati suntem avand printre noi personalitati de talia Dlui Victor Cobzac. De la Dlui putem invata sensul culorilor, arderea interioara si daruirea profesionala, muzica versului, cultura unei relatii in familie, in colectiv si in societate. Am acceptat ca pe o provocare invitatia de a modera aceasta sedinta, fiindu-mi teama ca nu voi reusi sa cuprind necuprinsul, sa ma familiarizez suficient de bine cu creatia Dlui Cobzac, ca sa o pot prezenta cum se cuvine. Am facut un efort si In cateva zile am reusit sa vizitez doua expozitii ale Domniei sale, sa citesc doua carti de versuri ale Dlui si sa studiez un pic din biografie. Efortul meu a intrecut toate asteptarile si acuma vreau sa-i multumesc Dlui Victor pentru posibilitatea de a face aceasta frumoasa descoperire pentru mine, si, sper, pentru toti acei care au participat astazi la sedinta Clubului! Multumiri Dnei Svetlana Vizitiu, care pune atat de mult suflet in realizarea fiecarei sedinte a Clubului!” (Ala Pinzari)
Date biografice: COBZAC VICTOR s-a nascut in or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,
Părinţii: Cobzac Andrei – Tata. Lozovanu Olga – Mama (plecaţi în lumea celor drepţi,
Familia : Cobzac Oxana, nepoţica Magda – fiica mai mare, Cobzac Irina, Nepoţica Smaranda – fiica mai mică, Cobzac Eleonora – sora mai mare, Margareta – sora mai mică, Locul şi ziua naşterii: or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,
Studii şi nivelul obţinut: 1971-75 şcoala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chişinău 1975-81 Institutul de Stat de Arte Plastice I. Suricov, Moscova, Rusia Pictura de şevalet, mai practic grafica de carte şi sculptura camerală, fotografia Din 1989 Membru Titular al Uniunii Artiştilor plastici din Moldova Din 1992 membru AIAP UNESCO Din 1997 membru APIA DAL-I din Moldova Din 2006 coordonatorul Cenaclului literar„Ora de vârf” care activează în cadrul Universităţii Tehnice din Moldova
Ocupaţia prezentă: Conferenţiar la Universitatea Tehnică din R. Moldova, din 2014 fost profesor de desen, pictură şi compoziţie la Liceul Republican de Arte Plastice I.Vieru din Chişinău – grad didactic Superior unde am activat din 1981.
Expoziţii de grup: Începând cu anul 1976 participant activ la expoziţiile de rang Republican din Ţară şi după hotarele ei: România, SUA, Ungaria, Belgia, Rusia, Franţa, Ucraina
Expoziţii personale: 1994 – „Povara căutărilor de sine” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 1995 – „Sub streaşina curcubeului” – Biblioteca Municipală O.Ghibu, 1996 – „Moldova – plai românesc” – România, Satu-Mare, 1997 – „Hai să dăm mână cu mână” – România, Oaşi-Negreşti, 1998 – „Şi dacă dragoste nu e… nimic nu e” – Biblioteca O.Ghibu, 2000 – „La poarta anilor” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2005 – „Timpul în anotimp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2010 – „Aşchii de timp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2015 – Expoziţie personală în incinta Bibliotecii Naţionale, 2015 – „Cinci din zece” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2012-15 – Expoziţii personale permanente la TRACOM,
Colecţii de Stat şi private: R. Moldova, România, Ucraina, Franţa, Iugoslavia, Danemarca, Rusia, Israel, Italia, Germania, Anglia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Belgia
Distincţii: 1997 – Diploma de onoare a Academiei Europene de Arte, Bruxelles Eureca, laureat la două Expoziţii de concurs: „Peisaj şi Natură statică” şi Anul M. Eminescu.
Alte ocupaţii: Colaborez cu ziarele: „Literatura şi Arta” şi „Mesager Universitar”, peste 30 de cărţi ilustrate, ieşite de sub tipar două volume de versuri „Design poetic”, vol.I – 2008, vol.II – 2009 în 2011 iese de sub tipar „Întoarcerea stelelor”, în 2015 „Prologul Marilor iubiri”, în curs de apariţie „Magna” şi „Smarandella”, versuri de autor,
A jucat în circa 20 de filme şi câteva seriale. În prezent, Gheorghe Grâu continuă, cel puţin se stăruie să redevină actorul, acel de pe timpuri, jucând și roluri la teatru, fie interpretând recitaluri cu poezii pe scenele teatrelor sau la evenimente culturale din Republica Moldova, rămânând la fel de talentat în meseria lui. Pelicula care l-a făcut celebru ’’Ar fi avut o altă soartă’’, în care a jucat cu recunoscuta actriţă rusă Margarita Terehova...
”Viața e frumoasă dacă îi dai voie să fie” – este convins actorul Grâu. Lansarea de carte cu versuri proprii ale actorului Gheorghe Grâu ”Iluzia tăcerii” (Editura ”Cartier”) în cadrul Clubului ”Impresii din viata si carti” la biblioteca Municipala ”B.P.HAŞDEU”, (imagini, aici), de fapt, nu ne-a surprins. Am fost mereu în așteptare a evoluției continue a talentului și succesului, bineînțeles, multașteptat și dorit de fanii lui. Filmele postate pe Youtube surprinse la această întrunire a clubului le găsiți în text si in comentariile mai jos de articol.
L-am văzut prima dată pe o fotografie afișată pe un perete la unul din căminele Institutului de Medicină, unde îmi făceam studiile. Fotografia era decupată dintr-un ziar sau poate dintr-o revistă și prinsă lângă câteva fotografii ale unor actori celebri, cumpărate de pe la chioșcuri ”Soiuzpeciati”. Era un hobby al ei și posesoarea mini-colecției mi-a zis cu mândrie: ”am văzut filmul cu Gheorghe Grâu de 2 ori!” Eu nu privisem încă filmul ”Ar fi avut o altă soartă”, dar deja auzisem foarte multe discuții despre actorul care juca rolul principal, deoarece era unul de al nostru. Mai mult decât atât – era aproape de o vârstă cu noi. Cunoscut și arhicunoscut, admirat și văzut în vise, nu mai era un secret că Gheorghe Grâu a cucerit inimile a multor femei. După ce am privit filmul, mă bucuram pentru succesul lui, ca al unui pământean – era printre staruri, dar al nostru. Viața a făcut ca să ne întâlnim în realitate, când a pășit pragul Centrului Memoria. I-am dăruit un fular pe care și-l dorea și i-am fost alături când i-a fost mai greu, împreună cu toata echipa mea. Ne-am bucurat cu toții de ascensiunea sa și i-l admiram când venea la noi, la diverse evenimente publice, ca sa ne încânte cu recitaluri de versuri. Gheorghe Grâu are un dar deosebit de a recita și ne-am bucurat mult când ne-a zis că adună poeziile sale pentru o nouă carte, care a apărut de curând – ”Iluzia tăcerii”. Eu am fost onorată să moderez întâlnirea de suflet, care a avut loc la 29 septembrie. Ne-am dorit să-l redescoperim pe Gheorghe Grâu și se pare că ne-a reușit, deoarece am aflat multe lucruri noi și interesante, începând cu cele din copilăria lui, alături de surorile Olga, Tamara și fratele Victor Grau. Ne-a povestit de bunelul său faimos, precum și de rudele sale din Brașov. Ne-a mărturisit cum a devenit actor și cum și-a urmat chemarea destinului. Am aflat ca primul debut în poezie l-a avut in 2005, prin cartea ”Trebuia să mă nasc”, editura Prut Internațional. A doua carte ”Nimeni în locul tău” a apărut in 2010 la editura Eicon din Cluj. Gheorghe ne-a recitat din poeziile cărții ”Iluzia tăcerii” abia ieșite de sub tipar, la editura Cartier. Iar colegul său Vitalie Todirașcu, actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, a compus și muzică la una din poeziile din noua carte. Printre oaspeții evenimentului, au fost persoane dragi și apropiate sufletului lui Gheorghe Grâu, cum ar fi maestrul Valeriu Jereghi, care l-a lansat în cinema prin rolul lui Florin din filmul ”Ar fi avut o altă soartă”. Au venit să-l onoreze cu prezența lor și cantautorul Viorel Burlacu, poeta Radmila Popovici, prozatorul Nicolae Rusu, interpreții Nicu și Cezara, Ilie Văluță și Diana Văluță, scriitorul și poetul Vasile Căpățână, Părintele Andrei de la mănăstirea Sf. Andrei din Durlești, precum și pământenii săi – Serafim Ghincolov, profesor la liceul din Ciucur-Mingir, împreună cu elevii săi. În această zi frumoasă de toamnă, alături de Gheorghe Grâu a fost multă lume bună, care s-au bucurat din plin de realizările sale, datorită cărora el ar putea fi un exemplu de regăsire de sine, de renaștere din cenușă, precum pasărea Phoenix. Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu, care de 2 ani găzduiește Clubul ”Impresii din viață și cărți”, un proiect inițiat și întreținut cu multă abnegație de către Svetlana Vizitiu. Le aducem sincere mulțumiri pentru organizarea și găzduirea întâlnirii de suflet cu Gheorghe Grâu și lansării a celei de a 3-a carte cu versurile sale. – Ludmila Popovici
„Pe cât de spectaculoasă prestaţia actorului Gheorghe Grâu, pe atât de discretă trăirea poetică a artistului cu acelaşi nume – ca şi cum după ce a creat, pe marele ecran şi pe scenă, atâtea chipuri memorabile, omul a simţit nevoia să se replieze asupra sa, şi astfel l-a aflat pe Dumnezeu: Doamne,/ ce fericită schimbare!/ acum zilele-mi toate/ cu mierea sufletului Tău/ sunt vindecate… Altfel spus, poezia este faţa demachiată a lui Gheorghe Grâu, adeverind o dată în plus că, plin de merite, şi totuşi în chip poetic locuieşte omul pe acest pământ”. (Emilian Galaicu-Paun)
Vitalie Todirascu: Ma bucur ca exista un asemenea club de Elita precum e clubul „Impresii din viata si carti” si ma mai bucur ca am avut ocazia sa fiu parte a unui eveniment, a unei editii importante, serata marelui artist si Om de o forta launtrica si profunzime cum nu mi-a mai fost dat sa intilnesc, – Maestrul Gheorge Grau! Aduc multumiri initiatorului acestui proect D. Svetlana Vizitiu si celor care au sustinut evenimentul, cit si invitatilor deosebiti… A fost o serata SELECTA!!!
Lia Calistru: ”Ne bucuram sa va avem in preajma, cu noi idei si implicari de valoare.”
Serafim Ghincolov; ”Mă bucur enorm pentru organizatori şi pentru Gheorghe Grâu, care astăzi a lansat o nouă creaţie ”Iluzia tăcerii” la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Veniţi de la baştina poetului, un grup de tineri i-a invitat pe cei reuniţi la eveniment, să organizeze astfel de activităţi,acolo de unde au pornit artiştii, la prispa casei părinteşti, căci satele noastre pustiite, incep a uita gustull frumosului, gustul POEZIEI. Vă aşteptăm la Ciucur-Mingir !”
Iulia Iachimovschi: ”Nu s-a schimbat prea mult. Doar putin…, cred ca toamna e de vina. Abia asteptam un clip video de la intilnirea cu Maestru. Va multumim si realizari frumoase clubului Dvoastra, la fel cu protagonisti de onoare dragi noua, cum este Gheorge Grau.”
Veronica Popovici: Profit de ocazie sa multumesc membrilor Clubului ”Impresii din viata si carti”, celor care au participat la evenimentul de ieri cu Gheorghe Grau. Multumiri din suflet pentru cuvintele calde si sarut mana parintelui duhovnic , Arhim, Mitrofor, Staret al Manastirii „Sf. Ap. Andrei” si Exarhul Manastirilor din Basarabia – Andrei Caramalau. Multumiri in mod special lui Serafim Ghincolov pentru placuta surpriza ce ne-a oferit-o, aducand la eveniment un grup de elevi din satul natal Ciucur-Minjir a lui Gheorghe in frunte cu membrii corpului didactic al liceului „Liuba Dumitriu” si preoteasa din sat. M-a miscat lucrarea muzicala facuta de D-nul Ilie Valuta pe versurile lui Gh. Grau. Un multumesc aparte ii spun Svetlanei Vizitiu pentru realizarea acestui eveniment. Multumesc, Gheorghe pentru tot! A fost o atmosfera sincera si calduroasa, ca aroma unei paini abia scoase din cuptor… Felicitari pentru organizatori si multumiri pentru invitatie! Sa fie intr-un ceas bun!
Lidia Kulikovski: ”M-am convins dupa protagonist, moderator si personalitatile prezente! Lume buna adunata… Tare-mi pare rau ca nu am putut sa ajung”
Svetlana Visanu: ”Tăcerea este înt-adevăr doar o iluzie… Ochii pot spune mai mult decât orice cuvinte… Actiunile, faptele, gesturile noastre vorbesc… Mulțumim, Dle Gheorghe Grau, că ne-ați făcut să reflectăm asupra unor lucruri importante. La mulți ani!”
Lilia Manole: Regret mult, pentru că nu am reușit să fiu la Întâlnirea cu Maestrul Gheorghe Grâu, în cadrul Clubului Impresii din Viață și cărți. Sper să vină timpul să fim spectatorii unui alt miraculos spectacol al artistului. Îi doresc din suflet revelație spirituală în continuare, noi proiecte, idei și realizări pe măsura acestui suflet bun și luminos al Domnului Gheorghe Grâu! Iar cartea lansată ieri e un motiv pentru care trebuie să credem în viață și în puterea noastră de a o schimba prin tot ce îi putem oferi mai bun și mai înțelept! Mulțumim, onorate Domn Gheorghe Grau, pentru idealul de actor și pentru aspirațiile demne de a fi apreciate la justa valoare. Sunteți Omul lui Dumnezeu prin tot ce faceți și ați obținut!!! Să Vă ajute Domnul în continuare, și să aveți mult curaj și capacitate de a crea la maxim din marele Dumneavoastră suflet noi creații și proiecte spirituale și artistice!
Diana Zlatan-Ciugureanu: ”…Serata de creatie a dragului nostru Om de cultura, renascut din propria cenusa, ca multi altii de printre noi, este cea mai dureroasa pierdere a mea. Sa privim, insa, partea buna si sa ne bucuram pentru sufletul legendei cinematografiei, D Gheorghe Grau, un barbat atat de frumos si luminos! Sunt mandra sa Va cunosc personal, sa colaborez cu Dvs la diverse actiuni culturale si traiesc intens prosperarea Dvs, seninatatea personalitatii Dvs atat de importante in triumful spiritualitatii aici, in Basarabia, si pe mapamond. Felicitari, D Svetlana Viziriu, D Director Mariana Harjevschi! Doamne, ajuta! El ne iubeste!”
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 