Iulian Ciocan la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

    

Iulian Ciocan  este revelator care scoate în evidenţă păcatele sistemului, metehnele unei Moldove împotmolite într-o tranziţie fără orizont, pe care autorul pare hotărât să o traverseze totuşi cu aplomb, dacă se poate cu zâmbetul pe buze.

Cutreieră pieţele, rătăceşte pe străzi, ascultă buletinele de ştiri şi cronica oficială, unele din experienţe şi le provoacă, altele vin peste el, ca peste orice cetăţean care se confruntă cu deformările unei societăţi traumatizate şi cu absurdul de partid şi de stat.

Un umor amar, caustic, penetrant emană din tabletele lui Iulian Ciocan, şi acest haz de necaz pare să fie atitudinea de supravieţuire a basarabeanului. –Vitalie Ciobanu (din cartea ”Realitatea cu amănuntul la Europa liberă” de Iulian Ciocan)

In doar a doua zi de Paste, Biblioteca Hasdeu a gazduit inca o intalnire la Clubul Impresii din viata si carti. De data aceasta protagonistul a fost Iulian Ciocan. Intr-o maniera lejera si sincera Domnia Sa a dezvaluit unele momente din viata si activitatea sa de scriitor si publicist, iar la finele intalnirii i-a bucurat pe cei prezenti cu cartile Dumisale. Ca si cu alte ocazii, am ramas impresionata de organizatoarea acestui eveniment, Dna Svetlana Vizitiu, care se implica cu multa daruire si chiar cu multe emotii pentru a ne oferi posibilitatea de a cunoaste oameni interesanti, de a descoperi lucruri noi si de a pune in capul mesei Maria Sa Cartea, din care nu incetam sa ne inspiram dar si sa cautam adevarul despre atatea si atatea lucruri care ne framanta. Multumim, Dl Iulian Ciocan si Dna Svetlana Vizitiu, pentru aceste clipe de meditatie!(Ala Pinzari)

Vreau sa Vă felicit pentru ideea de a organiza o intalnire cu Dl Iulian Ciocan. Recunosc, am avut o oarecare preconceptie legata de activitatea Clubului pentru ca oamenii pe care ii abordati pareau foarte departe de interesele mele… M-am bucurat insa sa descopar oameni senini, neincrancenati, abordabili… Iulian Ciocan este scriitorul pe care chiar il CITESC si publicistul caruia ma bucur ca ….ii pasa! (Consuela Tamazlicaru)

Recunosc, pentru mine Iulian Ciocan a fost mai mult ca o persoană care la radioul Europa Liberă era prezent cu ciclul „Realitatea cu amănuntul”. De fapt, un şir de mărturisiri, priviri şi aprecieri faţă de viaţă, oameni şi realităţi inconfundabile. Prin aceste mărturisiri în afară de vocea inconfundabilă aparent era deslușită şi personalitatea sa. Pentru mine, astăzi, Iulian Ciocan apare şi ca prozator. Recunosc, că eu prea puţin am citit din cele scrise sub peniţa lui. Cu siguranţă, că din această zi de marţi voi fi mai atent la scrierile acestui domn. O persoană inedită, cu viziuni şi aprecieri, deseori ieşite din comun. Pentru mine aceste discuţi de la BM ”B.P.Hasdeu” din nou au fost o lecţie, o învăţătură. Ţin mine cuvintele unui ziarist, auzite cu mulţi ani înainte, precum una din cele mai mari bogăţii în viaţă, – este bucuria unei comunicări înterumane. Astăzi, acest lucru s-a produs. (Аndrei Covrig)

Ce voi face cu soția, nu știu

Ei bine, ce pot sa spun? Povestea mea este la fel de banală ca și la toată lumea. Niciodată nu mi-am imaginat că scenariiile infidelității pot fi atât de asemănătoare, și… în acelaș timp, la un număr ciudat de mic. Recent, s-a descoperit ceea, ce toți numesc ”am aflat”… Am aflat multe… Noi suntem deja de doisprezece ani împreună, avem doi copii minunați, o fiică mai mare și un fiu micuț. Eu am 43 de ani, ea 32. Probleme, la fel ca și la ceilalți, – ba una, ba alta, doar mărunțișuri, nimic deosebit. Casă avem, bani la fel, și de lucru, – este! Dar am aflat, că se întâlnește cu bărbați, așa precum a incercat ea să se justifice, – după o îndelungată șezătoare în concediu de maternitate, astfel ea dorea să afle ”dacă mai place” și la alte persoane de gen opus; și încă, dacă mai poate fi cineva vrednic de persoana ei, nu numai soțul, – în patru ani, au fost trei bărbați… Așa spune ea… Am observat și eu uneori, – așa, casual: că adesea ea făcea duș la amiază, – lucru neobișnuit pentru acest timp; iar uneori, venea prea târziu acasă, machiată strident… Cu toate acestea, încercam să mă lepăd de bănuieli, crezând sincer că ele vin dintr-o simplă gelozie bărbătească, și continuam să cred în valorile familiei. Chiar și atunci când adulterul a ieșit la iveală, ea continua să nege până la ultima… Până când am adus eu toate dovezile infidelității sale… (Una din amicile ei mi-a deschis ochii, spunând, că-i pare rău, pur și simplu, pentru mine) A fost un scandal mare, cu lacrimi, cu rugi de a o ierta… Am băut o săptămână, apoi am încetat, – multe exemple și sfaturi le-am recitit în for-ul rețelelor de socializare, și.. cât de cât, dar nițel m-am liniștit. Precum fiecare ”înțelept”, voi trăi și eu de dragul copiilor mei, pe care îi iubesc nespus de mult… Ce voi face cu soția, încă nu știu… Poate odată și odată, voi uita acest coșmar, și se vor mai calma spiritele, ștergând însuși faptul cu adulterul, dar… pentru cât timp voi rămâne cu suspiciunile mele? Și încă ceva mă îngijorează: Ce mă fac cu intimitatea? Nici nu pot să-mi imaginez, cum voi dormi în continuare cu ea, într-un pat comun… și să ne iubim ca pe vremuri bune… Ăsta e adevărul meu trist de viață…

😦  descris de S. Vizitiu