Lecţia de viaţă ne determină destinul. Top 5 carti

Să iubeşti, nu e chiar atât de uşor, când te iubeşti doar pe tine. Ca să faci sacrificii pentru cineva, trebuie să iubeşti: ca să cunoşti  şi să inţelegi sentimentul, trebuie să inveţi a iubi, din frageda copilarie; să ai iubirea în tine, să-ţi fie încărcat sufletul de cea mai curată iubire. Care ar fi sacrificiul cel mai mare pe care l-ai face pentru persoana iubită? Doar Dumnezeu ştie. Pentru cei, pe care-i iubeşti, nici un sacrificiu nu este îndeajuns… Şi dacă stau să mă gândesc, când te iubeşti doar pe tine, e clar că nu mai e loc şi pentru altul, şi implicit, nu mai poate fi vorbă de sacrificiu. În cărţi, în filme, găsim exemple frumoase, iar în viaţa reală, într-adevar – totul diferă. Dacă e cineva, care poate iubi viaţa, pământul, cu tot ce este pe el – şi bune şi rele – fără să obosească, atunci, poate primi… cartea, şi învăţămintele prietenilor nostri, care ne privesc, aici, in fiece zi, online 🙂 Ascultaţi-i, ce spun…

Rodica Verbeniuc: Expert Comunicari Corporative. De când au apârut copiii, pasiunea mea pentru proiectele de reponsabilitate socială (în care mă dizolvam din necesitatea de a fi utilă pentru cineva) şi-a schimbat accentul pentru a învăţa să fiu mamă, şi să descopar lumea împreună cu ei, şi prin ochii lor. Este un exerciţiu neaşteptat de captivant. O altă pasiune, de existenţa căreia nici nu eram conlştientă, este să cunosc oameni deosebiţi, culturi diferite, tradiţii, oraşe cu personalitate. Şi, să ascult orgă în biserici sau, să privesc tangoul argentinian. Nu am hobby-uri: mi se par mai mult, o indeletnicire raţională, iar eu, sunt prinsă de sentimente. Ceea ce contează, e pasiunea în ceea în ceea ce văd şi depun;  şi o fac cu toată dorinţa şi cu multă plăcere. Acum, despre lectură. Referitor la beletristică, – îmi plac lecturile pe ”nerăsuflate”: cele, care te prind în mreje din primele pagini, şi nu te lasă să-ţi găseşti liniştea, până nu-i dai de capăt. Asemenea lecturi, rapide, aş zice; îmi  permit să ţin ritmul acţiunii, să mă dizolv în atmosfera cărţii, să-mi trăiesc la intensitate maximă emoţiile, ce mă cuprind în timpul lecturii. Poate, astfel, şi se explică obiceiul meu de a citi în avioane, aeroporturi, dar şi în nopţile, cazată fiind prin hoteluri,  atunci când plec în deplasări… Lectura mă relaxează, mă ajută să  evadez în altă lume; să uit, pe un timp scurt, de munca cotidiană…  Una din lecturile de acest  gen, a fost ‘‘Imperia anghelor” de Bernard Verber. Prefer cărţile, care    mă fac să reflectez, precum „Podurile peste Maddison” de Robert James Waller: în timp ce o citeam, mă deranja ”inactivitatea” Francescăi, dar cu trecerea anilor, propria-mi experienţa m-a făcut să înteleg clar deciziile dânsei.  Savurez carţile existenţialiste, mistice, pentru că sunt convinsă de existenţa unei dimensiuni de viaţă paralelă, şi  mereu, cred că trebuie să fim deschişi unul cu altul, să învaţăm, să vedem sau sa simţim ceva nou precum scrie şi autorul Paulo Coelho. Sunt însă, lecturi – simboluri, cu hipertext, pe care, le poţi oricând reciti sau prelua gândul, de la orice pagină; le-aş numi ”Cărţi pentru întreaga viaţă”, – ele vor fi mereu actuale (Franz Kafka ”Procesul”, Mihail Bulgakov ‘‘Sobacye serdze”, Gustav le Bon ”Psihologia Maselor”). Sunt lecturi, care mă întorc „pe dos”  – în acest caz, pot sa nu memorez numele autorului sau titul carţii, în schimb, pot descrie pasaje întregi, şi chiar cele mai mici detalii. Spre exemplu, ”Nunta în cer” de Mircea Eliade sau ”Livada de vişini” de Anton Cehov. După asemenea lecturi, am nevoie de o pauză lungă, ca să-mi liniştesc spiritul şi să-mi aranjez gândurile. Orice carte aş citi, – îmi pare insuficient de intensă; tocmai de asta, nu pot citi în paralel cateva carţi. În aceste situaţii, i-au revista ‘‘Karavan istorii” şi, mă pierd în confesiunile de viaţă ale personalitaţilor contemporani… Cred, că orice Carte are Timpul ei de Lectură, şi nimereşte în mânile noastre, deloc întâmplător: ulterior, – prin lecţia de viaţă, Ea ne determină destinul…

Nona Marian, Interpretă, compozitor, producer: Mi-a plăcut să citesc din copilărie: Mama spunea, că în loc să dorm, la amiaza, mă băgam cu lanterna sub plapumă şi… citeam. Citeam, tot ce îmi nimerea în mâini, iar poveştile, cred că îmi plăceau cel mai mult: Am avut o colecţie cu poveşti din diferite ţări ale lumii… Urmează anii de lectură a detectivelor şi romanelor:  tot aşa, până când am citit „Agonie şi Extaz” de Irving Stone: după care, nici o carte nu mai părea interesantă. A urmat o perioada în care nu am citit nimic. De curand, am descoperit revistele ” Biografia” şi „Imena”, cu articole biografice ale personalitaţilor celebre din diferite domenii: politică, actorie, știință, modeling, idoli etc. Am aflat o mulțime de lucruri necunoscute şi interesante, despre viață de după cadru (aş spune eu), perioade fericite şi „nu prea”, lucruri cunoscute sau, despre care nu s-a vorbit. Din aceste articole am reuşit să găsesc pentru mine multe răspunsuri şi rezolvări în domeniul psihologic, lecții de viaţă prin exemplu altor persoane… Acum, din insuficienţă de timp, nu reuşesc să citesc până la capăt, unele cărţi plănuite: Toate au la bază un conținut politico -analitic. De ce? Ma întreb şi eu: De fapt, mă interesează în detalii şi desfaşurări, cărţi mai profunde şi clare, în context. Este vorba şi despre „Jaful Romei ” de Alexander Stille, „Statecraft” de Margaret Thatcher şi George Friedman „Urmatorii 100 de ani„.

Ruslan Şevcenco, Istoric-contemporanist, Doctor în științe istorice

Prefer literatura artistică, istorică și cea politică. Sunt o persoană cu un  simţ al umorului: îmi face  plăcere să distribui si sa-mi bucur  prietenii cu glume proverbiale, citate şi maxime, în special, cele cu un subânţeles, dar plin de umor. Astrologia – mă interesează; este una din pasiunile mele. Iată, că hobby-uri – nu le am, pentru că le consider neserioase pentru mine.

Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă: Sunt un om căruia nu-i place să încheie o zi fără să rezolve toate problemele, chiar dacă aparent este vorba despre lucruri minore. Uneori, lucrez şi-n week-end. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să vizitez bisericile. Îmi plac cărţile de psihologie şi dezvoltare spirituală. “Puterea magică a gândului” este o carte excepţională, ce trebuie citită de oricine doreşte să-şi îmbunătăţească viaţa. Şi cartea “Începe cu ce nu-ţi place“, scrisă de Brian Tracy, – este una din cele mai importante cărţi despre managementul timpului.

Alexandra Porubin Bodarev, Comunicare şi relații publice. Pr manager: Momentan, sunt în concediu de maternitate, iar din toamnă, mă „reinventez”. Pasiunile mele. Ştiţi, îmi place să descopar gropile şi pădurile cu ATV-ul, şi… să mă plimb cu motocicleta. Recunosc, că sunt mereu cuprinsă de adrenalină!
Din păcate, nu ştiu să croşetez sau să fac goblen. Din cărţi, – prefer mai mult cele filosofice: Junge, Kant, Nitzche.
Îmi mai plac Romanele: nu îmi pot explica, de ce,  dar uneori, mă plictisesc: Ca să mă distind, sau sa ma relaxez, le citesc, mai cu seamă, gânduri expuse de oameni celebri. Recent, am început să recit un curs din ceea ce am studiat la facultate: „Teoria comunicării”. Doar la Nitzche şi Kant,.. îmi „lucrează” creierul, când citesc. Şi acest lucru, îmi place! Nu știu, dacă e încadrat în categoria pasiunilor, mai mult, e o plăcere să analizez şi să citesc cărţi şi reviste, şi să mai vizitez site-uri ce au legatură cu decorarea grădinilor, design interior etc. Îţi revoluționează imaginaţia… şi bunul gust. Descoperirile acestea mă determină permanent la noi schimbari în viaţa de toate zilele…