Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


4 comentarii

Franz Kafka:„Tot ce iubești se va pierde, și – se va întoarce în alt mod”


Păpușa călătoare

La 40 de ani Franz Kafka (1883-1924), care nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut copii, se plimba prin parcul din Berlin, atunci când a întâlnit o fetiță care plângea pentru că și-a pierdut păpușa iubită. Împreună cu Kafka – ei au căutat păpușa, dar fără succes.

Kafka i-a spus să-l aștepte tot acolo a doua zi și vor căuta din nou păpușa. Au căutat și a doua zi, dar n-au găsit-o, și-atunci Kafka i-a dăruit fetiței o notiță „scrisă” de păpușă în care se spunea:„Te rog, să nu plângi. Am plecat într-o excursie, să văd lumea. Îți voi scrie despre aventurile mele.”

Astfel, a apărut povestea care a continuat până la sfârșitul vieții lui Kafka.

În timpul întâlnirilor Kafka îi citea notițele păpușii care descriau aventurile și „pălăvrăgeala păpușii” pe care fetița le considera fermecătoare.

În sfârșit, Kafka a returnat păpușa înapoi la Berlin (a cumpărat-o)

„Dar nu arată deloc ca păpușa mea,”- a spus fetița.

Kafka i-a dat încă o scrisoare în care păpușa scria:„Călătoriile mele m-au schimbat, dragă prietenă.” Fetiță a îmbrățișat păpușă cea nouă și a adus-o acasă fericită…

Un an mai târziu, Kafka a murit.

Mulți ani mai târziu, fetița deja adultă a găsit o scrisorică înăuntrul păpușii. Era semnată de Kafka, care scria:

„Tot ce iubești, probabil se va pierde, dar în cele din urmă, iubirea se va întoarce într-un alt mod.”

Date biografice:

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este „Scrisoare către tată”, care se adaugă Jurnalului 1910–1923 și volumelor de corespondență. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eșuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum la numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războiește o viață întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzația că fiul lupta fără să vrea împotriva lui însuși, doar ca să nu-l vadă pe tata, pe tatăl mitic, pierzând. „Literatura universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele”. A mai scris „Castelul”, „Procesul”, „Metamorfozele și alte povestiri”, „America”, „Jurnale”, etc.

Franz Kafka – un scriitor evreu de limba germana originar din Praga, pe atunci capitala Regatului Boemiei, care facea parte din Imperiul Austro-Ungar, într-o familie evreiască, fiu al comerciantului Hermann Kafka si al Juliei Kafka, născută Löwy. Limba maternă a lui Kafka, în care a si scris mai târziu, a fost germană, în acel timp limba oficiala a țării. După absolvirea liceului german, Kafka a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga și ulterior ca avocat la compania de asigurări Assicurazioni Generali (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Austria și a vizitat orașul Arad, trăind într-un „cerc strâmt” până la sfârșitul vieții.

În 1909, Kafka a debutat literar cu primele schițe de proză publicate în revista literară Hyperion. A întreținut o corespondență asiduă, pe durată a circa patru ani, cu Felice Bauer si apoi si cu Milena Jesenska, o cunoscută scriitoare ceha, care i-a tradus în limba cehă câteva povestiri. Scriitorul a lăsat și un jurnal intim, atipic și greu de clasificat.

Initial, Kafka a suferit de o depresie cronică, fapt demonstrat de majoritatea scrisorilor trimise părinților, surorii sale Ottla și prietenului sau Max Brod. A încercat să se vindece de depresie recurgând la medicină naturistă. Îmbolnăvindu-se de tuberculoza (1917), pe fundalul unui regim vegetarian, care includea și lapte nepasteurizat, Kafka a fost internat într-un sanatoriu din Italia. Starea sănătății i s-a agravat și, începand din 1922, nu a mai putut lucre sau scrie ceva. Un nou tratament în sanatoriul din Kierling, lângă Viena, nu a dat roade. Franz Kafka a decedat la 3 iunie 1924 în bratele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, si ale ultimei sale iubite, Dora Dymant.

Post-mortem, opera lui literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de poetul Max Brod, prietenul și legătarul lui testamentar, cel care nu a dus la îndeplinire rugămintea lui Kafka să-i ardă manuscrisele.

Prezentare de Svetlana Vizitiu, iulie 2020 (Imagini din internet)

#AnulLecturiiNaționale, #LecțiideViață


13 comentarii

Inga Albu: Viaţa mea e o continuă luptă


Avînd sarcina de a mă da cu unele pareri, vis a vis, de istoria vieţii mele, voi incerca cu sinceritate,  să trimit în citeva fraze mesajul necesar, femeilor aflate în dificultate. Din start, nu voi ezita să mă împart cu sentimentul de femeie implinită, fericită, bogată cu oameni dragi sufletului, din anturajul meu; preţul cărora a fost unul plin de sacrificii de-a lungul anilor buni. Fiind avocat de profesie din anul 2008, – un an mai tîrziu, am avut marea fericire să imbratisez cea mai frumoasă profesie din lume, –  cea de a fi Mamă a unui băieţel. Circa de cinci ani, ţin să înfăptuiesc meseriile mele cu mare drag,, şi mă strădui să fie îndeplinite la nivel, iar rezultatele demonstrează că le reuşesc cu succes. albu fiuDeşi, unele circumstanţe m-au adus în situaţia să educ şi să am grijă de fiul meu, de sinestător, – în paralel, am posibilităţi de a exercita o profesie cu responsabilităţi mari, îmbinate cu activităţi pentru binele societaţii. Vreau sa evidenţiez, că nu este un sfîrşit al lumii, precum consideră unele femei, care ajung să trăiască într-un adevărat calvar, şi frică, că nu se vor isprăvi singure, în caz de divorţ. În practica mea de avocat, am întîlnit situaţii, în care femeile nefericite acceptă violenţa în familie, se limitează în drepturi, suportă înjosiri şi umilinţe, mereu sunt cu teamă, că nu vor reuşi în viaţă, din cauza dependenţei financiare etc. E clar, că multe din femei nu cunosc drepturile lor. Înţeleg, că în societatea noastră e foarte complicat să te menţii de una singură pe poziţie, mai cu seamă, că ai şi copii de educat şi de întreţinut, dar în nici un caz nu se acceptă paralizia vieţii la acest preţ josnic. Sunt convinsă, că e posibil, să le reuşesti pe toate, cît de greu nu ar fi, deoarece, prin asemenea situaţii am fost nevoită să trec si eu. Viaţa mea încă tînără, a fost şi este o continuă luptă pentru o viaţă normală, cu surprize frumoase şi mai puţin frumoase, – am avut şi eşecuri, pe care le-am depăşit, şi care, de fapt, mereu le primesc ca niste lecţii fara de care nu deveneam ceea ce sunt…  Gîndiţi-vă, că sunteţi puternice, că lumea e mare şi frumoasă, şi trebuie, să luptaţi cu încredere în sine, în prim rând! Nu uitaţi, că sunteţi cele mai frumoase, gingaşe, deştepte, inteligente şi puternice, iar divorţul este o punte de trecere de la o viaţă nefericită spre altă, mult mai înţeleaptă, cu o filă nouă şi curată! Sunt multe de spus la acest capitol, pot aduce exemple din practică, date statistice, însă, vreau să ramîn pe o notă pozitivă, şi le doresc tuturor femeilor să fie puternice, să se simtă femei adevărate, împlinite, cu toate calitaţile lor! Referitor la lectură, aş dori să dispun de mai mult timp pentru cărţi; deocamdată, reuşesc să răsfoiesc doar cele de specialitate. Sunt mereu în goană după informaţii noi în domeniul Dreptului, pentru a fi la curent cu toate modificările legislaţiei, a precedentelor pe cauze rar întîlnite sau cele întîmplate pentru prima dată. În această ordine de idei, voi enumera cîteva din ele, recent citite, şi care m-au marcat prin informaţii utile… Astfel, cîteva luni în urmă, am citit doar 7 volume din Ediţia – Hotărîrile şi Deciziile Curţii Europene ale Drepturilor Omului în cauzele Moldoveneşti. Această ediţie cuprinde o practică judiciară a Curţii Europene în cauzele intentate împotriva Moldovei, ele fiind elucidate pe deplin şi redactate în vederea asigurării unui acces mai bun al specialiştilor la jurisprudenţa CEDO. De asemenea, am citit alte cărţi de specialitate cum ar fi: Culegere de practică judiciară a Colegiului Civil şi de Contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie (2005-2006), Acte ce vizează drepturile, libertăţile fundamentale ale Omului şi Justiţia. Această culegere relatează practica judiciară civilă şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie prin prisma legislaţiei naţionale cu prevalare a celei internaţionale, ce pot fi folosite ca conduită de către justiţiabili. Cu acelaş succes pot să recomand colegilor de specialitate, să citească Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie în materia penală 2008-2010. Prezentă culegere reprezintă o selecţie a celor mai relevante decizii pentru anii 2008-2010, adoptate de Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie. albuCulegerea cuprinde o analiză complexă şi de ansamblu a practicii judiciare, reflectînd aspecte ce ţin de aplicarea dreptului marerial şi al regulilor de încadrare juridică a faptelor infracţionale, cît şi aspecte de aplicare a normelor procesuale în cauzele penale examinate. Urmăresc lunar, şi Revista ştiinţifico-practică şi informativă de drept „Avocatul Poporului„, care cuprinde diverse articole din domeniul jurisprudenţei, modele de acte, hotărîrî, decizii, recomandări, precum şi altele, nu mai puţin importante. Această revistă este destinată avocaţilor, în primul rînd, fiind creată în scopul informării continuie şi solidarizării practicii avocaţiale. Pentru că nu sunt indiferentă de aspectul juridic în relaţie cu societatea, voi fi aici şi voi contribui mereu la promovarea Drepturilor Omului!

O întîmplare recentă din viaţa mea, chiar interesantă, a fost asimilată cu istoriile scriitorului ceh suprarealist – Franz Kafka, ca urmare, acest fapt m-a făcut curioasă, şi mi-am zis, să fac cunoştinţă cu toate scrierile lui despre viaţă. Poate datorită meseriei mele, dar cel mai mult m-a atras romanul „Procesul„, pe care îl recomand tuturor să îl citească, – este o distopie prin faptul că autorul ne prezintă o societate standardizată, care anihilează spiritul de iniţiativă, uniformizează conştiinţele, pretinde supunerea necondiţionată a cetăţenilor şi dirijează întreaga lor activitate, materială şi spirituală, în funcţie de comandamentele sistemului… Personal, m-a marcat acest roman şi prin faptul, că sistemul justiţiar a fost expus cu lux de amănunte în raport cu toate probele şi inconvenientele existente. Ulterior, am început să citesc romanul „Castelul„, de acelaş Kafka, iar despre impresiile lăsate la finele cărţii voi reda suplimentar. Lecturi plăcute tuturor!

consemnare de S. Vizitiu


6 comentarii

Lecţia de viaţă ne determină destinul. Top 5 carti


Să iubeşti, nu e chiar atât de uşor, când te iubeşti doar pe tine. Ca să faci sacrificii pentru cineva, trebuie să iubeşti: ca să cunoşti  şi să inţelegi sentimentul, trebuie să inveţi a iubi, din frageda copilarie; să ai iubirea în tine, să-ţi fie încărcat sufletul de cea mai curată iubire. Care ar fi sacrificiul cel mai mare pe care l-ai face pentru persoana iubită? Doar Dumnezeu ştie. Pentru cei, pe care-i iubeşti, nici un sacrificiu nu este îndeajuns… Şi dacă stau să mă gândesc, când te iubeşti doar pe tine, e clar că nu mai e loc şi pentru altul, şi implicit, nu mai poate fi vorbă de sacrificiu. În cărţi, în filme, găsim exemple frumoase, iar în viaţa reală, într-adevar – totul diferă. Dacă e cineva, care poate iubi viaţa, pământul, cu tot ce este pe el – şi bune şi rele – fără să obosească, atunci, poate primi… cartea, şi învăţămintele prietenilor nostri, care ne privesc, aici, in fiece zi, online 🙂 Ascultaţi-i, ce spun…

Rodica Verbeniuc: Expert Comunicari CorporativeImagineDe când au apârut copiii, pasiunea mea pentru proiectele de reponsabilitate socială (în care mă dizolvam din necesitatea de a fi utilă pentru cineva) şi-a schimbat accentul pentru a învăţa să fiu mamă, şi să descopar lumea împreună cu ei, şi prin ochii lor. Este un exerciţiu neaşteptat de captivant. O altă pasiune, de existenţa căreia nici nu eram conlştientă, este să cunosc oameni deosebiţi, culturi diferite, tradiţii, oraşe cu personalitate. Şi, să ascult orgă în biserici sau, să privesc tangoul argentinian. Nu am hobby-uri: mi se par mai mult, o indeletnicire raţională, iar eu, sunt prinsă de sentimente. Ceea ce contează, e pasiunea în ceea în ceea ce văd şi depun;  şi o fac cu toată dorinţa şi cu multă plăcere. Acum, despre lectură. Referitor la beletristică, – îmi plac lecturile pe ”nerăsuflate”: cele, care te prind în mreje din primele pagini, şi nu te lasă să-ţi găseşti liniştea, până nu-i dai de capăt. Asemenea lecturi, rapide, aş zice; îmi  permit să ţin ritmul acţiunii, să mă dizolv în atmosfera cărţii, să-mi trăiesc la intensitate maximă emoţiile, ce mă cuprind în timpul lecturii. Poate, astfel, şi se explică obiceiul meu de a citi în avioane, aeroporturi, dar şi în nopţile, cazată fiind prin hoteluri,  atunci când plec în deplasări… Lectura mă relaxează, mă ajută să  evadez în altă lume; să uit, pe un timp scurt, de munca cotidiană…  Una din lecturile de acest  gen, a fost ‘Imperia anghelor” de Bernard Verber. Prefer cărţile, care    mă fac să reflectez, precum „Podurile peste Maddisonde Robert James Waller: în timp ce o citeam, mă deranja ”inactivitatea” Francescăi, dar cu trecerea anilor, propria-mi experienţa m-a făcut să înteleg clar deciziile dânsei.  Savurez carţile existenţialiste, mistice, pentru că sunt convinsă de existenţa unei dimensiuni de viaţă paralelă, şi  mereu, cred că trebuie să fim deschişi unul cu altul, să învaţăm, să vedem sau sa simţim ceva nou precum scrie şi autorul Paulo Coelho. Sunt însă, lecturi – simboluri, cu hipertext, pe care, le poţi oricând reciti sau prelua gândul, de la orice pagină; le-aş numi ”Cărţi pentru întreaga viaţă”, – ele vor fi mereu actuale (Franz KafkaProcesul”, Mihail Bulgakov‘Sobacye serdze”, Gustav le Bon ”Psihologia Maselor”). Sunt lecturi, care mă întorc „pe dos”  – în acest caz, pot sa nu memorez numele autorului sau titul carţii, în schimb, pot descrie pasaje întregi, şi chiar cele mai mici detalii. Spre exemplu, ”Nunta în cer” de Mircea Eliade sau ”Livada de vişini” de Anton Cehov. După asemenea lecturi, am nevoie de o pauză lungă, ca să-mi liniştesc spiritul şi să-mi aranjez gândurile. Orice carte aş citi, – îmi pare insuficient de intensă; tocmai de asta, nu pot citi în paralel cateva carţi. În aceste situaţii, i-au revista ‘‘Karavan istorii” şi, mă pierd în confesiunile de viaţă ale personalitaţilor contemporani… Cred, că orice Carte are Timpul ei de Lectură, şi nimereşte în mânile noastre, deloc întâmplător: ulterior, – prin lecţia de viaţă, Ea ne determină destinul…

Nona Marian, Interpretă, compozitor, producer:Imagine Mi-a plăcut să citesc din copilărie: Mama spunea, că în loc să dorm, la amiaza, mă băgam cu lanterna sub plapumă şi… citeam. Citeam, tot ce îmi nimerea în mâini, iar poveştile, cred că îmi plăceau cel mai mult: Am avut o colecţie cu poveşti din diferite ţări ale lumii… Urmează anii de lectură a detectivelor şi romanelor:  tot aşa, până când am citit „Agonie şi Extaz” de Irving Stone: după care, nici o carte nu mai părea interesantă. A urmat o perioada în care nu am citit nimic. De curand, am descoperit revistele ” Biografia” şi „Imena”, cu articole biografice ale personalitaţilor celebre din diferite domenii: politică, actorie, știință, modeling, idoli etc. Am aflat o mulțime de lucruri necunoscute şi interesante, despre viață de după cadru (aş spune eu), perioade fericite şi „nu prea”, lucruri cunoscute sau, despre care nu s-a vorbit. Din aceste articole am reuşit să găsesc pentru mine multe răspunsuri şi rezolvări în domeniul psihologic, lecții de viaţă prin exemplu altor persoane… Acum, din insuficienţă de timp, nu reuşesc să citesc până la capăt, unele cărţi plănuite: Toate au la bază un conținut politico -analitic. De ce? Ma întreb şi eu: De fapt, mă interesează în detalii şi desfaşurări, cărţi mai profunde şi clare, în context. Este vorba şi despre „Jaful Romei ” de Alexander Stille, „Statecraft” de Margaret Thatcher şi George FriedmanUrmatorii 100 de ani„.

Ruslan Şevcenco, Istoric-contemporanist, Doctor în științe istorice

ImaginePrefer literatura artistică, istorică și cea politică. Sunt o persoană cu un  simţ al umorului: îmi face  plăcere să distribui si sa-mi bucur  prietenii cu glume proverbiale, citate şi maxime, în special, cele cu un subânţeles, dar plin de umor. Astrologia – mă interesează; este una din pasiunile mele. Iată, că hobby-uri – nu le am, pentru că le consider neserioase pentru mine.

Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă:Imagine Sunt un om căruia nu-i place să încheie o zi fără să rezolve toate problemele, chiar dacă aparent este vorba despre lucruri minore. Uneori, lucrez şi-n week-end. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să vizitez bisericile. Îmi plac cărţile de psihologie şi dezvoltare spirituală. “Puterea magică a gândului” este o carte excepţională, ce trebuie citită de oricine doreşte să-şi îmbunătăţească viaţa. Şi cartea “Începe cu ce nu-ţi place“, scrisă de Brian Tracy, – este una din cele mai importante cărţi despre managementul timpului.

Alexandra Porubin Bodarev, Comunicare şi relații publice. Pr manager:Imagine Momentan, sunt în concediu de maternitate, iar din toamnă, mă „reinventez”. Pasiunile mele. Ştiţi, îmi place să descopar gropile şi pădurile cu ATV-ul, şi… să mă plimb cu motocicleta. Recunosc, că sunt mereu cuprinsă de adrenalină!
Din păcate, nu ştiu să croşetez sau să fac goblen. Din cărţi, – prefer mai mult cele filosofice: Junge, Kant, Nitzche.
Îmi mai plac Romanele: nu îmi pot explica, de ce,  dar uneori, mă plictisesc: Ca să mă distind, sau sa ma relaxez, le citesc, mai cu seamă, gânduri expuse de oameni celebri. Recent, am început să recit un curs din ceea ce am studiat la facultate: „Teoria comunicării”. Doar la Nitzche şi Kant,.. îmi „lucrează” creierul, când citesc. Şi acest lucru, îmi place! Nu știu, dacă e încadrat în categoria pasiunilor, mai mult, e o plăcere să analizez şi să citesc cărţi şi reviste, şi să mai vizitez site-uri ce au legatură cu decorarea grădinilor, design interior etc. Îţi revoluționează imaginaţia… şi bunul gust. Descoperirile acestea mă determină permanent la noi schimbari în viaţa de toate zilele…