Când ești iubit…

…Când ești iubită, – nu lepădată,

Să plângi singurică lăsată,

Fără promisiuni de a veni cu un sunet,

Dar, de zeci de ori în zi telefonată…

Nu-ți va lăsa o urmă de speranță,

Să stai în așteptare că va veni-ntr-o zi.

El nu va spune: „Suntem împreună.”

Dar este alături, pur și simplu, între timp.

Și nu aruncă vorbe în vânt,

Pustii, fără de sens, – sunt inutile.

Nu va vorbi cu emoții ca în cărți,

Și nu îți va promite steaua din cer…

Nu te va servi cu un „dejun” sau cu un „prânz”,

Dar va răspunde mereu la apeluri;

Nu inchide ușa, – vine, și în gând,

Când va simți – că-i dorit de-un suflu…

Nu pleacă nimeni când este iubit –

De conversații, de importante teme…

Te va cuprinde strâns, și brusc

Va alunga temerile din inimi…

Nu va pleca – atunci când e iubit,

O fi pierdut, cu griji, sau rătăcit, –

Ți-e drag, iubești – nu e nevoie de cuvinte,

Dovadă-n fapte, – nu în minte…

Când omul nu-i iubit, – nu are frică

Să plece, să se piardă, uitat să fie…

Îndepărtându-vă îndoiala, cât de mică,

Îmbrățișați-vă cu dragostea cea vie…

(Svetlana Vizitiu Impresii, 19 iulie 2019)

 

 

Dragostea în oglindă

O urmăream îndelung la MallDova. De obicei, o fac atunci când mă surprinde o persoană interesantă sau o scenă neobișnuită în viața de toate zilele… Ea stătea în fața oglinzii, micuță, puternică, zbârcită și urâtă… Mantoul nou pe ea, pe care îl proba, lung aproape până la glezne, din mâneci fluturau doar vârfurile unghiilor. Arăta incertă și foarte vulnerabilă. ”Îți vine bine” – a repetat de câteva ori moșneguțul care se tot învârtea în jurul ei. El a îndreptat cu grijă cutele pe mantou, a îndepărtat scamele invizibile de pe umerii ei. ”…De ajustat un pic tivul, – a sfătuit el, – și va sta minunat pe tine…”

La oglindă pretindea o brunetă înaltă și extravagantă, care aștepta cu nerăbdare să fie eliberată de bătrâneii care o deranjau. Ea proba rochii și costume de diferite culori, defilând și înclinând în părți din spatele celor doi în etate. ”Off!” – a șuierat printre dinți tânăra vânzătoare, nerăbdător ridicând ochii la tavan, imitând dezgustul, în timp ce cei doi mai stăteau la oglindă…

– ”Eu nu pot, sunt atât de mică”, – s-a simțit vinovată bătrânica și a întors capul privind cu fața roșie și transpirată de emoții la vânzătoare, apoi la soțul ei…
Ea dorea să FIE un pic mai bine în ochii lui. Bătrânelul a dat să fie împachetat paltonul ei vechi. ”E frig”, – a observat el, achitând plata…

Eu, de parcă am uitat complet de ce am venit la mall… S-a epuizat cultura din mine… M-am trezit… ”scuipând” cu ciudă sunete de ură la cele două rămase în fața oglinzii lor: ”Cât sunteți de urâte orice n-ați îmbrăca!” Surprinse și uimite, ele n-au înțeles nimic…

Am mers în urma celor… mai tineri cu spiritul, atrasă de o forță obscură. Bătrânelul își ținea consoarta lui de degetele mărunte și atent o ducea în direcția subteranului, la stația de vis-a-vis de mall. Am mers în urma lor, fără să fiu observată, în liniște, foarte emoționată… S-au așezat în troleibuz-ul lor îmbrățișându-se… Așa oameni îmi trezesc speranța și puterea spirituală, mă inspiră…
În microbuzul arhiplin cu oameni, am izbucnit în plâns, iar un tânăr speriat chiar îmi oferi locul lui pe scaun… ❤

La MULȚI ANI!