O urmăream îndelung la MallDova. De obicei, o fac atunci când mă surprinde o persoană interesantă sau o scenă neobișnuită în viața de toate zilele… Ea stătea în fața oglinzii, micuță, puternică, zbârcită și urâtă… Mantoul nou pe ea, pe care îl proba, lung aproape până la glezne, din mâneci fluturau doar vârfurile unghiilor. Arăta incertă și foarte vulnerabilă. ”Îți vine bine” – a repetat de câteva ori moșneguțul care se tot învârtea în jurul ei. El a îndreptat cu grijă cutele pe mantou, a îndepărtat scamele invizibile de pe umerii ei. ”…De ajustat un pic tivul, – a sfătuit el, – și va sta minunat pe tine…”
La oglindă pretindea o brunetă înaltă și extravagantă, care aștepta cu nerăbdare să fie eliberată de bătrâneii care o deranjau. Ea proba rochii și costume de diferite culori, defilând și înclinând în părți din spatele celor doi în etate. ”Off!” – a șuierat printre dinți tânăra vânzătoare, nerăbdător ridicând ochii la tavan, imitând dezgustul, în timp ce cei doi mai stăteau la oglindă…
– ”Eu nu pot, sunt atât de mică”, – s-a simțit vinovată bătrânica și a întors capul privind cu fața roșie și transpirată de emoții la vânzătoare, apoi la soțul ei…
Ea dorea să FIE un pic mai bine în ochii lui. Bătrânelul a dat să fie împachetat paltonul ei vechi. ”E frig”, – a observat el, achitând plata…
Eu, de parcă am uitat complet de ce am venit la mall… S-a epuizat cultura din mine… M-am trezit… ”scuipând” cu ciudă sunete de ură la cele două rămase în fața oglinzii lor: ”Cât sunteți de urâte orice n-ați îmbrăca!” Surprinse și uimite, ele n-au înțeles nimic…
Am mers în urma celor… mai tineri cu spiritul, atrasă de o forță obscură. Bătrânelul își ținea consoarta lui de degetele mărunte și atent o ducea în direcția subteranului, la stația de vis-a-vis de mall. Am mers în urma lor, fără să fiu observată, în liniște, foarte emoționată… S-au așezat în troleibuz-ul lor îmbrățișându-se… Așa oameni îmi trezesc speranța și puterea spirituală, mă inspiră…
În microbuzul arhiplin cu oameni, am izbucnit în plâns, iar un tânăr speriat chiar îmi oferi locul lui pe scaun… ❤
La MULȚI ANI!
13 aprilie 2021 la 20:48
Un sentimentalism bine temperat, plus abilitatea – foarte rară – pentru proza scurtă. Și e mai multă poezie – poezie autentică – în prozele dv. decât în noianul de încropiri lirice actuale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
13 aprilie 2021 la 20:49
Zorinel Doritu, Va multumesc, sentimentalismul temperat este specific unei mentalitati cu radacini sovietice, nimic neobisnuit. Iar eu cunosc bine acest gen de oameni, sunt raspanditi peste tot in Moldova, nu avem ce face. Dar, stiti ce este mai important? – La acest gen sentimental se regasesc mai multi cititori decat in alte domenii literare… Iar eu sunt blogherita, scriu pentru utilizatorii blogului meu, si deja cunosc preferintele abonatilor mei… Dincolo de stereotipuri create in prezent, unii prefera acest sentimentalism… Si, poezia ce este? Viata ne este Poezia… Fiecare vine cu poezia lui, si e pacat sa vii cu justificari personale… O poezie, fie o proza, – oricine le poate incropi cu mustar, fie cu ucrop, sare, dulce- amaruie… ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 aprilie 2021 la 11:04
Vă asigur, întâi de toate, că nu acord termenului ”sentimentalism” o conotație negativă. Din contra. Desigur, postmodernismul, sau post-postmodernismul ne dirijează pe alte căi de percepere a ceea ce ține de sentiment și de reflectarea lui în literatură. De ce ar fi însă ”sentimentalismul temperat” specific unei mentalități sovietice, chiar nu înțeleg. Punem parcă prea ușor semnul egal, stabilim prea cu larghețe o identitate între marele popor rus și regimul sovietic, care n-a fost decât un accident în istoria acestui popor cu multe și mari calități. Pe urmă, e f. bine că aveți cititori, și încă nu e totul pierdut dacă mai sunt oameni care gustă sentimentalismul. În ce măsură e valorizat estetic acest sentimentalism, e o altă discuție. Dar ține-ți-o tot așa, iar dacă unele observații vi se par cam cinice, găsiți în asta un imbold în plus de a continua pe această cale. Al dv.,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 aprilie 2021 la 11:05
Va Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Dragoste la prima vedere | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
10 ianuarie 2016 la 18:16
La Multi Ani Svetlana ! 🙂
Daca SUFLETUL e tanar, totul e OK ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
18 ianuarie 2016 la 23:27
Perfect!!!!!
ApreciazăApreciază
5 februarie 2018 la 1:23
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 ianuarie 2016 la 8:37
Duminică minunată, draga mea prietenă, și mulțumiri pentru lecturile atât de plăcute! 🙂
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 11:56
Multumesc mult, Petrica!! Blogul tau e o Inspiratie pentru mine! ❤
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 1:04
Sincer sa fiu, mi- a placut!
Multi DIN invidiosii nostri prieteni ar fi dorit un asa sfarsit de viata…
Sunteti tineri pentru a va gindi la asa ceva…
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 11:55
De ce sfarsit de viata? Totul e inca inainte, cu marasm si copilarie! Important e sa nu pierzi copilul din sine! 😀 de invidiosi nici nu pomenesc, am uitat de ei… Altul e subiectul 😉
ApreciazăApreciază