Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


58 comentarii

De ce avem nevoie de ciobeni?


 

Prim-ministrul RMoldova a demisionat, se pare că diploma l-a dat de gol și cu adevărat e falsă… Eu totuși înclin, că cei mai falși au fost ”prietenii” care l-au și înscăunat ceva timp în urmă. – Au prins momentul… Și a hotărât să sară cât mai e timp din barcă… E jale, mare… Am început să mă deprind cu calmul și abținerea lui de a comenta mult, – de la complex sau rușinică, fie că într-adevăr, nu-i ajung studii… Dar mai bine un așa ministru decât hoții miliardelor populației! – Iată așa, a finișat epopeea istoriei de succes… Și e mumușel ministru… 🙂 Începeam să mă deprind, cu toate că îmi puneam deja întrebarea știută: – Când, odată?

Mai există o opinie, cică chiar în ajunul alegerilor se fac abateri de la mai multe teme importante ale politicii moldave: primarul ales, fie falsificarea voturilor din neatenție, dar și miliardul și băncile naționale, nu în ultimul rând. Trebuie cumva poporul să ”uite” de El. – Naționalizarea imediată a băncilor ar duce la la faptul, că niciodată nu vom afla vinovatul! Deși, fiecare îl cunoaște! Se poate și la plural…

De ce avem nevoie de ciobani? De ei au nevoie doar berbecii… Suntem de la vatră, suntem oameni simpli în a noastră țară mică Moldova, fără nostalgie după trecutul cu ciobani. Pentru ce avem nevoie de directori, primari, premieri, de guvern, – cei care nu se definesc, nu-și onorează funcțiile și nu țin la noi, moldoveni? Îi alegem să ne facă o viața mai frumoasă, europeană, să trăim după legi dumnezeești, le oferim controlul asupra fărădelegilor pe care tot ei le săvârșesc, adică să ne dea exemplu… Doar că noi suntem judecați, și ei – nu! Si mai acut, miliardul furat de ei îl vor restitui la fel de la noi, sărman și prost popor, – strângându-ne curele cât mai strâns… la buric. Noi plângem după trecut, și de fapt, deplângem liniștea copiilor, pacea sufletească, pe când eram mai omenoși unul cu altul – asta e… Nu vrem să înțelegem acest lucru nici în prezent, dar n-ai cui te plânge, – cei mai buni au decedat sau au plecat din țară. – De ce avem nevoie de ciobani? Ce ați memorizat din faptele lor mărețe până în acum? Încercați să definiți de sinestător strategia terenurilor și a vectorului…
Referitor la curajul unor politicieni, ministri, care vorbesc frumos doar la evenimente mondene, tare frumos și sunt activi, foarte activi, dar nu cu noi, ci cu vip-uri, unde au acces doar elite, care, nu știu de unde și cine le reprezintă…  Avem din asta salarii mai mari? Impozitele noastre merg pentru întreținerea lor și ei nici nu icnesc, când te adresezi cu vre-o întrebare la ei. Nici nu-ți răspund, te privesc de sus și te consideră mizerabil. Ce-i cu pensiile noastre alături de salariile lor? Pensionarii se odihnesc prin lume ca cei din state civilizate? sau, copii noștri ca prin minune vor să rămână aici, după BAC? Nuu, toți vor să fugă de aici… Doar ciobanii se plimbă prin lume și revin să ne lase cu spumă la gură și frapați de scârbă… Ați observat ca noi suntem curajoși cu toții? doar să cunoaștem problema, că imediat o dăm în public… Nici cenzura nu ne închide gura! – știe ea, că vorbele noastre oricum se evaporă… ‘n- vânt! Suntem buni doar de gură, iar ciobanii profită… Găsim soluții în rezolvarea problemelor, dar, nu și cine să le soluționeze! N-avem așa oameni, fie nu sunt ei admiși de hoți și cei corupți! Organizăm greve, proteste, scriem, scriem luptăm pentru drepturi, si cine trece la fapte? De peste 20 de ani luptam, și ne fură chiar guvernul… Ei și ce, că suntem curajosi? Nici nu observăm, că luptăm cu morile de vânt… Le dăm like… în continuare… Amintiți-vă, un moșneag care răspunde la toate întrebările dvs. prin expresia „vă promit, eu (ca primar, președinte, premier…), că totul va fi bine!” – aceasta este cea mai periculoasă apariție din lume. 

Politica nu este lupta pentru binele oamenilor: – Politica este o luptă pentru subjugarea oamenilor. Vedeți și voi… 


9 comentarii

Rabla politică


Jumătate din problemele noastre vor dispărea atunci când majoritatea populației va fi conștientă de un lucru simplu: – statul nu are banii lui. Există doar banii noștri!!!

Doriți servicii comunale mai ieftine? Nicio problemă – statul vă jupoaie de impozite, apoi vă achită pentru gaz, apă, energie electrică, și vă vinde ieftin aceste servicii pentru bani lichizi. Vreți – poftim, puteți face o plimbare gratuită cu transportul interurban. Peste tot. Nu doar pentru pensionari – pentru toți. Statul va colecta mai multe taxe și va plăti pentru transport. Ah, doriți un învățământ gratuit? Îngrijire medicală gratuită? Da, și chiar bordeluri gratuite – poftim, e ușor. Statul acționează întotdeauna la fel – colectează taxe și petrece cheltuind. Nimic nu este gratuit! -În general, nimic! Există o iluzie – atunci când nu achiți direct, ci prin intermediul statului. Doar că statul achită ineficient, iar o grămadă de funcționari fură și tot fură. De fapt, este mai ieftin să plătești fără intermediari! Ar fi real… În timp ce statul se pregătește să mărească aceste salarii mizere în medicină, la pedagogi, pensionari, bibliotecari etc, eu nu știu despre care stat putem discuta.sveta vizitiu
În țările civilizate statul poartă responsabilitatea și afișează toate cheltuielile în fața cetățenilor: Iată, s-au adunat atâtea bani din cutare resurse; iată, am cheltuit o sumă de bani și anume pentru aceste necesități… Odată ce apare acest document în public, imediat devine clară și eficacitatea guvernului. Totul devine dintr-o dată clar. Și atunci, când nu dorești nimic, dar statul va colecta taxele impozitare și le va cheltui pe transport gratuit, medicină, ”bordeluri”, și numai pentru anumite categorii de funcționari… Fără intermediari nu este totdeauna mai ieftin, în special atunci când furnizorul este monopolist. Asigurarea medicală, ca și cea privată sunt posibile doar în cazul veniturilor suficente ale oamenilor, cel puțin 60% din cei care ar putea achita asigurarea. O parte va rămâne oricum defavorizată: pături cu nevoi social vulnerabile există în orice țară. Iar clasa mijlocie, – se consideră, că ea trebuie să existe neapărat, și acest strat trebuie să fie gros! Ce-i drept, numai statul primește încă venituri din exporturi, iar exportul trebuie să depășească importul, pentru că atunci impozitele devin mai mici.
Este uimitoare tendința funcționarilor de a lua puterea în mâinile lor… Râvna unui egoist la o tribună, pentru a discuta verzi și uscate, spălând mințile obosite ale muncitorilor sau pensionarilor de rând… Cel iscusit la cuvinte pentru fapte reale n-are timp, poate doar pentru a  împlini propriul buzunar… Puterea conține prea mulți hapsâni în persoana oficialilor, care demult au înțeles, că banii sunt ai lor, și nu ai statului. Ar trebui să-i limitam, să-i reducem conform legii, dar este amuzant chiar și gândul: Cine va porni reducerea acestei categorii corupte?

La ”ei”- fiecare e și frate și nănaș… A venit timpul să înțelegem un lucru, – că orice instituție de stat este și dușmanul poporului. În Moldova o instituție funcționează nu pentru a ne face viața mai confortabilă, ci pentru a ne scuti de banii noștri munciți. – Dacă statul – este un oficiu cu birou, – eu aș putea să mă lipsesc de acest oficiu, fără ca managerii lui să mă ia la bătaie? Și ce fel de oficiu este, dacă managerii consideră normal câștigul lor prin furtul direct ale impozitelor de la oameni? Sunt bandiți, nu manageri. – Am o întrebare pentru toți, fără excepție. – Cine și cum înțelege controlul societății civile asupra guvernului? Greve, revoluții, războiul civil, – nu sunt acceptate. Mă interesează secvența acțiunilor acestui control…
Totul ar părea simplu, dacă nu ar fi atât de dificil. Statul are prea multe angajamente inutile, în plus, încă din perioada sovietică, și în continuare ne răsplătim pentru asta. În Europa, spre care noi tot tindem, serviciile comunale sunt furnizate nu de stat, ci de firmele private. Există o concurență, există și dreptul de a alege servicii mai de calitate, dreptul de a achita mai puțin, fără frică de a da peste persoane corupte. Atunci și viața va deveni mai frumoasă. – De ce suntem lipsiți în continuare de drepturile noastre? Pentru că oficialii în Moldova încă nu s-au săturat să fure miliarde în valută. Pentru că cel mai periculos om este minciunosul! Pentru că nimeni ”nu vrea” cunoască vinovatul… Sistemul e veșnic. Banii publici sunt slăbiciunea autorităților! Iar noi toți purtăm vina că avem așa aleși, – care pot totul și nu poartă răspundere de nimic! De ce moldoveanul e atât de râbdător? și mai departe de gardul lui nu vede nimic..?  Oamenii se bucură că sunt mai deștepți ca alții preocupați cu ale lor, cu nasul în tablete, scriu mesaje, și… pe o clipă uită că viața lor… e un ‘rahat’. Și așa cum declară un amic, un fost crescător de câini, ferm convins că rabia la câini nu are leac: – Nu se tratează nici la un regim politic! Fie tragi din pușcă, fie îl adormi, – altă alegere nu ai…

Alegerea este ceea ce ne definește! Dar la „ei” e mai simplu… Direct… în ochi!

Într-un proces din Georgia, un procuror dintr-un orășel din sud a chemat primul martor, o femeie în vârstă, o bunică.
El s-a apropiat de ea și a întrebat:
,,Dnă Jones, mă cunoașteți?
Ea a răspuns:
,,De ce? Da, vă cunosc, domnule Williams. Te cunosc de când erai copil și sincer ai fost o mare dezamăgire pentru mine.
Minți, îți înșeli nevasta, manipulezi oamenii și îi vorbești pe la spate. Te crezi mare șmecher când nu ai creierul să realizezi că nu ești decât un avocat manipulator „.
Avocatul a rămas uimit. Neștiind ce să facă, a arătat prin sală și a întrebat:
,,Dnă Jones, îl cunoașteți pe avocatul apărării?
Ea a răspuns din nou: De ce? Cred că da. Îl cunosc pe domnul Bradley de când era tânăr. E leneș, bigot și are probleme cu băutura, nu poate construi o relație cu nimeni, iar practica sa de avocatură este una dintre cele mai rele din tot statul. Ca să nu mai spun că și-a înșelat soția de trei ori, cu trei femei diferite, una dintre ele este chiar soția ta.”
Avocatul apărării aproape a leșinat.
Judecătorul le-a cerut ambilor avocați să se apropie și cu o voce liniștită, a spus :
,,Dacă vreunul dintre voi, idioților, o întrebați dacă mă cunoaște, vă trimit pe amândoi pe scaunul electric.”.
Avocații nu ar trebui să pună niciodată o întrebare unei bunici din Georgia

S-a impresionat #S_Vizitiu


3 comentarii

Maximale… la 40 de grade!


PMAN* Nu există poveste mai tristă pe lume, decât Anul nou și ganduri la diete…

* Am inceput pregatirile pentru Anul Nou!!! – am transferat sageata cantarului cu 5 kg in urma!

* Atentiune! Oferta de An nou!! – Ma luati de sotie, si primiti cadou: trei copii si un nepot!!!

* Atunci când discută doi bărbați, fiecare dintre ei vorbește despre sine însuși, iar când discută două femei – ambele vorbesc despre a treia! 😉ann

* Politicienii sunt precum copiii, – în caz de nu se aud, înseamnă, că iar au făcut vre-o poznă…

* Guvernul la noi, lucrează bine, dar noi trăim rău, pentru că nu lucrăm în guvern!

* Despre inteligența umană – caracteristică: Foarte prost. Se pare, că atunci când părinții nu au gasit în varză copilul, ei au decis să ridice un ciot…getImage (3)

* Oamenii au învățat cuvinte deștepte pe de rost, și a devenit nițel mai greu să determini cine-i idiotul…

* Cînd ești un burlac, toate lucrurile sunt împrăștiate prin colțuri… Te-ai căsătorit, și lucrurile sunt îngrămădite cu acuratețe – nu se știe pe unde.  😀

* Când doi oameni se sărută, ei formează un tunel luung cu două funduri la capete…

* Nu mai am forțe să fiu frumoasă…. – mănânc!

getImage (1)

P04-02-13_13.45* După 40 de grade,.. viața abia incepe!

* De-a lungul anilor eu fac mai puține lucruri stupide, dar… mai calitativ;

* Cu anii, devii tot mai înțelept, și înțelepciunea ne ajută să înțelegem, că ea Înțelepciunea – nu ne ajută la nimic!

* Nimic nu face o femeie mai obeză decât o prietenă subțirică!

* Noi, femeile, facem foarte ușor dintr-un țânțar un armăsar; dintr-un fleac – scandal, iar dintr-un tont – un bărbat iubit! Vrajitoare, ce mai!.. 😉getImage (7)

* Cu un bărbat trebuie să fii categorică până la urmă, că de altfel îți va roti capul într-atât, că peste noapte te pomenești să fii măritată și… la plită!

* Un tost feminin: Ca rochiile noastre preferate să se potrivească cu dimensiunile noastre!

* Iubirea – asta, întotdeauna e s-o recâștigi înapoi, la poker… 😉

* Eu aici sunt nu pentru bani!…  Iar pe voi eu… nu va iubesc pe gratis! 🙂1476379_10200443716250320_1924667571_n

* Ce te oprește să fii tu însuți? Eticheta și Codul penal!1459076_570440733043381_317766300_n

* Nu cred eu în Vinerea Neagră pe 13, dar din casă nu ies! 😀

* Prietenii sunt devotați atâta timp, cât ești plin de cadouri! La mulți Ani!

Svetlana VIZITIU


2 comentarii

Poate cineva sa defineasca normalul?


Unii oamenii au simpatii cu unele persoane si antipatii cu altele. Oamenii judeca ceea ce este diferit, ceea ce nu se incadreaza in standardele lor de normalitate,.. dar pana la urma, poate defini cineva normalul? In realitate, suntem uniti prin aceleasi interese, iubiri si caractere.

Imagine

Interesant insa, e ca cetateanul de rind de mic copil este conditionat sa asculte cu atentie parerea guvernului. Iar pensionarul nostru, in special, repeta cu drag de cite ori are prilejul acest subiect… Imaginea noastra are de suferit si multumita celor din mass-media, care se dau cu parerea lor in stanga si-n dreapta despre pensii si locuri de munca in necunostinta de cauza. Imagine

Si omul de rand nu stie acest lucru, el este manipulat zi de zi, mai cu seama, dupa ce apare un politician, care se crede un salvator din interior, si-i alimenteaza stereotipurile in incercarea de a parea o fecioara nepatata, gata sa salveze tara asta, dar care evident nu este lasat… Chiar nu se face nimic si cetatenii au inceput sa constientizeze acest fapt. O societate sanatoasa se bazeaza pe toleranta si respect pentru munca si justitie, pe asigurarea libertatilor de orice fel, atata timp cat acestea nu afecteaza cetatenii, pe grija fata de cetatenii sai… Avem o societate incurabila, nu exista leac. Nu vad eu…

 

Svetlana Vizitiu

 


Într-o eră a internetului, în care zilnic accesăm sute de ştiri şi informaţii, am hotărât să întrebăm câteva persoalităţi de la noi dacă mai au timp de cărţi şi ce au mai citit în ultimul timp.

            Dorin Recean, ministru al Afacerilor Interne: “Funia împletită în trei” – o parabolă politică de factură poliţistă; “Metamorphosis and others stories”, de Franz Kafka, Edwin Muir; “Critical Mass: How One Thing Leads to Another”, de Philip Ball.

            Ernest Vardanean, politolog şi jurnalist: Citesc multe cărţi, mai ales literatură universală a sec. XX şi scriitori contemporani, precum Murakami şi Kundera, dar scriitorii mei preferaţi sunt Remarque şi Bulgakov.

              Valentina Stratan, deputat, vicepreşedintă a PDM: În prezent nu citesc nicio carte pentru că adun revista literaturii pentru viitoarea mea teză de cercetare ştiinţifică. Laboratorul ştiinţific imuno-genetic de la Institutul oncologic pe care am onoarea să-l conduc, colaborează cu mai multe Departamente ale institutului (mamologie, tumori cap şi gât, pulmonologie). Studiul de bază este Teoria ereditară a cancerului pulmonar”. În cadrul acestui studiu facem cercetari cu cercetătorii de la Sankt Petersburg. Doar că mai este mult până la final. În vacanţa de iarna am citit “Doamna secretar de stat” – memorii ale dnei Madeleine Albright. Am multe momente când vreau să dau totul la o parte (ma refer la aspectul politic în deosebi, uneori şi la cel profesional) şi doar să savurez lecturile plăcute.

             Valeriu Munteanu, deputat PLM: Citesc cărţi din domeniul sociologiei şi politologie, uneori mai reuşesc să-mi procur şi cărţi din domeniul dreptului, iar titluri sunt o sumedenie, am o bibliotecă cât o comoară.

             Victor Stepaniuc, politician, doctor în istorie: Acum citesc şi recitesc literatura, memuare ;i romane istorice despre personalităţile importante şi evenimentele sec. XX. Par a fi convergente mai multe idei şi proiecte sociale propuse de liderii politici contemporani, care însă au avut viziuni ideologice diferite. E necesară o sinteză a acestor viziuni. Acum sunt preocupat de reformele şi proiectele sociale ale lui De Goulle, cel care a edificat Franţa contemporană. În 2012 am citit “Modelul suedez”, de Ulof Palme; “Smecherismul politic în Moldova”, de Ed.Volcov; “Portrete politice”, de Gh. Gorincioi; “Noi nu suntem urmaşii Romei”, de N. Săvescu; “Chemare la judecata istoriei”, de On. Ghibu; “Prima revoluţie globală”, de Al. King; “Urmaşilor” ( versuri), de N. Costenco şi multă politologie, istoria diplomaţiei şi istoria Moldovei – necesare pentru instruirea bună a viitorilor politologi, diplomaţi şi funcţionari publici. În general, mi-aş dori să am mai mult timp pentru lectură. Am scris şi 3 articole ştiinţifice şi 4 articole pe teme social-politice. În anii 2005-2011 au ieşit de sub tipar lucrările mele : monografia “Statalitatea poporului moldovenesc”, în 2005, varianta moldovenească; în 2006 – varianta în limba rusă; monografia “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană” (teză de doctor), în 2008; co-autor la lucrarea “Problema basarabeană în istoriografie (1917-1947), în 2011.

               Alexandru Solcan, politolog: Acum citesc ”Pentru cine bat clopotele”, de E. Hemingway. Ultima carte citită a fost “Jacob se hotărăşte să iubească”, de Cătălin Dorian Florescu – m-a zguduit profund! Printre ultimele lecturi se regăseşte şi ”Intermitenţele morţii”, de J. Saramago. M-am referit la literatură artistică, pentru că restul sunt legate de specialitate.

                 Sandu Grecu, director artistic al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”, preşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova: “Manuscrisul găsit la Accra”, de P. Coelho şi “O inimă de broscuţă”, de Gheorghe Vîrtosu. Săptăâna trecută am citit vreo 20 de piese ale dramaturgilor contemporani din R.M. şi mai am de citit încă vreo 9.

                  Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă: “Jurnalul fericirii”, de N. Steinhard; “Pe aripile vântului”, de Margaret Mitcell; “Jurnal săptămânal” la Europa Liberă; “Noul Machiavelli”, de Jonathan Powell.

                 Maia Laguta, preşedinta Asociaţiei Salvgardare: Ultimele două cărţi citite sunt “Доктрина шока” (сенсационная версия политической истории, разрушающая привычные представления и мифы о движущих силах и истинных причинах основных событий ХХ-ХХI веков), de Наоми Кляйн şi “Дни затмения” (во многом сфальсифицированная “хроника необъявленной войны”), de Ion Costaş.

Octavian Ţîcu, ministru al Tineretului şi Sportului: “Naţiune şi Naţionalism din 1780 pînă în prezent”, de E.J. Hobsbawm, tocmai azi am terminat-o.

 

Text, interviu: Svetlana Vizitiu