Cu regret, dar trecutul n-are uşi. Nu are poartă la care te decizi să te întorci atunci când doreşti. Şi-atât de mult vreau să mă scufund în bucuriile copilăriei, fără să conştiinţizez că există varia frământări şi probleme în această glorioasă lume. Să ating lucrurile uitate, jucăriile puţine pe care le-am avut, cărţile, albumul foto de tipar cu schimburi amiciale, sau cel cu artiştii preferaţi, starturi vesele şi îndelungatele discuţii la telefonul fix cu rarii prieteni dragi şi fideli.
Să-i văd din nou pe oamenii care mai trăiau… Pe cei care nici nu mă cunoşteau, dar urmăriţi de mine prin vecinătate. Pe cei care au lăsat o urmă în suflet. Pe cei care s-au stins şi s-au aprins în orizontul cerului… Ieri dăruiau iubire, şi astăzi o luminiţă, semnalând să te îmbraci după anotimp… 
Ce păcat că nu există o cheiţă pentru trecut şi cu timpul nu poţi să te pui la un acord, – el zboară ca o pasăre prin cer, sub soare şi lună. Între doi ochi… Suntem fericiţi prin trecutul care acum pare fericit doar aducându-ne aminte. Trişti că copiii noştri nu au avut acea posibilitate de a călca liber prin băltoacele ierbii şi să comunice pe viu în tabere organizate şi vesele… Nu precum visăm azi în tablete digitale…
Sau poate e ceea ce nu pot eu oferi copiilor mei în continuare? Fericire, dragostea de Patrie, bucuriile simple pământeşti? Oamenii nu se schimbă şi… rar se schimbă… Născut prin foc – vei trece orice obstacole. La greu şi bucurii, între pauze şi absenţe… Dar nu e timpul cel dorit acum, pentru că mai mult plângem… Fără speranţe în viitor… Pentru că cei dragi pleacă din ţară sau, pur şi simplu,.. mor ca muştele… Pentru că nu putem face nimic împotriva celor care nu ne iubesc pe noi moldovenii şi ne bagă în datorii şi amărăciunile vieţii… De aceea, trăim prin trecut dorim schimbări pentru viitor şi spurcâm prezentul…
Nu ţinem nici la sine, nici la prezent. Doar visăm un viitor luminos creând iluzii… Credem cu insistenţă că vom putea schimba ceva imediat, şi ne împărţim în grupuri, partide, dar Dumnezeu a dorit altceva dacă e să vă aduceţi aminte… Oare eu trebuie să vă amintesc acest lucru? ❤
Distribuie
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 
9 septembrie 2018 la 22:43
ApreciazăApreciază
4 august 2018 la 0:53
Retragerea trecutului uneori serveste doar pentru a fi nostalgica pentru ceva ce nu poate fi recuperat. A trăi prezentul pe deplin, este cea mai bună cale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5 august 2018 la 19:09
Asta si am mentionat in text, sa traim prezentul pe deplin 🙂
Multumesc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
1 august 2018 la 10:33
Crezi ca esti singura persoana, ca tine santem multe, si care suferim printre straini si cum santem tratate de straini. Strainul tot strain ramane. Noi avem sufletul cald si stim sa alinam durerile altora dar pe noi nimeni ! Niciodata sa nu m ai spui ca ai fost singura ,langa tine afost bunul dumnezeu si tea mangaiat si cand nu ai m ai putut t ea intarit sa poti merge m ai departe .Durere din sufletul tau doar Dumnezeu o stie foarte bine.Tu ai facut mult bine si ai ajutat pe toti si in schimb nu ai primit nimic macar o vorba buna,o alinare.Noi trebui sa ne intarim si cat putem sa ne rugam la bunul dumnezeu si la maicuta donmului sa ne intareasca sa ne dea sanatate si rabdare iar noi singure sa avem grija si de sufletul nostru .
Ai grija de tine ,multa sanatate !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1 august 2018 la 1:30
Trist, Svetlana in lumea asta. Am fugit si voi fugi din Moldova. Nu este leac pentru moldoveni.
Felicitari pentru text!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 iulie 2018 la 21:14
ApreciazăApreciat de 1 persoană