Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


6 comentarii

Anii de suflet, închinare parinților


  Nodul se-înfige-n stânga, Se va ondula, va dura pentru totdeauna Rostogolind în veșnicie mingea A celor vremuri vechi înșirate în diurnă…
Neaua ce pică milioane de ani De mii de ori îmi va repeta Că erorile ce vin în amintiri Nu se mai pot corecta…
Eu pășesc în imagini alunecând, Prin gheața mormântului apărând Trăsături, chipuri cu voi, dragi părinți, Față în față, într-o îmbrățișare cuprinși…
Voi, care ați înconjurat calendarul, Cu acele zile de spaimă, loviți-mă din nou, Că poate reușesc, să vă salvez prin darul… Învăluit de Dumnezeu…
Cât de dor mi-e de părinți, De chipul mamei, silueta tatei, real venind, Acasă, la bibliotecă, mereu interesați De viața mea, succese, toate-n rând… La neam lăudând, Cu mândrie, bucurie, apreciind…
Cât de mult îmi lipsește tata, Dor de cuvântul afectuos „tăticu”… De chipiul lui de marinar răvășit, Parcul lui Ștefan, și-aici e un dor mâhnit…
Devin mai tristă în luna Decembrie, Ador sărbătorile de apoi, ce-o cuprind… La fel, mi-e trist în luna Septembrie, Cea, cu ziua de naștere a mea sărbătorind…
Acele luni, în familie ne adunam, În mod deosebit, sărbătoream… Dar, le-ați ales voi, dragi părinți, În datele acestea, să vă pomenim…
Voi aprinde lumânarea în amintire, Dureros mi-e să-amintesc… Dar din nou apare-n zori strălucirea A zilelor pe care să le salvez îmi doresc…
Cu cât mai departe cu atât mai aproape, Strângându-mi inima în pumn, Cât voi trăi amintirile într-o roată Le voi roti în noul drum…
    „Anii de suflet” – Închinat părinților, iar tata ar fi împlinit pe 30 ianuarie niște ani de suflet -88 de ani
Svetlana_Vizitiu autoare, 29 ianuarie 2024

Închinare părinților Vasile si Teodora Vizitiu / în memoriam


8 comentarii

Parintilor


Trei luni de când ai plecat… Nenorocirea se strecurase brusc, Suntem nevoiți să ne luăm rămas bun, Sufletul – cu durere umplut. Cum mai departe să trăim, spune, tăticu!.. Tărăgănând, îți mângâi chipul cu mâna, Pe imaginile cu tine, Și în noapte rog: „Întoarce-te, tăticule, mai repede, auzi?” Nu pot crede că aici nu mai ești: „ Iartă-ne. Te iubim. Ni-e greu fără tine!” Și la Domnul rog un singur lucru: Alături de cei Drepți să te fericească”. Și, de Covid să ne ferească…

                          Familia Vizitiu

Tata – un cuvant simplu cu scântei de stele și căldură interioară în fiecare dintre noi. În viață, cei mai importanți – sunt mama și tata, părinții care ne dăruie viață, ne ocrotesc și ne învață, ne dăruiesc primele lecții de viață și exemplu de dragoste și siguranță. Amintirile despre ei sunt dragi sufletului și inimilor, până lacrimi. Altfel nici nu poate fi, parinții sunt o părticică a fiecărui dintre noi.

Iertați-mă, părinți, dacă vă întristam! Nu întotdeauna eram ascultătoare precum ați fi dorit, Ades zburdalnică, fără minte, Și nu v-am acordat căldura pe deplin. Pentru farse și neascultări, știu, demult m-ați iertat, Și în ciuda capriciului meu copilăresc, În continuare, m-ați iubit. Vă mulțumesc, părinților, pentru tandrețe, Pentru iubirea voastră, răbdare, bunătate… E atât de plăcut să vă văd privindu-mă în oglindă: Al tatei caracter, și-al mamei chip frumos… Devin entuziasmată… Acasă – să mă întorc, Unde mereu mă simt iubită… Vouă, părinților, un mare Mulțumesc, Căci fiica voastră – s-a născut fericită!

A voastră, Svetlana 😥

In Memoriam #Vasile_Vizitiu… plecat pe 11 decembrie 2020 😥

Vasile si Teodora Vizitiu, gata de un sarut…

Nu fi trist, voi veni in ospetie, tata

Tata. Cuvinte în tăcere. Vasile Vizitiu

Ai plecat, Tată…

Maica mea

Alte surse cu tata in viata:

Tăticule, îți mulțumesc pentru dragostea ta!

Izvor unic, Părinții… La Multi ani, tăticule!

”Cu satul în suflet prin mări și oceane”, autor Vasile Vizitiu

Un capitol de Vasile Vizitiu, marinar cu satul în suflet

La multi ani, Teodora şi Vasile VIZITIU!

Vasile Vizitiu omagiat de prieteni şi colegi

Vasile VIZITIU la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”

Vasile VIZITIU: Cu satul în suflet (de G. Ciocoi)