Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


15 comentarii

Nu mă lepăda, te rog


Nașterea a fost una dificilă, a avut de suferit copilul. Traumă cranio-cerebrală, timp de zece minute n-a respirat. Verdictul medicilor: ”fără speranță”, om din el nu va deveni. Alegerea este una foarte grea, dar mai bine ”nu-l luați acasă”. Soțul a scris cererea de ”abandonare” fără a clipi din ochi. De parcă ar întoarce într-un magazin o marfă inutilă, fără calitate. Soția nu era de acord cu această atitudine sălbatică. A fost nevoită să aleagă, și… să plece singură cu copilul acasă.

Era foarte slab, fără putere, așa de liniștit culcat, nici cu piciorușe, nici cu mânuțe nu mișca, măcar de ar țipa un pic. Nu plângea nici atunci când îl hrănea la piept, nici când îi schimba pampers-ul. El trăia într-o lume a lui, la care nimeni nu avea acces.nu ma lepada

A fost nu doar greu, ei supraviețuiau practic pe nemâncate, nu aveau de unde… A decis ea să-l întoarcă pe soțul ei, a mers să se poclonească în fața lui, așa, târându-se ”în patru labe”: ”Iubirea mea, nu mă lepăda, te rog. Nu mă descurc eu fără tine, întinde-ne mâina ta”. Acel s-a mâiniat… N-a întins nici mâna, nici pâine. Ca și cum ar tăia cu cuțitul:”N-am nevoie de un handicap de fiu, dă-l pe ologul cela la o casă de copii, doar atunci mă întorc!” Și era omul care-i spunea cândva, că fiecare zi cu ea împreună este Ziua Îndrăgostiților…

Pământul s-a răsturnat de sub picioarele ei lovind-o cu clopotul în cap. – ”De ce e atât de crud cu noi?” – se întreba ea. Răspunsul atârnă undeva alături: ”nu are nevoie de noi, nu are nevoie de noi, n-are nevoie…” Cutreiera drumul cu privirea stinsă. ”Cum vom trăi în continuare, spune-mi?” Decizia a venit dintr-o dată, – apa tulbure a râului, a cuprins creierul ei ca un anotimp prost. Poduri zdrobite, poduri între ea și viață, în care nu este loc pentru fiul ei. Un înger, aproape plecat în altă lume, unde predomină tăcerea și iubirea.nu ma lepada

Mai întâi a urlat câinele, simțind tragedia din casă. Ea a scris o notiță, luând decizia cu fermitate:”Voi pleca”. Și de odată, ca un trăsnet din cer, alungând rângetul morții, Copilul a întors căpușorul și a scâncit așa slabuț, lung. Și în acest guițat isteric, ea a auzit clar și exact:”Mămico, scumpo, nu mă părăsi…”

Cum a trecut acea noapte, ea nu ține minte, dar în dimineață s-a privit în oglindă. A văzut fire lungi încărunțite care s-au lăsat jos de pe frunte. Viața s-a răsturnat în mod crud pentru ei, și acum ea știa exact, că oamenii încărunțesc și la douăzeci și cinci de ani… Își trata fiul cu disperare și înverșunare, scuipând pe toate verdictele medicilor. A luptat pentru viața lui pân-n gât, și luminița din viitor sclipise deja… Au câștigat această bătălie, pe parcursul a douăzeci de ani. Acum ea poate fi liniștită, fiul ei este erou și un sportiv cunoscut. Poate ați auzit de el… Anual, de ziua Persoanelor cu Dizabilități, el le înmânează premii…

Iar tatăl fugind, mâncând pământul, de la fiu și soție, la amantele lui, a nimerit într-un accident peste cinci ani, și a rămas olog în scaun cu roțile, și în prezent, se află într-un centru pentru persoane cu dizabilități, visând toață viața la reunire cu soția și fiul lui…

Și dacă, soarta cea rea te-a răsucit într-un corn de berbec, niciodată nu pierde Credința și Speranța! Și, Domnul fie cu tine, Om bun!

 

Reclame


25 comentarii

În căutarea bărbatului perfect


1920250_674782359227903_633661127_nEra un bărbat, getImage (15)care toată viața a evitat să se căsătorească, iar cînd murea la vîrsta de nouăzeci de ani, a fost întrebat:

– Așa și nu te-ai căsătorit, dar niciodată nu ai spus, de ce. Acum, în pragul morții, ce-ar fi să ne satisfaci curiozitatea? Dacă există un secret, măcar acum deschide-te, – doar ești pe moarte, și chiar de se va afla secretul tău, nu vei păți nimic rău. Bătrînul a răspuns: – Da, eu păstrez un secret! Nu că am fost împotriva căsătoriei, dar am fost mereu în căutarea unei femei perfecte. Mi-am petrecut tot timpul în căutarea ei, și astfel viața mea a zburat. – Dar de ce, chiar pe această planetă enorm de mare locuită de milioane de oameni, din care jumătate sunt femei, nu ți-ai putut găsi acea femeie unică  și perfectă? O lacrimă s-a prelins pe obrazul bătrînului…iub El a răspuns: – Nu, una am găsit-o totuși. Cel care întreba era foarte nedumerit- Atunci, ce s-a întîmplat, de ce nu v-ați căsătorit? – Și bătrînul a răspuns : – Acea femeie – era ea în căutarea bărbatului perfect!..

Totul se schimbă! Viața se schimbă. Oamenii se schimbă. și… parcă toți se simt bine. Dar uneori, ceva așa și nu ne ajunge… Ceva ce am ratat. Ceva vechi. Din acea viață. Acei oameni… – Sa nu spuneți, că sunteți bine, nu iritați oamenii. Că totul e dificil și cît vă este de greu, – nu bucurați dușmanii. În general, vorbiți mai puțin, frumoosiar cei din jurul vostru vor dormi mai liniștit. 🙂

Un bărbat calm – e persoana care gîndește. O femeie calmă – se presupune ca e una rea. 😀  Lumea e condusă de bărbați; bărbații de femei; femeile  de hormoni… Despre o persoană poți vorbi o mulțime de lucruri, și uneori, după cum parchează iahtul sau! Pentru cineva standarul e prea ridicat, pentru altul – e de înțeles…

– Cei nebuni mereu spun… adevărul!

Fie ca suntem de Ziua Îndrăgostiților, de Sf. Valentin sau de Dragobete: Să fiți iubiți și să iubiți! Iubiți și răbdați! In fiece zi… O primăvară-n suflet!..

Svetlana Vizitiu