Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


5 comentarii

Andrei Covrig: “Nu-i încredere, nimic nu e…!”


ImagineDeseori, îmi aduc aminte de vorba regretatului Gheorghe Martin, un bun prieten, colonel, care făcea o distincţie clară dintre prieteni adevăraţi şi cei, precum le numea, “druji”, adică indivizi care apar în preajmă pentru anumite avantaje proprii… Nu am mulţi prieteni. Deşi, la acest capitol, în present, stau mai bine… 1452569_10152049131049630_408444496_nPrefer sinceritatea şi încrederea în relaţii; iar un prieten îl apreciezi aşa cum este, cu tot cu colţuri şi ceea ce te atrage la el. Altceva e când te simţi folosit. Dacă nu e încredere, – nimic nu e! Pe parcurs, am înţeles, că “pădurea nu e fără uscături”, ceea ce m-a făcut să nu regret că am ales să fiu militar. Tot timpul mă strădui să mă conduc de cele învățate acasă. Lecțiile de răbdare și cumsecădenie le-am primit de la mama, iar de la tata – covperseverența și neacceptarea prostiei și trufiei. Am trecut o școală a moralității în acea faimoasa ”kadetka”, liceul militar din Kiev. Să fii ofițer include un set de principii de conduită! Am avut noroc de profesori buni, începând cu părinții mei Eudochia și Simion Covrig, prima învățătoare Eudochia Guzun, urmează liceul militar din Kiev, școala antiaeriană din Sank-Peterburg; 150445_10151490176559630_1091314367_nchiar și în îndepărtata Kușka din Turkestan în nisipurile căruia am făcut slujba timp de zece ani. Am avut mult de învățat de la colegii și șefii mei din Chișinău, inclusiv, Pavel Creangă, Boris Gamurari, Valeriu Pasat306236_10151468033799630_2032897633_nAm un respect şi o admiraţie deosebită pentru militari: îi consider reprezentanţi ai unei pături sociale deosebite. Activitatea mea militară – a fost o perioadă de viaţă fenomenală, dar care s-a intrerupt forţat odată cu venirea în Moldova la putere a comuniştilor şi lacheilor acestora. Între cele două extreme a fost Afganistanul, revenirea la baştină, ulterior, războiul pe Nistru, cu reuşite în brigada antiaeriană şi la minister, tradiţii înrădăcinate – sunt chestii care le pun la activ. Ce m-a inițiat să revin la baştină în 1992: sincer doresc un stat de drept European şi – nu unul învrăjbit cu fraţii noştri de peste Prut. Am în vedere, şi această isterie antiromânească: Cu cine ne certăm? De fapt, cu UE şi NATO, 551330_10151265873454630_786107217_nai căror membru este şi România. Comuniştii, ca de obicei, neavând nimic concret în activ, prostesc lumea. Astăzi, situația este una alta decât cea din 1992. Există între Tiraspol și Chișinău o opunere alimentată de politicieni și serviciile speciale ruse, însă, nu cred că se va ajunge la o confruntare directă armată. 267741_10151219030459630_639351957_nSuntem urmăriți de UE, SUA, noi actori în formatul de negocieri ”5+2”. E o nouă situație geopolitică mai favorabilă decât la începutul anilor ’90. Suntem vecini cu NATO și UE: această politică de vecinătate ne oferă siguranță. Vorba nu e doar de conflicte armate, ci și de timpul de pace, când avem mii de dispăruți în depărtatele Spanii și Rusii, iar instrumentul legislativ în Republica Moldova lasă de dorit. Fiecare locație are câteva nenorociți de aceștea, dispăriția cărora provoacă chinuri și suferințe rudelor. În 2003 am pus în discuție proiectul de lege cu privire la veterani, act normativ care, desigur, avea și țente electorale din partea deputaților comuniști. Prevederile legii referitor la transportul urban gratuit pentru veteranii războiului de pe Nistru, înlesniri pentru voluntari care au fost pe poziții alaturi de militari și polițiști au apărut și datorită insistenței noastre. Sunt inițiat în materia Dreptul războiului, care include și Dreptul de la Geneva. Am efectuat câteva studii, editând și două reviste ”Securitate prin cooperare” și ”Drept Umanitar”.936309_198593000295134_1754468392_n Tradițional, organizăm mese rotunde ”Securitate prin cooperare” cu politicieni, parlamentari, militari, punând în discuție problemele care țin de operațiunile de menținere a păcii. Sunt convins, că pentru a întra în UE este necesară o schimbare a elitei poltice. Constituția, cârpită de atâtea ori cu statut de neutralitate, care realmente înseamnă dependență de Tiraspol și Moskova, are nevoie de modificări.  Personal, consider, că dacă Moldova se vrea în UE, mai întâi trebuie să adereze la NATO, astfel, precum au făcut-o toate țările ex-socialiste și cele baltice. De la 1991 încoace avem suficiente persoane care fără prea multe mustrări de conștiință, au sărit dintr-o barcă în alta, trecând dintr-un partid in altul: ”curvizm” politic absolut…   ”Întronarea” lui Voronin, din aprilie 2005, m-a impus sa ma implic în politică, – 1466202_10200922698215866_1651599045_nnu pot să uit această trădare epocală! Am aderat la formațiunea social-politică ”Mișcarea Acțiunea Europeană”: pe-atunci,  liderul Anatol Petrencu m-a motivat prin perseverență și principialitate în toți anii care au urmat după declararea Independenței R. Moldova. Ulterior, am plecat de la MAE, cînd am înţeles, că a fost o şmecherie şi fără de şanse. Totuşi, a fost o provocare: am înţeles eu şi şi mai mulţi din colegi.

Părinții, prietenii și amintirile. Am amintiri frumoase, în special, cele din copilărie. Și în present, prefer să ne întâlnim cu prietenii din copilărie, fie de Hramul satului, fie, la un fotbal. Orice ocazie de a ne revedea sunt clipe de bucurie. Regret, că mulți prieteni nu mai sunt cu noi. Ne-au părăsit Leonid Plăcintă, Andrei Bejan… 417113_10150680850964630_554400198_n

Cu soția mea Svetlana ne-am cunoscut în anii ’70, pe atunci eu studiam la școala militară. Fiica Aurelia lucrează la Muzeul de Arte, feciorul Serghei – șofer de autobuz pe rutele lungi spre Kiev si Rostov. Am doi nepoți, la care țin mult…

Îmi place lectura. De câte ori redeschid cartea lui Mihail Bulgacov, descopăr ceva nou… 263858_10150222040684630_7357127_nLa fel, mă relaxez, ori de câte ori citesc ”Vițelul de aur” și ”Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov, care sunt convins, că relevă si realitatea presentă din R. Moldova. Avem sufucienți eroi gen Șurik Balaganov, care percep fericirea în cele 327 de ruble și 12 kopeici, fiind convinși că nu există alte centre culturale decât Moskova, Kievul și Jmerinka, iar la noi, – Chișinăul și Costeștii… Cu plăcere am citit amintirile lui Nicolae Iorga despre două călătoriile lui în Basarabia la începutul secolului XX.

Date biograficeAndrei Covrig s-a născut în s. Isacova, raionul Orhei. Peste câţiva ani părinţii au trecut cu serviciul în s. Gordineşti, Rezina, unde locuiesc şi în present. Colonel în rezervă, căsătorit, doi copii. După liceul militar din Kiev a absolvit Şcoala Militară superioară a Trupelor Anti-aeriene din Sankt-Peterburg, Colegiul European George C. Marshall de Studii 484530_10151019400319630_452985126_nPolitice şi Securitate (Germania), un curs de studii la Institutul de Drept Internaţional Umanitar (San-Remo, Italia), Academia Administrării Publice pe lăngă Preşedintele R. Moldova, masterat “Administrarea publică”. Zece ani şi-a făcut serviciul în districtul militar Turkestan, garnizoana Kuşka, şi patru ani – în districtul militar Belarus, garnizoanele Slonim şi Brest, în calitate de locţiitor comandant bateree tunuri antiaeriene, apoi ofiţer în statul major al diviziei de infanterie. 1455134_10152044107229630_1857730987_nÎn 1992 a revenit în Moldova. Până în 1997 a fost locţiitorul comandantului în brigade Rachete Antiaeriene “Dmitrie Cantemir”, fiind apoi transferat în cadrul Ministerului Apărării. Ultima funcţie – locţiitorul şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale (educaţie şi colaborare militară internaţională). Din octombrie 2001 a trecut în rezervă. În present, este preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R.Moldova, membru al Comitetului interdepartamental pentru implementarea dreptului internaţional umanitar, co-fondator al Alianţei Organizaţiilor Veteranilor de Război, preşedintele Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C. Marshall. Autor al manualului “Implementarea dreptului internaţional umanitar. Introducere” (2001), mai multor broşuri şi articole. Veteran al războiului din Afganistan (1979-1980) şi al Războiului pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii Teritoriale a R.Moldova (1991-1992). Distincţii guvernamentale: “Meritul militar” şi “Za boevye zaslugi”.

Consemnare, Svetlana Vizitiu


7 comentarii

Clubul”Impresii din viață și cărți” cu Victor Stepaniuc


Oricine are un destin, o biografie, o evolutie de la trecut spre viitor. Destinul, insa nu este doar noroc, rugaciuni si asteptare, ci actiune, indirjire, daruire de sine si munca, multa munca. Destinul- e o alegere. Asa este in viata oamenilo, asa a fost si este in viata societatilor si statelor prospere. Moldova- Patria noastra a tuturor, de asemenea are o biografie, un trecu , o perspectiva pentru a deveni un stat modern, prosper si democratic… Dar perspectivele in 20 de ani ne-au fost permanent surpate de esecuri, prea multe esecuri… Care sint cauzele esecurilor noastre, ale societatii moldovenesti in anii independentei?! Ce merita sa luam cu noi, in prezent si viitor, din trecut in calitate de traditii, morala, intelepciune, adevar, identitate, eroi, personalitati pentru realitatile noastre si fundamentul societatii moldovenesti contemporane?! Care sint bunele modele statale de prosperare, ce merita a fi cunoscute, studiate, preluate si implementate in Republica Moldova?! Care sistem politic este adecvat pentru statul Republica Moldova la aceasta etapa istorica?! Ce putem face noi, cetatenii, societatea civila, guvernantii, clasa politica si intelectuala pentru a pasi pe calea modernizarii tarii si a aduce bunastarea in toate familiile din Republica Moldova?!
Acestea si alte subiecte sociale, educationale, culturale si politice au fost si sint preocuparile practice si meditatiile mele indeosebi in ultimii 15-20 ani. Este o experienta, dar si o etapa importanta in viata, o alegere…
Despre aceasta, precum si despre alte idei, realizari, esecuri si regrete voi comunica cu audienta – prietenii, colegii si membrii in cadrul Clubului de elita ”Impresii din viata si carti” (BM ”B.P.Hasdeu”) (Victor Stepaniuc)

http://www.youtube.com/watch?v=lJPQTvvA8zU&feature=youtu.be (inceputul sedintei – film)

Am ascultat cu placere lectia de azi a Dlui Victor Stepaniuc. Am auzit mai multe idei bune. Mi-au parut convingatoare argumentele despre necesitatea introducerii in Moldova a regimului prezidential. Este un om, care gindeste. Probabil, ca pentru asta a si fost eliminat de Voronin din PCRM. Totusi e om curajos... (Pavel Ganta)

http://www.youtube.com/watch?v=HR7gcxWSZzM&feature=youtu.be (secvente din sedinta clubului cu V. Stepaniuc)

Salutabilă e prezenţa dlui Stepaniuc la Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu”. Vorba e de o deschidere a unui om, fiu de ţărani, elev sîrguincios, student, militar, profesor, un tînăr director de şcoală, deputat, profesor la universitate şi cetăţean faţă de societate. Mai rar aşa ceva. Foate multe personage, fiind în funcţii publice, apoi, şi după trecere în altă inostasie, preferă să stea în umbră, să nu îşi scoată nasul spre lume. Bravo protagonistului, e un semn de curaj: trebuie să o recunoaştem… Și, bravo celor de la club, care real contribuie la o aşa deschidere… Cu interes am ascultat mărturiile fostului deputat în legislativul moldovean despre echilibrul puterilor în stat, necesitatea unui accent mai pronunţat pentru o republică preponderent prezidenţială (exemplele Franţiei şi SUA aduse de dl Stepaniuc sunt convingătoare şi sunt de acord cu ele), momentele, care ar trebui depăşite pentru ieşirea din impasul actual (după mine, e o situaţie permanentă pentru RMoldova, însă, de asta e realitatea). Cred că aici dl Stepaniuc are dreptate: instabilitatea, cultura politică, factorul politic şi clasa (elita politică –  noi o avem? Eu, personal, am dubii) fac durerea de cap pentru destinul ţării noastre pentru viitor. Au fost mărturii sincere referitor la ce s-a reuşit, și – ce nu, adică ce Domnia sa a reuşit, ce nu… Dacă este o înregistrare video, nu ar fi rău să fie plasată pe pagina clubului, poate, pe youtube… Face!!! E istorie, e om în istorie, iar dl Stepaniuc are amprenta sa în acest parcurs de după 1991, şi de ce nu, şi înainte de independenţă...” (Andrei Covrig, colonel in rezerva)

http://www.youtube.com/watch?v=z1uOgKZ8SnQ&feature=youtu.be (secvente din sedinta clubului)

Cine nu-l stie pe dl Stepaniuc??? Fiecare cetatean il cunoaste in virtutea functiilor pe care le-a avut, contributiilor pe care le-a avut prin aceste functii. Unii il aclamau, altii il urau, multi il aplaudau… – mie mi-a placut ca om, desi nu impartaseam aceleasi idei; ii urmaream parcursul politic pentru ca il consideram REZONABILUL partidului comunist; m-am bucurat cind l-a parasit; il consider in continuare rezonabil, dar nu tradator. Astazi am descoperit partea umana, empatica a politicianului Victor Stepaniuc, caracteristica lui pacifista; politicianul documentat, citit, deschis la discutii de tot felul, la provocari. Sunt bune aceste intilniri de la clubul File din viata si carti; cunoastem alte fatete ale oamenilor, decit cele de ecran… Pe multi i-a mirat omul Stepaniuc – l-au cunoscut pe alt Stepaniuc – simpatic, convins de ceea ce face, valori pe care le urmeaza, bun povestitor, bun dialogator, cu multe lectii politice invatate, cu bogata experienta de viata. Ma bucur ca am fost la Club astazi! Felicitari dle Victor Stepaniuc! (Dr Lidia Kulikovski Director Departament studii si cercetari)

http://www.youtube.com/watch?v=UZKe5FvIMz8&feature=youtu.be  (film cu donatia cartilor)

A fost prima întrunire a Clubului având protagonist un politician. De fapt, este mai mult un intelectual decât un politician, concluzie pe care o trec la impresia principală a serii. Un istoric şi un profesor de calitate, titluri care nu pot să nu mă impresioneze, eu fiind crescut într-o familie cu doi pedagogi, istorici. De la asemenea oameni am avut, am şi voi avea ce învăţa. O să recunosc că Victor Stepaniuc m-a impresionat mult mai mult în această discuţie neformală şi sinceră decât alteori, de pe sticla TV-urilor. Un intelectual de marcă, care încearcă să demonstreze de douăzeci de ani prin modul său de a gândi (poate prea mult pentru un politician de pe malurile Bîcului) şi de a fi, că se poate de făcut şi politică onestă, corectă şi cultă. Pentru aceasta îl respect şi apreciez, chiar dacă avem viziuni politice diferite. A demonstrat că se poate, prin rezultatele pe care le bifează privind în urmă la consistenta sa experienţă profesională şi politică. Asta în pofida realităţilor scenei politice de la Chişinău, privatizată de tot felul de oligarhi şi bădărani, duşman al cărora se declară, astfel înscriindu-se curajos şi de bună voie în tagma ciorilor albe. Nu ne rămâne decât să ne îndreptăm speranţele spre studenţii săi, pe care Victor Stepaniuc îi îndeamnă să facă în societate şi politică ceea ce (încă) n-a reuşit el. (Veaceslav Balacci)

Pentru Republica Moldova o astfel de forma de dialoguri cu politicienii va fi o cale benefica pentru a gasi o forma acceptabila de dezvoltare ulterioara. Un punct de reper cardinal promovat de Presedintele PPSRM D-l Stepaniuc Victor este Republica Presidentiala, model care ar aduce stabilitate si prosperitate RM. Succes, D-le Stepaniuc! (Ghenadie Dodita)

Tot timpul e placut sa asculti un om care priveste lucrurile „dintr-o parte”, un om care nu este indoctrinat si care e gata sa vada si alte viziuni. Tinind cont de experienta politica in cadrul unui partid, in functia de ideolog, se creaza un stereotip, ca acest om il va cita doar pe Marx si Lenin. Am ramas placut surprins sa aud in discursul domnului diferite modele de organizare statale existente in lume si dupa care, sa se expuna punctele slabe si punctele forte a fiecarui model. Pot sa afirm ca am mai trecut un curs puternic in politologie, avind studiile de baza in alt domeniu. Merita de apreciat felul de expunere a gindurilor, a fost si recunoasterea greselilor de pe vremea cind era la guvernare, a fost si indicarea atenta a lucrurilor ce pot fi evaluate (reparatia manastirilor, etc.) si, totodata, m-a surprins faptul, ca am auzit si cuvinte de lauda a guvernarii actuale (lucru rar facut de oamenii dinafara guvernarii). Daca la fel sunt si orele pe care le preda la IRIM – pot doar sa ma bucur pentru studentii de acolo, deoarece au parte de un model de expunere a gindurilor destul de structurat si cu toate alternativele de gindire. (Denis Rosca)

APLAUDAT PENTRU INTELIGENŢĂ. De prima dată am asistat la şedinţa Clubului de discuţii, care activează pe lângă biblioteca municipală „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău că am venit. Poate pentru că de astă dată oaspete de onoare şi vorbitor nu a fost nimeni altul decât Victor Stepaniuc. E un bine cunoscut şi experimentat politician (fost deputat în Legislativ şi viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, unul dintre primii disidenţi ale PCRM, actualmente „liber opoziţionist”, s-ar putea spune, lider al partidului Popular-socialist) care astăzi îşi câştigă pâinea ca decan şi profesor de istorie la Institutul de relaţii internaţionale din Chişinău. Conform tradiţiei Clubului suspomenit, oaspetele şi-a mărturisit în faţa publicului (în temei, tineret studios) biografia politico-profesională, a ţinut o prelegere şi a răspuns la o ploaie de întrebări. Dealtfel , se ştie de cînd lumea că vorbitorii care nu ating strunele sufleteşti sau, barem, curiozitatea ascultătorilor, nici nu sunt întrebaţi de nimic. La întâlnirea la care mă refer au răsunat multe întrebări deştepte, pipărate şi deloc uşoare, însă nici una nu l-a pus la încurcătură pe dl Stepaniuc , ceea ce îl caracterizează ca pe un experimentat polemist şi expert în mai multe domenii. Dumnealui răspundea clar, scurt şi cuprinzător, dar şi cu un simţ fin al umorului care îi făcea pe ascultători să nu se plictisească. Experienţa de pedagog contează mult! La fel de degajat, simplu şi convingător şi-a expus vorbitorul ideile în prelegerea sa care n-a durat mai mult de 40 de minute. De fapt, dânsul ne-a prezentat, în premieră, un proiect bine chibzuit, o pledoarie argumentată ştiinţific şi psihologic în vederea întroducerii în Moldova a unui sistem prezidenţial de guvernare, de tip american sau francez, în locul celui existent, pe care autorul proiectului l-a caracterizat ca pe o guvernare colectiv-iresponsabilă şi pseudo-democratică. Publicul l-a aplaudat pe orator cu sinceră căldură. Nu puţini dintre cei prezenţi, dispuşi potrivnic faţă de fostul demnitar comunist, dar care nu-l cunoscuseră personal, au plecat acasă cu mult mai toleranţi. Am rămas şi eu puternic impresionat de apariţia lui Victor Stepaniuc, începînd să cred că există, totuşi, în Moldova politicieni cu mâinile curate. (Boris Marian, scriitor şi fost deţinut politic)

Imagini aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1477440139148472.1073741830.1391077501118070&type=3