Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


9 comentarii

Mariana Harjevschi: Destinul meu profesional


Am notat câteva dintre propriile lecţii. Acestea mi-au ghidat propriile vise şi dorinţe… Voi împărtăşi crâmpee din copilăria, adolescenţă, experienţa mea de bibliotecar şi, în mod special, despre ceea ce m-a determinat să îmbrăţişez această profesie, ce mă fascinează să îmi continui experienţa profesională.

Copilăria: Născută în satul Mereşeni, r. Hânceşti.

Buneii - Claudia si Boris HARJEVSCHI

Buneii – Claudia si Boris HARJEVSCHI

 Mariana HARJEVSCHI

Mariana Harjevschi

Sat de o frumuseţe rară, situat la circa 47 km. Înconjurat de o pădure seculară, de unde îşi corieşte spre sud – râul Sărata. Atestat la 1621. Buneii de pe tatăl meu s-au stabilit în satul Mereşeni după … ce 1896 fiind o cumplită furtună au fost devastate morile de vânt ale boierului Leonard, care după aceasta a decis de a face o oloiniţă şi moară cu aburi. Adusese tehnică din Germania şi l-a invitat pe Efim Orlov (stră-stră-bunelul meu) şi pe feciorul acestuia Izot Orlov (locuitori ai or. Chişinău) în calitate de constructori.

Invitatie la lectura - Bunica, Claudia HARJEVSCHI

Invitatie la lectura – Bunica, Claudia HARJEVSCHI

Aceştea ulterior au rămas în sat, muncind şi ca administratori la moşia boierului dar şi ca mecanici la moara din sat. În familia Orlov ulterior se naşte bunica mea – Claudia Orlova – care timp de 40 de ani a lucrat ca învăţătoare pentru clasele primare, absolventă a şcolii Pedagogice din Călăraşi – fiindu-mi şi mie prima învăţătoare. Soţul ei, Boris Harjevschi, născut în satul Pojorăni, Ialoveni, fiind absolvent al şcolii Agricole din Cricova – este trimis ca învăţător

Impreuna cu mama

Impreuna cu mama

la şcoala din sat, ulterior fiind şi director de şcoală, iar mai târziu revenind la specialitatea sa de zootehnician…

 În bratele Parintilor - Liuba si Victor HARJEVSCHI - Impreuna cu Mariana HARJEVSCHI si fratele lui Vlad HARJEVSCHI

În bratele Parintilor – Liuba si Victor HARJEVSCHI – Impreuna cu Mariana HARJEVSCHI si fratele lui Vlad HARJEVSCHI

În această familie, se naşte tatăl meu – Victor Harjevschi, care a activat în or. Hânceşti la uzina Luci, ca electrician. Mama – fiind trimisă după finalizarea studiilor la Universitatea Tehnică, specialitatea Vinificaţia la Fabrica de Vin din s. Mereşeni. A activat în laboratorul fabricii, ulterior ca tehnolog. Actualmente ambii părinţi sunt la pensie şi locuiesc în satul Mereşeni… În familie suntem 3 – eu fiind cea mai mare şi 2 fraţi – Vlad, absolvent UA şi ASEM şi master la ASE Bucureşti, actualmente locuieşte cu familia în Canada, or. Montreal şi cel mai mic – Vitalie –  activează întro companie de asigurări, aici la Chişinău.

toata familia Harjevschi - Parintii si Fratii

toata familia Harjevschi – Parintii si Fratii

Fireşte, cu mult drag, şi dor revin la casa părintească, unde am locuit împreună cu buneii, părinţii şi desigur fraţii. Deşi fiind cea mai mare, oricum grija, şi atenţia, ne-o purtau deopotrivă buneii şi părinţii, pe noi lăsându-ne să avem ca preocupare şi joaca, şi învăţatura… Şi iată de probabil şi fireasca izolare pentru lectură. Trimitere la fotografia Cu bunica citind: Mereu era cea care ne abona la Florile dalbe, Murzilca, ne cumpara cărţi cu poveşti. Ea mereu spunea că trebuie să ai vise:

„Am avut într-adevăr o mulţime de vise atunci când am fost un copil, iar eu cred că o mare parte din care a crescut din faptul că am avut o şansă de a citi foarte mult.” Îmi place mai ales acest citat pentru că eu cred în ideea – cărţile sunt pline de magie pură mistică. De unde ştii viaţa pe care doriţi să proiecteze şi visele pe care doriţi să realizeze, dacă nu sunt expuse la marea curcubeu colorat de oportunitate pe care această toata lumea are? Puteţi citi science fiction, aventuri, povesti de dragoste, sau tot ce vei dori-doar citit. Imaginaţia care a creat un set complet nou de posibilităţi pentru mintea ta de a explora este magie făcut pentru dezvoltare. Cititul este busola pentru viitorul tău.MHarjevschi

Adolescenţă: Fiind născută propriu zis în or. Hânceşti, copilărind la Mereşeni am şi absolvit şcoala primară, actualmente, gimnaziul din Mereşeni, ulterior am plecat la Liceul nr. 1, pe atunci, din or, Hânceşti – multe lucruri frumoase, calde etc. mă leagă de aceste locuri unde mi-am petrecut şi copilăria şi adolescenţa… Viaţa ne poarta paşii prin diferite colţuri ale lumii şi în diferite ipostaze, dar nu am uitat şi probabil nu o voi face niciodată locul de unde am plecat. Este o altă lecţie pe care mi-a spus-o bunicii. Copilăria de altfel e legată şi de s. Văsieni, r. Ialoveni – locul de baştină a mamei, unde obişnuiam mai mult vara să mp reţin mai mult, în rest desigur Mereşeni este satul de care mă leagă cel mai mult… Am fost un copil cuminte – cel puţin aşa mă cred, poate doar uneori mai ambiţioasă. Deoarece avea doar fratele tatălui stabilit în sat – majoritatea întâlnirilor din familie, le petreceam fie acasă, fie în vizită la verişorii mei. Ceea ce mereu ne tot aduna şi ne prindeam împreună – jocurile de şah, dame, construcţii, sau pur si simplu ne dădeam în scrânciob… Cu unii colegi de şcoală ţin legătura, fie mai strâns, fie doar la micile întâmplări care mai sunt acum prin sate – hram, Sărbători de Paşti etc. Cu unii sunt vecină de stradă acum, cu alţii de oficii. Fiecare a îmbrăţişat diverse profesii, au plecat şi peste hotare.

Studii: Fiecare îşi doreşte să vină în profesie din considerente proprii. Pentru unii, sfatul celor apropiaţi contează foarte mult. Nici eu nu am fost o excepţie. Era simplu pe atunci, în 1992 îmi doream să învăţ limbi străine. Doar aşa îmi vedeam viitoare profesie. Acum, de fapt, îmi dau seama că asta îşi doreau colegele mele. Aceasta era în vogă. Şi eu îmi doream să vorbesc engleza şi să fiu ca şi ele. Dar nu a fost aşa. În scurt timp, până a mă decide la ce facultate să aplic, oscilam deja între facultatea de drept pe care, de altfel, mi-o propunea cu mai multă insistenţă tatăl. Lucrurile însă s-au schimbat la foarte scurt timp – la propunerea mamei, am depus actele la specialitatea biblioteconomie. Ca un copil cuminte, m-am lăsat convinsă de mama. Argumentele ei erau ca … să optez pentru o profesie liniştită, ea fiind tehnolog, mereu era implicată, mai ales când se culegea roadă. Apoi una din surorile ei a lucrat ca bibliotecară la Biblioteca Naţională şi mereu elogia această profesie, şi una din verişoarele mele la fel a absolvit, activând chiar în reţeaua Bibliotecii Municipale – la Biblioteca I.Mangher.MARIANA HARJEVSCHI

Lecţia următoare a fost că intuiţia feminină există cu adevărat şi acesta este un concept biologic, potrivit cercetătorilor dar şi un intuiţia maternă a fost cea care mi-a dictat întrun fel cariera mea profesională..Au urmat cinci ani de facultate, aşa erau studiile pe atunci, timp în care oscilam între a fi sau a nu fi, să continui sau nu la facultate. Şi aceasta pentru că cei din jur încercau să îmi insufle că această specialitate nu are viitor. Cei ce m-au convins să rămân să-mi continui studiile au fost, desigur, profesorii care, prin excelenţa predării, au reuşit să îmi inspire devotament şi un sentiment de afecţiune faţă de această profesie. Iar prima recompensă de fidelitate, pentru care am decis să rămân, a fost bursa în anul trei de facultate, 1997, stagiu pe care l-am avut la Universitatea „La Sapienza” din Roma. Acolo am reuşit să văd primele biblioteci moderne, pe care ni le imaginam ascultând orele de biblioteconomie la facultate, biblioteci pe care le doream, fireşte, să le văd şi la Chişinău. Acel stagiu a avut un adevărat impact profesional asupra mea – o singură lună de primăvară, mediul academic de acolo, bibliotecile universitare şi publice vizitate m-au transformat, mi-am adunat toate argumentele în favoarea acestei profesii de bibliotecar.Mariana Harjevschi

Curajul de a spune că sunt bibliotecar s-a dovedit net superior tuturor argumentelor celor care încercau să îmi dovedească contrariul… Aşa că am înţeles că „Nu te compara cu nimeni în această lume … dacă faceţi acest lucru, vă insultaţi pe sine însuşi” Ne pierdem atât de mult timp în gelozie şi dorinţa de ceea ce au alţii. În loc de a lăsa să ne bucurăm, apreciem şi onorăm ceea ce avem. Trebuie să lăsăm acel sentiment de părere de rău că nu ….. lista poate continua şi mai departe. Şi în timp ce vom crea această listă de sens vom trăi. Am fost fiecare special concepute pentru a îndeplini o anumită misiune la acest moment şi loc în univers. Ne sunt destinate să fie aici şi să fie exact ceea ce aducem în lume. Trebuie să ascultăm vocea internă, probabil am avut-o şi cred că o mai am… Revenind în ţară, am fost invitată pentru perioada de vară să fiu angajată la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Absolvisem trei din cei cinci ani de facultate şi mă bucuram deja de tot în ce s-ar fi desfătat o tânără absolventă. Deşi nu aveam încă diploma de absolvire, simţeam că îmi place ceea ce fac. Să te simţi împlinită din punct de vedere profesional cred că a ajuns în zilele noastre unul din ţelurile spre care tind toţi tinerii, pentru că aceasta contează foarte mult: să fii studentă şi, totodată, să ai un serviciu şi să te simţi pe picioarele tale.

Se tot spune şi aud istorii minunate despre oameni care înainte de a deveni celebri şi-au pus pe hârtie visurile. Însuşi Jim Carrey, în drum spre Hollywood, şi-a scris un cec de 10 milioane de dolari. Motivul – „pentru serviciile prestate”. Ani de zile a purtat cecul asupra sa şi a trecut ceva timp până a fost plătit cu exact o asemenea sumă pentru un film. Personal, îmi întipăream dorinţele şi visele în minte. Încercam să fac faţă şi la facultate, şi la serviciu, pentru care mi se propuse să continui munca la bibliotecă. Îmi onoram sarcinile cu responsabilitate, răsfoiam, citeam şi studiam multă literatură de specialitate. Îmi plăcea ceea ce fac. Şi ceea ce vreau cu adevărat să mărturisesc că nu mă simţisem jenată de a spune că am studii în biblioteconomie, ceea ce de altfel observam la unii colegi de facultate sau chiar de breaslă.

Cel mai important moment este să îţi placă. Asta e munca vieţii mele”… Desigur, găseam timp şi pentru un film bun, şi pentru un suc cu prietenii. Trebuie să mărturisesc că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a fost şi continuă a fi cu adevărat instituţia în care, aducându-ţi contribuţia zi de zi – fie atunci când împrumuţi o carte, fie te implici în organizarea unui eveniment, fie scrii un articol pentru o publicaţie de specialitate –, eşti şcolit din mers – criticat, apreciat, avansat. Pentru mine, era o a doua şcoală a profesiei. Totodată, sunt din fire o persoană care am nevoie de libertate… cu Lidia KulikovskiAşa aveam parte de acea libertate şi independenţă din partea directoarei Lidia Kulikovski, dar respectam şi cum obişnuiesc să spun, cuminte. Făceam din pasiune şi îmi reuşea. Fiind la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” am înţeles sau cel puţin aşa universul profesional mi-a demonstrat că „în viaţă nu este nimic întâmplător”. Pe parcursul celor 135 de ani de existenţă a BM a avut mai mulţi directori. Cea mai tânără, dar şi cea mai longevivă directoare a fost Daria Harjevschi: a fost numită în funcţie la vârsta de 22 de ani şi s-a aflat în fruntea bibliotecii tocmai 33 de ani, din 1884 până în 1917. Eram atât de curioasă să aflu dacă există vreo legătură de rudenie – de altfel şi colegii mă tot întrebau – că m-am decis să scriu şi o Teză de an despre viaţa şi activitatea Dariei Harjevschi, sub coordonarea Dlui Ion Madan. Cu părere de rău, răspunsul exact nu l-am găsit, nici până astăzi, deoarece străbunii mei nu sunt originari din Moldova. Şi nici dosarele de arhivă nu îmi oferă mai multe. Firul care ne uneşte este că venim din actuala regiune Cernăuţi, părinţii de pe bunelul, tatăl tatălui… Studiile de la facultate îmi oferiseră posibilitatea să îmi câştig un ban prin profesie în viitorul pe care mi-l construiam, dar mediul oferit la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” era lumea care îmi crea destinul. Dorinţa de a studia, a cunoaşte, a vorbi limba engleză desigur mă urmărea şi astfel în paralel frecventam cursuri de limbă engleză. Realizam în 1998-1999 că este necesar să cunosc şi computerul, de aceea rămâneam după orele de lucru iarăşi la BM ca să învăţ şi utilizarea acestuia… Responsabilitatea care era şi este o condiţie la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” mă obliga să fac lucrurile bine, inovativ, împreună cu colegii de serviciu. Trebuie să recunosc, şi o spun foarte sincer, că sentimentul de devotament faţă de profesie ne făcea să le facem frumos… A urmat o perioadă agitată în care paralel făcând studiile de master, totodată obţineam burse de a participa la şcoli de vară peste hotare (Budapesta, Istanbul ş.a.), participam la diverse activităţi în cadrul altor biblioteci din ţară, inclusiv conferinţe universitare ale studenţilor… Era deja anul 2000, când în una din zile dna Lidia Kulikovski îmi oferea ca sarcină scrierea a două proiecte, a două schiţe de proiect. Desigur discutasem anterior despre conţinutul acestora – Centrul de Informare Economic şi celălalt, care ulterior a devenit şi un proiect care îmi este cel mai drag – Biblioteca Publică de Drept. Mai apoi, cu îmbunătăţirile aduse ambelor proiecte de către dna L. Kulikovski, acestea au fost acceptate de către Fundaţia „Soros-Moldova”. Ziceam anterior despre faptul că nimic nu este întâmplător – şi dorinţa tatălui de a fi mai aproape de jurisprudenţă, şi să fiu cuminte la sfaturile celor dragi –, am fost numită şi coordonatoare de proiect – Biblioteca Publică de Drept. Nimic nu a fost uşor – ceea ce îmi lipsea nu erau cunoştinţele de managementul unei biblioteci de drept, ci experienţa practică. Dar odată ce fusesem implicată în proiectarea nemijlocită a bibliotecii, m-a ajutat foarte mult să tind să o pot crea. De la oferirea unor idei pentru mobilă de bibliotecă, organizarea tenderului de procurare a echipamentului, până la achiziţia de carte şi abonare la baze de date, eu cu noua echipă pe care o formasem reuşisem într-un an să deschidem o bibliotecă specializată de drept, administrând un buget de 200 mii dolari. Pentru a înţelege mai bine specificul unei biblioteci specializate am urmat împreună cu colegii mei seminare peste hotare – Budapesta, Moscova . Proiectul, preconizat pentru trei ani, a fost extins la opt ani. Cel mai dificil a fost pentru mine de a crea o Bibliotecă Publică de Drept în sensul unei biblioteci publice deschise pentru întreaga comunitate şi, în acelaşi rând, a unei biblioteci specializate, având menirea de a servi un grup-ţintă de utilizatori. Prin multiplele sarcini pe care le realizam împreună cu colegii era că biblioteca aluneca spre una de tip universitar. De aceea, împreună cu echipa, am început implementarea managementului proiectelor. Oferirea lecţiilor publice pe diverse tematici juridice cetăţenilor (proiecte finanţate de Ambasada Norvegiei în România, de PNUD), abonarea la baze de date pentru practicienii din domeniul juridic (Ambasada SUA, Fundaţia „Soros-Moldova”), iar cel din urmă  – şi prin stabilirea parteneriatului cu Primăria municipiului Chişinău şi crearea unei baze de date retrospective Monitorul de Chişinău, ce include deciziile Consiliului Municipal şi dispoziţiile primarului de Chişinău, a reuşit să aducă biblioteca aproape de fiecare membru al comunităţii. Ceea ce m-a încurajat mereu în iniţiativele mele au fost colegii de serviciu, cărora le voi fi mereu recunoscătoare… În primii ani ai facultăţii, inclusiv deja fiind director al Bibliotecii Publice de Drept, nu puteam să renunţ la un vis – cel de a studia în Statele Unite. Aplicasem, fiind studentă în ultimul an, apoi şi în primii ani de serviciu, dar norocul îmi surâse abia în 2004, când am obţinut o bursă non-degree. Am avut marele noroc de a studia la Universitatea Indiana din or. Bloomington, urmând practica la Biblioteca de Drept a Congresului. Experienţa a fost una excepţională. … fac referiri la campus, universitate.

Desigur, mediul american este unul care inspiră, iar experienţa de acolo s-a transformat la revenirea acasă în mici „teme de acasă”: proiecte realizate atât în cadrul bibliotecii, cât şi prin implicarea în alte organizaţii nonguvernamentale – Asociaţia Absolvenţilor programelor SUA (membră a Boardului), Asociaţia Bibliotecarului (secretară, preşedintă a Secţiunii relaţii internaţionale, Secţiunea Fundrising) şi Fundaţia Electronic Information for Libraries (EIFL IP) – care, recunosc, pe post de voluntar în ambele asociaţii am reuşit, desigur, împreună cu colegii să obţinem prin scrierea de proiecte… Totodată, expusă la mediul internaţional şi interacţionând cu diverşi experţi în domeniu, bibliotecari (dreptul de autor devenind un subiect de mare interes pentru mine), am fost nominalizată în Comisia pentru dreptul de autor şi probleme juridice din cadrul IFLA (Copyright and Legal Matters Committee – IFLA, CLM), mandat care trebuie să îl onorez din 2009 până în 2013. Poziţia de membru al unei comisii din cadrul IFLA – desigur este o onoare personală şi a instituţiei pe care o reprezint, dar şi o obligaţie pe care ţi-o asumi pe cont propriu (şi asta e specific R. Moldova) că să găseşti surse din exteriorul bibliotecii de a fi prezentă la şedinţele comisiei care, de regulă, sunt în perioada conferinţei IFLA. În perioada între conferinţe – participarea fie online, fie comunicarea prin liste de distribuţii la diverse discuţii, dezbateri ale IFLA şi asta este mereu o provocare pentru mine de a şti ce se întâmplă în mediul profesional… Desigur, rămân şi în continuare aproape de Biblioteca Municipală, de fapt, sunt parte a marii familii care este Echipa „Hasdeu”, rămân aproape şi de Facultatea de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională. Port mereu recunoştinţă celor care m-au susţinut în orice ambiţie.

Iar tot ce mi se întâmplat după 2013, 3 iunie a fost un moment de cotitură în cariera mea. Recunosc, că 2013 va rămâne a fi istorie în viaţa mea,  atât pentru schimbările majore în carieră, ca o poziţie în zona profesională, dar şi fără îndoială eforturile pe care le-am asumat să menţin o poziţie bine meritată a Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu în sistemul naţional de biblioteci.

Destinul meu profesional s-a identificat cu tot ceea ce fac colegii, şi au şi continuă să facă. Iar echilibrul, fie emoţional sau profesional, pe care mereu îl caut, am început să îl găsesc fie în dialogul sau reuşitele pe care le obţinem… Împărtăşesc că sunt şi situaţii încordate care mă obligă să răspund cu promptitudine, să dau măsură caracterului meu şi pe alocuri să îl şlefuiesc, a experienţei profesionale în cadrul bibliotecii municipale, dar dintr-o altă perspectivă, să fiu mai disciplinată, să am un orar mai bine pus la punct pentru ca să fiu pe aceeaşi linie cu solicitările manageriale şi a aşteptărilor colegilor. Poate s-ar părea că efortul profesional, e unul mic, din perspectiva speranţelor, dar vă împărtăşesc că efortul  este enorm. Recunosc că mi-a fost greu şi uneori continuă să mă confrunt cu agenda, şi asta poate că sunt un Vărsător,  care obişnuieşte să îşi facă propriul program, în care îşi urmăreşte coerenţa şi continuitatea lucrurilor elaborate de sine, al conştiinciozităţii începutului unei idei, proiect, activităţi, al unor norme, subordonări pe care trebuie să le respecte. E un exerciţiu tipic profesional şi pe care îl realizez, oricâte variabile nu apar.BM Hasdeu

Ultima pistă pe care am atins-o a fost anul trecut 21 noiembrie – susţinerea tezei de doctorat – EVOLUŢIA POLITICILOR ÎN SISTEMUL NAŢIONAL AL BIBLIOTECILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. Mulţumesc celor care au fost alături de mine. A fost dificil şi îndelung acest traseu, dar cu finalitate. Dar dincolo de emoţiile prin care am trecut, este faptul că am fost împreună suficient de înţelepţi, care ne-a garantat menţinerea cimentării poziţiei noastre într-o ierarhie chiar dacă stăm să ne gândim că încă mai traversam ani de criză economică şi o necesităm susţinerea viziunii şi misiunii Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu din partea administraţiei publice locale.

BIBLIOTECA – TE INSPIRĂ, TE SUPRINDE, TE MOBILIZEAZĂ: E un adevăr atât bibliotecile de acasă, cât pe cele care le-am vizitat m-au inspirat, şi m-au dat aripi… Câteva sunt care cu siguranţă m-au copleşit, m-au lăsat fără voce.

  • Cea mai modernă bibliotecă – Biblioteca Publică din Salt Lake City, Utah.
    • O instituţie urbană – lecturi, întâlniri, magazine
    • 22,000 m2, 5 nivele – structură curbată din sticlă
    • Săli de lectură, computere, galerii de artă, grădini interioare, havuzuri, săli diverse evenimente mondene, inclusiv şi nunţi.
  • Cea mai tehnologizată – Biblioteca Hunt, Universitatea Tehnică din Carolina de Nord.
    • De la deschiderea din ianuarie 2013, Biblioteca James B. Hunt Jr., a fost considerată o bibliotecă a viitorului. Integrând perfect tehnologia cu un vast spaţiu pentru studii şi cercetări pline de provocări intelectuale, făcute cu o deosebită inspiraţie, lumină naturală şi caracteristici trainice, Hunt a devenit o destinaţie pentru mii de vizitatori, care doresc să vadă şi să trăiască experienţa vizitei unei biblioteci a viitorului.
    • Construită pe un fost teren agricol, îmbrăcată în sticlă, clădirea Bibliotecii James B. Hunt ne demonstrează că cercetarea, studierea şi predarea convieţuiesc liber împreună cu tehnologia
    • Vizitatorii care intră de la parter văd Aleea Roboţilor, o arie unde spectatorii pot să se adune în faţa ferestrelor întinse de la podea până la tavan, şi să urmărească motorul de căutare în cadrul colecţiei automatizat al bibliotecii în acţiune. Poreclit BookBot, acesta stochează mai mult de 1,5 milioane de articole, mai ales legate de inginerie şi industria textilă, în peste 18.000 de containere din oţel inoxidabil. Când este selectat un element, unul din cele patru braţe robotice este activat în mod automat, pentru a trage containerul corect şi a-l aduce la staţia de lucru de la etajul al doilea, unde un membru al personalului preia, scanează, şi trimite acest element la o staţie de auto-verificare în mai puţin de cinci minute.
    • La etajul al doilea, expansiva şi plina de lumină Sala de Lectură Grădina în ploaie, a fost concepută pentru studiul în linişte, contemplare şi colaborare.
    • Teatrul de Imersiune, au posibilitatea de a alege dintr-o varietate de prezentări pre-programate, inclusiv de cercetare ştiinţifică, artă, şi inspiraţie, care pot fi proiectate pe peretele curbat din Micro-ţiglă. Spaţiul poate fi, de asemenea, rezervat de cadrul didactic şi absolvenţi, care ar putea utiliza portul USB şi proiecta conţinutul prezentărilor sale de la laptop-urile lor.
    • Centrul Întreabăne este punctul central de serviciu pentru întreaga bibliotecă.
    • Un GameLab (laborator de jocuri) la etajul al treilea, completat cu sticla nuanţată şi bariere de zgomot, oferă suport pentru creşterea nivelului de dezvoltare a jocurilor.
    • Comuna de Studii, camerele suplimentare pentru studii de colaborare, studiourile de producţie de muzică şi mass-media.
    • Studioul de Creativitate, aproape orice suprafaţă, inclusiv podeaua, pot deveni proiectabile. Pereţii, care pot fi marcaţi, pot fi deplasaţi de-a lungul pieselor de tavan pentru a crea orice dimensiune sau formă a camerei
  • Cea mai frumoasă şi ca arhitectură şi ca servicii – Bibliotecile finlandeze.
    • Biblioteca 10 – tehnologii
    • Biblioteca Atelier urban – Situat chiar în inima oraşului Helsinki în Lasipalatsi, Atelierul Urban este spaţiu” de factorii de decizie în cazul în care oricine poate veni şi aduce ideile la viaţă. Cuvinte cheie -egalitate, creativitatea şi multidimensionalitate
    • 3D printing, staţie de lucru grafică, tăietor autocolant, staţie de lucru editare video
    • DESIGNING TODAY, DESTINATION TOMORROW – 1 nivel pentru cei care vin şi pleacă, nivelul 2 – activităţi, lectură, nivelul 3 – contemplare.

Gleb Ciaicovschi Mereşanu (1919-2000) – muzicolog, folclorist, regizor. Unul din iniţiatorii fest. Mărţişor

Svetlana Popova (1966) – singura femeie dirijor de orchestră, Teatrul de Operă şi Balet

Eugen Sobor (1942) – fost ministru al Culturii al RSSM, preşedinte Uniunea Cineastilor din Moldova până în 2013

Stela Branzila – scriitoare, stabilita la Londra (Noptile basarabene).

                           Mariana HARJEVSCHI, luni, 9 februarie 2015


19 comentarii

Femeia, horoscop, brânzeturi


Nu mă pricep la horoscopul bărbaţilor, poate îl intuiesc… uneori. În toate celea sunt lăudate femeile, iar eu le voi critica. Provin şi eu din această categorie homo-sapiens a feminităţii fermecătoare, deşi din zodia Fecioarei, mă înverşunez (cu neruşinare) să-mi exprim opinia proprie asupra calităţilor veritabile pe care le cunosc atât de bine: genul de femei, dragoste, vinuri şi brânzeturi: – Vrei să ştii, dragă, – cine eşti de fapt? – Înainte! Cu răbdare, fără supărare… Atenţie!

Berbecoaică:  A da sau nu – aceasta-i întrebarea. E o mătuşică care nu acordă atenţieimage (6) bărbaţilor, doar dacă e vorba de reciprocitate. Şi e foarte creativă, fără îndoială! Indiferentă la sex: „mur-mur” şi „miau-miau”, – preferă persoane care vor oferi vin uscat cu caşcaval. Se poate şi şampanie, dar fiind o natură foarte captivantă, poate să nu observe că a mâncat şi băut peste masură. Deoarece adesea e predispusă la migrene, se recomandă să evite combinaţia de vin alb cu brânză. Dar oricum cu bărbaţii ea e o mâţă încredibilă, chiar dacă este un semn cu foc, are mai multe de făcut decât să se pupe cu ei, de exemplu, cozonaci şi colăcei cu brânzeturi sau să sară pe trambulină lipind colţunaşi cu caşcaval mucegăit; vedeţi şi voi, că are treburi mai importante decât sex, pentru că iubeşte să mănânce de prăpădit! Şi mai sunt ca nişte copilaşi: vesele, optimiste, energice, ufff! Niciodată nu cade pe gânduri. Dar e nevoie? Ea este mereu ocupată! Mereu străbate pereţii! Cum nu-i va da cineva voie? – dar coarnele, la ce sunt bune? Dacă de uns cu-n sendviş mucegăit, e gata-i treaba uns făcută! Iar Berbecuţa care stă pe loc e cea care doarme. Ar fi ideal să i se indice o direcţie corectă unde ar putea să-şi joace rolul pentru a obţine caşcavalul vieţii sale până se va întoarce să se relaxeze şi să se bucure de viaţă. Un fel de sendviş culturist

Tauraş – păcuraş Femeia – Aşa deci, tăiem ciupercuţe felii subţirele, le rânduim cu acurateţe, frumos, acoperind cu cremă de brânză, primul strat uniform, stropim cu lămâiţă, – şi se serveşte… În taină fugind de sine însişi. Şi Doamne fereşte, dacă cineva fură de pe masă o bucăţică înainte ca tacâmurile să fie puse pe şerveţele. Picioruşele le spălă înainte de somn, ştergând cu un prosopiubi lara individual fiecare degeţel, pe care apoi îl spălă în balsam, iar când se va usca, cu siguranţă, îl călcă cu un fier de călcat… Pe scurt, femeia Tauraş e capabilă să bată pe oricine cu scrupulozitatea ei. Din casă n-o scoţi nici cu ciomagul. Soţului mereu îi insuflă că ăsta şi este confortul casnic, de altfel nu se mai poate trăi… Nu va lăsa pe nimeni să respire liniştit! Doamne, ajută atunci când ai greşit cu ştergarul pentru picioare şi ai şters cu el mânile! – Te va morocăni o săptămână întreagă! Bărbat strunit, copii spălaţi, casă construită şi din nou… toată lumea la spălat! Cu abilităţi de a munci mult, te va aduce la febră până nu se defineşte la propriu. În cazul când apare ceva neprevăzut, se umflă ca un cârnaţ! De aceea, Doamne fereşte, să mergi sau să fii în maşină alături de femeia Tauraş. În excursie, ea va pleca neapărat cu două-trei valize pentru orice eventualitate cu zeci de cizme, sandale, fuste, rochii, pantaloni şi nu contează anotimpul. Dacă nu poartă un kg de aur pe sine, – nu e Tauraş! Confortul şi comoditatea sunt mai presus decât omul de alături! Tauroaica e pricepută la condimente şi specialităţi de mâncare, fiind un fan brânză, în special la cele cu verdeaţă, – toate aranjate în borcănaşe, fiecare la locul lor. E pricepută la vinuri: mesele de sărbătoare la acest semn, aduc mai mult a degustare. Preferă băuturi tari, de aceea, atunci când ea bea, atent trebuie să fie anume vecinul ei. Pentru că un taur cherchelit, ba sau nu, îşi va demonstra năravul… Se recomandă vin dulce şi concentrat, sau vermut cu un gust bogat, cu aromă Gen Sendvişul Directoarei de PR.laa

Gemenoaică e acea femeie care adoră să mănânce brânzeturi delicate de sânge albastru, în special de acelea cu mucegai, şi să bea orice, doar să fie într-o companie bună. Vorbeşte mult, fără să scâncească atunci când greşeşte sau spune prostii, deoarece ştie că bărbatul o iubeşte oricum.  De aceea, se recomandă să bea doze mici de vin delicat, alb sec cu aromă de flori foarte utile, precum vinul Muscat, deoarece conţine minerale vitale, benefice pentru organismul acestui semn. Viaţa cu femeia Gemeni, teoretic, e ca pe un teren minat. Şi niciodată nu ştii cum şi de ce. Pentru că,  în mod normal,  în Gemeni de sex feminin se distrează cel puţin trei persoane deodată şi fiecare cu propria ei dispoziţie. Poate să te sune fără motiv, doar să stea la taclale.  Să plângă, tot aşa… Nu are încredere în prieteni şi în atitudinea lor sinceră şi dezinteresată unul faţă de celălalt. În taină, este convinsă că prietenii, pe bună dreptate, există pentru a trăda, iar prietenele – pentru a profita într-o zi de soţul ei. Frumoasă şi drăguţă în public, dar nu dă Doamne să trăieşti alături de ea. O carieristă până la măduva osului şi un dictator în fustă! – Comandăm, lucrăm, comandăm, lucrăm, comandăm!… Nu are viaţă personală? Să lege o relaţie la locul de muncă? – Nu se cuvine! Apoi se plânge: „aaaaa, nimeni nu mă iubeşteee!” Da, poate tolera o infidelitate!.. Ulterior, se alege cu o depresie, ce vine din lenevie. Exact aşa! în esenţă, este gata să fie nefericită şi să sufere. În acest caz, ea se agaţă de gâtul oricărui bărbat, chiar dacă acela nu e potrivit pentru ea, şi… pe dracu*, dacă îi va da drumul! Sendvișul potrivit în funcție de calmant ar fi brânzeturi gen hipiot.

Canceroaică – De fapt, sună foarte ciudat, că femeia Rac este un semn nepământean. Aşa cum n-am ştiut ce să spun despre semnele zodiacale ale bărbaţilor, nu ştiu ce să spun despre ea. E destul de pământeană, aprofundată, nu ştiu cum, şi cu nimic deosebită de altele…  Cu ea te poţi întâlni o dată la fiecare şase luni, ca ulterior, peste zece ani să realizezi că este deja o prietenă apropiată. Distanţa, la fel, nu contează. Pasivitatea de viaţă impune gândul că ea nu are nevoie de multe şi îşi găseşte un partener obişnuit care nu apucă stele de pe cer, – îl ia şi incepe să depună caviar, încet şi fără grabă, cu măieştrie, transformându-l într-un sendviş de cremă a societăţii. Răcoaica nu se grăbeşte, chiar dacă i se propune măritiş. Dar unde să se grăbească, mă rog? De cincisprezece ani împreună? Ei şi ce? Vom discuta pe această temă peste vreo doi ani! În general, femeia Rac nu lasă motive să o vorbeşti de rău, – este prietenoasă, calmă  şi discretă. Altruistă, te poate salva necondiţionat, doar de nu o apucă lenea. Iubeşte să te asculte atent la o cafea, cu crema de branza natur delaco, fără să te întrerupă şi poate povesti multe istorii hazlii… Dacă ar fi după mine, femeia Rac e cea mai potrivită pentru lucrul la securişti, dar, mă rog, cui pasă? E bună muiere, toate ca una: prietenă şi soţie de încredere, n-ai cu ce o înţepa, cam tristă poveste s-a primit. Da, nu se recomandă acestui semn să bea măcar un pahar, căci va întrece limitele permise… Nu se va supăra şi va bea un pahar de must cu brânzică topită… Pare a fi Genul optimist.

Leoaică – femeia va călca numai o singură cută de pe fusta ei cam o jumătate de oră, atâta timp cât soţul ei este fierbe ocupat şi are nevoie imediată de ajutor. Până va plesni de răbdare copilul lor de trei ani şi va alerga să-şi ajute tatăl. Iar Femeia-Leu va continua să calce acea cută. E regină, ce mai! Rege-babă în toate. E atât de captivată de atenţia celor din jur, că şi un banc îl spune în aşa mod ca şi cum ar trece un casting pentru Moldova are talent! Nu dă Doamne să fii soţul unei Leoaice. Aceste femei sunt prietene devotate din cele care te vor scoate şi noaptea din nevoie, însă dacă eşti soţul ei, – eşti un fraier prin definiţie. Deoarece cu un tip puternic ea nu va găsi limbă comună, iar unul slab în fiecare dimineaţă o va servi la dejun. Sentimentele tale n-o interesează. Întâietatea e atât de dezvoltată în ea, că te simţi obligat să te ridici la tribuna ei cu un sendvis profile. Pentru un lucru o poţi lăuda, ea prepară gustos. Şi e foarte creativă la bucate. Dar trebuie să ia aminte, că dacă bea peste limită, din regină leoaică se poate transforma într-o maimuţă. Cu savoare, cu sau fără caşcaval…  Gen Sendvişul managerului general

Fecioară –  Bărbate, ia aminte: femeia asta nu te iubeşte! Chiar dacă vei fi atent cu ea şi îi vei oferi cremă de brânză tartinabilă cu textură pufoasă, să ştii: în inima ei, ea cască. Pentru că Fecioara, în general, nu e în stare să iubească, ea doar pretinde şi cu stăruinţă, că nu poate exista fără tine. Nu ţine cont de compasiune, nici de altruism. Dacă sunteţi prieteni cu o Fecioară, nu înseamnă că aveţi în comun înţelegere profundă şi alte plăceri umane. Nuu, asta înseamnă că are nevoie de tine pentru un motiv oricare. Aruncă o privire: poate te ţine alături pentru că este… profitabil umbrită? Aroganţa merge înaintea Fecioarei. Ai grijă, ea este o actriţă veritabilă, surâde delicat sub nas atunci când cineva o are de proastă. De fapt, are o mână de oţel cu care deţine controlul din jur. Banii şi munca sunt unice lucruri care interesează aceşti pesmeţi zodiacali. Fecioara va fi în căutare a opţiunilor multiple non-stop, doar ca să nu iasă mai înainte de unsprezece noaptea de la serviciu. Weekend? Dar cum să stea fără ocupaţie? Organismul Fecioarei absolut nu agreează alcoolul, cu atât mai mult că ea se luptă aprig pentru sobrietate. Încercaţi să o domoliţi cu un vin de desert sau cel roşu bogat doar în cantitate mică, de altfel, adaugând şi câteva tartine cu sendvişul fotografului, preferinţa domniţei cu ochi de şoim.iubir

Bălănţica-Femeie – un estet- model în toate. Totul în jurul ei trebuie să fie destul de frumos. Dacă e vorba de ea, atunci să fie cu stil, în cazul unui bărbat, atunci să încalţe papuci de 500 dolari. Pentru că nu e indiferentă la ceea ce se vorbeşte despre dânsa, va cumpăra ea papucii pentru bărbat. De obicei, bălănţica alege prima apariţie disponibilă în calea ei şi începe să facă un om din el. Asta ca să nu-i fie ruşine să-l demonstreze prietenelor. Un bărbat pentru o bălănţică e un iepuraş pe care îl alintă. Cu morcoviori şi cremă de brânză cu verdeață, ea tinde să construiască o lume pură cu bărbaţi frumoşi, pentru care se va da în galop pe un cal sau va sări să-l salveze de incendii… Odată convinsă că bărbatul este doar al ei, îl va duce la un dentist. Ca să pună bretele. Bărbatul alături de dânsa trebuie să zâmbească frumoşi, iar pentru asta trebuie să aibă şi dinţi frumoşi. Este Femeia femeilor, – odată atrasă de un bărbat, ea aleargă în duş, apoi la coafor. Flori, şampanie, trabucuri scumpe… Totul începe şi se rezumă la estetică, aşa că şi crema de brânză oferită dânsei, trebuie să fie neapărat frumoasă! Dacă nu face ceva pentru un bărbat, ea nu mai face nimic altceva. Dependentă de companie, a doua zi poate avea remuşcări. Dar nu pentru că o roade conştiinţa, ci pentru că nu a băut paharul cu vin până la fund… Un vin semidulce, în scopuri medicinale, nu strică. Se recomandă cu branza fără mucegai, că nu este estetic…cascaval

Scorpioaică – dacă stau undeva zece persoane sumbre şi una dintre ele se mişcă dincolo-încoace privind fiecărui în ochi şi tot încercând să între în vorbă: să ştiţi că este Femeia Scorpion. Dintr-o călătorie pân-la piaţă după cartofi, ea neapărat se va întoarce cu trei contacte şi cunoştinţe noi şi chiar cu un potenţial iubit. Cu o sociabilitate extrem de nivelată, această femeie iubeşte să ajute omul. Dar ajutorul ei are o noţiune cam ciudată. Nu duce nici un lucru până la capăt. Adesea este o fire foarte directă, lipsită de diplomaţie. Pentru a se menţine în formă, nu ar fi rău să bea mai puţin, poate doar spumante în cantităţi mici cu sendviş Delaco a cărei este fan branza. Femeia Scorpie n-are morală. Dacă aduce de pe stradă un animal bolnav, îl spală, îl tratează, dar îi bagă imediat în hrană sendvişul cu care se alintă singură, în loc să cumpere mâncare pentru pisici: „Vrei să trăieşti, vei mânca!” Pisoiul înţelegând mărinimia doamnei, învaţă să mănânce ce i se dă. Şase luni mai târziu, Femeia Scorpioaică ajunge la concluzia că pisoiul e salvat şi va găsi pentru el un alt stăpân…  Curând va salva un vrăbiuţ căzut din copac şi la fel continuă istorioara. Acelaşi lucru este valabil şi pentru apropiaţii ei. Dacă ai nevoie de compasiune, să nu te aştepţi: Femeia Scorpie nu înţelege de ce o lungă perioadă de timp îţi pierzi timpul cu lucruri inutile, în loc să acţionezi concret. Adesea acţionează însăşi sie în ciudă. Poate pleca de la soţ, luând cu sine ambii copii. A suferit, dar nu s-a întors cu toate că el o chema înapoi. Cum să se întoarcă? Dacă face din ciudă apoi să fie până la urmă, ca o piatră pe altă. Greşiţi dacă credeţi că soţul o bătea, pur şi simplu ei ceva nu i-a plăcut. Pe scurt, Femeia Scorpie este o femeie bună, dar tot o scorpie rămâne! Şi de trăit cu ea se poate, doar să nu te aştepţi la sentimentalism excesiv. Şi iubire trebuie sa-i oferi mai mult, precum o cere ea…getImage (8)

Săgetoaică – Femeia este un rău universal. Satana plânge şi se ascunde când o vede. O fiinţă mai intolerantă nu s-a mai văzut. Arde, arde şi nu se stinge până nu prăjeşte totul din jur. Aduce la nebunie pe sine, pe ceilalţi şi din nou… pe sine. Nu o stăpâneşte nimeni, poate dacă ar incerca să mănânce ceva din sendvis cu caviar , mai ştii, se mai schimbă omul… – Ce? – n-ai bani? Du-te şi jefuieşte o bancă! – este în stare să te trimită cât mai departe. Nu eşti de acord cu ea, – nu este problema ei. Te poate suna la trei noaptea ca să te anunţe că are un proiect pentru a deschide o cafenea, doar că are nevoie de investiţii. Cică, lumea trebuie să audă de Republica Moldova! – ”Dacă nu, plec în Italia şi fac „biznes” acolo… ” E specific pentru Săgetător sex feminin să se bazeze pe sine. Preferă vinuri clasice, complexe şi catifelate, – vinurile naturale sunt o sursă de siliciu asimilat, de care are nevoie organismul ei. Abuzând de băutură, se poate trauma. Până la prăbuşirea completă a carierei şi familiei sale. Morala: dacă ţii la sănătatea ta, stai departe de Femeia cu Săgeată!

Capricornică: Femeia acestui semn nu intră în panică, – e numai linişte! Dacă femeia Bălănţică îşi schimbă bărbatul după sine, Capricornica o face astfel: găseşte bărbatul ei şi începe să dezvolte confortul, bunăstarea şi o viaţă liniştită în jurul lui. În principiu, pentru acest scop se potriveşte orice bărbat. Nu are mult timp de gândire, primeşte ceea este şi mai trebuie să lucreze. E una dintre acele persoane care vânde acţiunile mai ieftin. Asta-i imaginea ei asupra lumii. Şi în acest timp cât ea aleargă ca un cal, luptă pentru confortul bărbatului, ăla se relaxează şi începe să se plictisească de atâta confort. Ea suferă şi tolerează, el mai tare înnebuneşte. Femeia Capricorn  începe să se plângă prietenelor despre partea grea a destinului, dar nu se va simţi susţinută. Pân-la urmă, răbdarea crapă şi bărbatul se poate alege cu nişte cornişoare pe frunte. Cu toate acestea, el nu va trage concluzii, căci s-a obişnuit că femeia e paşnică, iar el e o crema de branza!  Din obişnuinţă, femeia Capricorn se transformă din nou în cal… De aceea, este unicul semn din toate zodiile care trebuie să bea în fiecare zi! Însă doar o jumătate de pahar de vin sec cu o tartină cu sendvişul culturistului.

Vărsătorică-Femeie. Bunătatea ei va schimba şi va salva lumea! Ea se întreabă uneori: “Wow, de ce lumea nu e atât de roz?” – Este o fire delicată care se rătăceşte. Opinie? Întrebaţi de soţul ei, el  ştie mai bine. Iată unde el se simte întotdeauna important, – alături de Femeia Vărsător! Singură, ea va merge ca pe degete şi îl va asculta pe tăticu’. Îl va asculta pentru că îi este frică să se adapteze de una singură în toate celea. Dacă va avea noroc la un bărbat bun, lucrurile vor merge excelent. Dacă nu, oricum va privi în gura fiecărui idiot care întâmplător a devenit soţul ei. O fiinţă sensibilă, dar deloc nu este răzbunătoare. Mai mult o interesează floricelele decât această lume crudă cu care se luptă de nevoie. Femeia Vărsătorică iubeşte banii, dar spre deosebire de bărbaţii acestui semn, ea nu e zgârcită. Soţul îi dăruieşte bijuterii şi dacă, din păcate, vine vorba de divorţ, ea se întreabă: ”wow, poate să-i întorc bijuteriile?” Femeia Vărsătorică varsă charm-ul iubirii pe capul bărbaţilor, cedează uşor şi adoră sexul. Este prietenă bună doar cu genul opus, iar prietene ori nu le are, ori ele se simt mereu trădate de ea… O fire creativă, preferă coniacul, dar i se recomandă doar vin sec ca Muscatul, care calmează tensiunea, scoate stresul şi încordarea. Ce să mai zicem de combinaţia Muscatului cu Brânză pufoasă cu somon? Este una de aur!

Peştecuţa- Femeia – simplă, într-o rochită de bumbac, într-o companie de monştri, se face a fi cea mai periculoasă. E foarte cinică şi grea la caracter. Ezită sau se sfieşte atunci când e lăudată, se face indiferentă, în acest timp împroşcând veninul pe ascuns. În sinea ei, se consideră deosebită, primind o plăcere extaziată. De fapt, ea nu simte milă pentru nimeni, nici de sine. Femeia-Peşte e o persoană fără opinie. Adică, opinie are, dar nu a ei, mai corect, nu e clar de unde a căpătat-o. Plagiază ce poate. Dacă şi-a exprimat o părere în faţa ta, – uită! Oricum, mâne va fi altfel. Să discuţi ceva cu o femeie Peşte e o treabă pierdută. Dacă ea vă dă din cap nu înseamnă că e şi de acord. În caz de vă contrazice, nu înseamnă că este împotrivă. În general, nu înseamnă nimic! Dacă ai de propus o călătorie undeva, trebuie să o faci cel puţin cu şase luni, astfel ca ea să gândească bine şi să se obişnuiască cu gândul. Dar şi atunci să fii atent: pentru ei îi este mai uşor să accepte propunerea decât să recunoască că nu are bani, nu va avea concediu sau că ea nu vrea la mare. iubiŞi ea acceptă, apoi te bagă în situaţii proaste…  Este prudentă şi mult gândeşte. Propui o simplă plimbare pe stradă, ea va calcula mult, dacă e necesar. Apoi, dacă nu cumva o paşte vreo primejdie. Va calcula ca un cardinal toate opţiunile până te va face să-ţi ieşi din pepeni. Cu toate acestea nu e în măsură să decidă ceva. Dacă vedeţi cumva că un bărbat fuge urlând şi rupându-şi gâtul, să ştiţi că în spatele lui pluteşte Femeia-Peşte. Să-i insufle soţului să ia o ”vacanţă” scurtă în Afganistan pentru a primi de la stat compensaţie şi subvenţie pe viaţă e o nimica toată. Iată asta e femeie ingenioasă! Dar e o mămică înnăscută, ţine mult la familia ei. Stă acasă la televizor şi aragaz, în acelaşi timp legănând sugarul, cu alt braţ amestecând prăjitura pentru supă… Chiar dacă face carieră strălucită, e de aceea că nu are cineva nevoie de borşul ei. Şi odată măritându-se, ”scuipă” pe prietene, chiar şi pe cea mai apropiată o ţine la distanţă. La mânie poate să-i spună soţului că amantul e mai bun ca el. Se pare, că la femeia Peşte căsnicia durează totuşi mai mult ca la alte zodii, asta pentru că ea adoră să mănânce brânză cu usturoi. În general, tot ce bea şi mănâncă, femeia Peşte transformă într-o masă de sărbătoare cu degustare a vinurilor albe şi roşii. Apa este elementul ei de bază. Adoră bucate alese, vin şi brânzeturi.  Orice-ai spune, dar Femeia-Peşte e o fetiţă drăguţă şi o bună fanbranza

PS: Fiecare zodie cu motto-ul sau!   Si se refera la ambele senuri ))
@@@@@@@
Berbec – „SUNT PE FUGA!”
Taur – „CE-I AL MEU, E-AL MEU!”
Gemeni – „NU TE ENERVA!”
Rac – „O REZOLVAM NOI!”
Leu – „NU-S FRUMOS?”
Fecioara – „SA ANALIZAM…”
Balanta – „NU SUNT SIGUR…”
Scorpion – „MA TEM DE TRADARE!”
Sagetator – „CU MINE VORBESTI?”
Capricorn – ” ASCULTA-MA PE MINE!”
Varsator – „ITI SPUN DREPT…”
Pesti – „DEPINDE…

Articol scris pentru SuperBlog 2014