Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


6 comentarii

Să fim ca arborii


Arborii doar oferă și nimic nu cer în schimb. Oferă cu abnegație, fără nici un fel de preocupare ce vom face noi cu darurile lor. Arborii oferă fructele sale și nu le pasă – le vor mânca oamenii, insectele sau animalele, fie le vor folosi pentru decor, sau vor putrezi și vor da viață altor pomi. Arborele nu este legat de nimeni. El muncește zi și noapte pentru a hrăni fructele și, atunci când se coc și pomul nu mai are nevoie de ele, le dă fără să ceară ca ele să fie utilizate astfel și… nu altfel. Arborii cresc încontinuu și sunt mereu în căutarea luminii. Și niciodată nu caută întunericul. Nici frigul. În mod rezonabil, utilizează orice energie și spațiul disponibil lor pentru a obține cât mai multă lumină. Nu întunericul! Unii dintre copaci au asistat de sute de ani la dezvoltarea civilizației și acum înțelepciunea lor se manifestă prin liniștea și frumusețea ce o radiază… Pace!

Să fim la fel de frumoși și generoși ca arborii, oameni buni!

Fericirea este să trăiești conform conștiinței. În fiece zi să vezi cerul deasupra capului, să comunici cu oamenii, să călătorești și, pur și simplu, să vii acasă, acolo unde cineva te așteaptă cu drag.

Oamenii sunt pictorii propriului lor tablou al vieții, doar că la fiecare om pânza e pictată cu culori diferite. Fie ca pânzele Voastre să cuprindă culorile curcubeului și cât mai multă lumină! Atunci, la bătrânețe, fiecare din noi va putea spune: “Am trăit o viață fericită!” Viața ne oferă învățăminte de valoare, cel mai important este să le folosim cu înțelepiune! Să fiți fericiţi!

Prietenie. Niciodată nu pretindeți că sunteți perfect pentru a fi în centrul atenției! Rămâneți așa cum sunteți, cu propriile opinii, stil de viață, caracter, gusturi, fie toate neclare pentru alte persoane, dar să aducă bunătate fiecărui… Doar asemenea prieteni sunt pentru o viață. Poate că este singurul sentiment care transcende Prietenie: ea nu tolereaza măști și minciuni, ipocrizie și trădare. Cu un prieten adevărat, niciodată nu este nevoie să ascunzi calitățile tale de caracter, neajunsurile posibile, să joci un rol sau să afișezi ceea ce nu ești de fapt. Contează înțelegerea că prietenul – nu este omul perfect, el poate să și greșească și să facă uneori prostii… Principalul e ca prietenul nu numai să poată ierta, dar și să nu rămână cu ranchiună!

Bunătatea trebuie apreciată! Nu este dată tuturor. Pentru că e o calitate pentru care mulți doresc ceva în schimb. Atunci deja nu e bunătate, ci un truc creat pentru a profita. La fel ca și caritatea, de care acțiuni, în prezent, mulți profită și nu întotdeauna este clar dacă omul într-adevăr suferă și are nevoie de ajutor… De Ziua persoanelor cu dizabilități, oamenii uită să dăruie o vorbă de suflet. Unii organizează acţiuni de caritate prin evenimente mondene care le favorizează popularitatea, dar își amintesc oare de aceste persoane mai apoi? Oamenii adevărați nu fac politică și publicitate pe acțiuni de caritate. Cei cu credință nu fac bunătate pentru a fi lăudați. Pentru că știu că Domnul le va Lăuda orice acțiune… apoi…

Să fiți ca arborii!

❤ SV

Reclame


13 comentarii

Cum să educi un ratat: Sfaturi rele


Părinţii, dorind să investească în copiii lor tot ce-i mai bun şi mai luminos, uneori obţin un rezultat cu totul opus prin acţiunile şi cuvintele lor, – ei dezvoltă la copii sentimentul de vinovăţie, de dezapreciere de sine plus, poziţia de victimă. O fac ei, desigur, inconştient, – pur şi simplu, stăruind spre exemplu să-i insufle copilului abilităţi de curăţenie  şi grijă de sine, să-l înveţe să fie politicos şi prietenos. Dar efectul obţinut, rezultă într-un fel inversat. Dacă doriţi ca copilul să aibă dificultăţi în comunicare cu alte persoane, cu lumea, în general, cu sentimentul de autoidentificare şi stări care să devină mereu probleme, iar uneori, şi situaţii care pun viaţa în pericol, atunci urmaţi aceste sfaturi proaste. Rezultatul e garantat!pisi-pisi-dorm

Prima fază proastă: Impuneţi copilul să se împartă. Întotdeauna forţaţi copilul să împartă jucăriile lui cu fiecare, care le va cere, şi în special, cu cel care a spus ‚’’te rog’’. Nu contează, este o jucărie nouă sau veche, or’ dacă micuţul a luat-o imediat în mâini sau se joacă cu ea de o oră, – regula este de neschimbat: dacă cineva a cerut, rugat ‚’’dă-i-o, căci tu nu eşti o zgârcenie!’’. De asemenea, învaţă copilul întotdeauna să permită tuturor să treacă înaintea lui fără excepţie, – fetelor, băieţilor, câinilor, bunicilor, la toată lumea! Nu contează, cât aţi stat şi aţi aşteptat în rând la ’’roata caruselului’, – de o oră sau – de jumătate, dar dacă s-a apropiat un alt copil, – el este mai important, el plânge aşa de tare… Iar al vostru, poate şi să mai aştepte. Este un fleac, desigur, dar principalul, – e ca al vostru să crească un om bun şi generos, că voi îl învăţaţi să nu depindă de aceste mărunţişuri în viaţă, ca terenul de joacă, de carusel şi alte activităţi nedorite…

A doua fază proastă: Spune-i, că e ruşine să plangi! Învăţaţi copilul că a plânge şi a fi furios nu este bine. Astfel, se comportă doar cei needucaţi, – doar băieţii răi şi fetele rele. Iar el, este o viitoare personalitate integră, mereu în armonie cu sine, şi nu trebuie să ştie ce sunt emoţii negative. Spuneţi-i, că plâng şi se ceartă doar oamenii săraci, dezavantajaţi şi cu o soartă amară…

Al treilea sfat prost: Certaţi-l pentru greşeli! Doriţi să creşteţi un geniu? De la bun început insuflaţi-i copilululi, că el nu poate greşi, că trebuie să facă totul corect, şi – de dorit, din prima. Şi ”dacă nu poţi, nu te apuca”. Criticaţi-l fără milă şi neconstructiv, cu referinţă la personalităţi. Lăudaţi-l cât mai rar şi fără tragere de inimă, doar uneori, pentru cea mai mare realizare. Şi dacă la copil ceva nu funcţionează, numiţi-l leneş, prăpădit şi tâmpit, comparându-l cu alţi copii.

Al patrulea sfat rău: Învăţaţi-l despre încredere necondiţionată. Să fie politicos cu toate persoanele adulte care se adresează la micuţ. Spuneţi-i, să povestească totul tuturor celorlalţi (doar doriţi să crească o persoană sociabilă şi prietenoasă). Dacă copilul nu doreşte să cuprindă bunica, mătuşa sau prietena voastră, impuneţi-l să facă acest lucru. Copilul nu are şi nici nu poate avea limite personale, în special, cele care se referă la rudele lui.

Al cincilea sfat rău: Dezvoltaţi-i sentimentul de vinovăţie! Explicaţi-i copilului, că el este responsabil în faţa dumneavoastră. Va doare capul – el este de vină. A ţipat cineva la voi în magazin, la fel, este vina lui, – a celui ce a făcut mofturi şi s-a purtat urât. -Aţi întârziat undeva? Ei, aţi înţeles deja. Fie, ca copilul să crească şi să realizeze puterea influenţei sale asupra acestei lumi. Şi, ca urmare, el trebuie să justifice şi toate aşteptările dumneavoastră. Iar pentru alte persoane, – nici vinovăţie, nici responsabilitate, – nimic nu sunt necesare. Insuflaţi-i copilului, că în relaţiile cu alţi copii, – la grădiniţă, pe teren – el nu este de vină cu nimic. Mai puţin, dacă a lovit sau a obijduit pe cineva! Cu siguranţă, că celălalt copil e de vină, iată, părinţii lui şi să se descurce cu el. Iar copilul vostru e atât de drăguţ, micuţ, el este cel mai bun, aproape inger…eu-cu-nepotelul

Sfatul cel rău cu numărul şase: Comunicaţi cu copilul vostru la fel ca cu un adult. Pentru o realitate dură, trebuie să pregătiţi copilul încă de la naştere. Ţineti-l la curent despre toate problemele voastre, – financiare, cele de la servici, sau cele personale. Lasă să ştie, cât îi este mamei de greu, şi cât de periculoasă este lumea în jur, iar oamenii sunt răi… Acum el este principalul şi unicul bărbat în familie, şi doar pe el vă puteţi baza. Iar fiicei spuneţi-i, că toţi bărbaţii sunt nişte mincinoşi, şi nimeni nu este vrednic de ea şi că ei ’’toţi au nevoie doar de una…’’

Al şaptelea sfat prost: Doar voi ştiţi, ce este corect şi ce nu! Copilul nu poate avea opinia lui  proprie asupra acestei lumi, şi nici chiar perspective. Doar voi aveţi o experienţă de viaţă în spatele dvs. Insuflaţi-i copilului, că el întotdeauna trebuie să se consulte şi să fie de acord numai cu dumneavoastră. Cuvântul dumneavoastră, – este adevărul suprem. În timp ce el va creşte şi va acumula ceva minte, mama cu tata ştiu mai bine, ce este mai bine pentru el. Va creşte, – va spune mulţumesc.

Ei bine, v-aţi recunoscut măcar în una din sfaturile proaste? Recunosc, m-am încadrat şi eu… mai în toate… Ce mai pot corecta acum? Măcar vouă nişte sfaturi ”proaste” să vă ofer… Gândiţi-vă, cum veţi simţi în cazul dacă cineva va folosi asemenea ”sfaturi” pe spatele vostru… 😀

Aveţi exemple utile de viaţă, aici:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/09/20/inima-stie-si-simte-totul/