Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


7 comentarii

De ce ridicăm monumente peste morminte? Top-chestionar


     Așa precum un codru împodobește o țară, precum o melodie ți-alin un tainic dor, precum un soare mare ne încălzește vara, așa te-arăți tu nouă, – o, Inger păzitor!..

Timpul este o călătorie a vieții, care pornește de la nașterea omului și care ajunge, în cele din urmă, la cimitir. Spre marele nostru regret, atunci când pierdem persoane dragi, realizăm, că anume viața este o călătorie în timp și că noi nu suntem veșnici. De ce, ridicăm monumente peste morminte? Cu cruci, cu pietre funerare de ”aur”, unele mai bogate decât altele? Nu putem judeca pe nimeni, pentru că fiecare vine cu durerea lui, și, după propriul buzunar, încearcă să imortalizeze o amintire, fie dorul după omul drag…  O amintire care după timp de jumătate de an începe să doară și mai mult, pentru că înțelegem… că devenim din ce în ce mai singuri… Nimeni nu ridică monumente din ură sau din răzbunare. Doar aici, omul e sincer cu sine, rugându-se la iertarea celui defunct, aprinzând o luminare, și pentru a cere iertare de cei rămași în viață. Cert, că durerea e aceeași la persoane care într-adevăr au ținut la viața celui decedat, dar și obiceiurile dezvoltate între timp la cimitire, precum și cimitirul Sf. Lazăr (Doina) care este cel mai mare din Europa, și cel mai pomenit în tradiții cu băuturi și gustări de tot soiul pe morminte. Dar, de ce demonstrăm astfel… dragostea pentru cei defuncți uitând să o facem în realitate, cu suflet și atitudine fiind încă în viață? Credem, că cei morți sunt mai aproape de Dumnezeu?! Cine tot ridică prețurile serviciilor funerare, astfel că după… nu putem achita datoriile pentru un sicriu? Domnul nu ține de faptul cât de bogate sunt monumentele sau pomenile cu găluști și alcool: trebuie să ținem minte acest lucru. Judecați vom fi după ceea cum am făptuit, oferit și iubit în viață. Înțelegem și respectăm pe cei care oricum țin de ”tradiția” granitului costisitor asupra celor decedați, că pe toți ne unește sau ne va uni… aceeași durere… Și ne iartă, Doamne, greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.. Amini! (Svetlana Vizitiu)

   Ce spun moldovenii despre acest lucru, – de ce ridicăm monumente peste morminte? Urmăriți mai jos chestionarul:

De nostalgie. Ca un punct de reper când venim din când în când la întâlnire cu cei de dedesubt. Avem nevoie ca ochii să ni se oprească pe ceva atunci când dorul nostru nu se materializează, ci doar e simţit cu inima. Pentru mine, sunt de ajuns crucile (poate cu vreun mic adaos sculptural). Nu-mi plac exagerările din cimitir. Icoană trebuie să fie fiinţa dragă atunci când e încă vie, nu după ce s-a trecut. – Dina Ciocanu

Din cauza originii, apartenenței religioase, un obicei… Dar religia vorbește despre cruce, cred că e mai mult decât un obicei înrădăcinat… – Moldovanu Irina

E un simplu fetis… Adevărată amintire pentru toți e Crucea care are semnificație creștină… Vitalie Raileanu

Cred că, în primul rând, e o tradiție, dar e fundamentată pe ideea că… să își amintească generațiile următoare unde sunt înhumați / înmormântați strămoșii – Mariana Harjevschi

Oamenii cred în continuare că pot construi Babilonul… – Sergiu Botezatu

Cred că asta se face din dorinţa de a fi ca toţi, din mândrie şi tradiţia moldovenească de a fi „gospodari” – Cornelia Adeola

Din atașament față de cei decedați Din diversitate ce tine de credință: credinciosi, atei, cunoscători ne cunoscatori de cutume- Iurie Bădicu

Din datoria morală de a-i asigura respectul etern – Diana Ciugureanu-Zlatan

Parerea mea este că astfel încercăm să menținem vie memoria defunctului, adică pe monument punem fotografia și scriem ceva date biografice despre răposat. – Mariana S. Ţăranu

Deoarece, am uitat să respectăm memoria oamenilor de valoare. Avem memorie de scurtă durată. Însă, lucrurile cu adevărat importante sunt cele care rezistă în timp. Strămoșii noștri au păstrat meritele lui Decebal timp de mii de ani, – și noi la fel avem menirea să menținem vie memoria celor pe care îi cunoaștem. – Denis Rosca

Dar eu mereu mă întreb ce caută crucile pe marginea drumului…? si dacă, aceste persoane, Dumnezeu să le ierte pe toate, mai au un mormânt și o cruce în altă parte….?! – Galina Codreanu

Pentru a exprima stima și iubirea fata de cel apropiat care a decedat!. Cred că e așa. Nu am idee care ar fi răspunsul corect – Ivan Afanasiev

Monumentele de peste morminte sunt o tradiție în întreagă lume, nu cred că e un lucru rău. Altceva, e dacă ne referim la valoarea estetică. Pompozitatea caracteristică moldovenilor se răsfrânge și la locurile de veci, creându-se vaga impresie de cinste mărită pentru defunct sau fală față de ”vecinii” din jur. E o chestie ce nu ține de religie, ci de cultură. Va mai dura câtva timp până vom înțelege că în viață trebuie să realizăm lucruri monumentale, ca oamenii ce rămân să vorbească despre fapte, iar aceasta face mai mult decât orice monument dichisit ca piatră de mormânt. – Cojocaru Corina

Cred că respectăm traditiile. Diferite popoare de-a lungul secolelor punând cruce de lemn, de piatră sau fier, înseamnă locul, fiind și ca o amintire, dar și ca un respect pentru cei decedați. Dar toate-s trecătoare. Pentru unii e o modă… În Italia, spre exemplu, oamenii dacă decedează în spital sunt în sicrie duși direct la cimitir. Fără trei zile de stat în casă și fără praznice. Dar monumente pun la morminte. Monumente se pun în toate țările lumii – Iurie Brasoveanu

Mormintele peste o sută de ani din cimitire, care aparțin unor persoane importante din societate, sunt istorie și ele trebuie să facă parte din patrimoniul național. În acest sens, Cimitirul Central ar trebui să obțină statut de muzeu. – Nelly Sambris

Nu știu, poate că așa ne manifestăm respectul, dragostea și tristețea față de cei care au plecat. De fapt, le ridicăm pentru noi, ca să ne alinăm tristețea și să ne umplem golul din suflet – Angela Chelaru

Se face pentru amintire, din dorința de a mai realiza, deși cu întârziere, ceva pentru cei dragi. De fapt, toate acestea rămân mai importante pentru cei rămași în viață… – Silvia Antufiev

Eugeniu Răbdău: Dacă ne referim cum decurg lucrurile în ziua de azi, – cel mai probabil de ochii lumii, este o modă în ziua de azi. Mai bine lași o cruce simplă, dar să fie curat, decât să pui un monument și nu mergi tot anul la cimitir… Sau, cel mai probabil, oamenii care au un apropiat decedat, pentru a-și alina suferința sau pentru a-și impăca sufletul, aici pe pământ în memoria lor fac tot felul de lucruri pentru a le arăta dragostea. Dar concluzia este: cel mai important lucru este ce avem in suflet, nu ce punem pe mormânt de văzul lumii. Frumusețea și dragostea pentru persoana care a decedat se află în suflet. Dar daca luam în considerare unele lucruri, alții fac business pe aceste lucruri. Dupa cum am zis, important ce simțim. Dacă vecinul și-a pus monument asta nu trebuie să fie o obligație sau o îndemnare de a face același lucru, însă la noi din păcate aceasta deja e o tradiție mizerabilă…

Reclame


24 comentarii

Lenuţa Gheorghiţa – protagonistă la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


În ajun de Ziua Îndrăgostiţilor, Clubul de elite ”Impresii din viata si carti”  a venit cu o selecţie aromată, folcloric tentantă şi care îmbie la impresii cu amintiri şi declaraţii de dragoste. Şi pentru ca totul să fie şi mai ispititor de muzical, i-am asortat cu o prezenţă la fel de folclorică, cu caracter popular, cu voce extraordinară, dar şi foarte atrăgatoare ca femeie şi personalitate. Omul prezent şi dorit peste tot, şi pe meleagurile Moldovei, şi peste hotarele ei. Este protagonista cu nr. 69 – Lenuţa Gheorghiţă, desigur, voi o cunoaşteţi, recent am prezentat şi o istorie scurtă a vieţii sale, vedeţi un fragment din sursă si albumul de la şedinţă: «Lenuta Gheorghita la Clubul Impresii din viata si carti» (deschide)

lenuta gheorghita”Timpul are o singură dimensiune: prezentul. Astăzi, Lenuța Gheorghița, tânără şi foarte frumoasă, https:vine cu o autobiografie a transformării sale dintr-o răţuşcă într-o lebădă norocoasă şi fericită, cu continuă suflare imprevizibilă, romantică, interogativă şi generoasă, veselă, directă, cu o poveste de dragoste creionată din vise şi speranţe pentru oameni, cu caracteristici specifice unei istorii încredibile, pe care doar ea ştie cum să le redea, în felul ei popular şi amuzant…” ( //impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/02/01/lenuta-gheorghita-totul-este-superb-in-viata-mea/ )

A fost cu sinceritate, unul dintre cele mai interesante şi reuşite şedinţe ale Clubului! O interpretă de muzică populară are misiunea de a promova folclorul nu doar pentru sine, ci şi pentru memoria strămoşilor, pentru cei care au creat şi perpetuat în timp valorile artisitice ale neamului nostru. Lenuţa Gheorghiţă este un artist universal – a cântat, a glumit, şi cu toate acestea a relatat, ca de obicei, cum se face la club, despre viaţa ei, talentul ei, darul de a cânta, impresii amuzante din copilărie, despre dragoste şi, în special, despre mamă ei… Cum se poate să reuşeşti în proiecte noi, şi în acelaş timp, să rămâi o mamă şi soţie bună, o prietenă, o colegă, şi pur şi simplu, om de omenie. Lenuţa ne-a demonstrat o adevărată lecţie de viaţă prin experienţa ei proprie. Lenuta GheorghitaA fost instructiv, a fost educativ. Și pentru copiii care au venit s-o cunoască. Au fost lacrimi, şi clipe cu suflete îndurerate, cu carităţi  de moment şi pentru viitor… Omul vulnerabil întotdeauna se trage la caractere puternice cu speranţa că se va molipsi de calități frumoase, în orice caz, și acest lucru vine din voinţa lui…   Iar publicul se tot înmulţea pentru a o asculta, şi mulţi studenţi de la Şcoala profesională nr.8, Centrul de Excelenţă a Industriei Uşoare, cu siguranţă, au plecat impresionaţi şi inspiraţi după eveniment, acasă.  S-a observat atenția deosebită din partea lor pentru respectabila cântăreață: S-au pus întrebări, s-a dorit să se afle mai multe din viața ei… Iurie Braşoveanu, scriitorul, i-a donat cartea lui proaspăt lansată. Vasile Vizitiu şi el a menţionat talentul Lenuţei, dăruindu-i la fel cartea lui de autor. S-au spus referinţe frumoase la adresa protagonistei din partea Marianei Harjevschi, Dorina Codreanu, Diana Zlatan-Ciugureanu şi alţi prieteni ale protagonistei, cu unele dintre ele cu Doina Arsene Grigoras au cântat excelent în duet. Moderatoare de excepţie a fost Mariana Harjevschi, director general BM ”B.P.Hasdeu”. Vedeţi imaginile accesând acest album:«Lenuta Gheorghita la Clubul Impresii din viata si carti» .   Şi filmele mai jos:

Prietenii, colegii, şi oaspeţii evenimentului vin cu aprecierile lor:

 Diana Ciugureanu-Zlatan:”Clubul de Elite „Impresii de Viață și Cărți” reușește o performanță fascinantă, evenimentele trăite aici cu intensitate maximă, reunind cu o forță magică, familia deja închegată, cu tradiții frumoase, precum și înnoind componența prin protagoniști de excepție. Sunt oameni reali, cu familii, cu activități, cu vise și succese. Doar că au ei, o lumină indescriptibilă, emanată de un interior bogat, care ne înalță și pe noi, la fiecare întâlnire de suflet. Sunt fericită să învăț viața, secretele succesului, al liniștii și al armoniei. Sunt binecuvântată să am o viață adevărată, cu oameni care foprmează elita societății noastre. Lume blândă, înțelegătoare, manierată și smerită. Două geniale vedete ale muzicii, Lenuța Gheorghiță și Doina Arsene Grigoraș, s-au dăruit cu atâta naturalețe și dragoste pentru cântec, public, încât nu au părăsit sala, nici tinerii, nici adulții. Cum să nu declari în suflet, drept sărbătoare, această zi de triumf al spiritualității, al magnificului farmec, prin care ne-au recucerit cele două stele de o valoare inestibabilă? Ne-a înfiorat la lacrimi, poemul creat ad hoc, în acea atmosferă, de colega noastră de la USEM, Dorina Codreanu, venită cu un buchet de flori albe, pure, calde… Cadoul de la colegul Iurie Brașoveanu de la USEM, plastician afirmat cu brio în Italia, a fost o carte de versuri, care, la fel, a încântat- pe admirabila protagonistă, pe dulcele public. Suntem fericiți, reuniți la templul civilizației umane – Biblioteca. Abia aștept să mă scald în voluptatea vieții culturale, la următoarele evenimente, pe care le consider că vor forma un infinit de miracole aducătoare de sănătate a sufletului! Vă iubim, dragă D Președintă a Clubului, Svetlana Vizitiu! Pe bune, Vă iubim enorm! Sănătate și Doamne, ajută! Felicitări, nouă, tuturor, pentru azile luminoase și viață în credință!”

«Lenuta Gheorghita la Clubul Impresii din viata si carti» – albumul cu imagini de la club

https://www.facebook.com/events/143175629489742/