Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


8 comentarii

Omul fără identitate – Dumitru Crudu:”Înainte să scriu, alerg o oră”


Trecutul este marea lui necunoscută. De ce a făcut anumite lucruri și nu altele? De ce atunci când știa că anumite lucruri sunt niște mari păcate, totuși le-a săvârșit? Ce l-a făcut să cadă și să greșească? Cum de a intervenit iraționalul în viața lui și a putut să facă anumite greșeli pe care după aia le-a regretat toată viața? Acum se întreabă: ”Eu le-am făcut sau altcineva?” Sunt întrebări la care nici astăzi nu a găsit un răspuns. Din întrebările astea și se constituie FALSUL DIMITRIE, spune Dumitru Crudu.

Aruncând o privire înapoi, el afirmă că a fost fericit în copilărie. Pentru că mama îl învăța foarte multe poezii și povești ca să le recite rudelor la care se duceau în vizită ”la fiecare sfârșit de săptămână cu o regularitate de metronom”. Dumitru putea recita o mulțime. Și la fel de mult îi plăcea să asculte poezii sau povești. Iar după ce a învățat alfabetul, mergea singur la bibliotecă după cărți. Avea el o plasă de rafie și o dată la patru zile o umplea cu cărțile alese de pe rafturi, și pe care… chiar le citea (Dumitru zâmbește). Le devora, le înghițea, pur și simplu. Uneori, era într-atât furat de lectură că pierdea noțiunea timpului și venea mama și-i stingea lumina, că altfel putea citi și până dimineață… 

Vizitele la rude i-au prilejuit unele dintre cele mai mari bucurii în copilărie. În cârcă, la tata, Dumitru mergea la neamurile din satele Cetâreni, Unțești și Milești. Iar când a mai crescut, se lua la întrecere cu tata cine merge mai repede. Și bunica la fel îl învăța poezii și povești. Mătușa Eugenia îl lua cu ea la strâns ciuperci în pădure și îl iniția în splendorile și frumusețile copacilor. Urmează lectura. Pentru că lectura i-a înfrumusețat copilăria…

Despre tata a scris un volum de poezie, dar despre mama a vorbit în romanul ”Un American la Chișinău”, atunci când personajul principal revine din Brașov la Flutura. În acest roman Dumitru Crudu a încercat să exprime toată gingășia și tandrețea care o caracterizau pe mama lui. Despre mama a mai vorbit și într-o povestire din volumul ”Salutări lui Troțki”, dar tot despre ea a scris și poezii, pe care intenționează în timpul cel mai apropiat să le publice într-un volum…

Totuși, Florițoaia Nouă sau Flutura? Într-adevăr, satul natal al scriitorului Dumitru Crudu are două denumiri. Flutura îi spun ei, locuitorii lui, dar în lume e cunoscut ca Florițoaia-Nouă, o denumire pe care a împrumutat-o de la satul vecin, Florițoaia-Veche, un sat cu mult mai vechi decât al lor și unde se află și primăria care îi administrează. Flutura sau Florițoaia-Nouă a apărut pe hartă cam pe la începutul secolului XX, spre deosebire de Florițoaia-Veche, care există încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, dacă nu și mai înainte.

Primele poezii au fost, de fapt, niște… povestiri scrise în cheia lui Vladimir Beșleagă, după lectura romanului său ”Zbor frânt”. ”Era primăvară, afară ploua, Dumitru stătea la masa din odaia lui, cu geamul deschis și cu un caiet alb în față, când i-a venit inspirația să scrie. Mugurii din copacul din față plesneau. Iar ploaia șiroia pe crengi și el scria, scria… Și fiecare cuvânt pe care-l ”scrijelea” pe foaie îl făcea fericit.” Așa a apărut în prezent scriitorul Crudu, motivat de buchiile inspirate ale copilăriei… Astfel scrie Dumitru în continuare… Fericit și cu pasiune.

Prima dragoste a fost colega lui de clasă Iulia Țâcu. Era îndrăgostit de ea lulea, dar nu a îndrăznit să-i spună niciun cuvânt despre sentimentele sale. O sorbea din ochi și deseori mergea să se plimbe prin fața casei ei, doar-doar să o vadă. Când i-a murit tata, a mers și el în urma procesiunii funerare, numai ca să fie alături de ea. Printre personajele din primele povestiri și poezii scrise în acei ani apărea și Iulia.

Prima dragoste la fel l-a inspirat să scrie poeziile din cartea ”FALSUL DIMITRIE”…

În același timp, în acei ani când a scris FALSUL DIMITRIE, primul său volum de debut, Dumitru Crudu avea mari probleme cu actele și cu identitatea. Pentru că nu a vrut să meargă la armată – practic, a fugit! – Respectiv, mulți ani se ascundea de miliție (poliție), ca ”să nu mă ia cu japca la cătănie”. Cu armata nefăcută, nu avea nici pașaport, fără de care nu putea fi un cetățean ca toți ceilalți. Astfel, a fost dat afară de la facultate, apoi a plecat la Tbilisi, unde a trăit sub semnul unei permanente fugi de identitate. Fugea ca să-și salveze pielea. Iar de aici și până la botezul primului volum FALSUL DIMITRIE nu a fost decât un pas. Pentru că așa s-a simțit el în acei ani: ca un om fără idenitate.

Între timp, cartea lui de debut a fost reeditată de câteva ori. Iar în 2014 a publicat o antologie de poezie și titlul ei l-a preluat tot de la prima sa carte. Anul acesta (2018), antologia a fost publicată în traducere poloneză, în Polonia și la lansare a venit și un basarabean din Soroca. Unul, Mihai, care i-a spus că și el se simte un ”FALS DIMITRIE”. I-a spus așa:”înlocuiește Dimitrie cu Mihai și această carte e despre mine”. Iar Dumitru s-a bucurat, pentru că asta înseamnă că volumul mai e și azi actual.

Pentru că multe dintre lucrurile care i s-au întâmplat în viață nu erau ușor de acceptat sau suportat, a mai scris poezii. Când i-au murit anumiți oameni dragi, a scris poezii. A scris poezii pentru a nu-și ieși din minți. Poezii care din litanii încetul cu încetul deveneau rugăciuni. În loc să ia calmante, a scris poezii. Poezia l-a ajutat enorm în acele clipe grele.

Crede că cel mai izbutit din punct de vedere estetic e volumul de poezii ”POOOOATE”, dar cel mai apropiat de suflet e volumul de litanii ”La revedere, tată”.

Este adevărat că a debutat în volum cu o carte de poezie, dar, de fapt, a început cu proză, iar la poezie a trecut ulterior. Apoi, după patru cărți de poezie, a trecut la proză. Acum scrie în paralel și proză și poezie.

Cum reușește? În poezie Dumitru Crudu caută rădăcinile emoțiilor. ”Într-un roman încerc să redau destinul unui om. Vreau să văd ce l-a putut determina pe un om concret să ajungă să facă exact aceste lucruri și să aibă exact această evoluție și nu alta. Să-l văd în mișcare. Și să înțeleg cum a fost posibil să aibă anume soarta pe care o are și nu alta”.

Pentru roman trebuie să ai inspirație, dar pentru proza scurtă curaj”. Așa cum el scrie în fiecare zi câte o povestire pentru un site din Moldova, nu are când să aștepte inspirația. Nu o așteaptă, ci o provoacă. Cum? Înainte să scrie, aleargă o oră”.

Și-a amintit că cele mai multe prostii le-a făcut în adolescență. ”Dar dacă, printr-o magie, aș redeveni iar adolescent și nu le-aș mai face, oare aș mai fi devenit scriitor? Posibil că nu.”

Cu siguranță, că nu! Mai am o întrebare, și… dacă nu fugea de armată? Cine ar fi devenit Dumitru Crudu?

Reclame


4 comentarii

Oameni adevăraţi


…Atâtea accidente tragice se întâmplă uneori în viaţa oamenilor, şi nu întotdeauna utilizatorii sau telespectatorii realizează că în spatele unui zâmbet sau al unei glume expuse pe micul ecran, fie pe o pagină de socializare, omul ascunde sentimente şi retrăiri profunde. Suntem moderni, şi mult norocoşi pentru că putem salva amintirile din viaţa noastră nu doar în creier, ci mai mult cu o cameră de luat vederi. Să ne împărtăşim nu doar cu ceea ce am văzut şi auzit, dar şi destul de clar – prin imagini…

În general, cred că n-ar trebui să fim înrăiţi pe viaţă, să băzâim la momente nereuşite, ci să-I mulţumim Domnului pentru tot cu ce ne-a binecuvântat, şi, în primul rând, pentru darul minunat – de a trăi, pentru familiile noastre, copiii şi nepoţii, pentru muncă şi meseria pe care le avem, pentru prietenii pe care ni i-a trimis, pentru că locuim într-un oraş minunat şi multe altele, toate le putem enumera fără sfârşit. Doar astfel putem fi fericiţi, mulţumită lui Dumnezeu pentru ce avem cu noi… Viaţa  – este, în primul rând, o artă, o creativitate, dar nu înseamnă că fiecare om pentru a trăi trebuie să se nască pictor, o balerină sau om de ştiinţă. Creativitatea la fel poate fi creată. S-ar putea, pur şi simplu, de creeat o atmosferă armonioasă în jurul nostru… Dar în primul rând, să fim oameni Adevăraţi! Oamenii adevăraţi sunt înţelepţi chiar şi atunci când greşesc pentru că ştiu să repare erorile sale…

Oamenii adevăraţi îşi iubesc vârsta. Întotdeauna. Ei trăiesc în present şi realitate, în a Lor Vârstă, acceptând-o şi profitând de toate avantajele sale. Ei nu îşi pun poveşti că la această vârstă e ‘’déjà prea târziu’’ sau ‘’devreme’’. Oamenii adevăraţi fac Evoluţie şi pot Totul la Orice vârstă!

Oamenii adevăraţi trăesc după propriile lor repere, – le inventează şi le întrupează realizând. Şi dacă nu se aseamână cu celelalte standarde, nu se simt deranjaţi de acest lucru. Ei permit şi altor persoane să fie evoluaţi precum acelea o doresc. Ei ştiu că misiunea de a ‘’mulţumi toată lumea’’ este una prostească şi imposibilă. Oamenii adevăraţi lucrează asupra sinelui său, dar niciodată nu o fac pentru a plăcea sau pentru a merita aprecierea cuiva. Omul adevărat o face din dragoste de sine!

Fie ca fiecare să trăiască cu Mintea lui

Fie ca fiecare să-şi asculte Sufletul,

Fără a fi sub carapacea vieţii…

Dar creând… Nu – zdrobind…

Să fie viaţa pentru un Bine

Ca răspuns la ale voastre gânduri…

Să fie mai luminoasă Mâine decât Ieri.

Cei dragi alături de noi fiind!

Doamne ajută!

❤  Svetlana Vizitiu


3 comentarii

Legenda microbilor


Omul este o fermă pentru microbi. dolar veceuPe scurt, microbii au fost şi rămân într-o stare constantă de iubire. Nu e o dragoste pentru aproapele sau pentru copiii lor, e o dragoste pentru toate lucrurile ce le înconjoară, o dragoste pentru ceea ce sunt ei înşişi, de viaţă şi de moarte – tot ce constituie din trup şi existenţa lor. Organismul omului satisface pe deplin necesităţile lor minore şi ei sunt conştienţi de siguranţa lor absolută şi de dreptul de proprietate asupra procesului, ştiind că unicul principiu adevărat de coexistenţă e cel de nu a face rău aproapelui şi, cel mai important – corpului. Pur şi simplu, nu au existat alternative şi aşa numite concepte stupide ca binele şi răul. De aceea, ei nu îşi pierd timpul cu dispute inutile şi argumente filosofice tâmpite. Dintotdeauna microbii, pur şi simplu, s-au bucurat de viaţă şi iubire. Acum nimeni nu mai ţine minte cum s-a întâmplat, ce a fost şi de unde a apărut acest virus, – poate a fost strămutat de pe o altă planetă sau e o nebunie intenţionat contagioasă, iniţial fondată pe principiul de evoluţie? titular hartie veceuCa nebunii, se caţără pe înălţimi ale societăţii, dând buzna falnic peste colegi, unul peste altul, depunând sămânţă şi obţinând germenii lor. Şi nu se mai pot opri, pentru că în acest caz microbul va fi nevoit să dea ajutor celui apropiat, cedându-i locul şi atunci altul va ocupa tronul lui, iar el va rămâne la fundul acestei societăţi crude, fără resurse vitale şi văitându-se de scârbă. La urma urmei, nu pot să stea cu toţii pe un tron! Sensul existenţei lor se reduce la satisfacerea pasiunilor lor, fiind mereu în cautare de alte modele de plăcere. Urmaşii lor sunt educaţi la fel, conform propriei imaginii şi asemănări, cum să cucerească vârfurile societăţii, fie să se apropie de ele… Gândind la faptul că ar trebui să-şi iubească aproapele, ei recunosc că într-adevăr nu se iubesc. Îndemnând pe fiecare să caute lumina, ei recunosc că se află în beznă. La urma urmei, dacă ar vedea într-adevăr lumina, nu ar fi în întuneric! Adesea microbii se adună în grupuri pentru a discuta şi filozofa pe tema „Dacă e rezonabil un trup?”. Şi dacă e rezonabil, atunci „Cu cât mintea lui este mai perfectă ca a noastră”? Fiind preocupaţi de sine, microbii nu vor să vadă urmările catastrofice ale activităţii lor… În condiţii favorabile numărul de microbi începe să crească rapid. La fiecare 20 de minute el poate creşte de două ori. Mânile ude răspândesc de 1000 de ori mai multe bacterii decât cele uscate. Mai mult de atât, pe mâini ei trăiesc până la trei ore. De pe mâini agenţii patogeni nimeresc pe diferite suprafeţe… Oamenii au o frică maniacală de veceuri publice şi, pe bună dreptate, există motive. Dar experţii sunt convinşi că ne putem proteja de bacterii chiar şi într-o toaletă publică. Se spune că cea mai curată este cabina alăturată de uşa din faţă şi care este rar folosită. Mai mult de atât, nu scaunul de veceu e cel mai poluat. Poate că acest lucru se datorează faptului că oamenii pun hârtie igienică înainte de a-l utiliza… hartie veceuFocarul de infecţie deţine anume titularul hartiei igienice sau al prosopului pliat. Pe un titular au fost găsite de 150 de ori bacterii mai multe decât pe un scaun de veceu. Aşa infecţii ca Acinetobacter şi Enterobacter, care cauzează infecţii periculoase ale uterului, tractului urinar şi pneumonie etc. Potrivit medicilor, cel mai bun mod de a vă proteja de microbi – să vă spălaţi pe mâni cu apă şi săpun antibacterian, după ce vă ştergeţi cu un prosop de hârtie, role sau pliate. Pe un centimetru pătrat de mână se pot găsi peste 1000 de bacterii, iar mânile spălate reduc cantitatea lor până 30-50 %, şi şterse cu prosop de hârtie încă 20%. În ceea ce priveşte veceurile publice, se poate de utilizat prosopul de hârtie, astfel încât să nu atingeţi butonul de la bac sau apă de la robinet. Uşa de la veceu o puteţi deschide cu cotul sau la fel, cu ajutorul hârtiei igienice. Printre altele, pe tuburile de cremă pentru mâni sau faţă, aflate într-o geantă, există mai mulţi microbi decât pe scaunul de toaletă. Stilourile şi genţile sunt cele mai poluate obiecte şi nu toţi realizează acest lucru. Trebuie să cunoaşteţi aceste lucruri vitale! Chiar vreau să vă bag în sperieţi ca să fiţi atenţi pentru viitor!

În ajutorul nostru vin varia produse de igienă şi curăţenie şi producători de hârtie igienică Paper Plus, de preferinţă: prosoape-pliate, role-prosop de hârtie, la fel şi hartie igienică – toate după ce fiecare persoană umană în mod normal se spală pe mâni înainte de a mânca sau după utilizarea toaletei – lucruri mult mai utile decât folosirea prosoapelor textile şi a uscătoarelor de mâini. Acestea sunt lucruri elementare şi abilităţi de igienă de bază, educabilitate încă din copilărie. Să fiţi sănătoşi!

Articol scris pentru SuperBlog 2014