Vântul de est mi-a salvat corpul.
Cel de-acasă sângele mi l-a supt.
M-am gândit că e doar omul
Ce calea mi-a indicat-o să o urc… 
Eu mi-am urmat durerea-n Europa,
Suferința în amar greu stăpânind,
Muncind mereu, eu o simplă badanță,
Lăsând în săltar diploma cu venin…
Eu mi-am dorit o unică speranță,
Să fiu iubită, viața să mi-o suplinesc,
Copiilor să le ofer o șansă,
Dar, fiul l-am pierdut în al meu eșec…
Cândva visam că e drumul iubirii,
În Diaspora, cu sufletul curat.
Acolo unde raiul e – în avuții,
Pentru că așa statul m-a furat!
Eu am sperat la calea fericirii –
Cu fermitate, crezând că voi reveni…
Fugind de blestem, coronaviruși și urgii –
Dar, într-un sac – în Țara mea – am ajuns…
( În memoria primei basarabence decedate de COVID19)
Svetlana Vizitiu, 20 martie 2020
😥 ❤ ❤
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 