Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


4 comentarii

Cum sărbătoreau Paștele în comunism


cum sarbatoreauCum sărbătoream Paștele pe timpuri? În primul râns, era ceva imposibil! În nici un caz sau ”Boje upasi!”! Unde găseau oamenii, pe-atunci vopsea pentru a colora ouăle? Și cum arăta praful ori boiala, se pare că era anilină. 10247366_628897593856267_1767015347811107727_nÎn cazul dacă oul pictat crăpa, albușul lui devenea aniliu-toxic, și numaidecât partea otrăvitoare se elimina cu grijă. Ce era important – interzicerea totală a acestei sărbători ortodoxe! ”Subbotnicele” organizate în loc cu o zi inainte de Paști, – era datoria obligatorie a KGB-iștilor și pentru a sta de veghe… Păzea! – urmate de denunțuri istorice în masă. Oricum, cei care au vrut să facă o carieră, la biserică nu mergeau, cozonaci nu coceau, ouăle nu vopseau.

Prin anii 60-80, tatăl meu fiind om de partid (obligatoriu), se ruga în sine la Domnul, iar grijă sărbătorilor de Paști rămînea pe umerii buneilor, la care ne trimitea pe noi, copiii și mămica… Acolo în sat, mergeam la biserică, apoi la cimitir de blajini… Ciocneam cu ouăle colorate și minunate pentru noi. Doar la buneii de la Olișcani, Șoldanești și Varvareuca, Florești, simțeam acea sărbătoare, o atmosfera pascală… La fel, pe-ascuns, după naștere am fost botezați…10153211_10201181222887525_4608860245515452408_n

Istoric. Prin anii ’20 se făcea tot posibilul pentru a distrage atenția oamenilor de a crea tradiții sau obiceiuri religioase. Educația ateistă persista oriunde. În timpul sărbătorilor conform calendarului bisericesc, se organizau ”paștele comsomolist”, ”procesiunile cruciale comuniste”, iar pentru tineret, în special, – procesiunicum sarbatoreau co cu torțe anti-religioase. În anii ’70 și începutul ’80 în noaptea de Paști, pentru tineri se amenajau săli cu discotecă de noapte, iar cinematografiile distribuiau pelicule (adesea cele străine) la cerințele tovarășilor.

Cimitirul. Blajinul. Obiceiul ”plimbărilor personalizate” la ”cintirim” de blajini, s-a dezvoltat pe timpurile sovietice cam prin anii ’70 pentru a mușamaliza taina sărbătoririlor pascale. Oamenii întrau în panică de frică să nu fie cum sarbatoreau comunprinși că merg la biserică, pentru a nu pierde locul de muncă, sau să fie exmatriculați de la instituții, fie puteau primi o mustrare de la ”comsorg” sau ”proforg”… Iată și s-a dezvoltat un obicei de blajini, a noua zi după Paști, să sărbătorească cu mîncare și vin la cimitir, dar și să-i pomenească pe morți. Că Blajinul nu era interzis de comuniști, și nu era periculos pentru ideologia comunistă. De altfel, ce mai sărbători, care Paște? – pe-atunci, nu era timp de sărbători! Mare era necesitatea de a obține hrană, îmbrăcăminte, și așa mai departe, cu cozi interminabile!

Istoria confirmă faptul, că în orice perioadă un stat progresează doar atunci când la putere se află SUFICIENTE persoane inteligente pentru a impiedica prostia activă și a nu lăsa să se distrugă ceea ce au dezvoltat cei deștepți… Într-o țară de regresați, prostia umană e la acelaș nivel: în partea de sus se observă o creștere a cotei de criminali corupți, iar restul populației – îi crede cu o simplă naivitate. O astfel de schimbare a mentalității întărește invariabil consecințele distructive ale acțiunilor celor inapți, și întreagă țară ca în săniuță rulează în direcția iadului! 😦

CHRISTOS A INVIAT! ❤

Clubul ”Impresii din viata si carti” cu Vlad Mircos

3 comentarii


Vlad Mircos: Sursa mea de inspirație este dragostea…”

Galina Furdui despe Vlad Mircos

Muzicianul Alexei Litvin In cadrul Clubului Impresii din viata si carti cu compozitorul Vlad Mircos.

”De mic copil am fost pasionat în mod deosebit de lectură. Am început să citesc de la vîrsta de 5 ani. Mai întîi am citit toate cărţile de poveşti de acasă, de la biblioteca şcolară şi cea sătească, apoi am trecut la cărţile de aventuri. Una din cărţile care mi-au captivat în mod deosebit a fost „Căpitan la cincisprezece ani” de Jules Verne.
Ţin minte, că atît de mult am îndrăgit…”- Vlad Mircos   https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2013/09/19/vlad-mircos-totul-depinde-de-oamenii-din-jur/

Inga Albu (avocat):Va multumesc pentru Intilnirea petrecuta astazi – mult stimate Compozitor Vlad Mircos!!! Am primit o deosebita placere sa ascult despre istoria vietii voastre intre creatie si familie. Sunt imbogatita cu energie pozitiva si multumita ca va cunosc personal. Un mare respect pentru atitudinea deosebita acordata fiintei Femeia – chiar si prin acest cintec ati numit-o Floare si Regina! Bravo! Cu respect, Inga Albu
Nu in ultimul rind vreau sa multumesc organizatorii acestei intilniri – Svetlana Vizitiu si gazdei BM B.P. Hasdeu.

Valeria Bobocel: Era azi, zi așa cum o vedeți: un început de înec de ploaie, o spălătorie grandioasă înainte de Paști ca să se curețe toți… lumea, orașul, cei ce bîrfesc și cei bîrfiți… Și hop eu, fără să mă dezmeticesc bine de la procedura unui manualist de forță , să-i dee Domnul sănătate măcar atît cît întoarce oamenilor domnul Pavel, în incinta bibliotecii @B.P.Hașdeu@, local iubit de mine, căci nu înzadar am fost și eu pe aici o bucățică de șef al oficiului de presă… Mulțumesc, Svetlana Vizitiu, pentru invitație, m-a prins direct de mijloc, căci un piculeț mai tîrziu mă aștepta Inna Petraru, dar pe asta dacă o pierd cu seansul de masare, parcă îmi pierd norocul… Zic un sincer mulțumesc că am vazut-o și pe doamna Galina Furdui, am auzit-o și pe această lăstăriță de pianistă genială Corina, că ne-am mai pozat și că de azi înainte știu cine e Vlad Mircos… Și dacă-mi permiteți o să-mi cer scuze că nu am reușit să stau pînă la partea șase))) căci m-a izbit un sunet de telefon ca sirena de urgență, dar nu m-am plictisit deloc cu cei de la Cantemir ce au vînă tare de muzicieni și toată puterea unui suflet mărinimos de copil… studiam acest izbitor contrast între o tînără moderatoare de la care mereu mă pocnea un spiriduș să-i fur foile să vedem dacă știe ceva inafară de a citi de pe foaie))) și acest copil mare pe care l-am întîlnit abia azi pe timp de amenințare ploioasă, că nici nu știam cum îi zice… Vlad Mircos, nici nu mi-i rușine barem că nu-l cunosc, adică mendrele mele nu chiar des se intersectează cu rușinea din viziunea moldovanului ( fiecare iubește societatea cum o vede), dar aici chiar fără chef de pretenții față de mine… Nu l-am știut că nu-mi închipui un om ca Vlad să se bată cu pumnul în piept, să ceară medalii))) 45 de ani de trai și 20 de aport muzical? Cum de nu s-a stricat băiatul acesta, unde-i patosul, unde-s imnurile… Vlad Mircos… Da , uite, nu te știam, dar, mulțumită Svetlanei si bunului Dumnezeu, am mai cunoscut un om adevărat de artă, teafăr la inimă și cu zvîcniri de muzică și prin somn… Am visat ți eu un vis, Vlad. Se facea că intru întrun cămin de impresii și carte și aud o voce , care vorbește despe copilărie cu atîta farmec, despre mama ți tata, părinți cu prispa clădită din note, căci tăticul a absolvit trei cursuri la școala serală de muzică, iar Vlad Mircos doar i-a dat aripi visului din casa părintească , să zboare prin lume, căci e compus din ea și pentru ea… povestea de primele experiențe cu încurajări de acelea care știe să le fac Boris Lebediuc ( cum să nu, mi-a căntat, cunosc bine, chiar mi-am imaginat încurajările), am auzit cum discipolele tale vorbeau despre un prieten bun pe nume Vlad ( uite că deja cunosc cum te cheamă)))) ele, care au trăit mai puțin ca mine te știu și eu mai n-am rămas în urmă… Mi-au plăcut melodiile mult de tot, mi-au plăcut ochii tăi, care priveau exact cum țintesc eu cînd spun un vers: urmăresc să ajungă direct în sufletul omului… Pînă la urmă ploaia nu a mai avut nici o valoare pentru mine, eram doldora de energie de la Vlad. Nu stiu despre poieți și zdrențe, Vlad, dar știu sigur că există între oamenii ce se pretind a fi plăsmuiți din artă două soiuri: de ARTĂ și de Doamne mă … iartă))) Vlad, noi suntem din acelaș aluat, o spun fără modestie, căci mă mîndresc cu asta, numai că tu ești un pic mai bun ca mine că ești mai mare… Da, ai un zîmbet ca un soare, ce dăruie mireasma romanticii…Svetlana Vizitiu, încă o dată mersi de invitație, dacă mă mai inviți – mai vin! Dar fără foițe, căci sunt sigură, noi toți stim a citi, dar s-o întrebi ce băiat îi place- știe și fără foaie că asta o cere sufletul… Sunt sigură, că foile au fost presurate cu cuvinte frumoase tot de ea și adică găndurile sunt ale ei, dar adică aista așa și împarte lumea… în oameni, care au ce spune și oameni, ce au ce citi))) Mulțumesc de atenție, nici nu știu dacă cuiva îi este interesantă părerea mea, dar de ce să n-o spun dacă o am)))
P.S. Încă o dată m-am convins că la biblioteca municipală e o atmosferă plină de armonie și carte, bravo și celor ce susțin biblioteca municipală “B.P.Hașdeu”!


Scrie un comentariu

Trăiește-ți un obicei de a fi fericit!


Am primit un sms de la un număr necunoscut: ”Pisicuțo! Te aștept la locul nostru, la ora 22.00!”. Stau deja de trei ore și mă gîndesc… – Bărbaților! Aveți soviste! Semnati-vă! 😀

singuratate rusa

 dusica

 scop corect

copil mai mult girafi


4 comentarii

Discriminarea începe cu privirea


Complicată întrebare: ce-aş fi schimbat în viaţă? Nu există oameni să fie satisfăcuţi absolut de toate, dar există optimisti. nor4Orice problemă se poate de rezolvat. Dacă n-ar fi totul aşa precum aş dori într-adevăr, – posibil, că aş fi schimbat cardial ceva în viaţa mea, dar… nu depinde de mine. Nimic nu poate fi lin. Cu Asta trebuie de trăit, chiar dacă ai un neajuns sau un handicap, înseamnă, că Dumnezeu ştie ce face şi de ce aşa a hotărît… Sau – să te lupţi, să i-ei careva hotărîri. În rest, îmi zic, că viata e normală, căci nu totul poate depinde de noi. Nu poţi să influenţezi lumea sau politica, fie, să trăieşti mereu cu speranţă, că cei de sus-jos te vor asculta…

nor2O persoană cu dizabilităţi nu are nevoie de mila voastră, care desigur e necesară; anume prin ajutorul vostru necondiţionat, – poate pentru un tratament, fie şi numai cu o vorbă bună. Astfel de oameni au nevoie de o Atitudine; să simtă şi să conştiinţizeze, că sunt Normali, şi într-adevăr, iubiţi, La fel de fireşti, ca şi ceilalţi din jurul nostru, – nu să fie puşi la “zid”, în situaţii stingherite, complexate…  Să ştie, că şi ei pot comunica în rînd cu alţii. Să participe la convorbiri, discuţii publice, activităţi şi manifestări social-culturale, să contribuie la binefaceri, – nu şi ignoraţi sau arătaţi cu degetul. nor1Discriminarea se începe cu privirea din inima noastră, care imediat e percepută de orice persoană. Nu ai cum să ascunzi sentimentele, nu ai cum să ascunzi curiozitatea, precum şi dezgustul care-i domină uneori… Iubirea nu poate fi ascunsă, dar dacă o acoperi cu o manta de scuze… Oamenii nu au cum să schimbe atitudinea, fie poziţia lor faţă de persoane cu dizabilităţi, şi ceea,.. ce deja putrezeşte în sufletul lor… Un om cu handicap poate îndura orice, chiar şi acuzaţii etc, dar  nu va suporta să-i fie puse la îndoială caracterul, speranţa, optimismul, zîmbetul sincer…nor3

Ideile simple sunt cele mai convingătoare surse de a te realiza, – iar astfel de persoane au un dar special, să Vadă şi să Audă, chiar dacă sunt orbi sau hipoacuzici, – contribuind cu cele mai ingenioase idei pentru realizarea varia proiecte… Orice fiinţă umană poate fi cheia înţelesului vieţii, – chiar şi a reuşitelor şi succeselor noastre!

In principu, nu exista oameni urîţi. nor5Cu unii, şi nu e secret, – este foarte plictisitor! Înţelegeți, uneori frumuseţea se reflectă din interior. E o formă, ca şi un obiect care pare pustiu, dar nu e deloc pustiu. E un vas pentru suflet! Credeţi-mă, aceşti oameni, alături de voi, pot aduce fericire şi mult noroc!!!

Visezi să ajungi cineva în lumea asta, dar ajungi să-ţi cunoşti valoarea…

Svetlana Vizitiu


Un comentariu

Scris cu lacrimi


Ea îl privea de la celălalt capăt al blocului: erau cam la acelaş nivel de la 11-13 înălţime. El n-o observa, fiind frămîntat cu ale lui şi… gata să se arunce în gol…

„Ce mai nebun gata să se arunce? ori, imi pare? şi… e frumuşel! Iin noridiotul, chiar e gata să sară! Ce nu-i ajunge? Dar, de ce m-ar preocupa pe mine, – nu mai am ce face? Cu ce pot eu ajuta, cu semne? E departe, nici nu mă vede! Şi mă grăbesc la servici! – mă vor penaliza, ca de obicei, că întîrzii mereu…” A încercat să strige la el, însă înzadar; el n-o auzi. – „Interesant, de ce mă priveşte fix? – Bine, fug eu la servici.”

El nu observa pe nimeni, privind doar într-un puncscris lacrimit. Îl măcinau sentimente amare, dragostea nereciprocă, şi viaţa, viaţa asta de toate zilele… Exmatriculat, fără un serviciu stabil, acum şi iubita l-a abandonat pentru unul altul, cu maşină… Ce mai rahat de viaţă, în Moldova asta! Un ratat! Nu ai unde să te realizezi, să studiezi gratuit; pentru toate trebuie să plăteşti! O greşeală prostească din adolescenţă, şi nu poate primi un paşaport, ca să plece în străinătate, să lucreze.

Părinţii? Sunt deja în mormînt. Prietenii, pe care îi ajutase el atît de mult şi necondiţionat, s-au realizat şi au uitat între timp de el. Nu au nevoie de un biet sărman, nici să-l ajute. Nimeni în ţara asta nu are nevoie de el!

– „Mamă, mămică dragă, de ce nu eşti lîngă mine? Îmi este atîta dor de tine, tată!” Iubita – lumina ochilor lui, – nici ea nu mai are nevoie de el. A telefonat-o de zeci de ori, – nici nu ridică receptorul, şi la mesaje nu răspunde.

Privi în gol... Simţise brusc sudoarea-i în spate, corpul începu să se scuture de frig. – „Păcat, să mor aşa! Să mă ierte, Domnul! Dar nimeni pe acest pămînt nu va plînge după mine. Şi nici nu se va aminti”… Recent, îi dăruise lalele galbene de 8 martie, florile tinereţii şi dragostei veşnice: ea părea fericită… Flori galbene… Galbene… Galbene? Se trezi din gănduri;  văzu o pată galbenă. – Ce-i flutură a ”galben”? Abia acum observă fata de la balconul din blocul de vis-a-vis; îi flutura din mâini cu o basma mare, de o culoare galbenă… Şi îi zîmbea!?getImage (1

Aici, şi l-au apucat de braţe cei de la echipa de intervenţie, la care fata totuşi a reuşit sa telefoneze. Fata care se grăbea la serviciu…

A doua zi, fata îi ducea găluşte la spital…

A treia zi, el se transfera la ea cu traiul…

Peste un an, ei făcură o nuntă, la care au invitat şi prietenii care cîndva au uitat de el…etate

În prezent, are un loc de muncă stabil, şi ce-i mai important, este iubirea şi soţia lui! Cea care l-a salvat de păcat!

O rază de lumina, la timp! Sanşe şi speranţe noi!

Există Dumnezeu!

Svetlana Vizitiu


2 comentarii

Dragostea oarbă


Într-o zi, Nebunia își adunase prietenii la un ceai. Au venit cu toții, a fost vesel, distractiv; s-a cîntat, s-a dansat, iar după un desert, getImage (10)Nebunia a propus să se joace lumea ”de-a v-ați ascunselea”: Eu număr pînă la o sută, iar voi vă ascundeți… Primul care va fi găsit, va număra din nou pînă la o sută. Toată lumea a fost de acord, cu excepția Fricii și Lenei. – Unu, doi, trei… – începu să numere Nebunia.nu dau nimic Panica s-a ascuns primă, unde i s-a nimerit să fie. Bucuria alergă veselă prin grădină. Tristețea s-a pus pe lacrimi, suspinînd și gîndindu-se la efemeritatea vieții. Invidia se tot agăță de Licărire, și s-a ascuns după stîncile înalte. Iar Nebunia continua să numere. Disperatul dispera, deoarece Nebunia reuși să ajungă cu număratul, la nouăzeci și nouă. – ”Una sută!” – țipă Nebunia.  – M-am pornit în căutare! Prima a fost găsită Curiozitatea, care își scoase capul curioasă,getImage (15) să vadă cine va fi primul găsit.  Agățată de gard, a fost surprinsă Îndoiala, care se tot îndoia, pe care parte a gardului să se ascundă. Și ceilalți au fost găsiți, iar Curiozitatea deodată a întrebat: – Dar unde e Dragostea? – Și porniră cu toții s-o caute. Nebunia, în căutare, s-a rătăcit departe-departe și a nimerit brusc într-o grădină parfumată de trandafiri. În tufișuri s-au auzit foșnete. Nebunia  a extins în părți ramurile roze și a auzit un țipăt. Era Dragostea, spinele rozelor i-au înțepat ochii. Nebunia își storcea mîinile, cerșind și rugînd iertare în genunchi, promițind să rămînă cu Dragostea împreună pentru totdeauna. Și Dragostea a consimțit! 🙂 De-atunci, conform legendei Dragostea oarbă și Nebunia merg împreună… 😀

 


19 comentarii

Cum e să fii femeie puternică


 :) Despre sindromul ”mătuşicăi” nu veţi găsi în dicţionare. Cu toate că, în viaţă este o apariţie reală: 10297959_657708934301096_8994426641645619120_ncu o stare abătută, de oboseală și morocăneală, în plus, privire stinsă, apatie sexuală, nedorinţa de a mai visa… Un atare kokteil negativ, un motiv din care suferă multe persoane…

Odată, s-a trezit şi în mine această ”mătuşică”. Nu chiar imediat, dar îşi făcea uneori “apariţii” lăuntrice, fie, şi pe o clipă, în al meu interior. Se întâmpla asta, în special, atunci când se adunau grămezi de munci şi griji în gospodăria noastră: deriticări şi cârpiri… Dar cel mai important, – sub masca cicălelilor la adresa celor de-acasă; cică, nimeni, în această casă, în afară de mine, n-are nevoie de nimic. Se-ntâmpla, înţelepciunea din mine să-i riposteze năstruşniciei mele “din interior”, şi acea… dispărea imediat. Și tuturor din nou li se făcea ușor şi vesel. Drept, că după naşterea copiilor, oaspeţica nedorită apărea mai des, ascunzându-se sub masca aprecierilor sociale, cu simţăminte de datorii şi obligaţiuni. Ulterior, “mătuşica” se mutase pentru totdeauna. Cinic şi brutal. M-am pricopsit, deci… Cu tot scarbul – amărăciune, ipohandrie, plictiseală, economie. Doar să mă îngraş încă n-am reuşit, dar nici asta nu mă preocupă. “Mătuşica” a făcut o revizie în casă, şi cu o mâna aspră mi-a strâns cureaua… la buric. Nu-i mai ardea de garderobă, de concerte, de plimbări… În fine, mai apăreau sclipiri de tânguială după vremuri bune, şi plângeam cu lacrimi amare… Veşnic obosită, morocănoasă şi neprihanită, uneori îmi propuneam timid, să intru în buticuri cu lengerie, dar “matuşica” era de neînduplecat! Pantofi cu tocuri? Doamne fereşte! Copiii nu au ce mânca, nu au haine de calitate! Dar şi să fiu mai înaltă ca soţul, la fel, nu se permitea. “Mătuşica” devenea un despot în casă, şi copiii au început să zâmbească mai rar, prietenii – sa vină și ei mai răruț în oaspeţie, iar soţul – să şoptească cu  blândețe… Dar, intr-o zi solară de primăvară, “mătuşica” a dat semne că cedează: viaţa devenise imposibilă! Procurând tot ce mă făcea mai frumoasă şi de nerecunoscut, i-am dat un şuţ acelei “matuşici”, cu toate borşurile, bodogănelile, oboselile şi griji cu obligațiuni.  Mi-am zis şi scris pe frunte câteva poveţe, în lupta contra sindromului “mătuşicei”, cu care lupt și în continuare! Din obligație. :)

1. Fă-le pe toate cu dragoste şi uşurinţă. Aşa, precum spun şi filosofii: ce-i în interior, e – şi dinafară. Dacă te bucuri de lume, de fiecare clipă în viaţă, devii şi la exterior, la fel de frumoasă și atrăgatoare pentru anturajul și norocul tău. Buna ta dispoziţie, precum şi inelele pe apa, se extind asupra celor de-alături. Doar “matuşica” uită, că la mame fericite şi copiii sunt fericiţi, iar la femei fericite și soţii sunt fericiţi.img_20170305_113918

2. Aplică-ţi bucuriile de femeie în rangul celor obligatorii: Precum o spun filosofii: nu e greu să te naşti deştept, iar minte de barbat –  este, fie, nu este… Grația femeiască – e altceva, dar…  e realizabilă. Aşa că, momindu-te şi bucurându-te de plăceri femeieşti, realizează-te! cu Feminitate! cu Şarm! neapărat, cu Cochetării! cu putere de a Farmeca! dar, fără sindroame de matuşica! Doar sentimente și convingere, că tu eşti Cineva, şi-n primul rând, să fii în ochii tăi proprii – Prima! Vârsta nu are afacere: fii Fără dependenţă de ea!

3. Nu sunt datoare nimănui.  Simţul cela, cu datorii, obligaţii, se merită înșirat într-un rând de psihiatrie. Gen clasic: nu suport sa prepar, să cârpesc, să deretic, dar mă simt obligată… Şi… în loc să ne refuzăm pur şi simplu, de treburi obosite, ne violăm sistematic, iritându-ne contra tuturor, transformându-ne în himere rele. Cu toate că, acei “toţi” nici  nu te-au rugat să te arzi trei ore la bucătărie, ca să-i bucuri cu cinci feluri de mâncare? Nu va muri nimeni de foame, iar în criza actuală, soţul se face sătul şi cu un borş! etate1Cred, că doar dragostea e în stare să conducă oamenii în direcţia corectă…

4. Îmi este indiferent, ce vor gândi de mine oamenii. Important – e cum gândesc eu. Dar să gandeşti trebuie, doar de bine! Şi dacă cineva gândeşte de rău, e problema lui! Numai “mătuşicilor” le pasă… Ia atitudine: Un spate drept, barbia în sus, un mers elegant! – cine se va indoi, că esti o Femeie fericită? Apropo, nimeni nu te va bârfi…

5. Dacă e să alegi între sex şi prepararea borşului – alege sexul! Numai nu cădeți jos, vă rog! Că mă apucă uneori şi pe mine îndoiala…  Doar “mătuşicile” n-au puteri, au obosit, sunt ocupate, n-au dorinţă… Poate şi cele slăbite și nesănătoase, să le iertăm… “Fetele normale” includ fantezia, citesc Kamasutra, se ocupă cu Tantra şi dansuri orientale etc. Doar că, borşul se poate prepara și după… Iar cine poate, achită servitorii să-l prepare, dacă -nu, cumpără un set de bulioane :)

6. Femeia e făcută să inspire bărbatul, nu să-l slugească! De acord? Primul meu bărbățel se da cu părerea, că de la femeile care prepară excelent şi cârpesc bine cămăşile, bărbaţii nu pleacă. Ei, şi a avut el patru (!) soții și zeci de amante. Toate preparau şi spălau foarte bine… Iar el n-a înţeles un simplu lucru: servitoarea şi soţia – sunt subiecte absolut diferite!

7. Eu exist, și acest fapt deja e un motiv de bucurie! Alta ca mine, nu există, şi nici nu va fi. Niciodată! Aşa că, fiţi de acord, că e o crimă să te simţi nenorocită, să te ucizi zilnic cu probleme, uneori, inventate, distrugându-ţi personalitatea şi transformându-te într-o tânguitoare lacrimogenă.

8. Fii mereu în formă, chiar şi cu copii în braţe! Iar în faţa bărbatului, întotdeauna,- fii cu rujul pe buze! Să arăţi ca o crăiasă! Şi afară, şi – acasă!  Cine a zis, că femeilor mature le este interzis? “Mătuşica”?… Arată-i limba şi… fugi să te dai pe role! Nu este un lucru imposibil. Doar să-ţi doreşti, doar să vrei… Să ai voință!

Svetlana Vizitiu


5 comentarii

Hai, îmbrățișează-mă!


ImagineChiar dacă nu place, adevărul nu poate fi anulat. De multe ori noi nu prețuim ceea ce avem alături, până când dispare. Eliminăm un număr de telefon, știind că se va întipări în mintea noastră. Ne spunem La revedere, știind că ne vom întâlni din nou. Spunem, că ne vom gândi, știind răspunsul dinainte. Mereu căutăm ceva nou, știind că nu vom putea trăi fără acel vechi, din trecut. Suntem în așteptare, chiar și atunci când spunem ”Du-te”! Ne certăm, iar în sinea sa ne rugăm: ”Ei, hai, îmbrățișează-mă!”… Pur și simplu, cuprinde-mă! Doar să trăiești și să fie cineva care are nevoie de tine – este deja un dar, și propria ta recompensă! Cât de important  e să știi, că cineva are nevoie de tine, și… că inima cuiva bate pentru tine! Dragostea e capabilă de multe, n-o respingeți…Imagine Dacă avem o brumă de minte şi un pic de caracter, faptul că avem idei diferite nu ne dă dreptul să ne jignim..  În interiorul fiecărui om există o limită. Limită de sentimente. Limită de emoții. Limită de durere. De lacrimi. De ură… Limită de iertare! De aceea, uneori omul poate răbda îndelung  și mult-mult timp. Cu o lungă tăcere. Și o perioadă îndelungată de timp pentru a trage concluzii. Ca apoi, într-o clipă să se ridice și să plece, fără un cuvânt sau explicație. Prin urmare, de aprecieri au nevoie faptele, nu – cuvintele. Cuvintele au un sens bine definit la origine, totul e că noi să le înțelegem și să folosim problemele cu care ne confruntăm ca pe niște oportunități de a crește înșine. Prin cuvinte, cu toții ne iubim unul pe altul, iar faptele diferă, ne demonstrează contrariul. Nu poți să uiți un om. Poți să-ți schimb atitudinea, dar să-l uiți, niciodată. Dacă nu-ți poți explica, de ce suporți și ierți dificultățile cu sanda etcunei anumite persoane, înseamnă că îl iubești cu adevărat. 1396071_392932950837765_1152603352_nCât de des greșind în viață, ne pierdem persoanele dragi. Străinilor tot încercăm să le facem pe plac, și fugim de cei pe care apreciem într-adevăr. Ridicăm în slăvi pe acei ce nu ne merită, iar pe cei fideli nouă, tradăm. Cine ne apreciază și ne iubește,-  îi ofensăm, și ne mai așteptăm la scuze din partea lor.Trebuie să te placă doar cei care merită? De ce, cu cele mai dragi nouă persoane uneori n-avem imagini? Fiind atât de fericiți cu ei pe timpuri, nu ne gândim, la fotografii ca amintire. Noi, pur și simplu, nu ne gândim, că ei pot să plece… Totul are o limită.

Un animal ia de la viață exact atât cât are nevoie ca să supraviețuiască, iar omul, până explodează… 🙂

Svetlana Vizitiu


19 comentarii

Sinceritățile mele


Mi-am dorit mereu să adun oameni minunați împreună, și nu doar pentru activitatea clubului; să fie într-o strânsă relație de prietenie, cu schimburi de interese și experiență din viață, cu discuții și comunicări, cu sprijin și susținere, la nevoie…

place-poza

Svetlana Vizitiu 2016

La chemarea Inimii!eu Cum se zice, primăvară după primăvară se topesc anii, dar nu și inimile noastre. De aceea, și-mi plac sărbătorile, tradițiile, întrunirile care ne adună împreună, – e un schimb de fericire, dragoste și sănătate spirituală! Sunt o persoană energică și întreprinzătoare, pentru care grijile familiare par puține, de aceea, se pare că mă rup după multă acțiune. Furia poate… să mă apuce atunci când nu sunt înțeleasă; eu vorbesc, lămuresc ceva, dar nu sunt auzită. Încep să cred, că nu sunt acceptată, fie, vorbesc eu ce nu trebuie, și mai mult este o nemulțumire de sine, nu de oponentul meu. Dacă zic, că sunt în stare să schimb o situație, o fac numaidecât. Ca de obicei, precum se întâmplă, acolo unde există situații de conflict… apar și eu, ori, e invers? 🙂  Fapt e că sunt considerată o banalitate, care tot caută dreptatea la fundul mării…  Nu  sufăr când cineva tot încearcă să mă privească în gură. Ramân, când nu sunt constrânsă; când cineva mă ține, – fug eu fără să privesc în urmă.eu10 Doar căsătorii fericite n-am avut, acum încep să mă bucur…sas Dragostea fericită e de acum, de șapte ani!

Mă apasă povara nedreptăților și insuficiența rezultatelor obținute din acțiunile mele… cele dorite. Nu simt satisfacție în activitățile profesionale întreprinse: oricare pas n-ar fi, ea nu vine, dacă nu te simți susținută de persoane pe care te bazezi. Indiferența lor cred  că parvine din nemulțumirea de sine și de viață personală. Dacă ești un doctor, tratezi oamenii și ei se însănătoșesc, – e un rezultat! La noi, când cineva îți zâmbește, apar îndoieli, dacă e sincer. Am născut-o pe fiica mea singurică, fără soț. Pe-atunci, încă se spunea, un „baistruc”. Tatăl ei, mai mare cu zece ani, un sportiv, campion pe lupte, cu ”casă mare” și ”Volgă”, mai și cu alți ”baistruci” prin colțurile URSS, – cu doar cinci luni mai târziu, i s-a mai născut un copil, un frate vitreg pentru fiica mea. 🙂 Avea el un egou inedit parvenit din neîncrederea în oameni și în continuare a rămas un ”jlob” fără de-asemeni; iar toate acestea eu trebuia să le asimilez mai târziu… Eram deja însărcinată, și convinsă că-l iubesc. iulian 2010 febrPâna atunci, m-a iubit el pe mine. 🙂 Eram frumoasă și inocentă, ințeligentă, dar naivă. Credeam fiecărui cuvânt care pronunța lumea. Iar cu ”kopkilu” în traistă, îmi ziceam că nu voi mai trebui la nimeni. N-am mai dorit un astfel de tată pentru fiică… Bine, că am avut puterea asta de a mă convinge. Am înțeles, că o femeie puternică le are pe toate, dacă dorește! Nu aveam timp să mă gandesc la bărbați, nu am spus ”Da” celor, care imi cereau mâna și chiar mă iubeau cu tot cu copil. Intuiam eu, că voi fi acea responsabilă, liderul în familie, însă doream să fiu eu ”mielușă”, – din păcate sau fericire, – s-a adeverit pe parcursul vieții. Vremuri, moravuri, năravuri… Fapt, că peste trei ani m-am măritat cu altul, un polițist, care, după ce i-am născut un fiu, și-a zis, că mi-a făcut o favoare și deja trebuie să-i fiu recunoscătoare, că mă ”luase” cu copil străin, în… propriul meu apartament. Un leneș incurabil și, mare rușine pentru el era să-și plimbe propriul copil în cărucior: ce va zice lumea din sat, că e sub papucul soției? 🙂 Desigur, nu sunt nici eu o sfântă, dar nu am pentru ce a mă justifica… N-am păstrat supărare pentru nimeni, – de fapt, fiecare persoană m-a ajutat să-mi călesc caracterul, să ramân independentă, să-mi fac pași proprii în viitor, sprijinită de Credință, Speranță și Perseverență. În dragoste trebuie să poți juca, – într-o cășnicie, cu atât mai mult. Bărbații sunt ca și copiii, – în fața lor trebuie să improvizezi mereu. Iar când obosești la servici, în gospodărie, – nu-ți mai arde de nimic. Poate fi femeia o soție exemplară, atunci când apar condiții insuportabile, iar toată responsabilitatea căde pe umerii ei? Mă întrebam, 9-ro-5e89cbb84663fbb9e90d861ccd18b440dacă nu sunt eu mai mult ”bărbat” decât femeie, și-apoi mă priveam în oglindă, poate, cu ochii celor care mă admirau, și uneori mă calmam… Totuși, zace în mine o tărie ireproșabilă, indiscutabil, n-ai ce face! 🙂 N-am permis nimănui să-mi stea pe gât, și a fost reciproc.  Omul e slab, atunci când e îndrăgostit, e ca o țintă deschisă pentru răni și bătăile destinului, mai ales, pentru că e foarte sincer. Iar când se preface că iubește, ceea și primește, e o iubire falsă… an4Am avut experiență nereușită în cășnicie, din care n-am știut cum să merg mai departe, doar în vise. Am înțeles, că experiența părinților mei, care sunt împreună de 53 de ani, nu poate fi împrumutată și aici. Oameni diferiți: destine și caractere diferite! Iar Dumnezeu nu ”încearcă” pe nimeni, nu ne face deștepți sau proști: Îți oferă sute de șanse și dacă le-ai ratat, ai ceea ce meriți, de fapt! Nu poți da vina pe Dumnezeu, că n-ai nimerit șansa! Experiențele negative din toată viața mea nu fac nimic cât fac cei 7 ani de fericire. Am învățat să prețuiesc persoana care m-a învățat ce-i iubirea, într-adevăr. Cu gândul la el in continuare, mă rog pentru sănătatea lui!.. an nou famil

Fiica mea dragă, Sanduța mi-a adus sentimente și emoții enorme în viață! – am parcurs împreună prin atâtea învățăminte, toate blogurile rostudii și cuceriri de ”vedetă”: a știut să mă oprească la timp, dăruindu-mi și un nepoțel extraordinar; sunt atât de umilă în fața lui, îl iubesc enorm, ca nici pe micuții mei copii cândva… Acum sunt cu fiul meu Iulian și, se repetă acelaș scenariu: ne călim și dezvoltăm caracterele în continuare. 🙂 Uneori doare, dar mă bucur, că Simt. Viața – asta e să poți simți! E strașnic, când nu mai poți simți nimic, când nu mai ții cont de indiferența proprie. Fiului meu îi place să cânte la chitară, e și un as în computer, mai și citește mult, – cărțile sunt împrăștiate prin toată odaia lui, – și are secretele lui, de adolescență prelungită… Enigmatic, cu secretele lui… Mă conformez și învăț. Îmi dau seama, că cu fiecare copil, învăț și mă dezvolt și eu în continuare. Fiul meu zice, că vrea să trăiască pe cont propriu… Poate asta e problema mea, că mă bag cu preferințele și notațiile mele? Tații copiilor mei n-au participat la educația lor, dar am copii minunați! 9-ro-8d63f57443b3f7ad65b01be85479033dMi-a fost destul de greu să-i ridic, n-am conștiențizat pe deplin acest lucru, de aceea, îmi zic, că a fost ușor! Pentru că ei provin din mine. Pentru că am mult Noroc în viață! – Pentru, că așa credeam și îmi doream! Sunt și în present, o sursă de energie23 și  de noroc pentru cei care țin la mine. Nu glumesc. Un generator de idei si relații între oameni; îi unesc, le trezesc un scop oarecare, pe care ei și-l realizează cu reușită. Apoi, unii uită de mine, și eu – pe ei… 🙂  Iar dacă credeți că sufăr de manii, e problema voastră. Desigur, fiecare din noi, ajunge la un an și se întreabă, care-i rostul sau scopul lui în viață. Mă întreb și eu, dar nu cunosc răspunsul. La nici un an de la naștere, muream, iar antibiotice cu Streptomicină m-au asurzit. La patru-cinci ani – mă înecam în bazin. La nouă ani muream de mengită; anterior, cu două săptămâni, învățătoarea claselor primare mi-a ”zdrobit” capul de tabla clasei, pentru că nu-i dădeam unei colege cartea ”Ala-Bala-Portocala”: de ce am memorizat atât de clar? Altă educătoare din grădiniță mi-a spart ochelarii și mi-a rupt sprânceana, ciocnindu-ne ”cap în cap” cu o fețiță, pentru că ne plângeam moiuna pe alta, noi, copile de 5 ani. Astă este mentalitate la noi, și în continuare. Au fost momente când mașinile treceau la un milimetru de cumpăna de mine. Iar medicii, taticumi-au ”dăruit” și ei un ”handicap” pe viață… Cât mai trebuie şi să mai poți îndura ca să te încrezi în Cel de Sus? În cele mai grele perioade ale vieții, e foarte important să nu ne refuzăm unul pe altul, să ne răbdăm și să ne iubim. Fie, și cu o pauză. Erau clipe, când mă ”rupeam”, nu mai aveam puteri și răbdare, dar niciodată nu mi-am permis timp pentru depresii, nici nu cred în așa ceva, – îmi zic, că e boala celor fără de ocupații. Dacă o cășnicie nu e bolnavă și s-au păstrat ceva valori, totul se poate restabili. Ce-i mai important e să nu-ți pierzi copiii, cu toate că, uneori vrei să scuipi pe toate problemele și să spui: ”Basta!” Chiar dacă îmi pare, că am ajuns la limită, peste un timp îmi trece, și atunci… îmi spun un sincer ”Baftă!” Încerc mereu să discut cu cineva, caut contacte, discuții, puncte de apropiere și, doar să nu mă închid în sine! În acest sens, am mare noroc de parinți, soră, frate, copiii mei… ImagineSuntem persoane emoționale, vesele, săritoare la nevoie. Se pare, că e timpul s-o mai încetinesc cu spiritele, să mă astâmpăr, – vârsta nu mai e aceeași. Dar încearcă să te lupți cu interiorul tău! Să greșesti și să te căiești, – asta e și despre mine. Și pustietatea, care uneori apare în urma unei dezamăgiri în omul, care ți-a fost prieten, – o descarci peste alte persoane, care nu merită această atitudine. Apare prudența, suspiciunea. Dar se merită să oferi șanse  pentru încredere, fără abuz, fără impunere. Viața uneori e o robie, din care nu poți fugi, nici să vrei, – pentru că este timpul pentru un tratament excelent! Oricare îți este dispoziția, trebuie să conștiențizezi realitatea, să prețuiești și să iubești. Vii în lume, și printre oameni imediat îți fuge negativismul, problemele personale, chiar și bolile se pierd. Un sfat gratuit: atâta timp cât oamenii se schimbă, universul se poate schimba. În acest butoi cu miere, e și-un strop cu fiere! 😀

Sau, poate în acest butoi cu fiere, e și-un strop cu miere? 😉

Svetlana Vizitiu


7 comentarii

Dragostea este frica?


La 22 de ani el a întâlnit o fată. getImageCu o siluetă de invidiat, ințeligentă, educată, ambițioasă, muncitoare, în general – o fată de vis. Au trăit împreună în armonie perfectă, ea îl iubea la nebunie; gata să-l asculte ore în șir… El, singur nu putea să creadă în fericirea ce l-a năvălit brusc, i se părea un vis. Se întâlnea cu ea de un an, treaba mergea spre nuntă, deși, nu planificau să conceapă copii, pur și simplu, nu aveau unde locui. Și-aici, dintr-odată și-a dat seama că încă n-a „burlăcit” pe deplin, doar 23 de ani, și deja cu o femeie pentru o viață? S-au despărțit. Ea, tare a mai retrăit, – plângea, îl suna, îl chema înapoi – el rezistase, pentru că a considerat, că ”așa” e mai bine. Au trecut aproape 7 ani, ea și-a venit în fire, s-a recuperat, acum are alt prieten și trăiesc împreună fericiți. Iar el, în această perioadă, nu și-a mai găsit pe nimeni, locuiește cu părinții, și-a luat o pisică, s-a închis în sine… Rare cunoștințe cu alte fete în acest timp, n-au dus la nimic bun – toate erau numaidecât proaste, needucate, leneșe și brutale. Ocazional, mai dă de imaginile ei de pe calculator sau, pe rețele de socializare, – și începe să-l strângă în piept de durere: atât de mult o dorește înapoi…  Se pedepsește pe sine înșiși, și nu mai poate iubi, a devenit pretențios, avea nevoie doar de ea… Și la 30 de ani deja înțelege, ca a burlăcit ”umblând aiurea”, și a pierdut-o anume ”pe aceea”, – cât de false sunt aceste valori! Acum ar spune la toată lumea, dar știe,ca nu ascultă nimeni, până nu se frige singur… – Iubiți-vă, și legați la timp familiile voastre, și nu-i ratați pe cei de care aveți nevoie, ca peste ani să nu vă simtiți răniți. Gandiți-vă, băieți!

El era un fost ostaș, care a primit o scrisoare de la o femeie, pe care n-a vazut-o vre-odată. De la o fată cu numele Florica. Au corespondat vre-o trei ani. Și, s-a întâmplat ceva. El déjà nu mai putea trăi fără scrisorile ei. S-au îndrăgostit unul de altul, fără să conștiințizeze acest lucru. Războiul în Afganistan era pe fine, ei au stabilit să se întâlnească la Gara Centrală, la cinci seara, și ea i-a scris că va veni cu o floare în păr. Iar pe ostașul nostru l-a 1654089_592374737511975_696263072_nsurpins un gând; doar el niciodată nu văzu imaginea Floricăi. El nici nu știe câți ani are. Nu știe, dacă e urâtă sau frumoasă, obeză sau slabă. Și iată, că el o aștepta la gară, iar când ceasul a lovit ora cinci, ea a apărut. Era cu o floare în păr. Avea peste șaizeici de ani. Ostașul putea să plece, dar n-a facut-o. Această femeie i-a scris cât el a luptat la război timp de trei ani, l-a susținut și i-a trimis cadouri de Crăciun. Ea merită tot respectul. Și el s-a apropiat de ea, i-a întins mâna și s-a presentat. getImage (18)Și știți ce? Doamna i-a zis ostașului, că el a greșit. Florica era în spatele ei. El s-a întors și a văzut-o. De o vârstă cu el. Era extraordinar de frumoasă… Doamna în vârstă îi explicase, că Florica o rugase să-și prindă floarea. Dacă ostașul pleca, totul avea să se termine. Iar dacă se apropia, doamna în vârstă i-ar fi prezentat-o pe acea Florică reală și i-ar fi povestit adevărul…

Morala e în aceea, că dragostea – este frica. Frica de a iubi, de a-și deschide sentimentele… Pentru unii…

Deschideți-vă inimile!

SVizitiu


7 comentarii

Revelionul împlinirilor


1425756_1482225205336674_1086546943_nLa o masă de Revelion, și l-am întâlnit într-o companie mare, am observat o pereche care mi-a captivat atenția. Un bărbat  foarte frumos și o doamnă obișnuită, iar el era îndrăgostit, și erau fericiți! La aceeaș masă erau femei singure, care au decis ”cică soția nu e un perete – poți și s-o urnești din loc”. Dintr-o parte, să te uiți, această rivalitate era foarte vizibilă, însă pe mine m-a surprins soția omului: nu tam-tam, – nici o emoție! Ulterior, gazda mi-a relatat povestea lor. 15380796_287192555011081_4003951908069030533_nEl cândva a fost condamnat pentru „marketeering la negru”, a fost închis, și eliberat în ajunul noului an. Nu avea unde să meargă: cu fosta soția divorțase, a schimbat apartamentul, și dusă a fost, departe de el. Era un ger mare, el umbla pe străzi, privea la oameni prin ferestre, care ședeau la masă, si tângea dupa căldura lor sufletească… Din scările blocurilor unde încerca să se încălzească, era alungat de locatari. Se așeza în curtea de joacă pentru copii, pe bănci stabilite nu demult de primăria Chișinău.

Lora venea de la servici, se grăbea acasă… iarnaS-a apropiat de el, bănuind, că omului i s-a făcut rău. În aparență, după exteriorul lui, a înțeles totul, în special, a memorizat ochii lui; lacrimile au înțepenit pe genele de gheață. Era el nins împodobit, vânăt, cu mâinile înghețate, fără mânuși, iar tricoul se transformase într-o conductă. Acea iarnă din decembrie era foarte geroasă pentru o țară ca Moldova. L-a luat ea la sine acasă, l-a spălat, l-a hrănit… Apoi, s-au căsătorit. El s-a dovedit a fi o persoană remarcabilă, inteligentă… Iar la masa de Revelion, ridicând un pahar cu șampanie în cinstea ei, a spus, că această sărbătoare pentru iuiuel este una specială, pentru că atunci când el îngheța ca un câine lovit și alungat, nimănui netrebuit, pe el l-a salvat, l-a încălzit, l-a adăpostit această femeie, care va fi întotdeauna pentru el cel mai valoros cadou al destinului!

Cineva judecă sau se încruntă. Cineva se bucură. Iar unii stau în golfuri: e realitate sau basm. Până când voi nu veți crede în poveste, în realizarea viselor şi speranţelor, – viața poate fi o „baie” cruntă a Realității! Învățați cel puțin să zâmbiți,an nou fie chiar și unui basm inventat, dar… e din viață, din realitate! Învățați să Credeți! Să fiți pe tot parcursul anului, sănătoși și în vârf pe șa! Fie, ca norocul să fie alături de voi mereu! Alături de prieteni și cei dragi vouă! Să vă meargă traiul în familie! Tot ceea ce-aţi semănat şi nu aţi cules încă, tot ce aţi visat, dar n-ati îndraznit să faceţi, tot ce aţi sperat, dar nu aţi primit, este ascuns în anii ce vin şi aşteaptă să fie căutat cu şi mai mare determinare. Multă sănătate, dragoste, speranţă şi bună înţelegere cu cei din jur!
Un An Nou fericit tuturor! Cu un binecuvântat ”La Mulți Ani”! Pace în suflet! ❤

Svetlana Vizitiu


6 comentarii

Andrei Covrig, colonelul, la Clubul Impresii din viata si carti


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum şi a fost preconizat astăzi, la Clubul ”Impresii din viata si cărţi” s-a desfăşurat o discuţie cu domnul colonel Andrei Covrig. De prima dată, am asistat la şedinţa acestui club care activează în incinta Bibliotecii Municipale „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău, că am venit.

Am avut onoarea să particip şi eu, în rînd cu alţii participanţi, urmărind discursul domnului colonel în rezervă. Făcînd o retrospectivă a vieţii şi activităţii sale, dumnealui a prezentat autobiografia prin prizma universului literar şi dragostei faţă de carte şi marea literatură care l-a însoţit de mic copil şi, care este permanent în vizorul său şi în viaţa cotidiană.
Am fost impresionat de mulţimea de imagini pe projector a evenimentelor la care a participat sau, care singur le-a organizat domnul Andrei Covrig. Fiind ofiţer profesionist de carieră, interesele dumnealui sunt diverse şi cuprind o largă gamă de activităţi cum ar fi cele sociale, politice, educaţionale şi, pur şi simplu, de suflet. Din discursul său am reţinut firul roşu al personalităţii sale – încrederea în oameni. Anume încrederea în onestitatea colegilor, prietenilor şi rudelor este cea mai necesară bogăţie a fiecărei persoane. Anume încrederea permite realizarea multor idealuri.
Multiple întrebări adresate domnului Covrig şi răspunsurile sale ne-au convins pe toţi că adevăraţii ofiţeri sunt nu numai profesionişti şi oameni integri, dar şi sunt patrioţi, care muncesc şi se gîndesc la ţara noastră, la viitorul ei democratic şi european, la oamenii simpli, la poporul acestei ţări. Anume aşa o persoană este domnul Andrei Covrig. Sunt mîndru că îl cunoasc pe dumnealui de 20 de ani şi anume domnul colonel a fost acel care m-a îndreptat pe direcţia necesară în cariera mea profesională de militar fiind un bun pedagog şi camarad, avînd acele argumente care pot convinţe un tînăr locotenent.
Astfel de persoane ca domnul colonel Andrei Covrig trebuie să fie luaţi ca exemplu nu numai de tinerii ofiţeri ai Armatei Naţionale dar şi de fiecare tînăr care doreşte să se dezvolte şi să se perfecţioneze ca om ca persoană.
Vreau să mulţumesc personal domnului colonel Andrei Covrig pentru invitaţia la Clubul ”Impresii din viata si cărţi” care nu era să se desfăşoare fără aportul adus de doamna Svetlana Vizitiu pe care o mulţumesc pentru organizarea acestui eveniment. Cu respect, locotenent-colonel în rezervă, – Iurie Moisei

http://www.youtube.com/watch?v=RM6wcSFqsoc (prima parte a filmului cu Andrei Covrig la intrunirea clubului 42:34 minute)

http://www.youtube.com/watch?v=Ry14kspz8vM&feature=em-upload_owner (discutie cu publicul)

Am citit cu mare atentie rindurile frumoase scrise de d-nul Iurie Moisei si Victoria Ciobanu la adresa d-lui Andrei Covrig, cele scrise m-au facut sa surid, va spun de ce, – au scris doi oameni de diferita virsta si profesie, dar au nimerit drept in tinta, caracterizindui paralel cu bogata activitate si caracterul. Partidul Miscarea Actiunea Europeana a avut un numar mare de membri, dar si de inalta calitate. Fiind membra de partid am cunoscut lume buna cu care pana in prezent mentin niste relatii amicale. Colonelul Andrei Covrig, desi spune ca se afla in rezerva, in realitate, permanent se afla pe baricade. Organizeaza diferite intruniri cu fostii camarazi, cere de la diferite tribune sa nu fie uitati veteranii de razboi, mai ales a razboiului din Afganistan si a celui de pe Nistru, pastreaza relatii de colaborare cu vaduvele veteranilor, incurajindule sa treaca cu izbinda prin greutatile vietii. Il gasesti mereu pe drumuri, fiind invitat la scolile din republica ca oaspete de onoare. Unde are misiunea de a le vorbi copiilor despre rostul vietii pe pamint, cum trebue de pastrat adevaratele valori ca sa ajungi personalitate cu verticalitate si eu propriu, ce trebue sa facem pentru a creste adevarati cetateni si aparatori ai tarii. Aceste sunt doar citeva din obiectivele desfasurate, in realitate sunt mult mai multe. D-l colonel scrie mult, scrie rinduri incarcate cu idei bune, care ne prezinta un suflet bine pregatit, cu inalte calitati morale primite de la parinti odata cu nasterea,dar si imbogatite de vreme prin citire si experienta de viata. Cu parere de rau, anume educatia, intelegenta, sinceritatea, bunatatea, credinta intr-un viitor frumos azi il opresc de a se ridica pe o treapta mai inalta. Pentru ca badaranizmul, minciuna, prostia si multe altele, astazi, stau in capul mesei. Dar, cred ca toate au un sfirsit. D-le colonel, va felicit din suflet cu aceasta noua reusita, as scri mai multe dar nu doresc sa obosesc cititorul. Sanatate, perseverenta si credinta” (Veronica Pirlea-Conovali)

Întîlnirea cu domnul Andrei Covrig în cadrul Clubului „Impresii din viaţă şi cărţi” a fost binevenită. Dumnealui a reuşit să ne cucerească pe cei prezenţi prin înţelepciune şi inteligenţă. În acest context se înscriu foarte bine gîndurile spuse de către ilustrul Mahatma Gandhi „ Adevărata inteligenţă umană este prin excelenţă o inteligenţă creatoare, o inteligenţă pusă în slujba binelui, este calea adevărului şi iubirii”. Ascultînd descrierea drumului vieţii sale, am văzut că domnul Andrei Covrig se distinge prin alese calităţi omeneşti cum sunt onestitatea, sinceritatea, devotamentul, bunătatea sufletească, optimismul. Am descoperit că domnul colonel în activitatea sa militară a muncit cu multă tenacitate şi dăruire, despre care ne-au relatat cu deosebită recunoştinţă colegii dumnealui. Domnul Andrei Covrig posedă vaste cunoştinţe, a studiat la Centrul European pentru Studii de Securitate Georghe C.Marshall, Germania. Cu multă plăcere am ascultat despre pasiunea sa pentru lectură, cărţile sunt o mare bucurie în fiecare zi. Îi doresc domnului Andrei Covrig mult noroc, putere de muncă în continuare şi realizări excelente. ﴾ Tatiana Isacova )

 ”Protagonistul de astăzi colonelul Andrei Covrig a depănat fire din viață și cărți… Aristotel împărţea bunurile vieţii în trei clase: cele din afară, cele sufleteşti şi cele trupeşti – aproape formula lui Maslov de necesităţi umane – Schopenhauer mergea pe diferenţiere. El a împărţit deosebirile dintre oameni în alte trei clase, numite de el fundamente: (1) ceea ce este cineva; (2) ceea ce are cineva şi (3) ceea ce reprezintă cineva. Pe aceste trei fundații s-a încadrat și povestea vieții A. Covrig prin discursul discursul Dacă încredere nu e – nimic nu e! Ce este Andrei Covrig ne-am întrebat, noi, cei prezenți astăzi la Clubul File din viață și cărți ? După ce l-am ascultat am evidențiat mai multe caracteristici : Sinceritate, Simplitate, Caracter, Coerență, Credibilitate, Concretețe, Dreptate/Adevăr, Moralitate. Toate aceste caracteristici creionează o personalitate integră. Se mai adaugă aici valori ca lectura, prietenii, părinții, profesorii, amintirile și copilăria… Enumerarea unui set de calităţi, virtuţi sau identificarea şi ierarhizarea lor nu pot descrie, în totalitatea sa, fenomenul Oleg Covrig. L-au complementat prietenii, extraordinari, prezenți în aula Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. Ei au deconspirat și alte fațete ale colonelului A. Covrig conturându-i felul lui emotiv, preocupările sale militărești și umane, prin situații/fapte trăite împreună cu folos pentru armată, pentru țară… alcătuind astfel, în mod fericit, portretul adevărat, integru al lui Andrei Covrig. Am câștigat mult astăzi participând la ședința Clubului File din viață și cărți – am cunoscut un om deosebit, prietenii săi, toți, oameni deosebiți care merită să-și spună viața lor, contribuția lor pentru această țară… (Lidia Kulikovski)

4 6 7 8 11

Voi oferi si eu o explicatie justivicata în această ordine de idei parafrazînd susele liu L.Blaga care spun că deosebirea dintre un om si un alt om e ca dintr_o lume si altă lume. Anume ,dumnealui vine dntro lume culta,intelectuala,citita,plin de profunzime şi care mereu promoveaza valorile cultural-umane.De nenumărate ori a facut-o si în satul natal Gordinesti venind cu donatii de carte,oferind o multitudine de idei si informatii cu caracter educativ şi patriotic.
Vă mulţumim mult şi să stiţi că sunteţi mereu aşteptat in şcoala natală!”(Angela Braga)

Un Om deosebit! Un militar cu o carieră strălucită care s-a aflat în epicentrul celor mai fierbinţi lupte din Afganistan şi Transnistria ’92, totuşi în pofida tuturor şi-a păstrat intact simţul înăscut al adevărului şi justiţiei, onestitatea şi sinceritatea rară. Tocmai de aceea exploatează toate sursele energetice şi temporale pentru a promova valorile culturale veritabile româneşti în localitatea de baştină, despre care vorbeşte cu o blîndeţe deosebită, Gordineşti! Domn Andrei Covrig, Vă mulţumim pentru lecţia de viaţă oferită astăzi! (Victoria Ciobanu)

Toate imaginile aici: https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2013/12/17/andrei-covrig-colonelul-la-clubul-impresii-din-viata-si-carti/


Un comentariu

Maxime: Totul e încă înainte!


asae* De An Nou trecut, am refuzat de Olivier; în acesta voi încercă să mă abțin de mandarine: e necesar să aflu, de ce mă simt atât de rău de 1 ianuarie…Imagine

* Eu aparțin acelei generații, care cu creionul desena liniar pe marginile caietelor în linii și în pătrățele… Cât de ușor era înainte: luai un ziar si mergeai la WC… Iar acum, de parcă mergi într-o expediție acolo: laptop, iPad, două telefoane mobile…  🙂

* Adesea un prieten îți oferă nu mâina, ci o labă!geanta veche

* Judecând după faptul, că magazinele noastre sunt inundate cu produse ”identice naturale”, autoritățile aprobă și consideră acest lucru absolut normal! Ar fi corect, și în concordanță cu privirile lor, să se permită cetățenilor să achite astfel de produse cu bani foarte asemănătoare cu cele autentice!

* Mai bine să faci ceva frumos, decât să vorbești frumos.

* Înzadar credeți, ca înțelepciunea este privilegiul celor mai vârstnici: un nemernic nici cu anii nu devine un înțelept – el devine un dobitoc bătrân…anim

* Unica mea vină: trei sferturi din viața mea am crezut că totul e încă înainte!

* Șeful vine la serviciu în noul său BMW șik… – Frumos automobil –  a spus poporul. – Ei, bine! – a spus șeful, observând admirația celuilalt… – Muncește, în continuare, fără să-ți jelești brațele și să-ți economisești timpul, și – în cel mai scurt timp, eu voi avea o rablă și mai abruptă! getImage (2)

* O femeie știe mereu ce să întrebe atunci cand nu știe ce să răspundă! 

* Apofeoza lenei masculine – e să mănânce supă direct din castron fără să-l scoată din frigider!

* Dacă doriți să induceți un paranoic în boli, – de fiecare dată când el întră în odaie, spuneți-i: ”Dar noi, tocmai despre tine vorbeam!”

* Ar fi bine de cu seară să pui la încărcat un portmoneu: dimineața te scoli, și – e plin-bucsit cu bani!

* Aveți deja 40 de ani? Vreți să vă fie admirată mereu tinerețea? – Spuneți, ca aveți 60!perla

ann3

* Cine lasă o viață în urmă, acela nu moare.

* A sosit un moment ciudat al anului: dimineața-i noapte, seara-i – noapte…. Iar ziua eu lucrez…  😦

* Persoanele cele mai vesele – au și cel mai trist suflet..

* Studenți, înscriși la Medicină, – studiați, vă rog!getImage (14)

* Unicul loc, unde ești așteptat, crezut, iubit și iertat – e casa în care locuiesc părinții tăi!

* Mi s-a spus, că trăiesc în lumea fanteziilor mele… Mai să cad de pe scaun!.. 🙂

* Svetlana Vizitiu


5 comentarii

Andrei Covrig: “Nu-i încredere, nimic nu e…!”


ImagineDeseori, îmi aduc aminte de vorba regretatului Gheorghe Martin, un bun prieten, colonel, care făcea o distincţie clară dintre prieteni adevăraţi şi cei, precum le numea, “druji”, adică indivizi care apar în preajmă pentru anumite avantaje proprii… Nu am mulţi prieteni. Deşi, la acest capitol, în present, stau mai bine… 1452569_10152049131049630_408444496_nPrefer sinceritatea şi încrederea în relaţii; iar un prieten îl apreciezi aşa cum este, cu tot cu colţuri şi ceea ce te atrage la el. Altceva e când te simţi folosit. Dacă nu e încredere, – nimic nu e! Pe parcurs, am înţeles, că “pădurea nu e fără uscături”, ceea ce m-a făcut să nu regret că am ales să fiu militar. Tot timpul mă strădui să mă conduc de cele învățate acasă. Lecțiile de răbdare și cumsecădenie le-am primit de la mama, iar de la tata – covperseverența și neacceptarea prostiei și trufiei. Am trecut o școală a moralității în acea faimoasa ”kadetka”, liceul militar din Kiev. Să fii ofițer include un set de principii de conduită! Am avut noroc de profesori buni, începând cu părinții mei Eudochia și Simion Covrig, prima învățătoare Eudochia Guzun, urmează liceul militar din Kiev, școala antiaeriană din Sank-Peterburg; 150445_10151490176559630_1091314367_nchiar și în îndepărtata Kușka din Turkestan în nisipurile căruia am făcut slujba timp de zece ani. Am avut mult de învățat de la colegii și șefii mei din Chișinău, inclusiv, Pavel Creangă, Boris Gamurari, Valeriu Pasat306236_10151468033799630_2032897633_nAm un respect şi o admiraţie deosebită pentru militari: îi consider reprezentanţi ai unei pături sociale deosebite. Activitatea mea militară – a fost o perioadă de viaţă fenomenală, dar care s-a intrerupt forţat odată cu venirea în Moldova la putere a comuniştilor şi lacheilor acestora. Între cele două extreme a fost Afganistanul, revenirea la baştină, ulterior, războiul pe Nistru, cu reuşite în brigada antiaeriană şi la minister, tradiţii înrădăcinate – sunt chestii care le pun la activ. Ce m-a inițiat să revin la baştină în 1992: sincer doresc un stat de drept European şi – nu unul învrăjbit cu fraţii noştri de peste Prut. Am în vedere, şi această isterie antiromânească: Cu cine ne certăm? De fapt, cu UE şi NATO, 551330_10151265873454630_786107217_nai căror membru este şi România. Comuniştii, ca de obicei, neavând nimic concret în activ, prostesc lumea. Astăzi, situația este una alta decât cea din 1992. Există între Tiraspol și Chișinău o opunere alimentată de politicieni și serviciile speciale ruse, însă, nu cred că se va ajunge la o confruntare directă armată. 267741_10151219030459630_639351957_nSuntem urmăriți de UE, SUA, noi actori în formatul de negocieri ”5+2”. E o nouă situație geopolitică mai favorabilă decât la începutul anilor ’90. Suntem vecini cu NATO și UE: această politică de vecinătate ne oferă siguranță. Vorba nu e doar de conflicte armate, ci și de timpul de pace, când avem mii de dispăruți în depărtatele Spanii și Rusii, iar instrumentul legislativ în Republica Moldova lasă de dorit. Fiecare locație are câteva nenorociți de aceștea, dispăriția cărora provoacă chinuri și suferințe rudelor. În 2003 am pus în discuție proiectul de lege cu privire la veterani, act normativ care, desigur, avea și țente electorale din partea deputaților comuniști. Prevederile legii referitor la transportul urban gratuit pentru veteranii războiului de pe Nistru, înlesniri pentru voluntari care au fost pe poziții alaturi de militari și polițiști au apărut și datorită insistenței noastre. Sunt inițiat în materia Dreptul războiului, care include și Dreptul de la Geneva. Am efectuat câteva studii, editând și două reviste ”Securitate prin cooperare” și ”Drept Umanitar”.936309_198593000295134_1754468392_n Tradițional, organizăm mese rotunde ”Securitate prin cooperare” cu politicieni, parlamentari, militari, punând în discuție problemele care țin de operațiunile de menținere a păcii. Sunt convins, că pentru a întra în UE este necesară o schimbare a elitei poltice. Constituția, cârpită de atâtea ori cu statut de neutralitate, care realmente înseamnă dependență de Tiraspol și Moskova, are nevoie de modificări.  Personal, consider, că dacă Moldova se vrea în UE, mai întâi trebuie să adereze la NATO, astfel, precum au făcut-o toate țările ex-socialiste și cele baltice. De la 1991 încoace avem suficiente persoane care fără prea multe mustrări de conștiință, au sărit dintr-o barcă în alta, trecând dintr-un partid in altul: ”curvizm” politic absolut…   ”Întronarea” lui Voronin, din aprilie 2005, m-a impus sa ma implic în politică, – 1466202_10200922698215866_1651599045_nnu pot să uit această trădare epocală! Am aderat la formațiunea social-politică ”Mișcarea Acțiunea Europeană”: pe-atunci,  liderul Anatol Petrencu m-a motivat prin perseverență și principialitate în toți anii care au urmat după declararea Independenței R. Moldova. Ulterior, am plecat de la MAE, cînd am înţeles, că a fost o şmecherie şi fără de şanse. Totuşi, a fost o provocare: am înţeles eu şi şi mai mulţi din colegi.

Părinții, prietenii și amintirile. Am amintiri frumoase, în special, cele din copilărie. Și în present, prefer să ne întâlnim cu prietenii din copilărie, fie de Hramul satului, fie, la un fotbal. Orice ocazie de a ne revedea sunt clipe de bucurie. Regret, că mulți prieteni nu mai sunt cu noi. Ne-au părăsit Leonid Plăcintă, Andrei Bejan… 417113_10150680850964630_554400198_n

Cu soția mea Svetlana ne-am cunoscut în anii ’70, pe atunci eu studiam la școala militară. Fiica Aurelia lucrează la Muzeul de Arte, feciorul Serghei – șofer de autobuz pe rutele lungi spre Kiev si Rostov. Am doi nepoți, la care țin mult…

Îmi place lectura. De câte ori redeschid cartea lui Mihail Bulgacov, descopăr ceva nou… 263858_10150222040684630_7357127_nLa fel, mă relaxez, ori de câte ori citesc ”Vițelul de aur” și ”Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov, care sunt convins, că relevă si realitatea presentă din R. Moldova. Avem sufucienți eroi gen Șurik Balaganov, care percep fericirea în cele 327 de ruble și 12 kopeici, fiind convinși că nu există alte centre culturale decât Moskova, Kievul și Jmerinka, iar la noi, – Chișinăul și Costeștii… Cu plăcere am citit amintirile lui Nicolae Iorga despre două călătoriile lui în Basarabia la începutul secolului XX.

Date biograficeAndrei Covrig s-a născut în s. Isacova, raionul Orhei. Peste câţiva ani părinţii au trecut cu serviciul în s. Gordineşti, Rezina, unde locuiesc şi în present. Colonel în rezervă, căsătorit, doi copii. După liceul militar din Kiev a absolvit Şcoala Militară superioară a Trupelor Anti-aeriene din Sankt-Peterburg, Colegiul European George C. Marshall de Studii 484530_10151019400319630_452985126_nPolitice şi Securitate (Germania), un curs de studii la Institutul de Drept Internaţional Umanitar (San-Remo, Italia), Academia Administrării Publice pe lăngă Preşedintele R. Moldova, masterat “Administrarea publică”. Zece ani şi-a făcut serviciul în districtul militar Turkestan, garnizoana Kuşka, şi patru ani – în districtul militar Belarus, garnizoanele Slonim şi Brest, în calitate de locţiitor comandant bateree tunuri antiaeriene, apoi ofiţer în statul major al diviziei de infanterie. 1455134_10152044107229630_1857730987_nÎn 1992 a revenit în Moldova. Până în 1997 a fost locţiitorul comandantului în brigade Rachete Antiaeriene “Dmitrie Cantemir”, fiind apoi transferat în cadrul Ministerului Apărării. Ultima funcţie – locţiitorul şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale (educaţie şi colaborare militară internaţională). Din octombrie 2001 a trecut în rezervă. În present, este preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R.Moldova, membru al Comitetului interdepartamental pentru implementarea dreptului internaţional umanitar, co-fondator al Alianţei Organizaţiilor Veteranilor de Război, preşedintele Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C. Marshall. Autor al manualului “Implementarea dreptului internaţional umanitar. Introducere” (2001), mai multor broşuri şi articole. Veteran al războiului din Afganistan (1979-1980) şi al Războiului pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii Teritoriale a R.Moldova (1991-1992). Distincţii guvernamentale: “Meritul militar” şi “Za boevye zaslugi”.

Consemnare, Svetlana Vizitiu


7 comentarii

Fiicei de la mama


Salut, mămico! Suntem în decembrie, și deja au trecut luni de zile de când nu ne-am văzut… Am fost tare fericită să citesc scrisoarea ta. Sper, că într-adevăr, ești bine. Tata spune, că ești tare ocupată, deoarece ai foarte mult de lucru. Chiar mă bucur.copil Dar sper, să ne vedem în curând! Anul nou vom întâlni împreună, așa-i, mamă? Îți imaginezi, astăzi, din nou am început sa cânt la pian: este pentru prima dată de când voi cu tata v-ați despărțit…

Mamă, de ce l-ai lăsat? Acum, trăim cu noua lui soție. Nu-mi place de ea: se machiază strident și merge toata ziua la magazine, face shopping… Și tot timpul îi spune lui tata: ”Draga, am nevoie de o geantă nouă”…

Mi-e dor de tine, mamă. Cu toate că știu, că tu lucrezi, te stărui mult, și o faci pentru mine. Pentru tata. Iar Ea nu face nimic… Întoarce-te, te rog, la tata. Nu mai rezist fără tine… Tata mi-a luat un câine. Mai ții minte, cât m-am rugat să-l avem? Iată, că în sfârșit îl am! Sunt foarte fericită! Tata a spus, că este un cadou de la el și de la tine, împreună. Mulțumesc! Te iubesc, mamă, și aștept să ne vedem în curând!

A ta, Steluța.”amintire

19 decembrie, ora 17.00 (tatăl Steluței către fosta soție)

Bună, draga mea! Îți duc dorul. Nici nu-ți imaginezi, ce se întâmplă, aici, la noi… Steluța întreabă tot mai des de tine. Nu știu ce să-i mai spun. M-am căsătorit… Iartă-mă, pentru acest fapt, dar bani nu avem, iar ea e bogată… Și pe fiica noastră o iubește, doar că Steluța nu vrea să o vadă… Îți duce mult dorul…

Este atât de josnic să te căsătorești pentru bani, dar tu mă vei înțelege, eu știu. Am făcut-o doar de dragul fiicei. Fiica noastră. Ea ți-a scris din nou o scrisoare… Și, din nou, am fost nevoit să mint, că-i vei răspunde în curând… Am obosit sa tot imitez semnătura ta. Dar nu pot încă sa permit să afle, că nu mai exiști… Nu va rezista. E micuță… I-am cumpărat un câine, pe care l-a visat mereu. Acum, pare fericită. Numai cu serile, atunci când merg în odaia ei să-i urez ”Noapte bună”, ea stă pe pervazul ferestrei, mângâind câinele, și-i tot șoptește: ”Curând vine și mămica, mai rabdă nițel, și te voi presenta”…

Și-a aplecat capul și a izbucnit în plans. Apoi, și-a șters lacrimile și a plecat să scrie… un nou răvaș… ”Fiicei de la mama”


9 comentarii

Clubul”Impresii din viață și cărți” cu Victor Stepaniuc protagonist


Oricine are un destin, o biografie, o evolutie de la trecut spre viitor. Destinul, insa nu este doar noroc, rugaciuni si asteptare, ci actiune, indirjire, daruire de sine si munca, multa munca. Destinul- e o alegere. Asa este in viata oamenilo, asa a fost si este in viata societatilor si statelor prospere. Moldova- Patria noastra a tuturor, de asemenea are o biografie, un trecu , o perspectiva pentru a deveni un stat modern, prosper si democratic… Dar perspectivele in 20 de ani ne-au fost permanent surpate de esecuri, prea multe esecuri… Care sint cauzele esecurilor noastre, ale societatii moldovenesti in anii independentei?! Ce merita sa luam cu noi, in prezent si viitor, din trecut in calitate de traditii, morala, intelepciune, adevar, identitate, eroi, personalitati pentru realitatile noastre si fundamentul societatii moldovenesti contemporane?! Care sint bunele modele statale de prosperare, ce merita a fi cunoscute, studiate, preluate si implementate in Republica Moldova?! Care sistem politic este adecvat pentru statul Republica Moldova la aceasta etapa istorica?! Ce putem face noi, cetatenii, societatea civila, guvernantii, clasa politica si intelectuala pentru a pasi pe calea modernizarii tarii si a aduce bunastarea in toate familiile din Republica Moldova?!
Acestea si alte subiecte sociale, educationale, culturale si politice au fost si sint preocuparile practice si meditatiile mele indeosebi in ultimii 15-20 ani. Este o experienta, dar si o etapa importanta in viata, o alegere…
Despre aceasta, precum si despre alte idei, realizari, esecuri si regrete voi comunica cu audienta – prietenii, colegii si membrii in cadrul Clubului de elita ”Impresii din viata si carti” (BM ”B.P.Hasdeu”) (Victor Stepaniuc)

(inceputul sedintei – film)

Am ascultat cu placere lectia de azi a Dlui Victor Stepaniuc. Am auzit mai multe idei bune. Mi-au parut convingatoare argumentele despre necesitatea introducerii in Moldova a regimului prezidential. Este un om, care gindeste. Probabil, ca pentru asta a si fost eliminat de Voronin din PCRM. Totusi e om curajos... (Pavel Ganta)

(secvente din sedinta clubului IVC cu V. Stepaniuc)

Salutabilă e prezenţa dlui Stepaniuc la Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu”. Vorba e de o deschidere a unui om, fiu de ţărani, elev sîrguincios, student, militar, profesor, un tînăr director de şcoală, deputat, profesor la universitate şi cetăţean faţă de societate. Mai rar aşa ceva. Foate multe personage, fiind în funcţii publice, apoi, şi după trecere în altă inostasie, preferă să stea în umbră, să nu îşi scoată nasul spre lume. Bravo protagonistului, e un semn de curaj: trebuie să o recunoaştem… Și, bravo celor de la club, care real contribuie la o aşa deschidere… Cu interes am ascultat mărturiile fostului deputat în legislativul moldovean despre echilibrul puterilor în stat, necesitatea unui accent mai pronunţat pentru o republică preponderent prezidenţială (exemplele Franţiei şi SUA aduse de dl Stepaniuc sunt convingătoare şi sunt de acord cu ele), momentele, care ar trebui depăşite pentru ieşirea din impasul actual (după mine, e o situaţie permanentă pentru RMoldova, însă, de asta e realitatea). Cred că aici dl Stepaniuc are dreptate: instabilitatea, cultura politică, factorul politic şi clasa (elita politică –  noi o avem? Eu, personal, am dubii) fac durerea de cap pentru destinul ţării noastre pentru viitor. Au fost mărturii sincere referitor la ce s-a reuşit, și – ce nu, adică ce Domnia sa a reuşit, ce nu… Dacă este o înregistrare video, nu ar fi rău să fie plasată pe pagina clubului, poate, pe youtube… Face!!! E istorie, e om în istorie, iar dl Stepaniuc are amprenta sa în acest parcurs de după 1991, şi de ce nu, şi înainte de independenţă...” (Andrei Covrig, colonel in rezerva)

(secvente din sedinta clubului cu V. Stepaniuc, Boris Marian)

Cine nu-l stie pe dl Stepaniuc??? Fiecare cetatean il cunoaste in virtutea functiilor pe care le-a avut, contributiilor pe care le-a avut prin aceste functii. Unii il aclamau, altii il urau, multi il aplaudau… – mie mi-a placut ca om, desi nu impartaseam aceleasi idei; ii urmaream parcursul politic pentru ca il consideram REZONABILUL partidului comunist; m-am bucurat cind l-a parasit; il consider in continuare rezonabil, dar nu tradator. Astazi am descoperit partea umana, empatica a politicianului Victor Stepaniuc, caracteristica lui pacifista; politicianul documentat, citit, deschis la discutii de tot felul, la provocari. Sunt bune aceste intilniri de la clubul File din viata si carti; cunoastem alte fatete ale oamenilor, decit cele de ecran… Pe multi i-a mirat omul Stepaniuc – l-au cunoscut pe alt Stepaniuc – simpatic, convins de ceea ce face, valori pe care le urmeaza, bun povestitor, bun dialogator, cu multe lectii politice invatate, cu bogata experienta de viata. Ma bucur ca am fost la Club astazi! Felicitari dle Victor Stepaniuc! (Dr Lidia Kulikovski Director Departament studii si cercetari)  (film cu donatia cartilor)

A fost prima întrunire a Clubului având protagonist un politician. De fapt, este mai mult un intelectual decât un politician, concluzie pe care o trec la impresia principală a serii. Un istoric şi un profesor de calitate, titluri care nu pot să nu mă impresioneze, eu fiind crescut într-o familie cu doi pedagogi, istorici. De la asemenea oameni am avut, am şi voi avea ce învăţa. O să recunosc că Victor Stepaniuc m-a impresionat mult mai mult în această discuţie neformală şi sinceră decât alteori, de pe sticla TV-urilor. Un intelectual de marcă, care încearcă să demonstreze de douăzeci de ani prin modul său de a gândi (poate prea mult pentru un politician de pe malurile Bîcului) şi de a fi, că se poate de făcut şi politică onestă, corectă şi cultă. Pentru aceasta îl respect şi apreciez, chiar dacă avem viziuni politice diferite. A demonstrat că se poate, prin rezultatele pe care le bifează privind în urmă la consistenta sa experienţă profesională şi politică. Asta în pofida realităţilor scenei politice de la Chişinău, privatizată de tot felul de oligarhi şi bădărani, duşman al cărora se declară, astfel înscriindu-se curajos şi de bună voie în tagma ciorilor albe. Nu ne rămâne decât să ne îndreptăm speranţele spre studenţii săi, pe care Victor Stepaniuc îi îndeamnă să facă în societate şi politică ceea ce (încă) n-a reuşit el. (Veaceslav Balacci)

Pentru Republica Moldova o astfel de forma de dialoguri cu politicienii va fi o cale benefica pentru a gasi o forma acceptabila de dezvoltare ulterioara. Un punct de reper cardinal promovat de Presedintele PPSRM D-l Stepaniuc Victor este Republica Presidentiala, model care ar aduce stabilitate si prosperitate RM. Succes, D-le Stepaniuc! (Ghenadie Dodita)

Tot timpul e placut sa asculti un om care priveste lucrurile „dintr-o parte”, un om care nu este indoctrinat si care e gata sa vada si alte viziuni. Tinind cont de experienta politica in cadrul unui partid, in functia de ideolog, se creaza un stereotip, ca acest om il va cita doar pe Marx si Lenin. Am ramas placut surprins sa aud in discursul domnului diferite modele de organizare statale existente in lume si dupa care, sa se expuna punctele slabe si punctele forte a fiecarui model. Pot sa afirm ca am mai trecut un curs puternic in politologie, avind studiile de baza in alt domeniu. Merita de apreciat felul de expunere a gindurilor, a fost si recunoasterea greselilor de pe vremea cind era la guvernare, a fost si indicarea atenta a lucrurilor ce pot fi evaluate (reparatia manastirilor, etc.) si, totodata, m-a surprins faptul, ca am auzit si cuvinte de lauda a guvernarii actuale (lucru rar facut de oamenii dinafara guvernarii). Daca la fel sunt si orele pe care le preda la IRIM – pot doar sa ma bucur pentru studentii de acolo, deoarece au parte de un model de expunere a gindurilor destul de structurat si cu toate alternativele de gindire. (Denis Rosca)

APLAUDAT PENTRU INTELIGENŢĂ. De prima dată am asistat la şedinţa Clubului de discuţii, care activează pe lângă biblioteca municipală „B. P. Hâsdeu”, şi nu mi-a părut rău că am venit. Poate pentru că de astă dată oaspete de onoare şi vorbitor nu a fost nimeni altul decât Victor Stepaniuc. E un bine cunoscut şi experimentat politician (fost deputat în Legislativ şi viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, unul dintre primii disidenţi ale PCRM, actualmente „liber opoziţionist”, s-ar putea spune, lider al partidului Popular-socialist) care astăzi îşi câştigă pâinea ca decan şi profesor de istorie la Institutul de relaţii internaţionale din Chişinău. Conform tradiţiei Clubului suspomenit, oaspetele şi-a mărturisit în faţa publicului (în temei, tineret studios) biografia politico-profesională, a ţinut o prelegere şi a răspuns la o ploaie de întrebări. Dealtfel , se ştie de cînd lumea că vorbitorii care nu ating strunele sufleteşti sau, barem, curiozitatea ascultătorilor, nici nu sunt întrebaţi de nimic. La întâlnirea la care mă refer au răsunat multe întrebări deştepte, pipărate şi deloc uşoare, însă nici una nu l-a pus la încurcătură pe dl Stepaniuc , ceea ce îl caracterizează ca pe un experimentat polemist şi expert în mai multe domenii. Dumnealui răspundea clar, scurt şi cuprinzător, dar şi cu un simţ fin al umorului care îi făcea pe ascultători să nu se plictisească. Experienţa de pedagog contează mult! La fel de degajat, simplu şi convingător şi-a expus vorbitorul ideile în prelegerea sa care n-a durat mai mult de 40 de minute. De fapt, dânsul ne-a prezentat, în premieră, un proiect bine chibzuit, o pledoarie argumentată ştiinţific şi psihologic în vederea întroducerii în Moldova a unui sistem prezidenţial de guvernare, de tip american sau francez, în locul celui existent, pe care autorul proiectului l-a caracterizat ca pe o guvernare colectiv-iresponsabilă şi pseudo-democratică. Publicul l-a aplaudat pe orator cu sinceră căldură. Nu puţini dintre cei prezenţi, dispuşi potrivnic faţă de fostul demnitar comunist, dar care nu-l cunoscuseră personal, au plecat acasă cu mult mai toleranţi. Am rămas şi eu puternic impresionat de apariţia lui Victor Stepaniuc, începînd să cred că există, totuşi, în Moldova politicieni cu mâinile curate. (Boris Marian, scriitor şi fost deţinut politic)

Albumul cu imagini de la evenimentul cu protagonistul Victor Stepaniuc, aici:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1477440139148472.1073741830.1391077501118070&type=3


3 comentarii >


Ce-i mai maret in om e – Sufletul! Inca nici unul care a scuipat in el – n-a ratat!

lubofCei inteligenti, nu atat cauta singuratatea, pe cat evita situatii create de nebuni.

Niciodata sa nu confundati a mea personalitate cu atitudinea mea fata de voi! Caracterul meu depinde de mine, iar atitudinea – de voi… 😉

Iubitul meu zice, ca de cand s-a insurat, are ceva cu ochii; el nu mai vede banii… 

I-am scris unuia un statut: ”Nu ma mai iubesti?” Da cine-i el, idee n-am! Si-acum, toti cei mii de prieteni ai lui au venit sa ma vada… Si sotia lui… Simt eu, ca barbatelului azi, ii va fi distractiv…

Cei mai buni profesori – sunt barbatii! Nimeni altii, decat ei, nu sunt capabili sa invete femeia sa se bazeze doar pe sine!

Stiti, de ce Dumnezeu a creat mai intai barbatul, apoi, femeia? Doar mai intai, se face o schIta, apoi – o CAPODOPERA!femei

Uneori imi zic: eh, sunt satula si as scuipa pe toate, m-as aseza in masina si as pleca departe-departe… Una ma opreste; n-am masina

Bine e sa fii o femeie frumoasa! dar, e mai bine sa fii cea iubita!

Nu suferiti, ca nu va apartin: cel carui apartin sufera si mai mult!

Credeti, ca cele mai importante cuvinte sunt: – EU TE IUBESC? Gresiti… AM NEVOIE DE TINE! Iata, care sunt cuvintele!

Iata, citesti, uneori, stirile si te nedumeresti… Fie, parlamentarii nostri nu au cu ce se ocupa; fie, ei intr-adevar, nu inteleg ce creaza; fie, ei chiar foarte bine inteleg, in acelas timp, posedand interesele sale modeste, departe de nevoile noastre si ale voastre…

Tata, de ce oficialii nostri merg doar in masini externe? – Judecand dupa toate, se pare ca ei asa si nu se pot determina: care-i Patria lor natala…fem

Trei zile am urmarit un musuroi de furnici! Nici sedinte cu planificari, nici intalniri, nici volante… Cel mai important – TOTI LUCREAZA!

Femeilor, aveti grija de barbatii vostri! Folositi-va de cei straini!

Vrei sa vezi zambetul Monei Lisa? Intreaba-ti sotia: ”Unde-i salariul?”

E stupid sa te razbuni pe omul, cu care si asa esti nevoit sa traiesti mai departe…


2 comentarii

Ce înseamnă o Ţară fără viitor?


ImagineO Ţară fără viitor – această e o țară, în care
– Ministrul Sănătății, precum și toți miniștrii, întotdeauna se tratează în străinătate ;
– Ministrul Economiei, precum și toți miniștrii, îşi păstrează banii exclusiv în străinătate ;
– Toţi ceilalţi miniștri își trimit copiii să studieze numai în străinătate;
– Toţi aceşti miniștri, pur și simplu, copie stilul de viață al președintelui și al prim-ministrului țării

– Justiţia scuipă în Constituţie, iar toate procesele legale le câştigă Banul!


12 comentarii

Nocturne maxime


*O femeie poate iubi intr-atat, ca si cum nu va disparea niciodata. Dar s-ar putea sa vina o zi, in care ea va pleca astfel, de parca nici nu l-ar fi iubit niciodata

*Atunci cand a cerut-o in casatorie, ea a cazut de pe scaun, a sarit pe pat, vre-o 15 minute alerga prin casa de fericire, si apoi, i-a zis: – Ma mai gandesc…

*Ne-am certat cu iubitul, sed eu si plang in microbuz, si dintr-odata… un baietandru de 5 anisori care statea prin apropiere, s-a uitat in ochii mei si a intrebat gingas: ”Plangi, pentru ca esti grasa, da?”ce vor femeile

*Sa fii o femeie inteleapta – e o munca enorm de grea! De aceea, uneori, este necesar sa iei o pauza de week-end, si sa te prostesti pe deplin! 🙂

*Am mers la gradinita, am vrut la scoala. Am mers la scoala, am vrut la USM. Am mers la USM, am vrut la lucru. Am mers la servici, am vrut sa ma marit. M-am maritat, acum, stau si ma gandesc: ei, cu ce era atat de rau la gradinita?

*Asaa vreau sa ma indragostesc! – dar sotul e impotriva.

*Maturitatea este varsta, la care noi, inca mai suntem tineri, dar cu mult mai mari dificultati…

*Nu e nevoie de timp ca sa cunosti pe cineva, ci de profunzime in gandire!

*Exista doar o clipa intre Trecut si Viitor: anume Ea si se numeste Viata!ploua

*Ma uit, fiecare isi cumpara cate ceva: care vila, care smarthfone…. Ia, ma duc eu dupa paine!

*El a schimbat toate numerele de telefoane, a vandut apartamentul, a schimbat adresa, a facut tot posibilul, ca ea sa nu-l mai gaseasca! – Si ea? – Si ea nici nu-l cauta!

*Ieri am adormit in odaia fiului… Dimineata, ma uit, un sms de la sot – 01.22: Unde esti, draga mea?… 03.15 – Unde esti, bla-bla @@@? 03.25: Am gasit! Dormi, scumpa mea!fg

*NU trebuie să ţinem cont de prejudecăţile altor persoane, niciodată; pentru că nu trăim cu nimeni, şi dacă, astăzi, suntem noi subiectul de discuţie; mâine, oamenii, cu siguranţă vor avea alt subiect…

*NU conteaza, cati ani are copilul dvs: 3 sau 24, sau 35, si nu conteaza, unde a plecat; la gradinita, la magazin sau la bar; – inima intotdeauna nu va sta in loc, – va veti calma, doar atunci cand bastardul asta de fiu al tau va dormi acasa!

*Prostia incepe acolo, unde se developeaza incapatanarea, aroganta, mandria trufasa… Iar cei inteligenti, invariabil, sunt limitati intr-o serie de lucruri… Ca de obicei.vbg

*Anii zboara precum randunele… Varsta femeii depinde de spiritul ei. Poti fi tanara la cinczeci. Dar si batrana, la douazeci!

*Un tanar isi motiveaza iubita sa slabeasca, achitandu-i pentru fiecare kg aruncat cate 100 de euro! Asa preturi nu-s nici  pentru pentru slanina… la Monte Carlo!getImage (4)

*Am cumparat fiicei un set de cosmetice „Little Fairy”, iar soțul a chicotit și a izbucnit: Da’ tie, ce ti-ai luat, „Experimental Witch”?

*De Luni: la serviciu, ca un sigiliu – abia reusesti sa mergi; iar de la servici: ca o caprioara, zbori, de nu mai ajungi…

*Prima regula a curateniei de fiecare zi: e sa te rupi pe sine de la calculator!

*Rog pe acei care pleaca din viata mea: –  Inchideti, va rog, gura!

Svetlana Vizitiu


3 comentarii

Acum e primavara…


orbpalarieÎntr-o zi, pe treptele unei clădiri din centrul orașului Chișinău, ședea un orb cu o pălărie la picioare, cu o placă semnată ”Sunt orb, ajutați-mă, vă rog!” Un om mergea în grabă la servici, trecând pe-alături, s-a oprit în fața orbului. El a observat că persoana cu handicap avea doar mărunțiș în pălărie. A aruncat și el bănuți în ea, apoi fără permisiunea orbului, a scris ceva pe placă. A pus-o în loc mai văzut și a plecat.

Imagine

Mai tarziu, omul s-a întors și a remarcat că pălăria orbului era deja plină cu lei şi chiar dolari. Iar orbul simțindu-l după pași, l-a întrebat, dacă el este acea persoană, care a scris ceva pe placuţă. Orbul era tare curios,hg ce anume a scris. Eroul nostru i-a răspuns: ”N-am scris nimic, ce n-ar fi adevărat! Doar că am scris-o puțin diferit”. A zâmbit și a plecat cu treburile lui.

Iar noua inscripție de pe placă semna: Acum e primăvara… Doar că eu n-o pot vedea.1385390_10200287364821632_1391506219_n

ImagineDincolo de fapte, mult prea circumstanțiale, rămânem doar noi… cu noi înșine… Am vrut să dau un exemplu plin de pasiune, optimism, însă nu l-am gasit. E trist de tot. Deși, zâmbesc printre lacrimi spunând toate acestea, pentru mine dizabilitatea rămâne o realitate acceptată, cu care nu mă pot conforma, – plină de înțelesuri și nicidecum deprimantă. Ca un proverb spaniol care spune „Ia lucrurile la care ai poftit și apoi platește pentru ele”. Nu ne pedepsește nimeni, sunt doar lecții pe care trebuie să le însușim. Responsabilități pe care trebuie să ni le asumăm…
Viața e frumoasă, dar nu înseamnă că este și ușoară…
Svetlana Vizitiu ❤


4 comentarii

Veaceslav Balacci : Societatea civila. Provocari. Asteptari. Viitor. Clubul ”Impresii din viata si carti”, BM”B.P.Hasdeu”


M-am simtit extraordinar la benefiss-ul Veaceslav Balacci! A fost emotionant, interesant, incitant… Marturisirile au generat multe intrebari, iar mie mi-a cimentat increderea ca avem OameniDSC_0675 Foarte Buni in aceasta republicuta – cu verticalitate, cu atitudine si contributie civica! Increderea ca Expunerea vietii in public este un test pentru protagonist Vroiam sa spun ca omul trebuie sa treaca acest test public de a povesti viata sa altora ceea ce te face sa te evaluezi altfel. Nu stiu cum te-ai simtit tu, Veaceslav? Noi, minunat, fapt pentru care iti multumesc! 

E convingator baiatu! Mi-a placut cum a vorbit despre copilarie si despre parinti! Cu tandrete de TAUR despre copii si atat de subtil despre sotie… Rebelul este emotiv. (Lidia Kulikovski)

http://www.youtube.com/watch?v=OeYCu_MISuk&feature=em-upload_owner  (Clubul cu Veaceslav Balacci – film)

”MULŢUMESC din suflet pentru aprecieri şi aceste cuvinte frumoase! A fost o experienţă inedită pentru mine şi recunosc că mi-a plăcut. Până acum spălam oasele altora în public, acum am vorbit despre mine.  Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m-aţi ascultat şi participarea activă la partea interactivă a discuţiei! RESPECT!” (Veaceslav Balacci)

A fost o prezentare extraordinara! Multumesc Domnului Balacci Veaceslav pentru informatii interesante din domeniul profesional si din cel personal. Succese in continuare si doar bucurii in familia frumoasa pe care o aveti ! (Inga Albu)

Acest tinar mi-a atras atentia inca citiva ani in urma prin atitudinea sa principiala in problema combaterii coruptiei. Am sesizat, ca este o persoana cu caracter, dar si cu multe idei interesante despre rolul societatii civile in marea munca de formare in Moldova a unei administratiei publice eficiente. Stiu, am aflat chiar azi, ca este un unionist, dar ma bucura faptul, ca Veaceslav nu face din aceasta o lozinca, intelegind, ca societatea moldoveneasca are nevoie de consolidare in numele bunastarii celor multi din tara noastra…DSC_0709 Este un tinar cult si bine instruit, si stiu, ca este meritul parintilor si profesorilor lui. Veaceslav are vointa sa-si faca o biografie... (Victor Stepaniuc)

http://www.youtube.com/watch?v=LIL7k7Ns55k&feature=em-upload_owner (film cu V. Balacci)

DSC_0630Am avut o placere deosebita sa ma aflu timp de doua ore intr-o societate exlusiva. Veaceslav Balacci a facut o prezentare de nota 10. Acest tanar de doar 33 de ani a reusit multe in viata, avand ca baza educatia din familie si exemplu de bun urmat a parintilor sai, dar si o sotie superba. Sunt convinsa de faptul ca verticalitatea, competentele, implicarea, onestitatea dlui Balacci sunt necesare Republicii Moldova. Am fost impresionata de atitudinea lui fata de sotia Tatiana (o doamna superba) si fata de copiii. Apreciez inalt dorinta lui de a se documenta si in alte domenii, nu doar in jurisprudenta. Apropos, e diferit de juristi; stie foarte bine sa-si expuna gandurile si isi cere scuze in public (exceptie pentru barbati si, mai ales, cei cu studii juridice) Ador aceasta personalitate care imi da Speranta in viitorul Moldovei. Am invatat multe de la el. Veaceslav Balacci – tot respectul! (Silvia Saca)

L-am cunoscut pe Veaceslav prin postările sale, prin felul DSC_0650său de a lupta pentru dreptate, – așa l-am cunoscut și azi, la club. Mă bucur enorm cînd văd tineri luptători, mă bucur enorm, – dacă am avea mai mulți luptători și doritori de a schimba lucrurile, poate am avea realizări frumoase într-un termen scurt… {i doresc succese și realizări frumoase în continuare! (Violeta GasitoiDSC_0664

Veaceslav Balacci confirma veridicitatea teoriei lui Einstein, care spune ca orice actiune naste o reactiune egala ca forta. Bloggerismul lui este ca reactie la unele elemente din viata sociala pe care un grup de oameni il considera nedrept. Daca e sa analizam in timp fenomenul Balacci se poate de spus e s-a adaptat criteriilor care ofera credibilitate jurnalistilor/bloggerilor si DSC_0702anume prezentarea si probelor la vorbele sale. Se poate de gasit multe documente scanate, care confirma o ideie. Acest principiu l-au acceptat si siteurile de stiri care se respecta – fotografii, documente, inregistrari video si audio. Verificarea veridicitatii argumentelor ramine in continuare in competenta organelor abilitate de stat, insa bloggerismul e o alternativa energica pentru agentiile de stiri partinitoare(daca sunt partinitoare). Imi place ideia de a oferi consultatii legate de procedurile vamale gratis – din cauza comoditatii online si ca are un aspect nobil, e un fel de a spune – iata cum se face… Cred ca jurnalismul si bloggerismul trebuie sa isi uneasca fortele pentru ca in continuare sa arate punctele slabe a sistemului, in asa fel ca sa se mentina tempourile de perfectionare a statului. (Denis Rosca)

Moldova n-are  ambitii? Nu exista asa oameni: Cat de mica nu ar fi, dar fiecare tara are o dorinta/ambitie.  Interesant, atunci de ce sustine ambasadorul ukrainean ca nu le avem, noi?… „Aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire”, cum spune DEX-ul,  toate imbina Ambitia 🙂 Reiese, ca poporul ucrainean este mai ”ambitios”… in a o exila pe ambitioasa Iulia Timpsenko, ”criminala” numarul unu pentru ei.. Totusi, exista si asa persoane fara aspiratii etc, dar nu inteleg, de unde atata dispret la adresa noastra, mie mi se pare anesteziat. Directiile pot fi diferite: Ce este ambitie pentru mine poate fi ceva banal pentru altul… Cred, ca viata ii va „scutura” bine pe cei dn barlog, la un moment dat si se vor trezi ca trebuie sa-si gaseasca un rost. Chiar daca nu stii sa inoti, vei fi aruncat in apa si… incepi a da din coate! Nu la toti e lene si, cert e, de ce sa ne grabim cu verdictele… Iar Clubul nostru ”Impresii din viata si carti” intruneste  oameni inteligenti, DSC_0657cu ambitii pozitive, cu valori, cu atitudine, si sunt foarte receptivi! Veaceslav Balacci e unul dintre ei! Sunt foarte recunoscatoare acestui Domn, pentru intelepciunea care ne-o impartaseste! In ce ne priveste,.. poate nu suntem noi atat de ambitiosi, pe cat neauziti  de acei extraterestri, fie, de oameni, la care aspiram?… (Svetlana Vizitiu)


9 comentarii

Lidia Kulikovski: ”Ești ceea ce faci!”. La Clubul ”Impresii din viață și cărți”


DSC_0559 A fost una din şedinţele deosebite ale Clubului. Protagonista, în vârstă de… 33 (plus-minus 20) de ani ne-a lăsat cu gura căscată pe întreaga durată a şedinţei, captivându-ne toată atenţia şi în timpul discuţiilor neformale de după. Un om deosebit, un fenomen rarisim, care întruchipează dincolo de carisma unei femei deosebite şi un mix perfect de calităţi umane şi profesionale, un om de succes. Un familist, care îşi iubeşte enorm oamenii dragi, dar şi un perfecţionist desăvârşit,1392006_621660171206789_404371475_n un manager de calitate, recunoscând că poate fi oriunde numărul unu sau zece, numai nu doi. Are cu ce se mândri, de la familie şi până la carieră. A condus cu brio o cogemite Bibliotecă Municipală, lăsând după ea un corp întreg de discipoli de carate şi sunt sigur că se poate de minune isprăvi şi cu un minister, sau chiar guvern. M-a uimit prin combinarea dragostei de carte cu ţinerea pasului cu progresul, impresionând prin cunoştinţe în materie de internet şi gadgeturi. A impresionat şi printr-un fin simţ al umorului, imposibil de a nu fi remarcat şi apreciat. Ca la Beaumarchais, „Mă grăbesc să râd de toate, de teamă să nu fiu obligat să plâng”. Într-un cuvânt, încântat, stimată Doamnă-Carte, Lidia Kulikovski! (Veaceslav Balacci, jurist, blogger)

http://www.youtube.com/watch?v=rLMI04umZF8&feature=youtu.be (Începutul ședinței Clubului cu Lidia Kulikovski)

Am ramas impresionată de frumoasă activitate a Clubului de Elită ”Impresii din viață și cărți”… Doamna Lidia Kulikovski merită tot respectul, dragostea și aplauzele noastre, ba chiar toate florile Pamântului. E Doamna de la care avem ce invăța, si cu care ne putem mândri. Vă mulțumesc, pentru că faceți lucruri bune și de folos. (Aliona Nosatîi, Director filiala ”N.Titulescu”)

http://www.youtube.com/watch?v=i6cTeBF3Cj8  (film-video cu Doamna Kulikovski la Club)

Pedagogul și bibliotecarul Lidia Kulikovski ocupă un loc aparte în spațiul cultural-spiritual și educațional al Republicii Moldova. Am cunoscut-o cândva indirect, citind niște rapoarte a comisiei parlamentare, dar și prin intermediul unor unor publicații, articole științifice și colegi-pedagogi… Azi ,asistând la ședința clubului, care a avut-o în calitate de protagonistă pe Dna profesoara, am sesizat, că Moldova rezistă azi, în pofida tuturor tulburărilor social-politice și greutăților economice datorită unor asemenea intelectuali, care realizează succese vizibile prin munca asiduă, migăloasă, insistentă, rezultativă. Oare nu acesta este rolul unui intelectual în societatea noastră, bântuită uneori de esecuri și deznadejde?! Cartea, cultura, lectura, înțelepciunea și modelele bune ale națiunilor culte și prospere sint fundamentul civilizațional pentru Moldova noastră de mâine… Iar intelectualii modesti, intelepti și truditori din cultură, educație, știință, rămân mobilizați în prima linie! Respect, Dna Lidia Kulikovski! (Victor Stepaniuc, politician, istoric, pedagog)

Cu deosebită plăcere am participat la întîlnirea cu doamna Lidia KULIKOVSKI, care m-a impresionat prin imensitatea bogăţiei sale spirituale, pe care o dăruieşte cu generozitate şi cu multă bucurie tuturor îndrăgostiţilor de CARTE. Am remarcat că realizările profesionale le-a obţinut doar prin muncă, curaj şi o gîndire pozitivă. Graţie calităţilor sale distincte, precum sunt optimismul, tenacitatea şi spiritul de iniţiativă, mereu depăşeşte orice obstacol şi creează adevăratele valori. Mă bucur mult că am avut această frumoasă ocazie să o ascult şi să mă inspir din înţelepciunea şi eleganţa Dumneaei. Îi doresc doamnei Lidia KULIKOVSKI mult noroc, succese de creaţie şi discipoli excelenţi. (Tatiana Isacova

Doamna Kulikovski mi-a creat cele mai bune impresii. Mi-a placut atitudinea ei și deschiderea cu care a comunicat cu publicul, felul de a se exprima: simplu si pe intelesul tuturor, dând dovadă de o largă și profundă cunoaștere a ceea ce face. Binevoitoare și onestă, făcând lucruri mari cu mijloace mici pentru Biblioteca „B.P. Hasdeu” cu peste 40 de filiale, e o dovadă veritabilă. Sănătate și noi împliniri pe viitor Doamna Director Onorific! (Gheorghe Grâu, actor)

Doamna Lidia Kulikovski e un model nu numai pentru bibliotecari, ci și pentru orice intelectual care se respectă. E un model de urmat, pentru toţi cei care vor să evolueze spiritual şi uman. Ascultând-o, am cules foarte multe idei noi, de care voi încerca să mă ghidez în viaţa mea. E o încântare s-o asculţi pe doamna Kulikovski!.. (Dumitru Crudu, scriitor)

Înt-adevăr, eşti ceia ce faci. Fenomenal! Dna Lidia se mîndreşte că e bibliotecară. Am un respect deosebit faţă de aceşti oameni. Sunt mai puţin preţuiţi ca alte cadre didactice, alţi intelectuali, stau la sfîrşitul acestui nomenclatoriu, însă sunt cei care duc cea mai mare povară a înţelepciunei şi educaţiei. Vorba doamnei Lidia Kulikovski că ea „pe mulţi i-a învăţat să scape de mediocritate”. O întîlnire de suflet cu o doamnă de excepţie, care este dna Lidia Kulikovski. Am mai fost la biblioteca Haşdeu de mai multe ori şi tot timpul m-am simţi într-o atmosferă caldă şi de suflet. Aşa a fost şi de această dată, azi, joi, 7 noiembrie. Lume multă, lume bună şi frumoasă. Încă o dată m-am convins, că-n Moldova se nasc şi astfel de oameni, să sperăm, aşa va fi şi mai departe. Am reţinut unele fraze ale Doamnei Lidia, de fapt, adevăruri… Sunt utile şi pt cei tineri şi cei vîrstnici…  „… cel mai mare păcat este nevalorificarea potenţialului dat de Dumnezeu….” „… biblioteca e motorul comunităţilor…” „… cartea de azi este materializarea gîndurilor de ieri, iar faptele de mîine – materializarea gîndurilor de azi….” „….eu îmi fac circumstanţele şi de aceia reuşesc…” „…de la Dan Puric…. omul frumos e cel care se împărtăşeşte cu ceea ce are-n el bun…” …nu mă îndoiesc că e o glumă, însă e una reuşită – ”…totdeauna citesc cînd mă cert cu omul….nu vorbim…o săptămînă nu mă deranjează…” „… am reuşt deoarece am avut mulţi prieteni…” „… ar fi bine să ai două vieţi: în prima să greşești, iar în a doua – să repari greşelile…”, însă, de avem doar una….” şi, în acest context – „… un fluture, fără abateri lirice, spre deosebire de om, pînă-n seară îşi face treaba….” „… decizia este viitorul instituţiei pe care o conduci….” „…fiecare oferă ce are…” …. mai bine nici nu poţi spune!!! „….dacă 50 procente din cei care te înconjoară se împotrivesc ţie, atunci vei progresa…”, adică, după mine dacă ai adversari, 50 la sută, e bine. Sunt de acord. Asta-i viaţa…. … explicaţia cu noţiunea „oportum” mi-a plăcut. Mulţi aşteaptă şi ratează acest flux ca corabia să ajungă cu bine în port….”om portum”… fenomenal!!! „…în funcţia mea am putut face mai mult decît ce am fost în stare…”. De, e viaţa, se referă şi la umila mea persoană… … vorba de cele două tabere… „1.DSC_0563 cei mulţumiţi, care numără bucuriile sale şi 2.cei nemulţămiţi, care numără bucuriile altora” !!!…”calitatea profesională este direct proporţională cu calitatea contribuţiei… ”Dna Lidia a vorbit şi despre un „noroc chior”. Cred, că aşa ceva nu există, norocul ș-îl facem cu mîinile noastre. Sunt convins, că dna Lidia şi l-a făcut-o cu mîinile sale! Mulţi ani şi succese, dna Lidia!! (Andrei Covrig, Colonel în rezervă )

Am admirat-o întotdeauna! E Distinsa Doamnă care are ce spune, ştie cum să o spună, are capacitatea de a capta atenţia din prima secundă pentru că inteligenţa şi rafinamentul ei nu poate să nu frapeze. Mă bucur că o cunosc personal, sunt mândră că a acceptat o dată, demult, să fie eroina emisiunii “Probă la micro… SCOP” şi că mi-a povestit sincer despre toate şi… îi doresc toate cele mai bune şi mai frumoase, pentru că merită. Atât timp cât există asemenea oameni, Noi vom Exista! (Gutiera Prodan, jurnalist)

Mă bucur că Clubului Impresii din viața și cărți a prins aripi la Biblioteca Municipală din Chișinău. Pe lângă prezența pe care o au aici la aceste evenimente, diverse personalități, mă bucură că ne oferă posibilitatea să devenim mai apropiați, ba chiar și prieteni, nu doar în sensul unei prietenii în mediul electronic, prin rețelele de socializare, dar și așa, fireşte Aceste întâlniri, ne oferă o pastilă lunară de suflet, o zi în care putem să dăm întrebări şi găsi răspunsuri alături de persoane curajoase, frumoase, deschise, bogate sufletește, oneste şi sigure pe ele.  Prezența protagonistei noastre de astăzi, Lidia Kulikovski, o persoană care a vorbit, a împărtășit, ne-a molipsit, de inteligența, caracterul său carismatic,  un suflet sincer, este personalitate de la care ai „ce fura”. Ea femeia ne-a oferit multe din experienţele de viaţă, din cărţile pe care le-a scris, din propriile trăiri, vise şi lecturi. (Mariana Harjevschi, Director General BM ”B.P.Hasdeu”)


3 comentarii

Unde-i trupul?


Fata zbura cu limuzina ei, sub 260 km/oră, și când a fost oprită pe șosea de polițistul de trafic, a aterizat calmă și indiferentă…

– Ești nebună, ce-i cu viteza asta? Arată-mi actele tale!

– Nu le voi arăta, sunt false!

Polițistul revoltat: – Așa deci, iesi din mașină!

– Nu pot ieși, am buzunare pline cu droguri, mă tem, să nu se împrăștie!..

Polițistul transpirase de furie: – Deschide portbagajul!

– Nu voi deschide, am acolo un mort deja de o săptămână, aduce un iz ingrozitor!

Polițistul a chemat echipa cu întăriri. Acei au venit, au scos nebuna din mașină: mâinile pe capotă, – acte în ordine, droguri nu-s, potbagajul e pustiu…

Polițistul întreabă de polițist: – Tu ce tot îndrugi: Unde-s droguri, unde-i trupul?…

Iar nebuna a zâmbit ironic și a mai adăugat: – Da, da, ascultați-l mai departe pe acest încornorat! Acuș, va mai spune, că am condus la viteza de 260 km/oră!..

😀


Un comentariu

Logică feminină. Maxime.


Iată, vine în întâmpinarea mea omul, care mă face sa-mi pierd mințile… Doamne, el mă privește! Ia, să mă prefac eu. că nu l-am observat!

Banul strică bărbatul; de aceea, alături de el trebuie să fie o femeie, care să-l ferească de deochi!

Toți banii din lume, nu poți să-i câștigi! Oricum, o parte din ei, trebuie să furi… 🙂

Conșțiința au inventat-o persoanele rele, pentru ca să le chinuie pe cele bune… 🙂

Atunci când statul vrea ceva de la tine, el însuși se numește Țară!

Norodului nostru atâta i s-a promis, și lui mereu îi pare insuficient!..

Eternă problemă a femeiei; atunci când faci cunoștință cu un bărbat, cum să distingi omul bun de cel rău, dacă ambii vor de la tine una și aceeași?

Când ți se spune. că ești cea mai bună, cea mai frumoasă: înțelegi, că undeva a fost o concurență

Când mergi pe capuri, ai grijă să nu te luneci pe chelie

Practica – un lucru care funcționează, dar nu este clar cum; Teoria – asta e când totul e clar, dar nimic nu funcționează… Totuși, uneori teoria se imbină cu practică: atunci nimic nu funcționează și nimic nu e clar!1453368_10200304687974700_1235117433_n

Jocuri incitante ai tinerilor din Moldova: Încearcă să nu degradezi, atunci când te înconjoară doar stafii; Caută una normală. printre sute de curve!; Caută un loc de muncă! Apropos, nu avem nevoie de Diploma ta de rahat!

Dacă ai devenit brusc rău pentru cineva: înseamnă, că l-ai supraîncărcat cu bunătatea ta

Uneori, doar ratând, – ințelegi, cât de bine ai reușit…

Săgețile ceasului fug doar înainte, pentru că trecutul deja nu mai contează…

Dacă  doriți să atingeți frumosul, puteți să mă atingeți pe mine 😀

Svetlana Vizitiu


63 comentarii

Însoară-te cu o moldoveancă


article-0-1B183F0C00000578-199_634x390– Izzy, dragul mamei, cât ești tânăr, asigură-te că te vei căsători cu o femeie-evreică! Ea îți va naște copii înțeligenți, deştepţi, frumoși, îți va asigura un cont bancar și conexiuni necesare…

Imagine

– Ei, mamă, ce are una cu alta?  E  atât de important? Şi apoi, ce va urma?

– Apoi, copiii tăi vor crește… Iar tu… vei divorța și te vei căsători cu altă femeie, una rusoaică sau ukraineankă; – ele sunt tare amuzante și preferă sexul:  tu vei avea şi ceva ani în plus, ca să te odihnești și să-ți continui viața fără griji!

– ??! –

– Doar că apoi, dragul mamei, numaidecât să dai la divorţ și să te însori cu o Moldoveancă!Imagine

– De ce? de-a cui nevoie? Au ele, moldovencele, ceva mai special ca altele??

– Eeei, Izzy! Dacă ai ști tu, cum mai au ele grijă de morminte!..

😀

SVizitiu


Un comentariu

Cred că sunt însărcinată


cat de grea viataBucuraţi-vă mereu, femeile şi fetele voastre dragi! Şi, fiţi fericiţi! O scurtă, dat foarte importantă şi frumoasă povestioară reală. Acordaţi-i, o clipă pentru a reflecta, din timpul vostru preţios…

– Ei bine, fetiţa mea, ce-i cu tine, azi?

– Nimic, aşa eu…barb carucioare

– Şi daca, sincer?

– Înţelegi… Cred că sunt însărcinată!

Tipul a zbughit-o din odaie, fără să spună un cuvânt… Fata s-a lăsat la podea, înţelegând, că acesta-i sfârşitul, şi s-a scufundat în plâns: lacrimile curgeau în şiroi… N-a ştiut, cât timp aşa a suferit: de odată, s-a auzit soneria la uşă. Ştergându-şi ochii, ea a deschis uşa.

Ţinând în braţe un buchet mare de trandafiri roşii, el a rostit:

asae– Dar tu, nu ştii, cine va fi, o fetiţă sau băieţel? De ar fi băiat; aş juca cu el fotbal, cu toate că, mai bine e să fie fetiţă: va semăna cu tine, şi va fi la fel de frumoasă!

Iar părinţilor le vom spune împreună!!

😀

Svetlana Vizitiu


6 comentarii

Maxime: Iată fericirea!


Frumuseţea femeiască, bărbaţii noştri moldoveni, o măsoară după Angelina, Monica, Jenifer… 🙂arca

V-aţi gândit vre-odată, că prietenii adevaraţi – nu-i verifici prin pahare băute la o masă, – dar, prin ani, susţinere, tristeţe, înţelegere?

Prietenii sunt întotdeauna… un pic delicaţi. Şi mai au tendinţa de a ridiculiza. Cam obositori, uneori. La fel ca loialitatea şi certitudinea. 🙂

Dimineaţa te trezeşti şi-ţi dai seama, că pentru o fericire deplină, ai de toate! – Prieteni şi cei dragi, ei sunt în siguranţă şi sănătoşi, – e de ajuns, nu? Se merită să învăţăm să-i apreciem. Să apreciem – la timp!

Unde pleaca copilăria? Da, niciunde! Pur şi simplu, se ascunde! Şi-apoi, la bătrâneţe, cand… te asaltează! 😀

Uneori, te gândeşti: Iat-o, aici, e Fericirea! Dar nu, din nou, e ea – Experienţa!

iata fericireaNciodata să nu-ţi pară rău, de ceea ce-ai facut, dacă în acest moment eşti fericit!

Neamţul are o soție și o amantă. Își iubește soția. Francezul are o soție și o amantă. Iubește amanta. Evreul are o soție și o amantă. Iubește mama. Rusul are o mamă, o soție și o amantă. Iubeşte vodka. Moldoveanul are de- şi pe toate. Nu apreciaza nimic!..1385665_1020Если девушка цветёт от счастья....значит у неё отличный садовник

Ajutaţi-ma, să găsesc 30 bucăţi de nurcă, 5 de samur, 3 de vulpe, – vine iarna şi n-am blană! în schimb, eu va promit, să vă găsiţi motanii, să vă indic talente moldoveneşti, să vă dezleg cuvinte incrucişate, să vă construiţi o fermă şi alte prostioare! 😀

Să te regăseşti pe Internet, e mult mai uşor decât în viaţă reală. Şi dacă te simţi fericit; de ce, nu?

Atunci când la o femeie, argumentele ajung la finiş, – ea se va simţi obligată să-ţi spună: Că… nu se poate aşa, cu o doamnă! 🙂

blondinceNu credeţi celor, ce vă spune un bărbat. Uitaţi-vă, pur şi simplu, ce face el, cu ce se ocupă. Se întâmplă, după cuvintele lui – e un Leu, iar în realitate – e o hernie! 😉

Cel mai probabil, că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, ca să nu asculte de sfaturile ei… Păcat, ar fi un motiv bun… 🙂

a zâmbit în serios, Svetlana VIZITIU


8 comentarii

Clubul „Impresii din viaţă şi carţi”: cu Ludmila Popovici


„Evenimentul cu protagonista Ludmila Popovici la Clubul de elite ”Impresii din biata si carti” la BM ”B.P.Hasdeu” mi-a produs varia impresii. O şedinţă de suflet cu oameni interesanţi, cu istorii de viaţă impresionante… Ludmila s-a manifestat plenar și a comunicat cu publicul, cu multa căldura și dăruire sufletească. A fost o seară împlinită. Adaug că Centrul „Memoria” care conduce protagonista, are o activitate foarte necesară societății, sprijinind persoane vulnerabile, insuflându-le, în primul rând, încredere și speranță prin asistenţă medicală şi psihologică. Să vă aibă Domnul în pază. La mai mult şi la mai mare!” (Gheorghe Grâu, actor)

Începutul întrunirii Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” vizionaţi aici:

”Apreciez înalt asemenea femei ca Ludmila Popovici. Dumneaei şi-a asumat o cale responsabilă şi o urmează cu brio!” (Silvia Saca)

”Am descoperit astăzi un Om cu literă mare. Un Om ce-şi materializează visele în realitate. E una să citeşti despre Ludmila Popovici, directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria” şi cu totul alta e să comunici cu Ea, să te bucuri sincer că există asemenea oameni capabili să se sacrifice în folosul aproapelui. Întâlnirea de astăzi a fost deosebită prin gând, mesaj, aspiraţii şi curajul de a merge mai departe, oriunde nu te-ai afla”. (Gutiera Prodan, jurnalist, TVM1

”Admir si stimez aceasta femeie D-na Ludmila Popovici pentru tot ce face. Societatea noastra imperfecta are nevoie de mai multe persoane ca D-stra. Sunt incantata de seara petrecuta la Biblioteca Hasdeu printre persoane deosebite” (Violeta Rebeja, psiholog, RCTV Memoria)

„Am avut ocazia să lucrez cu Ludmila Popovici, și pot să vă comunic că această doamnă emană atîta energie, și este dispusă să ajute toată lumea. Ori – de cîte ori am adus cîte o victimă la ea, – niciodată nu m-a refuzat, și a întins o mînă de ajutor la toți, care i-au cerut ajutorul. Astăzi, în cadrul clubului, m-am convins, încă odată, că e deschisă și e mereu dornică să ajute oamenii… Este un om senin și optimist! Am avut plăcerea, azi, să descopăr în această doamnă puternică, un specialist de nota 10, la fel, şi o mamă, soție exemplară”. (Violeta Gaşiţoi, avocat)

„Îmi vine greu sa dau aprecieri unei persoane, din prima vedere, însa Ludmila mi s-a părut o femeie puternică, – a-și spune, că e lider, e şi sigură în ceea ce-si propune să realizeze, şi, pare-mi-se, că-i reusește tot ce-si pune-n gînd. Ca soție, ca mamă: lucrurile vorbesc de la sine, şi o caracterizează în acest sens, ca o femeie împlinită, – ceea ce este mult mai important decât celelalte laturi. trioÎi doresc succese Ludmilei în tot ceea ce face, fiindcă a ales sa fie de folos societății: o parte a celor ce au nevoie de acest suport!!! (Ludmila Steţco, femeie de afaceri)

„Am avut onoarea să ascult o doamnă extraordinară, pe care o admir şi care prin experienţa ei din viaţă, mi-a deschis ochii asupra la multe lucruri importante pe care, nici nu le observam anterior. Ludmila Popovici – este o persoană optimistă, deschisă luminoasă, –  la suflet si chip; cea care, în drumul vieţii ei lasă urme bine pronunţate şi de bun augur pentru viitoarele generaţii şi întreagă societate. Multe pot fi spuse despre această minunată Doamnă: în concluzie, este un exemplu pentru noi, un om de valoare. Îi zic, un multumesc din suflet pentru timpul acordat, sfaturi binevenite şi-i urez succese mari în continuare. (Inga Albu, avocat)

”Mulţumesc, Ludmila, pentru oportunitatea de a deveni protagonistă a clubului „Impresii din viaţă şi cărţi”, cu tema ”Arta de a trai dupa traumă”… M-a adus multitudinea de întrebări: ”Cum? Cum să trăiesc? Cum se poate trăi după…? Cum se poate trăi fără EI ?” – prezenţe în viaţa mea dupa 14 octombrie 2011, atunci cînd într-un accident mi-am pierdut sotul şi fiica… SUNT SIGURĂ CĂ NU EXISTĂ RĂSPUNSURI LA AŞA ÎNTREBĂRI… POŢI DOAR CUNOAŞTE OAMENI, CARE AU ÎNVĂŢAT SĂ ACCEPTE REALITATEA FĂRĂ RĂSPUNSURI ŞI SĂ NU ÎNCETEZE A VEDEA LUMEA ŞI A TRĂI PRIN OCHII VOSTRI” (Tamara Curtescu, DGETS)

gutiera„A fost o seară minunata, cu doamne minunate. O seară de suflet. Ludmila ne-a copleșit cu cele relatate, vocea ei caldă şi deosebit de plăcută. O doamnă, care a știut să găsească soluții pentru problemele altora. Cineva spunea: ”Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa”. Ludmila Popovici îmbină fericit aceste valori, de aici, și rezultatele deosebite ale Centrului ”Memoria”. E un exemplu de urmat. Îi dorim mult curaj, succes, baftă! Cu toată dragostea și admirația!” (Elena Şişcanu, istoric, cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific)

”Această şedinţă a Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” a fost una deosebită, ca şi impresiile despre protagonista şedinţei, distinsa Doamnă Ludmila Popovici. O Doamnă care n-a fost cruţată de greutăţile vieţii, dar care găseşte mereu forţe de a lupta… nu pentru ea, ci pentru cei nedreptăţiţi de lângă ea. Face cu mica sa echipă pentru această societate mai mult decât un minister întreg. Asta chiar dacă în jur sunt indiferenţă şi lipsă de implicare, calitatea tradiţională de oameni săritori la nevoie fiind ştearsă din conştiinţa moldovenilor, transformaţi în câteva zeci bune de ani în homo… sovieticus. Am întrebat-o dacă se mai poate de schimbat lucrurile în bine şi a fost încă o dată optimisă, răspunzând afirmativ, urmând să muncim în fiecare zi în acest sens. Nu-mi rămâne decât să-mi exprim admiraţia şi respectul! Şi desigur… disponibilitatea de implicare!” (Veaceslav Balacci.  Jurist. Expert independent şi consultant în materie de tranzacţii economice internaţionale, drept economic şi drept vamal. ONG-ist. )
popovici

„Am primit o mare placere din cele spuse şi prezentate la club: am ramas surprins, că totuşi există şi Oameni cu suflet mare, care se străduie şi reuşesc să schimbe ceva pentru viitor, şi demonstrează poporului cîte lucruri frumoase avem în Moldova, şi cîte s-ar putea face pentru a ne bucura de viaţă pe scumpul nostru pămînt! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere de a continua acest proiect, să vă bucuraţi, doar cu zîmbet de lucrurile frumoase pe care le faceţi. Multă sănătate şi putere vă doresc înca o dată!!!” (Vasile Gaşiţoi, interpret de muzică populară)


6 comentarii

Bunicuţa şi banii


ImagineO poveste care a atins sufletul: te ajută să înţelegi, cum este ea, viaţa unei persoane în vârstă în societatea de azi…
O bătrânică îşi ducea traiul în blocul din vecinătate. Soţul ei a murit, sapte ani în urmă, iar acum doi ani, într-un accident rutier au fost zdrobiţi fiica ei, ginerele şi cei doi copii ai lor… Pe uşa de la întrare în blocul, în care ea locuia, era afişat un anunţ: „Am pierdut 100 de lei; cine găseşte, va rugăm, să reveniţi în apartamentul 39: Pensia e mică, pentru pâine nu ajunge”. În acel apartament locuia acea batrânică. Omul a citit, a scos din portmoneu 100 de lei şi s-a ridicat la etajul 5. ImagineCând i-a înmânat banii, bătrânica a izbucnit în plâns. „Dumneata eşti al doisprezecelea om, care îmi aduce banii. Îţi mulţumesc mult”. Omul a zâmbit, şi era deja în lift, atunci când bunicuţa i-a spus: „Nepoţele, rupe anunţul cela de la uşă, nu eu l-am scris…”
Bătrâna stătea şi plângea… Bunătatea şi compătimirea oamenilor insuflă speranţă şi încredere…

Nici prin gând să-i treacă, să rupă anunţul cela: Omul plângea şi el.

SV


8 comentarii

Tu poţi mai mult


Imagine Un flăcău nu reuşea nicidecum să-şi găsească o consoartă: ba nu e simpatică, ba nu-i convenea silueta fetei: una nu e atrăgătoare; alta-i, prea slabă sau obeză… Într-o zi, el a avut noroc – a întâlnit un magician, care i-a promis sa-i rezolve metehnele.

– Iată, un chibrit, – a spus el, înmânându-i flăcăului. – Cum vei fi gata, rupe-l în două în faţa oricărei fete, şi ea va deveni treptat la fel, precum tu doreşti ca ea să fie.

Iată, că au observat rudele şi prietenii, că flăcăul începu să se întâlnească cu o fată. Şi devenea ea, zi cu zi, tot mai frumoasă şi frumoasă. În curând, ei s-au căsătorit.

ImagineIar peste un an, au început oamenii să observe, că fata arată tot mai rău. Şi la faţă nu era bine: ceva s-a întâmplat! – nici silueta ei nu mailo2 era atractivă. Cel mai mult s-a întristat flăcăul nostru. L-a găsit el pe acel magician, care i-a dat chibritul, şi l-a întrebat cu furie:

– „M-ai minţit! Magia ta nu mai funcţionează! De ce?”

– Magia nu s-a oprit! – a răspuns magicianul. – Aspectul alesei tale corespunde exact dorinţelor tale. Pur şi simplu, tu ai început să-i cauţi defecte… Ce i-ai căutat, aceea ai găsit…  Să ştii că…

– Tu poţi mai mult, decât crezi că poţi!..

SVizitiu


6 comentarii

Vera Zadoinov: sunt mândră să demonstrez, că Moldova are talente!


De curând, moldoveanca noastră de 14 ani, Vera Zadoinov a primit o propunere extraordinară, să se filmeze în una din rolurile principale, într-o pelicula artistică de nivel internaţional, regizor fiind însusi celebrul Valeriu Jereghi. Urmează pregătirile de plecare la Kiev, dar şi emoţii mari, ca de obicei, în ajunul filmărilor… Ţin să menţionez: până în present, Vera este cea mai tânără basarabeancă, învitată în rol protagonist… Să ascultăm ce ne spune chiar ea, Veruţa Zadoinov… Nouă ne rămâne să-i urăm realizări frumoase şi succese, multă răbdare pe tărâmul filmărilor, şi în viaţa de toate zilele…

„Mă numesc Vera Zadoinov, am 14 ani sunt elevă în clasa 9-a.vera z cal De mic copil îmi plăcea dansul, muzica, filmul, îmi plac filmele bune, îmi plac comediile, filme de acţiune și melodrame. Mi-am dorit demult să devin actriță, dansatoare profesionistă, de fapt, sunt copilul căre-i îi place arta: cînd eram mai mică, am făcut și pictură, desigur, acum nu-mi ajunge timp. Fac cursuri de dans la ”Black and White Dance Center”: avem o echipă foarte bună; ador această școală și aș dansa, sinceră să fiu, şi 24/24 ore. vera 1Atunci, cînd dansez, sunt cea mai fericită, cu dansul trăiesc, cu dansul răsuflu… Stilurile mele preferate de dans sunt: contemporary și jazz. La fel de mult, prefer hipismul: eu ador caii. La moment, sunt foarte emoționată, desigur, că-mi fac griji, cum va merge, şi sunt onorată de propunerea maiestrului Valeriu Jereghi, să fiu actriţă în filmul regizat de dumnealui. Atunci cînd am primit știrea, mi s-a părut că visez, și acum mi se pare că visez… Adesea, mă gîndesc: sunt un copil fericit, foarte fericit, că am parte de părinţi minunaţi, de oameni buni în anturaj… Chiar dacă părinții mei sunt avocați (Violeta Gasitioi şi Roman Zadoinov), și tare își doresc să le urmez meseria, eu știu, că ei mă vor susține și-mi vor fi alături, chiar şi dacă doresc să am o altă meserie pe viitor, eu voi demonstra, că pot face totul cu suflet, la cel mai înalt nivel… Cine știe, poate Moldova va auzi de mine în cel mai apropiat timp, îmi doresc să devin o actriță profesionistă. Eu sunt convinsă, că această propunere care vine din partea marelui maestru, regizorul Valeriu Jereghi, – este o șansă pentru mine! Iar alături de actorii profesioniști din Ukraina, Canada, Rusia, Latvia, Belorusiv2 Cu siguranță, voi învăța multe, şi sunt foarte mîndră, că am șansa să demonstrez, că și Moldova are talente. Îmi doresc, să devin o actriță bună, nu neapărat în Moldova, dar voi tinde şi sper, să reuşesc să devin o actriță profesionistă, iar regizorului Valeriu Jereghi, – sper, să-i fie ușor să lucreze cu mine. Deci, toate impresiile, despre ceea cum au parcurs filmările etc,  vă scriu ceva mai tîrziu: sunt în pregătiri. Detalii nu vă dau, vreau să fie o surpriză. Cu drag pentru Moldova – Vera Zadoinov”

Dar şi Valeriu Jereghi a ţinut să menţioneze: „Actorii care vin la probe şi vad in oficiul meu pe un loc deosebit – unde este mai mult soare, poze cu Veruţa; îşi doresc şi mai mult să participe în acest proiect...”

Draga Vera, ştim că vei reuşi o performanță actoricească de invidiat și să transmiţi emoţii mari pe pelicule ecranelor cinematografice mondiale, care in final vor impresiona și vor înduioşa milioane de oameni! Îţi dorim să fii tare şi să ne aduci ţara în slăvi! Vă ţinem pumnii, ţie, Vera, şi Maiestrului Valeriu Jereghi!! Multă Baftă!!!


6 comentarii

Maxime de toamnă. Zâmbiţi cu copilul din voi!


* Primavara a întarziat! Vara a întarziat! Doar toamna – bastardă punctuală!

getImage (6)*Dacă vi-e frig – comportaţi-vă mai fierbinte! 🙂

* Înainte, oamenii se salutau ridicand pălăria… Acum, scot o cască din ureche, iar într-un semn de respect deosebit, scot ambele căşti…

* Merg eu, azi, în piaţă, şi observ prin pavilionul de carne, aleargă o femeie încarcată cu sacoşe grele; şi, brusc, vede ea un cap mare de porc. Se opreşte, se uită indelung la el şi rasti: ”La naiba, am uitat sa cumpăr sotului ţigari!” 😀

* Am văzut într-o farmacie; la o cutie cu 12 prezervative, un cadou alipit – şerveţel igienic. Nu m-am abţinut şi am întrebat vânzătoarea, pentru ce-i şervetelul? Replica ei m-a ucis; ”De sters sudoarea de pe frunte!” 😀

* Judecand după vreme, toate zilele senine au luat cu ei însisi… prezentatorii tv meteo;

* Vă puteţi asigura cu un caracter dur şi să zâmbiţi prin durere, să vă rugaţi sau să meditaţi – oarecum, starea voastră interioară, cea sufletească,- va fi divulgată de ochii dv; de conversaţia sau munca voastră;

* Femeia – e ca şi procuratura: mai întâi te porneşte, te excita, apoi, şi de libertate te privează;

* Un bărbat – ăsta-i omul, care împarte florile în doua categorii: trandafiri şi ”ălea cum se numesc?’;

* Sa te recăsătoreşti, e ca şi un film în reluare; povestea deja e cunoscută, dar tot e interesant şi te intrebi, cu ce va rezulta..?;

* În timp, ce tot masori de şapte ori, cineva deja a rupt-o… S-a stabilit „câineste”… A schimbat cu locurile… a rearanjat,… a luat ceva străin… şi… se simte fericit!;

* In 2006, mi-a fost ”confiscată” o biobibliografie originală, iar în 2012, alte persoane au luat cu ea un premiu de stat;

* Amintiti-vă cele doua fraze, care vă vor ajuta să deschide-ţi mai multe uşi în viaţă: ”înspre sine” şi ”de la sine”;

* Când eşti trădat, e ca şi cum ţi s-au rupt braţele; poţi sa ierţi, dar nu mai poţi îmbraţişa;

* Ca sa te întelegi pe sine, – primul lucru de care aveţi nevoie, e să-i împrăştiaţi pe cei, care deja s-au înţeles pe sine şi, se „bagă” să-i înţeleagă pe alţii;

 

* Mă întreb, de ce oamenii cred ca sunt invizibili, atunci cand scotocesc prin nasul lor, in maşină?;

* Fericirea este o trasătură de caracter: Unor persoane li-e specific, să aştepte mereu; pentru alţii,- să fie permanent în căutare, şi, în cele din urmă, există persoane, care o găsesc peste tot!;

* Banii aduc răutati… Fericirea nu constă în bani… Cine e tare cu spiritul, acela e şi bogat… Ce altceva ar putea sa mă calmeze, până primesc leafa? 🙂

* O femeie adevărată, nici cu un soţ nu se va strica 🙂

* Cu cât mai mult înaintează cu vârsta un barbat, cu atât mai multe femei l-au obijduit, şi să raspundă pentru toate, e nevoită… actuala lui femeie;

* Uneori, doar te-ai pus pe gânduri ori ai tăcut pe-o clipă, şi pe tine, deja, nu te-au înţeles corect;

* Pentru a mă contacta, aveţi un telefon, skype, e-mail, poşta, porumbei, Facebook etc. Pentru a nu mă contacta, aveţi nevoie de… un cap;

* O femeie proastă, îşi ţine bărbatul de gât; cea inteligentă, – de mâini; iar cea înţeleaptă, în general, nu-l ţine;

* La femei nu exista reguli,- ele depind de starea lor de spirit! 😀

* Şi la bucurie, şi la durere, oricare n-ar fi stresul, – ţineţi-va în frâu creierii, lingvistica şi greutatea !balerina

* Daca omul iubeşte,.. el se va întoarce? A raspuns acel deştept: Dacă omul iubeşte, el nici nu va pleca!

* Eu n-am dusmani; ei mă au pe mine…

Svetlana Vizitiu


3 comentarii

Ludmila Popovici: Nu renunțaţi la cărți și la vise!


Unul dintre cele mai grele lucruri este să vorbesc despre mine. pop9Dar uneori ,nu ai cum să dai înapoi, deoarece, ți se solicită anume aceasta! Anul trecut, m-am confruntat cu această dificultate, fiind una dintre cele 4 finaliste ale Programului ”Peacemaker Women” 2012, ale Institutului Păcii și Justiției, de la Universitatea din San Diego, SUA. La diverse întâlniri, interviuri sau discursuri publice, eu puneam accentul pe echipa mea, pe realizările comune, dar de multe ori mi se spunea: ”nu uita de tine însuți,  nu uita  de contribuția ta, de eforturile tale, care au fost enorme în tot ce s-a realizat. Nu uita să spui – Eu am făcut asta –  atunci, când știi că rolul tău a fost unul important, dacă nu chiar decisiv”. Atunci mi-am dat seama, că este o trăsătură comună pentru mai mulți moldoveni – nu prea suntem obișnuiți să ne scoatem în evidență, să ne auto-apreciem la justa valoare și, doar dacă suntem ”descoperiți” de cineva, atunci înțelegem, de fapt, că chiar suntem importanți și într-un fel, mai speciali. Fiind in SUA timp de 2 luni, m-am simțit atât de apreciată și respectată pentru ceea ce fac, cum nu am fost toata viața mea. Am înțeles, care sunt marile deosebiri dintre cultura și valorile a 2 societăți diferite și, de ce acolo, unde accentul se pune pe oameni,  lucrurile merg mai bine. Dar să revenim la ale noastre – la propunerea unei Doamne speciale, Svetlana Vizitiu, de a vorbi despre impresii din viaţă și cărți. M-am bucurat, că pot vorbi despre cărți, care au jucat un rol deosebit în viața mea! Ele au fost o taină pentru mine, când eram de câțiva ani și au devenit un magnet, când am deprins să leg frumușel silabele în cuvinte. Eram al 4-lea copil din 5, într-o familie, unde iarna se făceau concerte pe o scenă improvizată pe un scăunel. Tata ne premia cu monede de 20, 50 sau chiar, cu câte o rublă din metal, cu capul lui Lenin, cum era pe atunci. Premiul cel mare, ce mai! Învățam și eu din auzite poezii, cântece, dar mă uitam cu jind la cărțile surorilor mele mai mari, pe care le răsfoiam în secret când ele erau la școală, ca să mă uit cel puțin la poze. Tata ne-a cumpărat o etajeră din lemn, cu 5 rafturi – câte unul pentru fiecare. Eu mă tot apropiam de raftul meu, care era încă mai gol – doar câteva cărți vechi care nu mai trebuiau celor mai mari și câteva jucării de cauciuc, care țiuiau când le apăsam. Dar când a plecat și fratele la școală, eu m-am bocit cu cuvinte de nu știa mama cum să mă aline. Aveam vre-o 4 ani pe atunci și fratele a început să mă învețe și pe mine literele din abecedarul său. Mai mare bucurie pe capul meu nu era, când deja legam silabele și încercam să dezleg misterul cărților! Uneori mă țineam scai de surori ca să mă ia cu ele la școală, unde stăteam cuminte în bancă și mă bucuram enorm când învățătoarea mă întreba ceva ce eu știam! Mai ales că se mai întâmpla că unii elevi dintr-a 4-a să nu știe răspunsul. Evident că am mers cu un an mei devreme la școală, unde deja eram nedespărțită de cărți. Aveam abonament la bibliotecă și citeam foarte mult, iar cu prima ocazie îmi cumpăram cărți noi sau le primeam cadou. Ce ne oferă cărțile? Foarte multe! Creștem cu ele, învățăm multe lucruri, ne îndrăgostim de tot ce e frumos, zburăm și visăm! popov2Da, visăm! Dar și mai frumos este că unele vise devin realitate! Când am citit romanul Omul-amfibie de Aleksandr Beleaev, am început a visa că voi deveni medic și că voi trata  pacienții mei bine, ca să nu fie nevoiți să trăiască în apă sau alte condiții extreme. Și am devenit! Iar citind cartea scriitorului canadian Sat Okh, Țara stâncilor sărate, am început a visa că într-o bună zi voi ajunge să văd cu ochii mei asemenea locuri și oameni speciali cum sunt indienii. Si am ajuns! Peste cca 40 de ani, eu am vizitat o rezervație indiană din SUA, unde am întâlnit oameni speciali, dar sper că o să ajung și să comunic și cu indienii din Canada. Coliba unchiului Tom, romanul scris de autoarea americană Harriet Beecher Stowe, m-a făcut să visez să ajung în America. Și am vizitat anul trecut SUA. Iar recent am revenit din Africa, din Kenya care m-a încântat cu peisajele ei și cu oamenii deosebiți. popov6De fapt, am călătorit mult și am vizitat peste 25 din țările lumii de pe 4 continente, dar sper să ajung și în Australia și în America de Sud, unde de fapt soțul meu are chiar și rude. Una dintre cărțile care mi-a marcat viața, a fost romanul lui Nicolae Costenco, Severograd. Nu știu cum a ajuns pe polița mea – cumpărat sau dăruit, dar țin minte cum l-am citit. Eram în vacanța de vară și după ce îndeplineam sarcinile de pe lângă casă, din lista mamei, mă urcam frumușel în podul casei, ca să nu mă deranjeze nimeni și citeam, încercând să aflu cu mintea mea de copil – ce căutau moldovenii noștri în Siberia? Că printre rânduri, prindeam eu firul că nu le este tocmai bine acolo și nu înfloresc de fericire. Mai ales că unii s-au înecat în râul Lena, iar altcineva a fost strivit de locomotiva unui tren în care se încărcau buștenii, etc. Nu am mai răbdat și m-am dus la mama, cu întrebări. Ea a rămas mirată și privind în jur, chiar dacă eram în gradina noastră, unde ea culegea florile de trandafir pentru dulceață, m-a întrebat: dar de unde mă rog știi de Siberia? I-am zis, că din cartea citită în ultimele zile. La care ea m-a luat frumușel la ales petalele de trandafir și după un oftat adânc, a început a depăna firul amintirilor. popoviMama era exact cam de vârsta mea, în jur de 14 ani, când  a avut loc valul deportărilor din 1949. Și-a amintit cu durere în suflet de acea zi neagra, dar și de alte zile negre trăite de ea și familia ei, după ce am fost ”eliberați”. Dar mi-a zis răspicat să fiu atentă și să nu spun nimănui, că nu e voie de vorbit despre asta.  Atunci am înțeles că istoria predată la școală miroase un pic a minciuni. Iar mai târziu, la obiectul Științe sociale, am fost unica din clasă care a scris în eseu că nu vom ajunge să trăim în comunism, care este o utopie! Aoleu, numai eu și tatăl meu știm cât am avut de suferit, ca mai apoi să mi se pună piedici și la examenele de absolvire, ca să nu iau medalia de aur, pe care chiar că o meritam. Dar așa am învățat multe lecții din viață. Și nu exista învățători ”buni” sau ”răi”, deoarece, de la fiecare învațăm câte ceva – chiar și cum nu trebuie să fim și ce nu trebuie să facempopov3În genere, eu nu regret multe piedici și probleme pe care mi le creau cei care erau foarte loiali sistemului,  deoarece în așa mod m-am călit și am ajuns să apăr și drepturile altor persoane. Am întâlnit multe persoane bune în viața mea, dar am avut parte și de răuvoitori, pizmași, invidioși. Oricum, le sunt recunoscătoare tuturor, deoarece m-au ajutat să înțeleg lucrurile și să fac o diferență. Vreau să menționez că eu am avut noroc în viață de părinți deosebiți. Regretatul meu tată ne sfătuia de bine și ne învăța prin pilde și proverbe. El avea câte un proverb pentru fiecare situație și chiar mă gândesc uneori să mi le amintesc pe rând și să le culeg în file aparte. Iar mama mea este întruchiparea bunătății, a dăruirii de sine, foarte muncitoare, cu un simț fin al umorului și vorba ei preferată este ”dragostea este viață!” am auzit-o de mai multe ori până să-i înțeleg sensul. Ea a avut întotdeauna un talent deosebit în ale gătitului, povestitului, dar și în broderie sau în țesutul covoarelor. De când mă țin minte, ea a țesut câte un covor aproape în fiecare iarnă, ca să împodobească casa, ca să mai vândă și să ne cumpere ce mai avem nevoie sau să ne facă și zestre, mai târziu, când ne pregăteam să ne luăm zborul din cuibul părintesc. Acum regretă că nu mai poate țese și zice că îi este dor să mai facă vre-un covor. O parte din covoare, care mai sunt acum în casa părintească, le-am fotografiat ca să le admir când îmi este dor. Ce să mai zic? Da, sunt o norocoasă! O visătoare și o optimistă incurabilă, care încă mai crede în îngeri, în dragoste și în oameni buni.

Ludmila Popovici, septembrie 2013


9 comentarii

Cu Violeta Gaşiţoi la Clubul de elite”Impresii din viata si carti”, BM ”B.P.Hasdeu”


ImaginePuterea gândului, concentrarea asupra lucrurilor, proceselor şi actelor pe care le are de indeplinit, toate converg catre creşterea energiei pozitive, implicit perfecţiunii creatoare din partea Violetei Gaşiţoi… Câtă concentrare pe chipul acestei femei minunate, de aceea, a lasat Dumnezeu femeia puternică în toate cele… Şi ne-a hărăzit-o ca protagonistă a clubului de elite! Păcat, că filmele de la şedinţă nu s-au reuşit, poate aşa a fost să fie, pentru omul şi avocata din ea are cuvântul său de spus şi luptă în continuare pentru drepturile omului. Vivat! (S.Vizitiu)

Gutiera ProdanŞedinţa Clubului de Elită a fost o revelaţie pentru mai multă lume. O întâlnire de suflet cu Violeta Gaşiţoi, pe care eu am redescoperit-o, pentru că imaginea de la televizor s-a dovedit a fi mai pală decât cea reală. Mă bucur că am avut posibilitatea să o prezint şi să o descos. Cred, am fost o gazdă care şi-a onorat misiunea, căci publicul s-a simţit bine, a adresat întrebări, s-a expus pe marginea subiectelor abordate. ImagineÎntâlnirile din cadrul Clubului ar putea fi considerate o oră practică de Cultură, Curaj şi Inteligenţă.

Inga Albu: Sunt mândră si onorata sa o cunosc pe Minunata aceasta fiinta. Este o femeie extraordinara, Un avocat de renume cu urme bine punctate in spatele activitatii ei, este o mama la 2 fete – Mindria tarii noastre, pot sa le zic vedete, o sotie de invidiat si o prietena de neinlocuit. Am multe de invatat de la ea!!! O voi admira si urma in continuare, deoarece pe linga toate cele mentionate, ea pentru mine personal inseamna foarte mult, anume aparitia ei in viata mea – a schimbat multe in sensul pozitiv si ii multumesc mult pentru ca exista :). Succese mari in continuare si inca o data BRAVO!

Tatiana IsacovaDoamna Violeta GAŞIŢOI este remarcabilă prin profesionalism, competenţă şi echidistanţă în domeniul său de activitate. Este o femeie puternică, care reuşeşte să depăşească orice obstacol şi întotdeauna luptă pentru adevăr şi dreptate. Distinctele calităţi omeneşti ce o caracterizează sunt onestitatea, sinceritatea, bunătatea sufletească, stima deosebită pentru părinţi şi bunei. Doamna Violeta reuşeşte să găsească în fiecare zi un echilibru î1239826_634993893199211_959866079_nntre muncă şi familie, toată dragostea sa o dăruieşte fiicelor Vera şi Nelly  şi soţului Roman. Vă doresc multă fericire, optimism,  noroc şi realizări excelente!

Veaceslav Balacci:  Au fost două ore prea scurte în care am descoperit avocatul de succes, luptătorul pentru drepturile omului, femeia şi omul Violeta Gaşiţoi. Exponent al unui cuplu de jurişti betonat printr-o căsnicie reuşită, protagonista ne-a convins că există şi excepţii frumoase de la regula „doi jurişti – trei păreri”. Mi-a confirmat cu succes părerea pe care o aveam despre persoana ei până la întrunirea Clubului: este o personalitate puternică care poate, ştie cum şi vrea să schimbe lucrurile în această societate. A vorbit deschis şi tranşant despre problemele grave din justiţie în Republica Moldova.  Am întrebat-o despre eventuala implicare în politică, unde nu prea au reuşit bărbaţii, colegi de ai săi de breaslă. Mi-a plăcut răspunsul. A zis că dacă şi se va implica, o va face cu propriul său proiect, astfel evitând compromisurile şi limitarea libertăţii sale de gândire şi acţiune, elemente care au şi constituit piatra de care s-au poticnit colegii săi care au încercat marea cu degetul în politică. Nu-mi rămâne decât să-i urez succes şi să-i ţin pumnii pentru relizarea tuturor proiectelor şi planurilor sale, or reuşitele ei înseamnă şi reuşitele acestei societăţi.

Alina MateiVioleta Gaşiţoi este o avocată de succes, deşteaptă, frumoasă, are carismă şi ambiţie fără margini şi cam tot ce îi trebuie să ajungă în topul celor mai căutaţi avocaţi din Moldova. Deşi o cunosc de ceva timp, am fost plăcut surprinsă să descopăr în cadrul Clubului de Elită aspecte mai puţin cunsocute din viaţa şi cariera sa. Îi admir foarte mult curajul oratoric, puterea de a trece peste prejudecăţile celor din jur şi faptul că a reuşit să găsească un echilibru între viaţa profesională şi personală, ceea ce e un ideal greu de atins. Dincolo de cariera de avocat şi farmecul debordant, Violeta are un suflet mare. Este mereu deschisă către nevoile celor cărora destinul le-a oferit prea puţine şanse. Aş putea să scriu mai multe, dar mai bine vă las să o descoperiţi din interviul realizat cu ea:  http://thewoman.md/avocata-violeta-gasitoi-atat-in-meserie-cat-si-in-viata-trebuie-sa-ti-placa-la-nebunie-ceea-ce-faci/

Ludmila PopoviciAm asistat la un eveniment deosebit, cu o protagonistă deosebită – Violeta Gașițoi. O admir de ceva timp, pentru mai multe calități pe care le posedă – frumoasă, deșteaptă, o mamă foarte bună și o profesionistă, cum mai rar întâlnești. DSC_0270Am văzut cu câtă ardoare își apără clienții, care de multe ori se simt neputincioși în fața problemelor cu care se confruntă, în fața sistemului care se reformează de ani de zile și a injustiției moldave. La această întâlnire, Violeta a apărut în fața mea cu lucruri noi, care mi se păreau cunoscute, dar care au fost redescoperite de mine după ce a vorbit în fața noastră. Mă bucur mult pentru ea și pentru familia ei, pe care sunt bucuroasă să o cunosc. Atât ca și personalitate, dar și ca familistă, Violeta este un model bun de urmat pentru o societate, unde este necesară restabilirea sistemelor de valori. Vreau să-i urez multă sănătate și realizări frumoase în continuare. Așteptăm cu nerăbdare filmul în care fiica ei va juca un rol important, devenind astfel cea mai tânără actriță din Moldova. Dar să revenim la eveniment – Clubul este o idee foarte buna și chiar foarte necesară pentru o societate, unde atât oamenii buni, cât și lucrurile bune sunt cam uitate, ignorate sau diluate printre veștile proaste și știrile stresante. Chiar mă gândeam anul trecut (fiind în SUA) de ce nu avem și noi diverse programe de promovare a diferitor personalități sau oameni simpli, care au un cuvânt de spus în societate? De ce în Moldova doar cei cu bani mulți sunt băgați în seamă și făcuți VIP-uri peste noapte? Vreau să o felicit pe Dna Svetlana Vizitiu pentru această inițiativă și să vă îndemn să sprijinim acest Club, care are toate șansele să devină unul foarte important pentru țărișoara noastră.


3 comentarii

Justiţie moldavă


La spital, în acelaş salon, au nimerit două persoane grav bolnave: unul, lângă fereastră, altul, mai aproape de uşă. Imagine– ”Ce se mai vede prin fereastră?” – întreba cel din patul situat la uşă. – ”Ooo, – se lumina primul. – Eu văd cerul, nori, asemanătoare cu animale, un lac şi o pădurice în depărtare...” În fiecare zi, bolnavul de la fereastră îi reda celuilalt despre ceea ce se petrecea după pervaz. El vedea o barcă cu peşti mari capturaţi de pescari; copii, care se jucau pe plajă; indrăgostiţi, care se ţineau de mână sau, se sărutau mereu… md nu romani ChsÎn timp, ce el redă aceste evenimente, pe celalalt îl chnuia o furie oarbă: „Nu e corect, şi pentru care merite a fost el, şi nu eu, stabiliit la fereastră? De ce, eu nu pot contempla cele admirate de el, şi sunt nevoit să suport vopseaua roasă de pe uşă?”  Într-o zi, cel de la fereastră se simţi rău, a început să tuşească puternic şi să înece. El a încercat să ajungă la butonul cu apel de urgenţă , însă, nu izbuti, etatenu mai avea puteri din cauza spasmelor… 
Iar vecinul urmărea scena. Nu-l costa nimic, să dea un clic pe buton, dar n-a făcut-o. După ceva timp, se aşternu o linişte; cel cu accese de tuse se întinse pe patul lui.

ImagineCând a fost dus, vecinul a cerut asistentei să fie el mutat la fereastră. Asistenta a efectuat cererea pacientului, îi schimbă aşternutul şi-i mută patul pe acel din opus. Asigurându-se, că bolnavul deja se simte convenabil, ea se îndreptă la uşă. Dintr-o dată, a fost oprită de un strigăt de uimire: „Ce-i asta? Această fereastră dă într-un perete gol! Unde-i vederea la mal, la plajă?.. Cel, care a murit, îmi povestea că vedea pădurea, lacul, norii, oamenii… Cum putea el să vadă de toate într-un perete pustiu? „Asistenta a zâmbit cu tristeţe: -„El, în general, nu putea să vadă nimic, era orb„. – „Dar de ce, ar face-o… De ce îmi spunea toate acestea?.. Doamne, iartă-mă!” 

– „Probabil, că el a vrut să vă simtiţi bine!”

SVizitiu


Un comentariu

Vlad Mircos: Totul depinde de oamenii din jur


ImagineDe mic copil am fost pasionat în mod deosebit de lectură. Am început să citesc de la vîrsta de 5 ani. Mai întîi am citit toate cărţile de poveşti de acasă, de la biblioteca şcolară şi cea sătească, apoi am trecut la cărţile de aventuri. mircosVUna din cărţile care mi-au captivat în mod deosebit a fost „Căpitan la cincisprezece ani” de Jules Verne.
Ţin minte, că atît de mult am îndrăgit personajul central, încît, la un moment dat, am refuzat să citesc mai departe de locul unde tînărul căpitan a fost ţintuit de un stîlp, urmînd să fie adus în calitate de jertfă de către un trib african. mircos4Doar după ce tatăl m-a asigurat, că el va rămîne în viaţă şi va fi, în cele din urmă, salvat, am acceptat să citesc romanul în continuare.
La vîrsta adolescenţei şi a tinereţii am lecturat mai multe romane semnate de Theodore Dreiser („O tragedie americană”, „Trilogy of Desire” ş.a.), de George Sand („Consuelo” şi „Contesa de Rudolstadt”, „Indiana” ş.a.), de Irving Stone („Agonie şi Extaz”) şi multe altele. mircos2Mereu am fost şi rămîn a fi pasionat de literatură.
În prezent, cînd merg în vacanţă la mare sau la munte, neapărat iau cu mine 2 – 3 cărţi pe care le citesc cu cea mai mare plăcere. Astfel am recitit pe parcurs mai multe cărţi, revenind la ele cu o altă filosofie a vieţii, înţelegîndu-le altfel, mai profund. mircosfiuCu siguranţă, lectura ar trebui să fie o ocupaţie permanentă a oricărui om care tinde să fie cult şi civilizat.
Dacă e să mă refer la cărţile care m-au marcat în mod deosebit şi pe care n-aş obosi să le recitesc din nou, aş numi romanul „Consuelo” de George Sand şi romanul „Agonie şi Extaz” de Irving Stone. mircosfiumamaŞi aceasta, posibil, deoarece personajele centrale din ambele romane sunt oameni de artă, iar eu de asemenea sunt un slujitor al artei. mircos1Toate bucuriile şi suferinţele celor două personaje – Consuelo şi Michelangelo Buonarroti – îmi sunt aproape, le pot înţelege şi chiar simţi.
De fapt, sunt din fire un idealist, un visător, aşa cum sunt mai mulţi oameni de creaţie. M-aş bucura dacă cel puţin o parte din visurile mele, din năzuinţele mele, multe preluate din cărţile citite, să devină realitate. mircooosTotul, de fapt, depinde de oamenii din jur. Este în puterea noastră să ne facem viaţa mai frumoasă decît este, să tindem spre ideal şi perfecţiune …


8 comentarii

Violeta Gaşiţoi: Au nevoie cetățenii să-și cunoască drepturile?


Îmi place marea: aș putea privi pînă la nesfîrșit valurile mării, – îmi redau puteri, mă încîntă, mă inspiră,.. De aceea, mă strădui să mergem la mare în fiecare an, cu familia mea.  De curând, revenind de la odihnă, unde m-am încărcat cu forţe noi, mi-am zis, sa parcurg prin valurile omuleţului din mine: să înţeleg şi să relatez, despre ceea ce sunt, ce cred și simt. Ce îmi doresc şi ce îmi place, într-adevăr…  Nu sunt o persoană simplă, dar sunt optimistă,- uneori, impulsivă, alteori, mai calmă, in special, atunci, cînd merge vorba de serviciu, aici, chiar e nevoie de multă linişte. Am trecut prin situaţii, după care mi-am dorit enorm să-mi i-au familia și să plec din țară, măcar pentru cîteva zile, să-mi dedic tot timpul familiei. M-au bântuit chiar şi idei, de a nu mă mai întoarce, doar că în câteva zile, mă apuca dorul de casă, de părinţi, prieteni… Deseori, sunt întrebată, de ce anume îmi este frică: Nu știu, dacă neapărat e o frică, dar mă înspăimîntă, chiar și gîndul, că aş putea să fiu neputincioasă; să dau de o situație complicată, și să nu pot face nimic pentru a schimba ceva. Avocații sunt ca şi medicii, – oamenii mereu se adresează la ei după ajutor, și aici, dacă ai luat o decizie greșită, – poţi să pui în pericol viața unui om! În cazul medicilor, ca şi, de fapt, în cazul avocaților, părerea mea, aș spune, e că din cauza unei decizii greșite poate fi distrusă o viață. În opinia mea, un avocat bun este cel legat de munca lui, și care nu uită de atribuțiile sale, nici în timpul concediului său.  Îmi place viața, îmi place să muncesc, să studiez, – niciodată nu m-am  oprit din învățat, – iar ceea ce încă nu am reușit să o fac pe deplin, e să mă odihnesc, şi anume: fără ca să mă gîndesc la muncă. Chiar și atunci, cînd sunt plecată, nu pot să uit că acasă cineva are nevoie de ajutorul meu. Îmi place, să fiu utilă și să ajut, atunci cînd pot să o fac. Iubesc oamenii care au suflet: eu încă mai cred în oameni buni, nu i-am întîlnit să fie prea mulți, doar că unii din ei, mi-au schimbat într-o oarecare măsură viața, m-au făcut să cred din nou, că există dăruire de sine, fără ceva în schimb.  Ador să citesc, chiar dacă nu am prea mult timp pentru lectură; dar pentru mine, o carte bună înseamnă o mică fericire! Îmi place scriitorul englez Thomas Paine ( 1971) care a scris ”Drepturile Omului”; el a reușit prin scrierile și ideile sale, să influențeze ceea ce, în prezent, se numeşte democrație. Conform autorului cărții, singurul scop al guvernului este acel de a proteja drepturile înnăscute ale oricărei ființe umane, iar toate formele de conducere de pe urma cărora nu beneficiază cetățeanul – sunt inutile și ilegale. Încă, în acea perioadă, autorul spunea: Guvernul nu este o afacere pe care orice om sau grup de oameni au dreptul să o înceapă și să o exerseze pentru propria remunerație, ci este în întregime un act de încredere, dreptul acelora prin care încrederea este delegată, și de către care poate fi oricînd reluată. vpbNu are nici un drept propriu, ci numai îndatoriri!  Dacă are cineva timp, recomand să-l citiți pe Thomas Paine. Cît despre dorințe, mi-am dorit mereu o stabilitate, o justiție egală pentru toți, o justiție curată! Dar, …mâ tot întreb, cînd vom avea această stabilitate și această justiție? Chiar dacă sunt optimistă, știu, că doar cu un optimism, multe nu le reușești, – trebuie să mai faci ceva, să tinzi spre schimbări  Drepturile Omului sunt pentru toți și, oriunde.  De fapt, ce este justiție? În Republica Moldova, persistă convenția celui mai puternic, și nu fiecare, rezistă sau se opune. Nu agreez corupția: urăsc acest fenomen, și atunci, cînd vorbesc despre corupție, desigur, că nu place multora. Suntem o țară coruptă și trebuie să recunoaștem, că e predominant… Deși știu, că nu am eu acea putere, care ar putea face multe pentru a schimba ceva, totuși, cred că fiecare trebuie să înceapă de la sine. Mă gîndesc foarte des despre ceea, ce nu merge în țara mea natală și am ajuns la o concluzie, că se fură mult în Moldova, începînd de la cei ce au funcții mari, – de acolo, se începe totul,- suntem într-o mocirlă din care nu știu, dacă vom reuşi să ieșim la suprafaţă, dar cu siguranță, trebuie să reușim, deoarece acest popor merită să trăiască frumos, și pentru aceasta, avem nevoie de o justiție curată și onestă. Majortatea, împiedică aflarea adevărului din justiție, ceea ce nu este normal,- fiecare se conduce după legea lui, şi deseori, e legea telefonului stricat: am sunat – am vorbit – am rezolvat.  În mod normal, dreptatea se reflectă pe probe: este regula de bază. Ceea ce trebuie să schimbăm, părerea mea, e că sunt oamenii, care înfăptuiesc justiția, – avem nevoie de oameni onești, cinstiți,- un caracter onest e mai convingător, decît o lege; iar legea aplicată de un corupt și minciunos, este de la bun început, cea compromisă. De ce, nu am avut schimbări în ultimii ani, or, – de ce, am avut doar promisiuni? Concluzia este, că în funcții nu au fost puși oameni onești și cinstiți care să schimbe lucrurile înspre bine; fără de ei – nu poți realiza nimic bun. În continuare, avem parte de numiri în funcții pe criterii de rudenie, cumetrism, fini etc. Iar atunci, cînd a nimerit în funcție o persoană neafiliată politic, să zicem, din întîmplare, peste un scurt timp, ea a fost demisă, iar locul trebuie eliberat pentru „ai lor”. Aici, e toată problema guvernării a Moldovei noastre. Am avut cazuri multe, în instanțele de judecată naționale, cînd salariații au fost demiși din funcție pe criterii politice, adică, s-a schimbat puterea, – „trebuie să-mi iau la serviciu neapărat cumătrul”, și aici, se caută metode ilegale de a demite o persoană onestă și cinstită, care se isprăvea cu atribuțiile sale de serviciu foarte bine.  Lupta de a restabili persoana în funcție este lungă! – iar atunci cînd reușești și obții o hotărîre a instanței,  repunerea în funcție devine complicată din cauza rezistenței funcționariior,- acei luptă pentru ași menține prietenul, finul de cununie, cumătrul în funcție, și puțin le pasă de profesionalism, de lege și de faptul, că o hotărîre trebuie să fie executată imediat! Ilegalități sunt multe, despre care am să vă povestesc altădată.  Mai există în Moldova o problemă,- cea a deficitului de moralitate în toate domeniile: începând de la politicieni pînă la oameni simpli. Ideea de moralitate se bazază pe asumarea responsabilității. Totodată pot să  comunic deschis, că îmi place ceea ce fac, serviciul meu, în mod deosebit; iar pentru ca să reușești, ai nevoie cu adevărat să te dedici cu trup și suflet. Arma mea este legea și precizia, – niciodată nu trebuie să te oprești din studii. Trebuie să accepți, că vor exista în mod frecvent lucruri pe care, nu le poti cunoaște; de aceea, căutarea unei modalități mai bune de a rezolva lucrurile, face parte din meseria mea.  Nu pot să spun, că am avut parte doar de succese pe plan profesional, dar atunci cînd am fost înfrîntă în R.Moldova am găsit dreptatea la CEDO pentru clienții mei: acest fapt este o reușită și satisfacție enormă pentru mine și clienții mei, care au avut încredere în mine și au avut răbdare.  Alexander Graham Bell spunea: ”cînd o ușă se închide, se deschide alta. Însă, de cele mai multe ori pierdem atît de mult timp uitîndu-ne după ușa închisă, încît nici nu observăm că o altă tocmai s-a deschis în fața noastră.”  Sunt cuvinte foarte utile! Iar eu am învățat să merg înainte, și dacă s-a închis o ușă, să întorc repede capul, deoarece știu, cu siguranță, că undeva sunt așteptată cu ușa deschisă, şi nu-mi pierd timpul pentru a regreta: găsesc forțe noi pentru a înfrînge. Atunci cînd muncești, ceea ce trebuie să faci, e să-ți concentrezi toate gîndurile pe munca ta; iar cheia succesului este pregătirea bună în domeniu. Noi avem nevoie să pregătim studenții, din punct de vedere, practic! – nu doar teoretic, deoarece, atunci cînd sunt puși în fața faptului, ei nu se descurcă: Una este teoria, și alta, e practica! De aceea, cu siguranţă, avem nevoie să-i învățăm cum ar fi corect să aplice în practică teoria, pe care au studiat-o ei pe băncile universității. Avem nevoie de calitate, nu doar cantitate! Avem nevoie de luptători adevărați.  ”A îndrăzni înseamnă să-ți pierzi echilibru pentru moment. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde pe tine însuți”… Aș putea să scriu foarte multe la acest capitol, să vorbesc pînă la infinit despre munca mea, despre nedreptățile cu care m-am ciocnit în profesie, dar rămâne pentru o altă postare. Îi îndemn pe toți, să lupte atunci cînd au o problemă, să lupte cu legea în mîină: Legal! Iar atunci, cînd nu găsesc dreptatea la ei acasă, – să meargă mai departe! Dacă lupți, ai șansa să învingi, dacă nu – ești cel învins. Moldova are nevoie de instruire a oamenilor în domeniul drepturilor, dreptul pe înțelesul tuturor de la mic la mare, doar că e nevoie de dorință și ambiție. Haideți, să ne răspundem la o întrebare: „Au nevoie cei de la guvernare ca cetățenii lor să-și cunoască drepturile?”  – Capul sus, cu zîmbetul pe buze: să mergem mai departe! Viața e frumoasă, doar că trebuie să ne învățăm să o trăim frumos!

PS:  Violeta Gașițoi, avocată în RMoldova, născută în r-nul Drochia, copilăria și-a petrecut-o în mun. Bălți.

consemnare de Svetlana Vizitiu


5 comentarii

Gutiera Prodan: Sunt fericită şi norocoasă!


gutiera pos   În viaţă, totul trebuie perceput nu doar cu raţiune, dar şi cu sufletul, şi cu inima… „Cetitul cărţilor” şi călătoriile – au fost şi rămân a fi pasiunile mele cele mai mari. Mai recent – referitor la pasiunea mea pentru pictură – am luat pensula în mână, acum doi ani fiind la un Simpozion Internaţional de Artă din India, oraşul Gulibarga – unde am avut posibilitatea să fiu timp de 3 săptămâni. Am cunoscut pictori şi sculptori cu renume din Europa şi India, şi unde mi-am încercat şi eu talentele. A fost ceva uimitor, probabil… – „Universul a complotat pentru mine„, – aşa cum spune Paulo Coelho, – de altfel, un scriitor care-mi place mult; am citit toate cărţile lui, chiar şi cele încă ne- traduse în română. Fiind recent în Polonia, am continuat experienţa – am pictat şi am expus câteva lucrări în cadrul unei expoziţii, iar experţii de profil zic că sunt… bune. Iar, Nata Procop, critic de artă, Academia de Ştiinţe, a recunoscut că dacă nu era şi ea prezentă, atunci în Polonia, şi dacă nu mă vedea personal cum pictez, n-ar fi crezut niciodată că aceste lucrări – în ulei pe pânză le-a pictat persoana mea umilă… gutierraCeea ce ţine de cărţi – eu fiind născută într-o familie de profesori din mama profesoare de limba română şi tatăl, profesor de istorie, – literatura a devenit o parte indispensabilă a existenţei noastre, deşi, nu aş putea zice, că am o carte preferată, pentru că la diferite etape ale vieţii, am avut diferite cărţi şi autori, care mi-au schimbat într-un anumit mod, gândirea sau metoda de abordare a vieţii, ale lucrurilor… Pot afirma cu certitudine, că anume literatura m-a determinat să fiu, precum sunt – ea m-a format, m-a crescut… Nopţile citeam la lumina lumânării ca să nu vadă părinţii că nu dorm.  Ardeam bucatele pe plită, pentru că rămâneam captivată de carte şi uitam de plită, de tot… – Doamne, câte au fost! – Frumoase zile, şi toate, pentru că în viaţă totul trebuie să faci cu pasiune. Iar eu sunt omul perfecţiunii, şi întotdeauna, m-am condus de un postulat – ori faci foarte bine, ori nu faci deloc! La bătrâneţe voi scrie memuare – atâtea le-am avut în viaţa mea! – a fost darnică cu mine – la toate compartimentele, dar nimic nu mi s-a dat uşor – toate le-am obţinut prin muncă – multă muncă, poate, şi de aceea, am preţuit fiecare moment al vieţii, fiecare şansă dată de Dumnezeu! Călătoriile, alte pasiuni ale mele: Contează mult şi cu cine mergi, cu cine comunici, ştii, sau ba, –  să vezi ambele faţete ale oglinzii sau ambele jumătăţi ale paharului – mulţumesc, Domnului, că m-a înzestrat cu acest noroc – să pot vedea, să pot asculta, să pot înţelege… Mă intrigă ţările cu istorie, cu civilizaţie, cele care pot fi citite şi printre rânduri… India, China sunt ţări care au schimbat viziunea mea asupra unor lucruri. Oriunde am mers, aparatul de fotografiat şi camera de luat vederi mi-a ţinut companie, de fapt, fiecare ţară e interesantă, fiecare are „ceva” doar al ei – contează să vezi şi să prcepi! Mai e ceva, – mergând undeva, trebuie să te documentezi, altfel, degeaba te-ai mai dus – iar să stau pe plajă şi să lenevesc la soare – nu mă intrigă. Chiar şi atunci, când am fost în Turcia la mare – am mers şi în câteva excursii – am vizitat şi Pamukkale, ca să văd unde făcea băi – Cleopatra… şi oraşele sub apă, şi alte locuri cu adevărat deosebite, cu încărcătură istorică şi emotivă. Sunt o persoană foarte fericită şi norocoasă – am simţit întotdeauna că Dumnezeu mă iubeşte şi oamenii, gutiipe care i-am întâlnit în viaţa mea au fost deosebiţi – cei buni şi oneşti,  m-au primit şi m-au acceptat aşa cum sunt, duşmanii m-au fortificat şi m-au făcut foarte puternică – deci, le mulţumesc tuturor – îi iubesc şi le doresc mult noroc!..  Nu-mi este frică de nimic. Doar de Dumnezeu, dar el mă iubeşte, pentru că şi eu îl iubesc, şi toată viaţa m-am condus de postulatele Lui. Sunt aşa cum sunt, – nu încerc să par altfel, nu am nevoie de prietenii cu interes şi comunic cu oamenii care-mi sunt interesanţi…  Iar 26 de ani de televiziune m-au învăţat multe… Am fost o elevă sârguincioasă, lecţiile vieţii mi-au prins bine… Eu, chiar sunt fericită şi, sincer, mi-aş dori acest lucru pentru toată lumea din jur! Uneori, mă doare că mulţi nu au capacitatea de a fi fericiţi. Păcat.

Niciodată nu am trişat, recunosc, că am fost diplomată, deşi mi-am făcut şi mulţi duşmani pentru că nu am putut să laud – ceea ce nu era de lăudat sau să fac complimente celor, care nu le merită, – chiar dacă au fost pe la posturi înalte sau altceva de genul acesta, am avut ”coloană vertebrală” întotdeauna, şi în vremurile cele mai grele… Acum, când e „democraţie în ţară”, eu aş zice că e mai degrabă anarhie – mulţi se bat cu pumnul în piept că sunt mari democraţi, dar atunci, în vremuri de răstirişte, nu prea se auzeai de ei, – în emisiunile mele, însă – erau şi Mihai Cimpoi, şi Grigore Vieru, şi Hadârcă, şi mulţi alţii, şi, ca să vezi, veneau doar la mine… Ce mă costa ulterior pe mine, câţi nervi şi sănătate, e altceva… Dar vezi, că totul se uită… Din păcate, în partea noastră de lume sunt mai în vogă linguşitorii, din păcate…

Dar, în continuare, Viaţa e Frumoasă…


6 comentarii


Era fericit: se întâlnea cu prietena lui timp de un an, şi au decis să se căsătorească. Părinţii le ajutau prin toate mijloacele posibile, iar prietenii îi sprijineau. baikalDar iubita lui? Iubita era ca o poveste! Unicul lucru care îl nedumirea şi îi provoca amărăciune – era sora miresei. Acea domnişoară de doar 20 de ani, purta fuste-mini şi tricoiuri strâmte cu decolteuri adânci. Mereu se apleca atunci, când era alături de el şi-i demonstra… chiloţeii. El era convins, că nu e ceva accidental, căci ea făcea acest lucru doar în prezenţa lui.

Legenda e una: Intr-o frumoasă zi, sora miresei l-a telefonat şi l-a rugat să vină să vadă invitaţiile la nuntă. Când a ajuns acolo, ea era singură. I-a zis, că în curând el va fi căsătorit, că are sentimente şi dorinţe faţă de el, şi pe care nu le poate depăşi. A adăugat, că vrea să facă dragoste cu el, numai o singură dată, înainte de căsătoria lui cu soră-sa. Era atât de surprins şi nu ştia, ce să răspundă. article-0-1B183F1800000578-339_634x383Îi mai zise: – Mă voi ridica sus, iar tu, dacă doreşti, urmează-mă, si voi fi a ta! – Cât  urca ea pe scări, el era şocat şi înţepenit de uimire. Fata ajunse la etaj, se dezbrăcase şi aruncase lengeria în faţa lui. El a stat o clipă, după ce se s-a îndreptat direct la uşa din faţă.

masinHuntaA deschis-o, a ieşit şi a mers în direcţia, unde parcase maşina lui. Spune lumea, că viitorul lui socru stătea în stradă, – cu lacrimi în ochi, l-a îmbrăţişat şi i-a zis:  Noi suntem foarte fericiţi, – ai trecut micul nostru test. Acum ştim, că nu există bărbat mai potrivit pentru fiica noastră! Fii binevenit în familie!

😀


13 comentarii

Inga Albu: Viaţa mea e o continuă luptă


Avînd sarcina de a mă da cu unele pareri, vis a vis, de istoria vieţii mele, voi incerca cu sinceritate,  să trimit în citeva fraze mesajul necesar, femeilor aflate în dificultate. Din start, nu voi ezita să mă împart cu sentimentul de femeie implinită, fericită, bogată cu oameni dragi sufletului, din anturajul meu; preţul cărora a fost unul plin de sacrificii de-a lungul anilor buni. Fiind avocat de profesie din anul 2008, – un an mai tîrziu, am avut marea fericire să imbratisez cea mai frumoasă profesie din lume, –  cea de a fi Mamă a unui băieţel. Circa de cinci ani, ţin să înfăptuiesc meseriile mele cu mare drag,, şi mă strădui să fie îndeplinite la nivel, iar rezultatele demonstrează că le reuşesc cu succes. albu fiuDeşi, unele circumstanţe m-au adus în situaţia să educ şi să am grijă de fiul meu, de sinestător, – în paralel, am posibilităţi de a exercita o profesie cu responsabilităţi mari, îmbinate cu activităţi pentru binele societaţii. Vreau sa evidenţiez, că nu este un sfîrşit al lumii, precum consideră unele femei, care ajung să trăiască într-un adevărat calvar, şi frică, că nu se vor isprăvi singure, în caz de divorţ. În practica mea de avocat, am întîlnit situaţii, în care femeile nefericite acceptă violenţa în familie, se limitează în drepturi, suportă înjosiri şi umilinţe, mereu sunt cu teamă, că nu vor reuşi în viaţă, din cauza dependenţei financiare etc. E clar, că multe din femei nu cunosc drepturile lor. Înţeleg, că în societatea noastră e foarte complicat să te menţii de una singură pe poziţie, mai cu seamă, că ai şi copii de educat şi de întreţinut, dar în nici un caz nu se acceptă paralizia vieţii la acest preţ josnic. Sunt convinsă, că e posibil, să le reuşesti pe toate, cît de greu nu ar fi, deoarece, prin asemenea situaţii am fost nevoită să trec si eu. Viaţa mea încă tînără, a fost şi este o continuă luptă pentru o viaţă normală, cu surprize frumoase şi mai puţin frumoase, – am avut şi eşecuri, pe care le-am depăşit, şi care, de fapt, mereu le primesc ca niste lecţii fara de care nu deveneam ceea ce sunt…  Gîndiţi-vă, că sunteţi puternice, că lumea e mare şi frumoasă, şi trebuie, să luptaţi cu încredere în sine, în prim rând! Nu uitaţi, că sunteţi cele mai frumoase, gingaşe, deştepte, inteligente şi puternice, iar divorţul este o punte de trecere de la o viaţă nefericită spre altă, mult mai înţeleaptă, cu o filă nouă şi curată! Sunt multe de spus la acest capitol, pot aduce exemple din practică, date statistice, însă, vreau să ramîn pe o notă pozitivă, şi le doresc tuturor femeilor să fie puternice, să se simtă femei adevărate, împlinite, cu toate calitaţile lor! Referitor la lectură, aş dori să dispun de mai mult timp pentru cărţi; deocamdată, reuşesc să răsfoiesc doar cele de specialitate. Sunt mereu în goană după informaţii noi în domeniul Dreptului, pentru a fi la curent cu toate modificările legislaţiei, a precedentelor pe cauze rar întîlnite sau cele întîmplate pentru prima dată. În această ordine de idei, voi enumera cîteva din ele, recent citite, şi care m-au marcat prin informaţii utile… Astfel, cîteva luni în urmă, am citit doar 7 volume din Ediţia – Hotărîrile şi Deciziile Curţii Europene ale Drepturilor Omului în cauzele Moldoveneşti. Această ediţie cuprinde o practică judiciară a Curţii Europene în cauzele intentate împotriva Moldovei, ele fiind elucidate pe deplin şi redactate în vederea asigurării unui acces mai bun al specialiştilor la jurisprudenţa CEDO. De asemenea, am citit alte cărţi de specialitate cum ar fi: Culegere de practică judiciară a Colegiului Civil şi de Contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie (2005-2006), Acte ce vizează drepturile, libertăţile fundamentale ale Omului şi Justiţia. Această culegere relatează practica judiciară civilă şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie prin prisma legislaţiei naţionale cu prevalare a celei internaţionale, ce pot fi folosite ca conduită de către justiţiabili. Cu acelaş succes pot să recomand colegilor de specialitate, să citească Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie în materia penală 2008-2010. Prezentă culegere reprezintă o selecţie a celor mai relevante decizii pentru anii 2008-2010, adoptate de Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie. albuCulegerea cuprinde o analiză complexă şi de ansamblu a practicii judiciare, reflectînd aspecte ce ţin de aplicarea dreptului marerial şi al regulilor de încadrare juridică a faptelor infracţionale, cît şi aspecte de aplicare a normelor procesuale în cauzele penale examinate. Urmăresc lunar, şi Revista ştiinţifico-practică şi informativă de drept „Avocatul Poporului„, care cuprinde diverse articole din domeniul jurisprudenţei, modele de acte, hotărîrî, decizii, recomandări, precum şi altele, nu mai puţin importante. Această revistă este destinată avocaţilor, în primul rînd, fiind creată în scopul informării continuie şi solidarizării practicii avocaţiale. Pentru că nu sunt indiferentă de aspectul juridic în relaţie cu societatea, voi fi aici şi voi contribui mereu la promovarea Drepturilor Omului!

O întîmplare recentă din viaţa mea, chiar interesantă, a fost asimilată cu istoriile scriitorului ceh suprarealist – Franz Kafka, ca urmare, acest fapt m-a făcut curioasă, şi mi-am zis, să fac cunoştinţă cu toate scrierile lui despre viaţă. Poate datorită meseriei mele, dar cel mai mult m-a atras romanul „Procesul„, pe care îl recomand tuturor să îl citească, – este o distopie prin faptul că autorul ne prezintă o societate standardizată, care anihilează spiritul de iniţiativă, uniformizează conştiinţele, pretinde supunerea necondiţionată a cetăţenilor şi dirijează întreaga lor activitate, materială şi spirituală, în funcţie de comandamentele sistemului… Personal, m-a marcat acest roman şi prin faptul, că sistemul justiţiar a fost expus cu lux de amănunte în raport cu toate probele şi inconvenientele existente. Ulterior, am început să citesc romanul „Castelul„, de acelaş Kafka, iar despre impresiile lăsate la finele cărţii voi reda suplimentar. Lecturi plăcute tuturor!

consemnare de S. Vizitiu


9 comentarii

Fetiţa tatei


 Într-o zi, tatăl şi-a pedepsit fiica lui de trei anişori, doar pentru că a stricat o rolă de hârtie dintr-un ambalaj auriu. El o ducea cam greu financiar, şi era nevoit sa facă economii. A fost foarte supărat, când micuţa lui a încercat să decoreze o cutie preţioasă pentru el, şi fără vre-un motiv intemeiat. În ciuda acestui fapt, în dimineaţa următoare, micuţa fetiţă i-a adus tăticului un dar. tortI-a spus:

Asta e pentru tine, Tăticule! – El s-a cam fâstâcit, era descurajat de faptul, că în ajun a strigat la ea. Dar, indignarea a izbucnit din nou, atunci când a constatat că cutia era pustie. S-a adresat la fiica lui:

– Tu nu ştii, că atunci când prezinţi un cadou, se presupune, că şi cutia trebuie să aibă un conţinut? Şi tu, îmi oferi o cutie pustie! Buimăcită, micuţa lui fetiţă s-a uitat la el cu ochii plini de lacrimi:

Tăticule, ea nu e pustie! Eu am umplut-o cu săruturile mele. Sunt toate ale tale, Tăticule!

Tatăl fetiţei a rămas surprins… A îngenunchiat în faţa ei şi a cuprins-o cu blândeţe, implorând-o să-l ierte…

De-atunci, tatăl fetiţei păstra de mai mulţi ani acest cadou nepreţuit lângă patul lui. Dacă avea vre-o problemă, sau ceva nu se lega în viaţa lui, – el îşi amintea de darul fiicei sale, de săruturile şi dragostea ei pentru dânsul…v-sadike-mectala-o-skole1

Fetiţa tatei… Darul, dragostea şi lacrimile ei... Sunt mult mai importante, decât toate necazurile, averile materiale şi certuri pentru nişte fleacuri. Nu prea des, ne gândim noi doar la beneficii materiale? Uităm, să ne acordăm reciproc ceva ce este mult mai de preţ şi mai valoros, – Iubire, Căldură, Săruturi şi Zâmbete?

În viaţă trebuie să alegi dragostea, fără ea nu contează nici banii. La un moment dat, dacă nu există dragoste, ne simțim pustiiți, căzuți în prăpastie. Trebuie să lupti pentru un sentiment pur, indiferent de consecinţe. Acea dragoste să nu te schimbe pe tine ca persoană, niciodată, şi cel mai important lucru este: Să nu-ţi pară rău mai tarziu de ceea, ce n-ai făcut, sau – ce ai facut. Niciodată NU trebuie să ţinem cont de prejudecăţile altor persoane; pentru că nu trăim cu nimeni altcineva decât cei dragi nouă, şi dacă, astăzi, suntem noi subiectul de discuţie; mâine, oamenii, cu siguranţă vor avea un alt subiect…

Svetlana Vizitiu


2 comentarii

Nimeni nu mă iubeşte


Ne place sau nu, – e dificilă întrebarea… 🙂Imagine

Un om bogat l-a întrebat pe amicul lui:

– De ce sunt acuzat de lăcomie, pe când se ştie, că am dat ordin ca după moartea mea, toată bogăţia să fie transferată pe caritaţi de binefacere? – Ca răspuns, – a spus prietenul, – îmi voi permite să-ţi povestesc despre cum o scroafă i s-a plâns unei vaci, de atitudine negativă la adresa sa:”Oamenii mereu vorbesc despre bunătatea şi ochii tăi blânzi. Desigur, tu le oferi lapte şi unt, doar că eu le dau mai multă carne, şuncă şi costiţe, piele şi barbă, chiar şi picioruşele mele, pentru răcituri… Totuşi, nimeni nu mă iubeşte; de ce oare?”

ImagineVaca s-a gândit pentru o clipă, şi a răspuns: – „Poate e pentru că eu le ofer totul, fiind încă în viaţă?”

SV


6 comentarii

Un bărbat casnic


Soţia lui e în spital. Păi, iată că sărmanul soț a mers de la serviciu la magazin. A cumpărat de-ale gurii. A venit acasă.1425800_393051210825939_611755485_n A strâns mizeria după motanul lor. Apoi a întâlnit baby lor cel mai mare de la şcoală: l-a hrănit și l-a ajutat să-și facă temele.

Apoi, a preparat bucate pentru cină şi ceva mai gustos pentru scumpa lui soție. O va bucura mâine la spital… I-a hrănit și pe ceilalți din familie… A strâns prin casă și cu aspiratorul în toate colțurile… A spălat vesela. A şters praful de pe mobilă, apoi oglinda, a scuipat pe geam, stergându-l cu o gazetă. L-a culcat pe cel mai mic. I-a dat de mâncare motanului. ImagineA încărcat mașina-automat cu rufe la muiat și la spălat.

A urmărit dacă-i ordine peste tot. Da, a întins și rufele la uscat. În fine… Nici ție televizor, nici calculator! N-a reușit să le deschidă de oboseală… Iată că i s-au lipit ochii de somn…

A aţipit… Ora unu, noaptea. Nu-şi mai simţea mâinile și nici picioarele de amorțite ce erau… Dureri în spate, în toate părțile corpului… Și mâine dimineața, trebuie să se ridice cât mai devreme și să conducă copiii la şcoală…

Dacă în continuare va exista acest calvar, el va începe să scâncească de mila sa și să urmărească seriale pentru femei… Şi-a imaginat cu groază urmarea calvarului său:Imagine

Ora două, noaptea.  La uşă, brusc se auzi un zgomot, apoi un trăsnet cu explozie: Asta e soţia lui beată, venise de la un bar… cu sticle de bere sub braţ. Deschise televizorul, apoi a dat boacănă pe la craţiţe în căutare de a devora ceva. Băuse bere direct din sticlă, fumegând cu țigara și scuipând salivă, mai și urlând cu hohote de râs. hvjcxj
Apoi, a mers în dormitor, aducând a iz grețos de alcool și tutun, şi… începu să-l hărţuiască… 😀

Svetlana Vizitiu


4 comentarii

Dar să gândească?


O legendă ne spune, că după Dumnezeu, noi, in primul rînd, suntem îndatoraţi Femeii: Ea ne dă viaţă, ulterior, redă sensul acestei vieţi… ImagineAtunci, când Dumnezeu a creat femeia, El a lucrat indelung a 6-a zi. Îngerul a întrat şi l-a întrebat: „De ce, pierzi atâta timp pentru acest lucru?” Domnul a răspuns:” Priveşte toate specificările, pe care eu trebuie să le repect pentru a o crea: Ea trebuie să fie uşor de spălat, dar nu din plastic, să dispună mai mult decât de 200 de particularităţi ale mişcăriilor, care în acelaş timp să fie şi graţioase; să se vindece, când e bolnavă; să lucreze 18 ore pe zi. Ea trebuie să aibă doar două mâini, dar să fie capabilă să îmbrăţişeze mai mulţi copii, – într-atât, ca să le treacă orice durere, – fie, genunchiul rănit, sau cea de suflet”. Îngerul a fost impresionat: „Şi acesta este modelul standard? Asta e imposibil! Prea multă muncă pentru o zi. Seteaz-o pentru mai târziu”. „Nu” – a spus Domnul. „Am s-o termin astăzi, şi ea va fi preferata mea”. Îngerul s-a apropiat şi a atins femeia. – „Doamne, dar e atât de moale”. – „Da, este moale, dar, de asemenea, am făcut-o foarte tare. Nici nu-ţi poţi imagina, câte poate ea să îndure şi să depăşească. Pare fragilă, dar are puteri enorme”. – „Dar să gândească, poate?” – a întrebat îngerul. Domnul a răspuns:”Poate, nu numai să gandească, dar şi să convingă”. Îngerul a atins obrazul femeii: „Doamne, pare să aibă un defect, – curge”. Imagine„Nu e defect, sunt lacrimi” – l-a corectat Domnul. -„Pentru ce sunt lacrimile?” – a intrebat îngerul. – „Ele exprimă tristeţea, dragostea, singurătatea, suferinţa şi mândria ei”. Îngerul a fost într-adevăr, foarte impresionat: „Doamne, eşti un Geniu! Te-ai gandit la toate. Femeia este, într-adevăr, ceva minunat”. – „Oh, da!” – a răspuns Dumnezeu. „Ea are puteri, care pot surpinde orice bărbat. Ea poate sa zâmbească, atunci când vrea să plângă. Să fie veselă, când, de fapt, este speriată. Ea va ajuta pe altul, atunci când singură are nevoie de ajutor. O simplă privire a ei este în stare să înfăptuiască ceea, ce nu-şi poate permite un bărbat…Imagine„Îngerul nu putu să rostească un cuvânt: era şocat. Apoi, Domnul a oftat: „Dar, are ea un lucru, care nu e deloc normal. Un dezavantaj, un neajuns, care doar ea poate să repare, dacă doreşte să nu-şi ruineze viaţa”. – „Ce este, Doamne?”

– „Ea nu ştie de propria ei Valoare„.


7 comentarii

Destinul tot destin rămâne…


ImagineEl era un băiat serios, obişnuit, la fel ca și alți băieți de la țară, nu se deosebea prin nimic. A hotărât într-o zi, să-și viziteze părinții, având și un mare dor pentru baștină. Venea de prin Italia sau Portugalia, unde lucra la negru… prin Europa. A venit, s-a întâlnit cu prietenii lui vechi, iar înspre seară, au decis ei să meargă pe malul Nistrului. Mergând pe jos, săltând prin nisipul încă cald, el a observat de-odată o fată de rară frumuseţe, – o moldoveancă, cu părul negru ca smoala, cu ochi mari şi trişti. A privit-o îndelung, dar nu îndrăzni să se apropie. Iar ea, – nici măcar să-i dea o atenţie. getImage (3)Astfel, plecase fără să afle cine e fata, apoi a clipit toată noaptea cu gândul la ea… În ziua următoare, alergă nerăbdător, și din nou o văzu pe mal. Ea turna încet nisipul dintr-o mână în alta, printre degetele ei subţiri şi lungi… Se apropiase de ea şi începu să-i zică, cât este de minunată, și că nu a mai întâlnit o creatură atât de frumoasă, şi probabil, că nu va mai întâlni. Ea n-a reacţionat la vorbele lui, nu-i răspunse, –  doar l-a privit în tăcere cu ochi trişti, apoi, i-a întors spatele. În acest moment, băiatul se simți foarte prost, într-atât fu cuprins de obidă. A doua zi, a plecat în Europa…

Dar destinul tot destin rămâne! Din nou, peste ani, a revenit flăcăul acasă, şi a mers la Nistru. Fără vre-o speranţă de a o revedea, dar… ea era în același loc, unde o văzu ultima dată. Se apropiase de ea, fără vre-o speranță… Văzându-l, ochii ei brusc au licărit cu bucurie. Şi imediat, ea a inceput să scrie cu un bob ceva pe nisip. Scria, că l-a îndrăgit din clipa în care l-a văzut pentru prima dată, dar nu reuşi să-i răspundă, pentru că nu-l auzea… Se simţea mereu respinsă, discriminată, și era foarte complexată. Avea frică, că şi el o va respinge… Da, ea era… surdo-mută.

ImagineUlterior, ea venea în fiecare zi la râu, privea pe mal cu speranţă de a-l revedea… Băiatul fu atât de emoționat, încât a izbucnit în lacrimi. Nu bănuia nimic, şi îndrăznise să se supere pe ea… A cuprins-o strâns şi gingaş în braţe, și decise să nu-i mai dea drumul. De atunci, tot mai des, ei sunt văzuţi împreună, fericiţi şi frumoşi, alergând pe acelaş mal, deja cu doi copilaşi…

Svetlana Vizitiu ❤


3 comentarii

Preţuieşte timpul tău…


ImagineA acumulat un om o avere de milioane… Şi a hotărât, în cele din urmă,  să-şi ia un an de odihnă şi să trăiască în lux, pe cât îşi poate permite din banii agonisiţi. Să mai uite de muncă… Dar, tocmai înainte de a începe pregătirile, îngerul morţii s-a coborât la el. Fiind un expert în târguieli, el a decis să convingă moartea, cu orice preţ, să-i vândă ceva timp din viaţă:

Dă-mi măcar trei zile de viaţă şi poţi lua o treime din avuţia mea. – Îngerul nu era de acord. – Bine, atunci îţi ofer două, nu, chiar trei milioane! Dă-mi doar o zi, ca să mă bucur de frumuseţea pământului şi să-mi vizitez familia, oamenii dragi pe care n-am reuşit să-i văd timp îndelungat, fiind mereu ocupat din cauza funcţiei mele,  

Chisinau

Îngerul era de neînduplecat. Atunci, a început omul plângând să-l implore, să-i dea măcar două minute, pentru a scrie fiului său un răvaş de adio. Această dorinţă i-a fost acceptată.

„Preţuieşte timpul tău, fiule – scria el. – Cu toate milioanele mele agonisite, eu n-am reuşit să-mi cumpăr nici măcar o oră din viaţă”…

Svetlana Vizitiu


35 comentarii

Sunt acasă, mamă!


Mama îi cumparase o bicicletă. 2013, toamnaTot sărea în jurul ei ca un copil. El şi era un copil pe-atunci, de şase ani. După ce îşi calmase bucuria, o mulţumi timid. Mama încercă să-l alinte, să-l cuprindă, însă el o refuză. N-a fost niciodată afectuos, încă din copilărie. „Cine te va mai îmbrăţişa, dacă nu eu?”- îl întreba zâmbind mama, mângâindu-l pe cap. -„Fetele! chiar şi Eva mă sărutase, ieri…” Rupându-se din îmbrăţişarea ei, a alergat la băieţii din curte, să-şi împărtăşească vestea cea mare. Era un copil năzbâţios, juca fotbal sau „de-a hoţul” în ascunziş; iar pentru o jumătate de ciocolată cerea fetelor să-i demonstreze buricul, şi pentru una întreagă, să-l atingă… Acum, se ascunde nu de Lenuţa sau Radu, acum fuge de cărţi, de profesorul de la universitate. Deja şi copacii nu par atât de mari, şi nici picioarele lui caraghioase în pantofii de mărimea 44. Câteva amintiri… Îşi aminteşte lacrimile lui: Mama a scos o curea, iar el o ruga să nu-l bată. Pentru că furase nişte jucării, pentru că venise miliţianul. Iar mama îl mustra, că se străduie să nu-i lipsească nimic, că-i cumpără de toate ce are nevoie: „De ce l-ai lovit pe Radu cu cărămida în cap? Cum de ai putut s-o tragi pe Eva de păr? Doar e fetiţă!”. Astfel, ca pedeapsă, atunci, a fost încuiat în casă. Apoi, toată lumea s-a împăcat, timpul le-a mai domolit pe toate. – Eh, copilărie! Da, lucrurile s-au schimbat. Azi, le priveşte din alt punct de vedere. Mult mai matur. 1504119_593541620700761_1475768840_nMiliţianul a devenit poliţai. Lenuţa şi Eva au schimbat formele lor de copile. Barterul cu ciocolata nu mai merge. Dar şi preferinţele băiatului s-au schimbat: în loc de îngheţată sau limonadă, bea