Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


8 comentarii

Grabeşte-te să faci un bine! Stop violenţei!


Era o familie ca multe altele. Cu bune şi rele. Cu trei copii. Cu aşteptări, ca mâine va fi mai bine. Ea frumoasă şi dedicata familiei. El- gelos si autoritar.
Atunci când s-a întamplat nenorocirea, era tarziu, în noapte. Ea, împreună cu băietii erau în pat, vedeau primele vise. El, ajuns acasă, supărat pe toată lumea, avea în cap un scenariu odios, de aceea, totul s-a petrecut fulgerător. N-a aşteptat răspunsuri. Ea, nici măcar n-a reuşit să reacţioneze şi să înţeleagă ce se petrece, când el a vărsat, practic, peste ea şi copiii lor, ulei încins…

A răcnit atunci ca din gura de şarpe. Uleiul fierbinte a ars-o până la carne vie. Pe mizerabil… nu l-au oprit nici plânsetele de durere şi spaimă ale copiilor…

Au urmat zile şi luni grele de suferinţă şi de recuperare în spital. Soţul agresiv a fost deferit justiţiei şi condamnat la câţiva ani de puşcărie. Mama, schilodită sufleteşte, şi fizic, îşi creşte copilaşii, încercând să le ţină de cald şi foame. Durerea, suferinţa, supărarea şi teama, – i-au mâncat sufletul, au marcat-o profund, altfel încat, la puţin timp după tragedie, sărmana femeie a descoperit, ca are cancer. Nu-i pasă de tragedia prin care trece. O doare sufletul şi plânge mereu la gândul, ca nu-şi va vedea copilaşii crescând… Nu-şi pot permite multe. Laptele în casa lor se bea rar. Carnea au uitat cum arată. Ouă prajite fiind de multe ori cea mai bună hrană pe care şi-o pot permite. Dar şi ouăle s-au scumpit… Fructele sunt şi ele uneori mai costisitoare ca brânza de vaci şi o raritate pe masa lor…Caritate

Cheltuielile de tratament şi recuperare sunt mari şi, adeseori, această femeie puternică îndură durerea în tăcere, pentru că nu reupşeşte să facă faţă cheltuielilor.
Are nevoie de bani pentru tartament. Deşi, s-ar bucura de orice ajutor în produse alimentare sau ăainuţe şi încaltăminte pentru copii. Copiii cu vârsta: de 9 si 3 ani-baieţii, şi 7 ani- fetiţa. Mama, slabă şi firavă, cu mărimea cam de 44-46 (sovietic).

DOAMNE AJUTĂ! – CARAVANA DE CRACIUN: Grabeste-te sa faci un bine acestei familii şi altor nevoiaşi! „Grabeste-te sa faci un bine…”, cu colectare de cadouri şi surse financiare, pentru a aduce un strop de sărbătoare în familii cu mulţi copii şi bătrânilor, care-şi duc bătrâneţile în singurătate şi lipsuri… Haine, jucării le puteţi lăsa la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu” în holl într-un coş special pentru donaţii.
Orice donaţie este binevenită! Impreună putem face lumea mai bună! Doamne ajută şi miluieşte!
P.S. pentru întrebari şi propuneri: +373 79333990; +373 69236899 (G. Codreanu, C. Bogataia, Inner Wheel Elit Chisinau Europea)


28 comentarii

Ce mai faci, prietene?


Lumea bârfea că Mihu era cam straniu: nu bea bere și nici nu fuma. Muncea mult, dar nu din lăcomie. – Pur și simplu, îi plăcea omului să lucreze. Uneori, se întâmplă și așa lucruri! Putea să stea flămând la calculator cu diurnele, ca apoi să mănânce și sa doarmă mult. Bine, că era obligat de natură-mamă să se mai ridice, de altfel, parcă s-ar fi înrădăcinat în acel birou cu calculator. Și dacă reușea cineva să-l scoată din casă la o petrecere, atunci o seară veselă vă era garantată. nostalgicDeși nu bea, Mihu era foarte vorbăreț, sociabil și hazliu, mai ales, în reţele de socializare! În general, era o persoană minunată! Dar în cei douăzeci și șapte ani nici o fată n-a reușit să-l ineleze. Era drăguț la aspect și plăcut la vorbă, dar fetele cum observau modul lui de viață alături de calculator, dispăreau… Mihu însă, nu se plângea…

Viața e aranjată în așa mod încât toate lucrurile pozitive să ajungă la un capăt… Mihu a hotărât să-și schimbe țara de reședință și să plece în Italia. Caracteristic, e că a făcut-o în secret și ne-a vorbit despre migrație doar la petrecerea de adio. Ne-am cam alarmat, din propriul egoism. Amicul nostru a mers mai departe pe calea lui de viață, iar noi ne întristam că un om bun va fi departe… Trebuie să spun, că în timp ce Mihu era încă în Chișinău, cea mai mare parte a companiei noastre comunica prin intermediul site-ului local. Iar atunci când s-a mutat în Italia, el și-a deschis un cont permanent pe un alt site în Internet, la care a refuzat să ne adauge în prieteni invocând faptul că contul e deschis pentru a comunica cu clienții, și că n-a eliminat contul cel vechi pentru a discuta cu noi în continuare. 11001929_1528567720766348_8166309956537863383_nEu încă atunci m-am gândit, cum se poate desfășura o corespondență de afaceri prin intermediul Internetului? Dar mai știi, e plină lumea de miracole, se întâmplă de toate… Cu trecerea timpului, fiecare din noi venim cu bucuriile și experiențele sale… Uneori, la o gască, ne aminteam și de Mihu, dar nimeni nu avea telefonul lui. De ce ar fi nevoie, dacă comunicam prin intermediul rețelelor sociale? Noi postam imagini on-line, și Mihu ne aprecia neapărat cu un ”like” sau un comment. Cu toate acestea, nu posta niciodată fotografia lui. Noi glumeam, că Mihu intr-atât s-a prins de computerul său că nici nu are cine să-l fotografieze. Apoi, am aflat că Mihu imediat cum a apărut în țară străină, și-a găsit acolo o iubită Lionela. Ne-am mirat, că în sfârșit s-a găsit o fată pe care să nu-l deranjeze modul lui de viață și ne-am bucurat pentru el, ciocnind pentru sănătate și fericirea lui personală la un pahar de vin!..
Într-o zi m-am culcat și deja începeam să vad vise în color, atunci când a vibrat telefonul meu mobil. barbatCu mare greu am deschis ochii, și am văzut un mesaj de la Mihu: ”Ce mai faci, prietene?”. Am fost pe cale să-i răspund, dar tot atunci m-a lovit în nas un miros urât de gaz. Somnul imediat a dispărut. La bucătărie, am uitat să închid arăgazul, și apartamentul se umplea incet cu metan. Eliminând rapid pericolul de moarte, i-am scris lui Mihu mulțumindu-i că mi-a salvat viața cu mesajul lui la miez de noapte… Acela doar a râs cu un mesaj: ”Adreseaza-te la nevoie!” Poate aș fi uitat acest caz, dacă nu ar fi fost unul altul cu un amic comun al nostru. La o reuniune, el ne-a povestit cum mergea de la servici și era pe cale să traverseze strada, când imediat prin intermediul site-ului i-a venit un mesaj de la Mihu: ”Ce mai faci tu, prietene?” misticAmicul nostru pentru a citi mesajul s-a dat un pic mai departe de drum, sub un felinar, ca imediat cu o viteză turbată o mașină sări peste bordură și se izbi de peretele în locul unde tocmai o clipă în urmă se afla amicul nostru comun. Dacă el nu se mișca de acolo, ar fi rămas strivit între mașină și perete… Aici, eu mi-am amintit de acea istorie cu gaz. Ciudatele circumstanțe ne-au făcut să-i scriem lui Mihu în glumă: ”Tu nu cumva ai devenit medium?” Ca răspuns, doar smaley-ri cu zâmbete și salutări de la el și prietena lui. Recent, un cunoscut plecase în Italia, și tare a vrut să-l găsească pe Mihu, dar acela nu întra în contact. Deplasarea finișa, timp nu mai avea, iar căutările nu au avut succes. Pe drum, în apropiere de aeroport, el a observat o bucată de granit cu o coroană și flori proaspete. Inima i se bătea, simți ceva… tata fiuA rugat șoferul de taxi să oprească. Văzu două fotografii cu chipuri vesele și sincere, pe una din care îl recunoscu pe Mihu… Taxistul a declarat ulterior, că Mihu atunci când a sosit în Italia, a mers să prindă un taxi, când a observat câțiva bărbați beți care au molestat o tânără. Sărit-a în ajutorul ei. Dar ticăloșii erau mai mulți… Așa a întâlnit-o Mihu pe Lionela lui. Și au rămas împreună pentru totdeauna…

Omul mereu rămâne Om! În orice oraș, în orice țară… Iar un prieten adevărat va încerca să te ajute, chiar și atunci când eşti greu de găsit, şi atunci când nu ești … la îndemână.