Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


5 comentarii

„E violetă toamna săpată-n memorii”: Recomandare de carte cu poezii. Top 5 carti


    Pledoarie pentru citit poezie făcută cu bun simt, căldură, umanitate, candoare, înțelegere, pertinență, undeva mai optimist, fie cu pesimism. Conform stării de spirit. Poezia ne leagă de noi înşine şi de ceilalţi într-un fel… mai mult sau mai puțin îmbucurător… V-am pregătit o listă în care argumentele pro poezie să meargă mână în mână cu recomandările. Sper ca rândurile faine ale scriitorilor clasici, contemporani de mai jos să vă determine să mergeți la volume de poezie, la poeți, la poeme pășind pragul Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu”, unde vă așteaptă cărțile noi sau vechi de tipar, dar scrise de oameni minunați! Ce să citim? Cu ce să înceapă cititorul? Să fim optimiști! Fiindcă avem de partea noastră credința, speranța, clipa și nu destinul sau timpul ramas în urmă… Vivat!

  • Emil Loteanu. „Mi-s ochii arși de frumusețea ta…”

Pentru ambele maluri ale Prutului, opera lui Emil Loteanu rămâne o provocare. I s-a furat libertatea şi a încercat s-o recupereze. Libertatea şi iubirea, – cele mai mari ”nevoi” ale sale: în ”Şatra” ţiganul, nu întâmplător, este simbolul libertăţii absolute, care e mai importantă ca dragostea… Culmea ironiei: el a trăit atât de mult la Moskova, unde se vorbea ruseşte, şi şi-a manifestat românismul peste tot. A reuşit să promoveze valori naţionale, cu actori moldoveni şi români, pe banii ruşilor. Oficialităţile basarabene l-au alungat, iar românii i-au recunoscut valoarea mult prea târziu. Cu puţin timp înainte de a muri, i s-a decernat Premiul de excelenţă a Fundaţiei Culturale Române…” Debutează cu versuri inspirate pe paginile revistei ”Contemporanul” din Bucureşti (1948). Se afirmă ca poet, primii săi paşi în literatură fiind dirijaţi la Chişinău de Anatol Gugel. În 1952 debutează la „Tinerimea Moldovei” cu poezia „Cântecul marii iubiri”, după ce continuă să publice versuri în ziarul „Moldova socialistă” şi în revista „Octombrie”. Placheta „Zbucium” (1956) poetul a editat-o la numai 20 de ani şi a constituit o adevărată explozie lirică. Au urmat culegerile de versuri şi proză care sunt primite cu acelaşi entuziasm: „Chemarea stelelor” (1962), „Vioara Albă” (1963), „Belaia raduga” (1964, Moskova), „Ritmuri” (1965), nuvela „Bucolica” (1966), „Versuri” (1967), nuvela „Lăutarii” (1972), „Sufletul ciocârliilor” (1974), „Zov liubvi” (2001). La Editura „Litera” apare postum volumul selectiv „Chemarea stelelor” (2003). Versurile publicate puneau în valoare un poet talentat, dar, spre surprinderea colegilor de generaţie, Emil Loteanu a schimbat muza poeziei pe cea a cinematografiei… „Acest anunț/Este punctul meu de plecare/Și refrenul acestui poem/Scris pentru tine/În speranța aproape nulă/Că totuși cândva,/Îl vei citi./Ar fi mult prea trist/Ca lucrul acesta/Să nu se întâmple.” (din poezia „Gustul gurii” Emil. Loteanu)

  • Mihail Eminescu. „Poezii”

„Poezii” este singurul volum tipărit în timpul vieții lui Eminescu. Volumul a apărut pe 21 decembrie 1883 la editura Socec, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu și cu portretul autorului și cuprinde un număr de 63 de poezii, dintre care 26 au fost publicate de-a lungul unui deceniu în Convorbiri Literare. Cartea a fost plănuită timp îndelungat de către autor, însă sub presiunea insistențelor amicilor săi literari. Inițial, volumul s-ar fi numit „Lumină de lună”. Se spune că Eminescu a lăsat în grabă manuscrisele volumului, în ordinea dorită, ce urmau să fie tipărite, însă s-au ivit problemele de sănătate, care au determinat întreruperea legăturii cu editura. Titu Maiorescu, apropiat al poetului, s-a angajat să fie editorul volumului, fără acordul autorului. Astfel, editarea unei cărți semnate de Eminescu se anunța încă din vara anului 1883, în Convorbiri Literare. Manuscrisele au fost recuperate de către editor și modificate în anumite locuri. De pildă, în poezia Glossă, Maiorescu a înlocuit versul „Vreme trece, vreme vine” cu „Vremea trece, vremea vine”. Proiectul a fost trimis spre tipărire în decembrie 1883, imediat după ce editorul a finalizat prefața ediției întâi. Între timp, Maiorescu a rătăcit o coală editorială, cuprinzând 16 file. Volumul s-a distribuit în librăriile editurii Socec, iar lansarea efectivă a avut loc pe data de 21 decembrie 1883, în ciuda faptului că pe pagina de titlu este tipărit anul 1884. După spusele lui Maiorescu, cartea a fost gândită în așa fel încât să apară de Crăciun, cu scopul de a-i face o surpriză autorului, știind că proiectul inițial luase sfârșit pe neașteptate. Din nefericire, Eminescu nu a fost impresionat de volum, ba mai mult de atât, i-a insinuat iritare, trântindu-l de podea… „Când amintirile-n trecut/ Încearcă să te cheme,/ Pe drumul lung și cunoscut/ Mai trec din vreme-n vreme.”

  • Iurie Hemei.„Între două tărâmuri”: versuri și cugetări.

„Mereu am spus că Moldova este un colț de rai. Am vizitat mai multe țări, dar ca acasă nu e nicăieri. Eu sunt un om spiritual, precum Nicolae Dabija are intitulată o carte: „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”. Deci, aici pe această palmă de pământ, mă simt acasă, mă simt liber. Viața este asemenea unui vis, omul este un simplu călător prin viața lui. Oriunde trăiești această viață – în SUA, Europa, până la urmă călătoria se sfârșește, indiferent unde te afli. Iar cu noi nu luăm nimic altceva decât faptele noastre! Eu cred că în viață nu e important ce reușești să aduni, dar ceea ce reușești să lași în urma Ta. Cineva consideră că dacă trăiam în altă țară, eram mai fericit, dar adevărata fericire este în sufletul nostru, sunt copiii, părinții, prietenii noștri…”

În goana după bani adesea noi uităm,/De bunul simț, de cei mai triști ca noi./Mulți au plecat, la fel și noi plecăm,/Ți-averile se vor preface în noroi…” (din poemul „Credință. Speranță și Iubire” de Iurie Hemei)

  • George Lixandru. „Tâlharii tăcerii” poeme/„Les pillards du silence” poemes

Sunt un mag care mă joc cu focul” – spune despre sine autorul. Este jurnalist, poet și expert în calculatoare, iar acum om al străzii după o luptă surdă cu politicienii din Buzău. Este un nume consacrat printre iubitorii de cultură buzoieni şi nu numai. George Lixandru a scris după Revoluţie pentru multe publicaţii precum: „Oblio”, „Zig-zag”, „Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia”, „Informaţia Buzăului”, „Buzăul” sau „Jurnalul de Buzău”. Primul volum de poezii l-am publicat in 2005. Până în prezent are 6 volume publicate, dintre care două bilingve: „Izbânda fulgerului” – romano-maghiară si „Tâlharii tăcerii” – romano-franceză, la București. Ultimul volum, „Memoria păcatelor” (2006).

Părăsit de prieteni și fără un acoperiș deasupra capului, George Lixandru a ajuns să doarmă în gară din Buzău după ce a făcut greva foamei timp de mai bine de două săptămâni. Întrebat cum poate ajunge un jurnalist om al străzii, George Lixandru a răspuns cu vocea tremurândă: „În țara asta, se poate orice. Este țara tuturor posibilităților în sens negativ. Dacă nu se ivește nicio soluție pentru mine, îmi voi pune capăt zilelor. Dacă nu am unde să dorm diseară, nu mai vreau să trăiesc. Nu mai vreau ca oamenii să se uită la mine ca la un om al străzii. Eu am făcut lucruri bune pentru mai mulți oameni, dar acum sunt singur„.

Ne despărțim/încercând/să privim/prin pauzele/ce ne răstoarnă gândurile/ Totul/rămâne nemișcat/cuvintele/își scutură privirile în noi/ne scufundăm/în silabele timpului/ne despărțim/în lacrima neînțelesului din noi.”( G. Lixandru, „Lacrima neînțelesului”)

  • Liliana Chisari. „Grădina sufletului meu” – un tratat al cunoașterii de sine

Pasiunea ei sunt icoanele, pictează chipurile sfinților pe sticlă, precum și portretele oamenilor, momente din natură. „Grădina sufletului meu” împarte stările ei de suflet prin poezie și proză mediativă în care filosofează despre viață, fie reflectă propriile simțiri… O carte a trăirilor, a destinului autoarei retrăit „ca un veac de singurătate sufletească”. „Uneori ești tu/și lumea-i străină,/uneori ea nu mai are nume/și tu o numești cu numele tău…/E o parte din tine – /trebuie doar să cucerești!” („Eul din nou”, L. Chisari)

  • Maria Paula Erizanu. „Ai grijă de tine”

Maria-Paula Erizanu este licențiată în Istorie, Literatură și Istoria Artelor la New College of the Humanities, Londra. Textul ei de debut, „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o”, care descrie protestele de la Chișinău din 2009, a apărut într-o ediție trilingvă (română, engleză, franceză) la editura Cartier. Cartea a mai fost tradusă în germană și cehă. A câștigat premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, premiul pentru cea mai populară carte a Bibliotecii Naționale Ion Creangă și Premiul internațional UNESCO pentru cea mai frumoasă carte a anului 2011, acordat la Târgul de Carte de la Leipzeig. A mai publicat versuri în revista Poesis International. Creația ei „Ai grijă de tine” a fost influențată mult de activitatea de la tabăra de creație alături de scriitorul Dumitru Crudu, în 2012: „Acesta a fost un fundament și mi-a oferit mai multă energie și un aer mai proaspăt”. Tânăra a zis că speră să rămână conectată la literatură, pentru că îi place mult, iar ulterior a urmat și un masterat în jurnalism

Nostalgia şi dragostea sunt sentimente dominante. Lumina caldă a dragostei se refractă în câteva proiecţii: dragostea filială (impresionează discreţia şi ataşamentul faţă de fiinţa tatălui – mai rar în cazul unui autor-femeie) şi discreta, abia sesizabila undă erotică (poemul fruct). Autoarea a pus în simultaneitate imaginarul codurilor poetice şi cromatice cu puţină insinuare ocultă. Pe de altă parte, semnificaţia aluzivă a poemului de titlu poate apărea şi ca o provocare, întrucât primul vers din poemul „Ai grijă de tine” ne îndeamnă să nu complicăm lumea, să o luăm ca atare, „uneori“! …Când într-o carte de poeme, intitulată cu cel mai discret şi mai delicat îndemn patern-matern ai grijă de tine, sunt invocate asemenea nume, lucrurile nu pot fi de-a dreptul simple, chiar dacă atunci când priveşti un cartof sau o frunză de arţar vezi uneori doar un cartof, doar o frunză… O poetică înnoitoare este mesajul pe care îl comunică poeziei române cu prima sa carte Maria Paula Erizanu. Cu ingenioasa prezenţă a poemului de pică pe copertă, volumul ai grijă de tine anunţă o poetă prezentă în cărţi, cu cărţile în faţă şi cu calea deschisă.” (Maria Șleahtițchi despre carte).

  • Doina-Cezara Anton. „Frageda ploaie

Glasul viorii dulci sub pânză de cristal / Murmură a stinse limânări și ceară / Fierbinte curge în al luminii pocal…/Se sugrumă florile de primăvară.” Doina-Cezara ANTON s-a născut pe 29 septembrie 1993 la Chișinău. A debutat cu vesuri în revista „Florile Dalbe”, pe când era elevă. Versurile tinerei poete au fost publicate în revista „Prichindel” (Iași) , în săptămânalul „Literatura și Arta” și în revista ” Viața Basarabiei”. În anul 2004 a obținut Premiul Mare la Concursul Național de poezie Creștină „Clopotarul Terre”, poezia sa „Clopotul lui Dumnezeu” fiind inclusă în culegerea de poezii „Dangăt de clopot”, lansată de editura „Princeps”. În anul 2006 a publicat un grupaj de versuri în culegerea colectivă ” Tentația metaforei” (editura Pontos). Premiul I la Concurusl Național „La Izvoarele înțelepciunii” (2007). Laureată a Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, ediția I (2008), creația tinerei poete fiind apreciată de maestrul Afrian Păunescu. Premiul săptămânalului „Literatura și Arta” pentru Poezie (2009). Premiul I la Concursul de creație proprie organizat în cadrul Simpozionului Internațional „Gheorghe Asachi”(2011).

E violetă toamna/săpată-n memorii…/Și violet sărutul/cuprins în palmele tale./În depărtare moare-n cenusă lebăda…/Auzi?/Ah, dar unde pleci/lăsând pe-a ta cale/petale,/Iubite?..”

Recomand  și un alt #Top #carți proza contemporană:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2019/11/12/flori-de-toamna-carti-de-toamna-top-5-carti/

Svetlana Vizitiu ❤

Surse info:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2013/03/29/emil-loteanu-m-am-logodit-cu-cea-mai-dep-rtat/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2019/05/29/parintele-iurie-hemeiviata-e-un-dar-ceresc/

wikipedia.ro, google.com


8 comentarii

Promovarea blogurilor pe retele de socializare


Promovarea blogurilor este o problemă caracteristică tuturor instituţiilor, nu doar ale filialelor BM “B.P.Hasdeu”; în acest context, e nevoie de regândire şi refaceri, anume în modul care o vor utilizatorii.

        Un blog oferă utilizatorului posibilitatea de a fi vizibil, de a avea o prezenţă online, de a aborda şi comenta subiectele postate. Se iveşte întrebarea despre necesitatea blogurilor: unele bloguri BM nu crează aceste modalităţi, în plus, nu totdeauna este transparentă promovarea activităţilor; În postări la texte lipsesc partajări cu share-distribuiri, la reţele de socializare, şi acces liber la comentarii. Vedem vizite şi afişări, fie, de la inceput de an, dar fără reacţii din partea cititorilor: majoritatea bibliotecilor nu se bucură nici de aprecieri, nici de comentarii; iar la unele postări lipsesc definitiv semnele cu reacţii obişnuite, în care utilizatorul ar putea semnala preferinţele sale. Nu este clar ce apreciază cititorul, ce – dezaprobă; se dă impresia, că unor bibliotecari le convine situaţia: nu-s reactii – nu-s probleme! Personal, am încercat să comentez în câteva bloguri ale filialelor, dar m-am blocat la accesul cu parole şi robot, fie, n-am putut să-mi divulg numele propriu, rămânând în anonimat; altceva, e că a fost imposibil să descifrez codurile şi să demonstrez, ca nu sunt un robot. Timp pierdut, iar cititorul ei şi el om, nu robot; răbdarea explodează. Consider, ca funcţia partajărilor şi acces liber la postările şi comentariile din bloguri, trebuie neapărat să permită utilizatorului să se simtă oricand binevenit, de altfel, dezamagit o dată, el nu mai reapare pe blogul bibliotecii, nu mai prezintă interes nici din curiozitate; deci, pierdem eventual un cititor al bibliotecii.BM Hasdeu

Altă întrebare, e cum reuşeste utilizatorul să găsească informaţia pe bloguri, dacă lpseşte promovarea continuă pe reţele de socializare? Poate vă întrebaţi, ce rost mai are promovarea postărilor despre activităţi şi evenimente culturale? Cine nu ştie, le explic: ulterior, datorită promovării, cititorul transmite informaţia mai departe; creste numărul utilizatorilor, cititorilor şi cerinţele de lectură. Fără promovare lipseşte publicitatea instituţiei. Si – viceversa. Este nevoie de mai multe sondaje; întrebaţi cititorul, de ce anume are nevoie, ce informaţie caută, cu ce-l puteţi ajuta, de altfel, vă regăsiţi şi vă ajutaţi şi pe sine în activitatea voastră profesională. Un blog trebuie sa vină la cititor, să-i ofere informaţia, exact ceea ce solicită. Un blog e reuşit, dacă cititorul vine la îndemnul blogului, la bibliotecă, – e ceea ce prezintă interes, ulterior, discutând, comentând: se dezvoltă transparenţa reacţiilor şi aprecierilor la articole din blog… Mă surprinde faptul, că unele bibliotecare uită, ca un blog, fie, şi o pagină a bibliotecii pe o reţea socială trebuie să fie public accesibile şi transparente! – vizual deschise pentru toţi utilizatorii fără ca utilizatorul să se ”ceară” în prieteni; O Pagină reprezintă anume biblioteca, nu şi numele unei persoane care doar activează în această instituţie şi a deschis pagina pe o reţea de socializare ca din partea bibliotecii! Persoana respectivă poate doar sa ajute în acest domeniu, să promoveze blogul, activităţile bibliotecii etc, de pe un alt cont propriu.  

Bibliotecarul trebuie să cunoască utilizatorul său, să ştie cum să-l convingă în necesitatea informaţiei postate pe blog, precum şi modul de a trezi sau a determina lumea la discuţii. Pentru a crea anume legături şi conectări în socializări, pentru integrarea utilizatorului în forum on-line, care are nevoie de susţinere, deci şi bibliotecarul este cel care încurajează mereu cititorul la discutii interesante, uneori, chiar si ”provocand”… De aici, vin şi reacţiile, ulterior, reuşită şi succesul blogului, şi desigur, vin aplauze pentru bibliotecari. În present, bibliotecarii BM sunt foarte activi în acest context, – la bloguri apar tot mai multe aprecieri şi creşte forumul cu discuţii pe paginile on-line! Ce-i mai important, e să se stabilească de la bun început scopul forumului de conversaţie: dialog între bibliotecar şi internaut; domeniile de interes. Utilizatorii găsind informaţiile necesare, încep tot mai des să acceseze blogurile şi paginile BM.DSC_0642 O postare nu se rezumă doar la oferirea informaţiei: utilizatorul trebuie, mai intai, să afle despre sursă, şi acest lucru e imposibil, dacă informaţia nu e promovată pe reţele de socializare etc. Dar şi promovarea are nevoie de dezvoltare şi timp, pentru acumularea experienţei a bibliotecarului în acest sens; din partea mea, mai în glumă, mai în serios: doar, să nu ducă omul lipsă de intuiţie, curaj şi imaginaţie bogată!  În acest context, bibliotecarii noştri, consider, că mai au mult de învăţat. Observ pe bloguri texte adaptate de pe reţele sociale; la unii, lipsă informaţiei cu activitatea bibliotecii, fie, se apelează la personalităţi care scriu texte pentru blog, pentru a ridica rayting-ul blogurilor, – fără a privi din alt aspect: poate subiectul e ”demodat” sau nu mai prezintă interes? Blogurile bibliotecilor: unele nu-şi găsesc cititorul său: asta e problemă. De vină e bibliotecarul, care uită, că toată activitatea lui trebuie să roiască în jurul cititorilor, şi nu, invers. Adică, a postat bibliotecarul un text pe blog de care e convins, ca va ”merge”aşa, si – s-a ”calmat”.  După un tur asupra blogurilor, observ la unele, că numărul de aprecieri coincide cu cel al lucrătorilor filialelor… Bibliotecarii au nevoie nu doar de timp pentru a acumula experienţă ca să perceapă şi unele modalităţi practice în ale ‘’blogului’’,

DSC_0622dar şi de cursuri speciale în cadrul Bibliotecii Municipale, care lipsesc din motive intemeiate, cele financiare! Există mult de lucru într-o bibliotecă: Se practică nu doar deservirea cu Împrumutul la domiciliu şi în sală: vedeţi şi voi, câţi cititori vin să citească pagini de tipar, – Cartea niciodată nu va dispărea. Am mai zis, ca oprind curentul electric, dispăre şi Internetul. Iar cartea niciodată! Altceva e că statul nu oferă bibliotecarilor suport financiar pe bun merit! Păcat! Oare cât mai avem de suportat, să ne justificăm permanent, ca să dovedim preţul muncii noastre? Vedeţi, un bibliotecar ca un magician le reuşeste pe toate: În primul rând e un Bibliotecar: om al Culturii; al Cărţii; al Cititorilor bibliotecii! Dar e şi un Pedagog, Psiholog, Manager; regizor şi organizator iscusit al tuturor evenimentelor şi activităţilor în cadrul instituţiei, dar şi dădacă, bucătar la nevoie, chiar şi deriticător!

Ce rost mai au blogurile, dacă n-au cititorii lor? Biblioteca este pentru cititori! – nu-i lipsiţi de accesul la tehnologii informaţionale! Alteori, unii bibliotecarii invocă lipsa lor, pentru a-şi justifica situaţia de amorţire în activitatea bibliotecii.  Dacă asa merge treaba, macar să se ţină cont, că bibliotecarul să-şi centreze toată activitatea pe carte tiparită, atăta timp cât mai contează! Iar Tehnologiile Informaţionale trebuie să păşească în paralel cu promovarea cărţii şi a lecturii. Dacă e să trecem la modernizare a bibliotecilor, trebuie să ne conformăm cu ceea, că au venit timpuri noi, să activăm, cu noi mentalităţi şi modalităţi profesionale, care necesită varia schimbări, valorificări, deprinderi tehnice, dar şi experienţă în domeniu.asocietate comun

 Oamenii se simt într-o comunitate atunci când sunt liberi să se exprime şi când nu sunt lezaţi de alţi membri ai acelei comunităţi. O bună alegere a subiectelor blogurilor, paginilor pe reţele de socializare, dar şi propunerea unor teme de discuţie demne de atenţie, postarea informaţiei utile pentru cei interesaţi, dar şi unele abateri de la temă, ca istorioare de suflet din viaţă reală, pot surprinde orice cititor. Succesul e garantat, vă daţi seama, – creşte frecvenţa la bloguri, aprecierea postărilor! Departe de a fi perfecte, unele postări şi  discuţii, – tot ce mai putem găsi on-line, constituie totuşi altceva decât ceea ce se întâmplă în viaţa reală. Unii chiar îşi schimbă opiniile, recunoscându-şi erorile. Asta e de fapt, ţelul final al blogurilor, discuţiilor, activităţii bibliotecarilor on-line: corijarea greşelilor şi apropierea de adevăr, aprecierea valorilor tradiţionale, social-umane! În special, la noi, în Republica Moldova!  Se pare că nu suntem în măsură să ne dăm noi cu părerea, că de fapt de multe ori cunoaştem prea puţine lucruri. Seriozitatea cu care alegem subiectele postărilor, articolelor şi discuţiilor on-line ne ajută să creştem spiritual, să înţelegem nevoile celorlalţi. Tocmai de asta există un blog, forum pe pagini virtuale! Nu e neapărat să citeşti totul ce se scrie; uneori e ajuns să fii atent la titlu, la generic, în special, acolo unde s-a apreciat şi discutat mai mult, ca să înţelegi care sunt frământările oamenilor…

Svetlana VIZITIU