Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


7 comentarii

De ce ridicăm monumente peste morminte? Top-chestionar


     Așa precum un codru împodobește o țară, precum o melodie ți-alin un tainic dor, precum un soare mare ne încălzește vara, așa te-arăți tu nouă, – o, Inger păzitor!..

Timpul este o călătorie a vieții, care pornește de la nașterea omului și care ajunge, în cele din urmă, la cimitir. Spre marele nostru regret, atunci când pierdem persoane dragi, realizăm, că anume viața este o călătorie în timp și că noi nu suntem veșnici. De ce, ridicăm monumente peste morminte? Cu cruci, cu pietre funerare de ”aur”, unele mai bogate decât altele? Nu putem judeca pe nimeni, pentru că fiecare vine cu durerea lui, și, după propriul buzunar, încearcă să imortalizeze o amintire, fie dorul după omul drag…  O amintire care după timp de jumătate de an începe să doară și mai mult, pentru că înțelegem… că devenim din ce în ce mai singuri… Nimeni nu ridică monumente din ură sau din răzbunare. Doar aici, omul e sincer cu sine, rugându-se la iertarea celui defunct, aprinzând o luminare, și pentru a cere iertare de cei rămași în viață. Cert, că durerea e aceeași la persoane care într-adevăr au ținut la viața celui decedat, dar și obiceiurile dezvoltate între timp la cimitire, precum și cimitirul Sf. Lazăr (Doina) care este cel mai mare din Europa, și cel mai pomenit în tradiții cu băuturi și gustări de tot soiul pe morminte. Dar, de ce demonstrăm astfel… dragostea pentru cei defuncți uitând să o facem în realitate, cu suflet și atitudine fiind încă în viață? Credem, că cei morți sunt mai aproape de Dumnezeu?! Cine tot ridică prețurile serviciilor funerare, astfel că după… nu putem achita datoriile pentru un sicriu? Domnul nu ține de faptul cât de bogate sunt monumentele sau pomenile cu găluști și alcool: trebuie să ținem minte acest lucru. Judecați vom fi după ceea cum am făptuit, oferit și iubit în viață. Înțelegem și respectăm pe cei care oricum țin de ”tradiția” granitului costisitor asupra celor decedați, că pe toți ne unește sau ne va uni… aceeași durere… Și ne iartă, Doamne, greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.. Amini! (Svetlana Vizitiu)

   Ce spun moldovenii despre acest lucru, – de ce ridicăm monumente peste morminte? Urmăriți mai jos chestionarul:

De nostalgie. Ca un punct de reper când venim din când în când la întâlnire cu cei de dedesubt. Avem nevoie ca ochii să ni se oprească pe ceva atunci când dorul nostru nu se materializează, ci doar e simţit cu inima. Pentru mine, sunt de ajuns crucile (poate cu vreun mic adaos sculptural). Nu-mi plac exagerările din cimitir. Icoană trebuie să fie fiinţa dragă atunci când e încă vie, nu după ce s-a trecut. – Dina Ciocanu

Din cauza originii, apartenenței religioase, un obicei… Dar religia vorbește despre cruce, cred că e mai mult decât un obicei înrădăcinat… – Moldovanu Irina

E un simplu fetis… Adevărată amintire pentru toți e Crucea care are semnificație creștină… Vitalie Raileanu

Cred că, în primul rând, e o tradiție, dar e fundamentată pe ideea că… să își amintească generațiile următoare unde sunt înhumați / înmormântați strămoșii – Mariana Harjevschi

Oamenii cred în continuare că pot construi Babilonul… – Sergiu Botezatu

Cred că asta se face din dorinţa de a fi ca toţi, din mândrie şi tradiţia moldovenească de a fi „gospodari” – Cornelia Adeola

Din atașament față de cei decedați Din diversitate ce tine de credință: credinciosi, atei, cunoscători ne cunoscatori de cutume- Iurie Bădicu

Din datoria morală de a-i asigura respectul etern – Diana Ciugureanu-Zlatan

Parerea mea este că astfel încercăm să menținem vie memoria defunctului, adică pe monument punem fotografia și scriem ceva date biografice despre răposat. – Mariana S. Ţăranu

Deoarece, am uitat să respectăm memoria oamenilor de valoare. Avem memorie de scurtă durată. Însă, lucrurile cu adevărat importante sunt cele care rezistă în timp. Strămoșii noștri au păstrat meritele lui Decebal timp de mii de ani, – și noi la fel avem menirea să menținem vie memoria celor pe care îi cunoaștem. – Denis Rosca

Dar eu mereu mă întreb ce caută crucile pe marginea drumului…? si dacă, aceste persoane, Dumnezeu să le ierte pe toate, mai au un mormânt și o cruce în altă parte….?! – Galina Codreanu

Pentru a exprima stima și iubirea fata de cel apropiat care a decedat!. Cred că e așa. Nu am idee care ar fi răspunsul corect – Ivan Afanasiev

Monumentele de peste morminte sunt o tradiție în întreagă lume, nu cred că e un lucru rău. Altceva, e dacă ne referim la valoarea estetică. Pompozitatea caracteristică moldovenilor se răsfrânge și la locurile de veci, creându-se vaga impresie de cinste mărită pentru defunct sau fală față de ”vecinii” din jur. E o chestie ce nu ține de religie, ci de cultură. Va mai dura câtva timp până vom înțelege că în viață trebuie să realizăm lucruri monumentale, ca oamenii ce rămân să vorbească despre fapte, iar aceasta face mai mult decât orice monument dichisit ca piatră de mormânt. – Cojocaru Corina

Cred că respectăm traditiile. Diferite popoare de-a lungul secolelor punând cruce de lemn, de piatră sau fier, înseamnă locul, fiind și ca o amintire, dar și ca un respect pentru cei decedați. Dar toate-s trecătoare. Pentru unii e o modă… În Italia, spre exemplu, oamenii dacă decedează în spital sunt în sicrie duși direct la cimitir. Fără trei zile de stat în casă și fără praznice. Dar monumente pun la morminte. Monumente se pun în toate țările lumii – Iurie Brasoveanu

Mormintele peste o sută de ani din cimitire, care aparțin unor persoane importante din societate, sunt istorie și ele trebuie să facă parte din patrimoniul național. În acest sens, Cimitirul Central ar trebui să obțină statut de muzeu. – Nelly Sambris

Nu știu, poate că așa ne manifestăm respectul, dragostea și tristețea față de cei care au plecat. De fapt, le ridicăm pentru noi, ca să ne alinăm tristețea și să ne umplem golul din suflet – Angela Chelaru

Se face pentru amintire, din dorința de a mai realiza, deși cu întârziere, ceva pentru cei dragi. De fapt, toate acestea rămân mai importante pentru cei rămași în viață… – Silvia Antufiev

Eugeniu Răbdău: Dacă ne referim cum decurg lucrurile în ziua de azi, – cel mai probabil de ochii lumii, este o modă în ziua de azi. Mai bine lași o cruce simplă, dar să fie curat, decât să pui un monument și nu mergi tot anul la cimitir… Sau, cel mai probabil, oamenii care au un apropiat decedat, pentru a-și alina suferința sau pentru a-și impăca sufletul, aici pe pământ în memoria lor fac tot felul de lucruri pentru a le arăta dragostea. Dar concluzia este: cel mai important lucru este ce avem in suflet, nu ce punem pe mormânt de văzul lumii. Frumusețea și dragostea pentru persoana care a decedat se află în suflet. Dar daca luam în considerare unele lucruri, alții fac business pe aceste lucruri. Dupa cum am zis, important ce simțim. Dacă vecinul și-a pus monument asta nu trebuie să fie o obligație sau o îndemnare de a face același lucru, însă la noi din păcate aceasta deja e o tradiție mizerabilă…


48 comentarii

Top 10 cele mai frumoase femei din Moldova


”Cine sunt cele mai frumoase femei din Moldova?’‘ Să știți, că sondajul a fost unul obiectiv și corect, fără… blat și constrângeri. Dintr-o sută de persoane întrebate pe facebook, răspunsurile lor sunt atât de variate, că m-am încâlcit în propriile mele opinii 😀

Precum scrie o prietenă bună: ”Pentru mine această e o întrebare bizară. Eu prețuiesc frumusețea sufletească, fie la femei, fie la bărbați. Pentru mine femeia care e sinceră, care e modestă și înțeleaptă, care e talentată și, totuși, prețuiește meritele altora și nu suferă de narcisism, care nu judecă altă femeie dupa hainele glamuroase și pantofii sclipitori, și nu are obiceiul să bârfească sau să critice cum numai se ivește ocazia, care nu este o egoistă, în schimb împarte lumina sufletului său celor din jur, – iată, cum văd eu frumusețea ideală a femeii de top din Republica Moldova! Restul – e o chestiune de gust: ochi negri – ochi albaștri; picioare lungi-picoare scurte; plinuță-slabuță; blondă-brunetă; ce contează? Toate femeile sunt frumoase, fiindcă sunt darul lui Dumnezeu.” O altă persoană: ”Of, atatea femei Frumoase, sărmanii barbati, cred ca le vine greu sa aleagă…”

Inţeligenţa, Frumuseţea, Sexualitatea: din cele propuse am întrunit aceste calităţi, plusând și voturile, ferm convinsă că nici zbârciturile la bătrânețe nu le vor acoperi frumusețea sufletului…

Angela Dendiu, casnică, cinci copii  dendiu1

Alexandra Perez-Marta, interpretă, model sanda

@ Diana Spatarel, jurnalist TV spatarel

Radmila Popovici, poetă radmila

Violeta Popovici-Bujor, pedagog violeta popovici bujor

Galina Codreanu, jurnalist, Vice-presedinte Academia Europeană a Societății Civile galina

Cristina Moldovanu, jurnalist TV cristina moldovanu

Angela Chelaru, manager general, model shelaru1

Kornelia Ștefaneț, cântăreață cornelia stefan

Anna Smolnitchi, jurnalist TV anna smolnitchi

Voi da numele tuturor domițelor care au fost propuse în top, fie doar într-o unitate: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , și subsemnata, Svetlana Vizitiu, eheheeeei, la Multi ani tuturor!!!  ❤ top zece

Nu disperați cei care n-au nimerit în top, vom continua cu alte topuri,  vom promova mereu unul pe altul, o viață avem, și… pentru ce mai suntem oameni?


Un comentariu

DARE Social Fashion Show. Dincolo de aparenţe


La Chişinău a fost organizată în premieră o acţiune de caritate cu prezentare de modă, pentru strângerea fondurilor în ajutorul persoanelor cu deficienţe locomotorii. Cele 18 fete care au defilat pe podiumul Leogrand Convention Center au făcut să plângă toată lumea publică, nu de bucurie, nici tristeţe, ci de mândrie, pentru că aceste persoane, ne demonstrează, – a câta oară? – că se poate trăi şi să te bucuri de viaţă, la fel, ca toţi oamenii… Am simţit toate emoţiile, curajul lor, dar şi necesitatea de a merge mai departe, dincolo de aparenţe, în această societate tristă şi lipsită de susţinere, de încurajare, chiar şi pentru oameni sănătoşi fizic, lipsiţi de speranţă de a evolua în Republica Moldova. Bucuria de a Fi! – asta-i sloganul zilei de Azi, înspre viitor! Printre tinerele care au defilat pe podium sunt sportive de performanţă medaliate cu aur, un doctor în istorie, profesoare şi reprezentante ale societăţii civile. Organizatorii şi-au propus să le ajute să-şi construiască o carieră şi să se integreze în piața muncii, să-şi achite tratamentele sau să-şi procure dispozitive de care au nevoie. Fondurile colectate vor fi utilizate pentru achitarea taxelor de şcolarizare, astfel încât modelele DARE să-şi poată continua studiile … Doamne ajută! Vă propunem în continuare să vizionaţi un filmuleţ despre aceste tinere…

Modele cu care ne mândrim: Elena Gherţa, Lilia Mândru, Victoria Boţan, Cristina Godoroja, Irina Madan, Olga Bostan, Mariana Morari, Liuda Storojuc, Nadejda Banari, Daria Talmaci, Elena Palic, Elena Raţoi, Olga Afanas, Svetlana Condrea, Irina Trancalan, Mariana Ţibuleac, Ana Ungurean, Lilia Mîndru, Elena Gavriliţa, Ecaterina Miţu, Ludmila Iachim! – Le mulţumim tuturor!!!

Natalia Vozian, fondatoare DARE Social Fashion Show: Este o energie aparte, zămâslită din sufletele a ueci de femei pentru care dizabilitatea a încetat demult să mai fie un handicap. A devenit în schimb forţa motrice a unei abilităţi, pe care rara ai s-o întâlneşti în viaţă: aceea de a vedea limpede, dincolo de aparenţe şi de a putea cu mult peste propriile limite...

Angela Chelaru, psiholog, Manager general  FRESH&JOY,  s-a oferit cu amabilitate să ne spună câteva cuvinte despre această acţiune de caritate: Evenimentul de azi m-a oprit in loc si m-a asezat pe ganduri .Cu greu mi-am stapanit lacrimile la inceput,apoi ,pe masura ce simpaticele modele ieseau indraznet pe scena. M-am convins inca o data in forta spiritului ce il avem fiecare in noi. Plecaciune in fata acestor fete frumoase si curajoase! Bravo organizatorilor, ca au reusit sa-si duca nobila idee pana la frumosul si sensibilizantul rezultat! Iar designerilor pentru implicate sociala, creativitate si marinimie… Iar Svetlanei Vizitiu pentru placuta intalnire de azi,poze si profundele Istorii din viata,cu care se impartaseste prin intermediul blogului Dumneaei.

Elena Rusanovschi, psiholog in ingrijiri paliative, Moldova World Children’s Fund: Evenimentul a fost atit de frumos si emotional ca imi este foarte greu sa redau cea ce am vazut si simtit prin cuvinte…


Un comentariu

Globalizarea apropie, lectura uneşte. Top 5 carti


Din curiozitate, te-ai întrebat vre-odată, de ce unele persoane: aceşti scriitori, profesori, contabili, doctori etc, vorbesc în spiritul şi obiceiurile unor anumite zone din ţara pe care o reprezintă? Oamenii nu ar fi ajuns ceea ce sunt, dacă nu râvneau să studieze, să realizeze visele sau proiectele sale! Poate că, aşa au vrut ei, să se exprime într-un moment anume, într-o anumită comunitate prin limbajul transparent tuturor… Viaţa este ceea ce experimentezi. Unii, probabil, că o o fac în mod diferit; alţii, trăiesc o viaţă întreagă, monoton şi fără impresii. Fii atent, la ceea ce visezi şi aspiri; fii atent la proiectele tale – lucrează la ele! Atunci, când înţelegi această lege,  – ai acces la posibilităţi extraordinare de a evolua în plan personal şi spiritual.  Apropo, globalizarea ne apropie? Oricare nu ar fi politica statelor, – ea ne uneşte… prin lectură şi aceleaşi interese!

Iulian Filip, scriitor: ImagineMă tem să nu derutez lumea cu titlurile de carte deschise la tot pasul în spațiile unde ajung: la Casa Greierului, e deschisă a lectură meticuloasă cartea Emiliei Pavel de la Iași „Masca – univers antropologic (ed. Princeps Edit, Iași); la Academie e deschis minimonografia lui Ion Gagim consacrată compozitorului, dirijorului, interpretului, profesorului, academicianului Gheorghe Mustea; în apartament citesc în paralel două „dosare” despre Miorița – unul (o carte) aparținând etnologului de la Iași Petru Ursache, altul (câteva cărți) aparținând lui Alexandru Bulandra de la Urziceni; cartea lui Joahan Huizinga „Homo ludens” e deliciul pentru omul de teatru care sunt… Iulian FilipMare încurcătură acum când mă pregătesc la mare – aleg câteva cărți și se îmbulzesc prea multe să încapă în geamantan: o să-l iau pe Dale Carnegie cu „Secretele succesului”, Roland BarthesIncidentele” (dar poate și „Plăcerea textului”)… Iulian Filip desenȘi gata, altfel, îmi tulbur marea și-mi afectez înotul.
Cu cele mai frumoase gânduri…

Ecaterina Bondareva, Kiev, Ukraina, Lector USK: ImagineЯ в детстве много читала и очень многое нравилось Кастанеда, Ремарк, Булгаков, Набоков. Сейчас все больше детективы Марининой и Устиновой, Дашковой
И если не художественная то что-то из истории, ухвачусь за какое то историческое событие, Ecaterina Bondarevaне важно когда и где произошедшее и рою, по всему интернету
Ну это так, навскидку, еще подумаю)

Svetlana Koltygina, contabilă, Samara, Rusia:

ImagineЯ в детстве читала все подряд.Научилась в 5 лет сама читать. И в детском саду воспитательница сажала детей, мне давала книжку и я им читала, пока она занималась своим делом. Сначала, конечно, сказки всех всех народов Мира. Очень еще любила о природе и животных. Виталий Бианки целиком, Пришвин и много много всего. Тогда плохо было с книгами в продаже, да и мы были не богатые… Мама завела „блат” в букинистическом магазинчике, и когда сдавали туда хорошие детские книжки, эта женщина нам оставляла, мы покупали. Приходили домой и гладили каждую страницу утюгом, – до сих пор помню этот запах. 🙂 Потом я перечитала детскую библиотеку районную, потом у одноклассницы, её старшая сестра пошла работать во взрослую. Вот где было счастье. Она нам давала ВСЕ! Все что можно было я проглотила…и Франсуазу Саган, и Виктора Гюго, и Стендаль,.и Леон Фейхтвангер, и Дюма… Конечно, то, что по школьной программе проходили, тоже читала все. Когда мой старший сын на лето в школе, получил задание прочитать Повести Белкина, я его спросила прочитал ли. Он думал, что я не помню,  – я попросила рассказать о чем. Вот он был в шоке, когда я ему „Метель” почти дословно цитировала 🙂 Был еще журнал Юность, Svetlana Koltyginaтам печаталось современное…  Много прочитано о криминалистике литературы-мечтала быть экспертом-криминалистом). В общем я, много читала… Крайнее время много и эзотерической литературы, о развитии личности… Свияш, Лазарев, Коэльо, Жикаренцев, Бурбо… Мастеров Востока читаю Трунгпа, Ошо, Соболенко-Баскаков.. Ну вот как то так у меня в жизни с чтивом…

Angela Chelaru, Lector universitar (USM)angela chelaruDespre lectură; în copilărie era cea mai mare bucurie, când luam o carte nouă de la bibliotecă sau banii, care îi primeam de la bunelul Gheorge, pentru bomboane: îi cheltuiam la librăria ,,Luminita” din sat, pe cărţi. Citesc şi acum cu mare placere, când găsesc timp. Îmi place Paolo Coelhio, Robin Sharma, Osho. De asemenea, tot ce este nou în domeniul managementului şi afacerilor, ca să am cu ce veni în faţa studenţilor mei… Pasiuni sau mod de viaţă?  – nu ştiu, la care capitol mai precis, să atribui yoga, meditaţia.Angela Chelar Îmi place să petrec timpul cu copiii mei, care au crescut foarte repede, că abia am reuşit să observ… Mai şi gătesc torte delicioase: mă întrec cu fiica mea la prepararea lor! – Savurez din placerea de a-mi revedea părinţii şi sora. Sau, de a petrece câteva ore cu prietenii, – orele care îmi redau aripi… Hobby-uri: am incercat mai multe: de la goblen la sărituri cu paraşuta. Îmi place să dansez…

Octavia Simona, Arad, România:octavia simona Am terminat în ‘ 1988, facultatea de Biologie, la Bucureşti, eu fiind din Arad! Am lucrat ca profesoară de biologie 7 ani si de 18 ani lucrez ca biolog la Centrul de Transfuzie Sanguina Arad! Munca mea e de rutină, plicticoasă, obositoare şi mai ales, mizerabil platită pentru responsabilităţile şi riscurile, pe care le am! Nu am altă alternativă, în momentul de faţă! Şi, sunt prea ”bătrână” ca să mai plec din ţară! Titluri de cărţi dragi mie: Cartea de la San Michele de Axel Munthe şi Jurnalul Fericirii de N. Steinhardt, ar mai fi şi Biblia, şi multe altele… Nu-mi place să vorbesc despre mine! Dacă nu era fiica mea, care să-mi faca contul de Facebook, nu cred. că mi l-aş fi făcut… în veci! Dar fiindcă, m-ai rugat frumos, o să-ţi spun, că sunt o persoană destul de introvertită! În ce priveşte lectura, – citesc, în funcţie de starea mea sufletească. Nu pot spune, că prefer un gen anume! Prin natura profesiei, iubesc tot ce e viu şi după cum poate ai văzut de pe profilul meu, mi-ar plăcea să călătoresc mai mult, dacă aş avea posibilităţi! În acelaşi timp, sunt o persoană spirituală, care acceptă toate religiile, chiar dacă au limitări din anumite puncte de vedere! În rest, mă bucur că există modalitatea ca oameni, care au pasiuni, cât de cât, comune: să se întâlnească, chiar dacă doar virtual, şi – să-şi împărtăşească anumite pareri! Deci, iată că globalizarea ne apropie foarte mult!